Repunere in termen, invocarea propriei culpe.

DOMENIUL � Litigii cu profesionisti
Drept procesual civil - Repunere in termen, invocarea propriei culpe. Obligatia de actualizare a datelor cu privire la sediul social

 Recurenta nu a administrat dovezi din care sa rezulte imposibilitatea respectarii termenului de declarare a recursului dintr-o cauza neimputabila. Dimpotriva, conform inscrisurilor existente in dosarul de fond, citarea si comunicarea hotararii catre parata debitoare s-a facut la sediul indicat de aceasta in evidentele registrului comertului, astfel ca neanuntarea eventualei schimbari a sediului societatii ii este imputabila acesteia in totalitate. Mai mult decat atat, recurenta nu a indicat si, cu atat mai putin, nu a probat existenta unui alt sediu la care si-ar fi desfasurat activitatea si unde ar fi trebuit sa i se comunice actele de procedura.
Conform prevederilor art.21 lit.a, coroborate cu art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, obligatia de actualizare a datelor cu privire la sediul social al societatii si conditiile pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca sunt cunoscute de catre aceasta inca de la infiintare. Cu toate acestea societatea parata a ramas in pasivitate, reprezentantii acesteia neefectuand demersurile necesare la O R C. Obligativitatea actualizarii datelor cu privire la sediul societatii este o conditie esentiala si in conformitate cu legislatia Uniunii Europene in materie, respectiv art.2 alin.1 lit.g din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.09.2009. Sediul social reprezinta un  criteriu de identificare a nationalitatii persoanei juridice, acesta trebuie sa fie serios, real, sub aspectul existentei sale, in caz contrar acesta putand fi considerat un sediu fictiv.
Prin urmare, Curtea subliniaza obligatia recurentei de a indica O R C sediul real si actual pentru a se retine legala sa functionare. Or, aceasta nu a indeplinit obligatia legala mentionata si invoca propria culpa pentru a obtine repunerea in termenul de declarare a recursului. Altfel spus, inactiunea societatii recurente de a lasa sa-i expire sediul social si de a nu indeplini demersurile necesare pentru declararea sediul real si actual in evidentele registrului comertului nu se traduce intr-o imprejurare mai presus de vointa partii, ci eventuala necunoastere a hotararii judecatoresti de numire a lichidatorului este cauzata tocmai de pasivitatea sa culpabila.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 14R din 15.01.2015)

Prin cererea inregistrata la data de 15.02.2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti � Sectia a VI-a Comerciala sub nr.8119/3/2010, petenta A F P S 3 a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. M I S.R.L., numirea unui lichidator pentru societatea intimata, conform dispozitiilor art.237 alin.7 din Legea nr.31/1990, stabilirea remuneratiei si modalitatea de achitare.
In motivarea cererii, petenta a aratat ca societatea intimata este dizolvata in temeiul dispozitiilor art.237 alin.1 din Legea nr.31/1990, hotararea tribunalului nr.8417/17.10.2006 prin care s-a pronuntat dizolvarea fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr.3969/13.12.2006.
In drept, sunt invocate prevederile art.237 alin.7 din Legea nr.31/1990.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform art.17 din Legea nr.146/1997.
In sustinerea cererii, petenta a depus la dosarul cauzei fisa sintetica cu privire la debitele societatii intimate.
Legal citata, intimata S.C. M I S.R.L. nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si exprima pozitia procesuala si a solicita probe in aparare.
Prin sentinta civila nr.5226/23.04.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.8119/3/2010, a fost admisa cererea formulata de petenta A F P S 3, in contradictoriu cu  intimata S.C. M I S.R.L., fiind numit lichidator al intimatei CII P.C.M. si fiind stabilita remuneratia lichidatorului la suma de 1000 lei, aceasta urmand a fi achitata din averea societatii dizolvate sau, in lipsa acesteia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Totodata, s-a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunii privind numirea lichidatorului, la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, care se comunica lichidatorului numit, se publica pe pagina de internet a Oficiului National al Registrului Comertului si se afiseaza la sediul oficiului registrului comertului in care este inmatriculata societatea comerciala dizolvata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a aratat ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile prevazute de art.237 alin.7 si urmatoarele din Legea nr.31/1990 republicata si modificata.
Astfel, hotararea de dizolvare a societatii intimate este irevocabila din data de 01.06.2009, iar in termenul de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii instantei nu a fost numit lichidator pentru societatea intimata.
Petenta a dovedit indeplinirea cerintei prevazuta de art.237 alin.7 din Legea nr.31/1990 (fraza a doua), in sensul ca este persoana interesata sa solicite numirea unui lichidator pentru societate, deoarece aceasta figureaza in evidentele fiscale cu debite ce nu au fost recuperate de catre petenta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta S.C. M I S.R.L., la data de 25.11.2014, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti � sectia a VI-a civila la data de 22.12.2014 sub nr.8119/3/2010, prin care a solicitat repunerea in termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei recurate si respingerea cererii de numire a lichidatorului, cu consecinta radierii mentiunii de lichidare a societatii din registrul comertului.
Cu privire la cererea de repunere pe rol, recurenta a invederat ca nu a fost legal citata si nu i s-a comunicat hotararea judecatoreasca, fiind incalcate dispozitiile art.88-90 C.pr.civ., deoarece societatea nu mai are sediul la adresa din mun. Bucuresti, str. � nr�, bl�, sc�, parter, sector 3, fiind expirat din data de 01.09.2004, cand a incetat contractul de inchiriere.
Recurenta a subliniat ca hotararea atacata i-a fost comunicata la data de 12.11.2014, conform cererii de fotocopiere aflata la dosar, afland de la Administratia Financiara  despre starea de lichidare, cu prilejul unei plati a impozitului pe profit.
In motivarea cererii de recurs, recurenta a aratat ca, in dosarul nr.31126/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti � Sectia a V-a Comerciala a fost pronuntata decizia nr.849/01.06.2009, prin care a fost admis recursul, a fost modificata in tot sentinta recurata si s-a respins cererea de dizolvare a S.C. M I S.R.L., dispunandu-se totodata efectuarea mentiunilor privind respingerea cererii de dizolvare a societatii in registrul comertului. Ca urmare, la data de 06.10.2010, cand s-a formulat cererea de numire a lichidatorului, societatea nu era in dizolvare, astfel ca nu trebuiau aplicate dispozitiile art.237 alin.7 din Legea nr.31/1990.
S-a mai precizat ca O N R C prin O R C T B nu a operat mentiunile privind respingerea dizolvarii, cu toate ca decizia in discutie a fost depusa personal de catre reprezentantul recurentei. De asemenea, nu s-a inceput niciun fel de demersuri privind lichidarea, iar cea mai mare parte din creanta pretinsa a fost achitata.
In drept, sunt invocate prevederile art.304 pct.5, pct.9, art.3041 si art.312 C.pr.civ.
Cererea de repunere in termen si cererea de recurs au fost legal timbrate cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 4 lei + 39 lei, potrivit art.3 lit.n si art.11 alin.2, coroborat cu art.6 lit.a din Legea nr.146/1997, si cu timbru judiciar in suma de 0,15 lei + 0,15 lei, conform art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
In sustinerea recursului si a cererii de repunere in termen, recurenta a depus la dosarul cauzei, in copii conforme cu originalul, decizia comerciala nr.849/01.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a V-a Comerciala in dosarul nr.31126/3/2006, certificatul constatator nr.305384/04.08.2011, chitante de plata a impozitului, dovada depunerii deciziei mentionate la O R C T B.
Prin intampinarea depusa la data de 14.01.2015, intimatul O N R C prin O R C T B a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a aratat ca lasa la aprecierea instantei modul de solutionare a recursului.
In motivarea intampinarii, intimatul a aratat ca indeplineste un serviciu de interes public, respectiv acela de a asigura opozabilitatea actelor si faptelor profesionistilor, contribuind in acest fel la stabilirea circuitului comercial, astfel ca nu are un interes propriu in solutionarea cererii de fata, fiind doar un organ de executare a hotararilor judecatoresti.
Pe fondul cauzei, intimatul a aratat ca societatea recurenta se afla in dizolvare judiciara, in baza art.237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, hotararea judecatoreasca fiind inregistrata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a nr.3969/13.12.2006, astfel ca instanta competenta a desemnat lichidator judiciar, la cererea creditoarei A F P S 3. Ulterior, pe baza cererii recurentei, s-a procedat la inregistrarea deciziei nr.849/01.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a V-a Comerciala in dosarul nr.31126/3/2006, prin care s-a respins cererea de dizolvare.
In drept, sunt invocate prevederile art.205 si urm. C.pr.civ., Legea nr.26/1990, Legea nr.31/1990, OUG nr.116/2009.
Intimatul nu a depus inscrisuri in aparare.
Legal citati, intimatii S.C. M I S.R.L. prin lichidator CII P.C.M. si A F P S 3 nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei de recurs pentru   a-si exprima pozitia procesuala si a solicita probe in aparare.
In sedinta publica din data de 15.01.2015, dupa ce a supus-o dezbaterii contradictorii a partilor, Curtea a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de intimatul O N R C O R C T B, pentru considerentele aratate.
La acelasi termen, instanta de recurs a invocat din oficiu exceptia tardivitatii recursului, pe care o apreciaza ca intemeiata si urmeaza sa o admita pentru argumentele ce vor fi aratate in continuare.
Examinand inscrisurile de la dosar in raport de exceptia invocata din oficiu, Curtea apreciaza ca fiind tardiv formulat recursul declarat de recurenta S.C. M I S.R.L., impotriva sentintei civile nr.5226/23.04.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.8119/3/2010, pentru urmatoarele considerente:
Premergator solutionarii exceptiei tardivitatii, instanta de recurs este chemata sa se pronunte asupra cererii de repunere in termenul de recurs, formulata de recurenta S.C. M I S.R.L., aceasta invocand faptul ca abia la data de 12.11.2014 a luat cunostinta de sentinta civila nr.5226/23.04.2010 prin care i-a fost numit un lichidator.
In acest sens, Curtea constata ca, la judecarea cererii in prima instanta, parata S.C. M I S.R.L., in calitate de debitoare, a fost citata la sediul situat in mun. Bucuresti, str. � nr�., bl�., sc�., �, sector 3 si prin afisare la usa instantei, conform dovezilor atasate in dosarul de fond (filele 12 si 13). De asemenea, comunicarea hotararii judecatoresti s-a facut de aceeasi maniera (filele18 si 20).
Potrivit certificatului constatator nr.305384/04.08.2011, eliberat de O R C T B, societatea debitoare are declarat sediul social la adresa sus-mentionata, la care s-a facut citarea si comunicarea sentintei, insa este expirat din data de 01.09.2004.
Din acelasi inscris depus in faza procesuala a recursului rezulta ca recurenta S.C. M I S.R.L. era mentionata in registrul comertului la data de 04.08.2011 ca fiind in stare de lichidare.
In raport de cele aratate, trebuie avute in vedere prevederile art.103 alin.1 C.pr.civ., in conformitate cu care �neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presupus de vointa ei�.
Asadar, pentru a putea fi repusa in termen partea trebuie sa dovedeasca existenta unei imprejurari independente de culpa sa, care a adus-o in situatia de a nu putea exercita calea de atac in termenul legal imperativ.
In cauza de fata, recurenta nu a administrat dovezi din care sa rezulte imposibilitatea respectarii termenului de declarare a recursului dintr-o cauza neimputabila. Dimpotriva, conform inscrisurilor existente in dosarul de fond, citarea si comunicarea hotararii catre parata debitoare s-a facut la sediul indicat de aceasta in evidentele registrului comertului, astfel ca neanuntarea eventualei schimbari a sediului societatii ii este imputabila acesteia in totalitate. Mai mult decat atat, recurenta nu a indicat si, cu atat mai putin, nu a probat existenta unui alt sediu la care si-ar fi desfasurat activitatea si unde ar fi trebuit sa i se comunice actele de procedura.
Conform prevederilor art.21 lit.a, coroborate cu art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, obligatia de actualizare a datelor cu privire la sediul social al societatii si conditiile pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca sunt cunoscute de catre aceasta inca de la infiintare. Cu toate acestea societatea parata a ramas in pasivitate, reprezentantii acesteia neefectuand demersurile necesare la O R C. Obligativitatea actualizarii datelor cu privire la sediul societatii este o conditie esentiala si in conformitate cu legislatia Uniunii Europene in materie, respectiv art.2 alin.1 lit.g din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.09.2009. Sediul social reprezinta un  criteriu de identificare a nationalitatii persoanei juridice, acesta trebuie sa fie serios, real, sub aspectul existentei sale, in caz contrar acesta putand fi considerat un sediu fictiv.
Prin urmare, Curtea subliniaza obligatia recurentei de a indica O R C sediul real si actual pentru a se retine legala sa functionare. Or, aceasta nu a indeplinit obligatia legala mentionata si invoca propria culpa pentru a obtine repunerea in termenul de declarare a recursului. Altfel spus, inactiunea societatii recurente de a lasa sa-i expire sediul social si de a nu indeplini demersurile necesare pentru declararea sediul real si actual in evidentele registrului comertului nu se traduce intr-o imprejurare mai presus de vointa partii, ci eventuala necunoastere a hotararii judecatoresti de numire a lichidatorului este cauzata tocmai de pasivitatea sa culpabila.
De asemenea, instanta de recurs gaseste neconforma realitatii sustinerea ca partea recurenta a aflat abia la data de 12.11.2014 despre starea de lichidare a societatii, intrucat o mentiune in acest sens exista in certificatul constatator nr.305384/04.08.2011, depus chiar de catre aceasta si eliberat cu mai mult de 3 ani inainte de promovarea prezentei cai de atac.
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca cererea de repunere in termenul de declarare a recursului nu poate fi primita, nefiind incidenta vreo imprejurare straina de culpa recurentei care sa fi determinat depasirea termenului legal, ci, dimpotriva, situatia de necunoastere invocata ii este imputabila exclusiv societatii, care nu si-a indeplinit obligatiile legale pentru anuntarea sediului sau actual. Asa fiind, Curtea, in conformitate cu art.103 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca neintemeiata cererea de repunere in termen, formulata de recurenta S.C. M I S.R.L.
Cat priveste exceptia tardivitatii declararii recursului, invocata din oficiu, instanta are in vedere dispozitiile art.301 C.pr.civ., in conformitate cu care termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotararii. Potrivit art.266 alin.3 C.pr.civ., hotararea se comunica partilor, in copie, in cazul cand aceasta este necesara pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Totodata, comunicarea actelor de procedura se efectueaza in mod legal la sediul partii, conform art.87 pct.2 C.pr.civ.
In cauza de fata, recurenta parata a fost citata la adresa din mun.Bucuresti, str. � nr�., bl�., sc�., �, sector 3, conform dovezii atasate la fila 12 din dosarul de fond, si la aceeasi adresa i s-a facut si comunicarea hotararii recurate (fila 20). Aceasta adresa era indicata in evidentele registrului comertului chiar de catre societatea parata ca fiind sediul sau social.
Mai mult decat atat, intrucat mentiunea privind sediul contine precizarea ca este expirat din data de 01.09.2004, prima instanta a dispus citarea si comunicarea sentintei catre parata si prin afisare la usa instantei (filele 13 si 18 din dosarul de fond), in acord cu art.95 C.pr.civ. Asa fiind, comunicarea hotararii atacate s-a facut in mod legal la data de 07.05.2010, dupa cum rezulta din procesul-verbal atasat la fila 18 din dosarul de fond.
Cu toate acestea cererea de recurs impotriva acestei hotarari judecatoresti, continand si motivele de recurs, a fost depusa la Tribunalul Bucuresti � Sectia a VI-a Civila la data de 25.11.2014.
Fata de cele aratate, rezulta ca termenul de 15 zile pentru formularea recursului a inceput sa curga la data de 07.05.2010, implinindu-se la data de 24.05.2010, cu luarea in considerare a prevederilor art.101 C.pr.civ., astfel ca depunerea caii de atac la data de 25.11.2014 s-a facut cu depasirea acestui termen.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.312 C.pr.civ., coroborat cu art.301 C.pr.civ., art.266 alin.3 C.pr.civ., art.87 pct.2 C.pr.civ. si art.95 C.pr.civ., Curtea a admis exceptia tardivitatii recursului, invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a respins ca tardiv recursul formulat de recurenta S.C. M I S.R.L., impotriva sentintei civile nr.5226/23.04.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.8119/3/2010, in contradictoriu cu intimatii S.C. M I S.R.L. prin lichidator CII P.C.M., O N R C prin O R C T B si A F P S 3.
Totodata, in temeiul art.274 C.pr.civ., instanta a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.