Conflict de munca avand ca obiect drepturi salariale.

Domeniul: conflicte de munca
Conflict de munca avand ca obiect drepturi salariale. Neincalcarea de catre angajator a dispozitiilor art. 164 din Codul Muncii cat priveste garantarea in plata a unui salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Apel respins.


- Codul Muncii, art. 164

Curtea retine ca actiunea reclamantului nu este intemeiata si pentru faptul ca obligatia instituita in art. 164 Codul muncii vizeaza numai garantarea in plata a unui salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, iar nu salariul de baza brut al fiecarei categorii. Cu alte cuvinte, nu se pot acorda salarii brute sub minimul prevazut de actele normative invocate, conditie respectata in cazul intimatului-reclamant.
In consecinta, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 si H.G. nr. 23/2013 au stabilit valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, la care si Codul muncii trimite, insa acesta reprezinta un etalon pentru nivelul de salarizare, in scopul asigurarii garantarii unor conditii de munca decente si echitabile, protejand, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 2931 DIN 09 SEPTEMBRIE 2015)


Prin cererea inregistrata la data de 06.01.2014, pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a sub nr. si apoi sub numarul, in urma disjungerii dispuse la data de 20.10.2014, reclamantii A.R., C.C., D.S. si altii au chemat in judecata parata SNTFM, solicitand sa se dispuna obligarea acesteia sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 diferenta dintre drepturile salariate calculate in raport de valoarea salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare stabilit prin art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv platite, diferenta ce rezulta din faptul ca in art.41 a lin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011 valoarea salariului minim brut corespunzator clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 700 lei, iar salariul de incadrare al fiecarui reclamant a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevazut in Anexa nr.1 din Actul aditional nr.1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010 incheiat la nivelul paratei.
 In subsidiar: - daca se va aprecia ca, Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 a fost denuntat cu 30 de zile inainte de expirarea acestuia si incetarea acestuia a fost notificata in termen de 5 zile, organului la care a fost depus pentru inregistrare, asa cum prevad dispozitiile art.33 alin.4 din Legea nr. 130/1996 (in vigoare la acea data), iar acesta nu este aplicabil pana la 31 decembrie 2011, reclamantul a solicitat: sa se constate incalcarea de catre parata a prevederilor Contractului colectiv de munca pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr.15/16.03.2011 incheiat la nivel de unitate si prevederile art.1 din HG.nr.1193/24 noiembrie 2010 si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinsi in Anexa nr. 1 la Actul aditional nr.1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010 si din Anexa 1 la CCM pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr. 15/16.03.2011, incheiate la nivelul paratei, in raport de valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, sau in raport de valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de 670 lei conform art.1 din H.G. nr.1193/24 noiembrie 2010 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva, sume ce vor fi actualizate cu rata inflatiei de la data fiecarei scadente si dobanda legala; obligarea paratei sa plateasca fiecarui reclamant incadrat in functiile de mecanic locomotiva-automotor si mecanic ajutor locomotive - automotor, pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011, sporul de 25% la salariul de baza, pentru munca prestata in conditii speciale de munca, raportat la salariul majorat asa cum rezulta de la punctul 1, in conformitate cu prevederile art.42 alin.1 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011:
- sa se constate incalcarea de catre parata a prevederilor art.1 din HG. nr.1225/14.12.2011 si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.01.2012 - 31.01.2013 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinsi in Anexa nr.1 la Contractele colective de munca pe anii 2011-2012 si 2012-2014, incheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 700 Iei conform art.1 din. H.G . nr.1225/14.12.2011 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva.
- sa se constate incalcarea de catre parata a prevederilor art.1 din HG. nr.23/2013 si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.02.2013-30.06.2013 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinsi in Anexa nr.1 la Contractele colective de munca pe anii 2011-2012 si 2012-2014, incheiate Ia nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 lei conform art.1(2) din H.G. nr.23/2013 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva.
- sa se constate incalcarea de catre parata a prevederilor art.1 alin.2 din HG. nr.23/2013 si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.07.2013-31.12.2013 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinsi in Anexa nr.1 la Contractele colective de munca pe anii 2011-2012 si 2012-2014, incheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 800 Iei conform art.1(2) din H.G. nr.23/2013 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva; obligarea paratei la plata de daune interese constand in actualizarea sumei pe care o datoreaza cu rata inflatiei si la care se adauga dobanda legala; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecata din data de 20.10.2014, pentru o mai buna administrare a actului de justitie, Tribunalul a dispus disjungerea actiunii si formarea unor dosare distincte pentru fiecare reclamant in parte, prezentul dosar nr. avand ca si obiect actiunea formulata de reclamantul M.D.
La termenul de judecata din data de 09.02.2015, instanta a dispus unirea cu fondul cauzei a exceptiilor inadmisibilitatii actiunii, prescrierii dreptului material la actiune si autoritatii de lucru judecat, invocate de parata.
Prin sentinta civila nr. 1020 din data de 09.02.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata; s-a respins ca neintemeiata exceptia prescrierii dreptului material la actiune, invocata de parata; s-a respins capatul 1 - principal de cerere si capatul 2 de cerere, cu accesoriile privind inflatia si dobanda legala, ca fiind intrate sub puterea lucrului judecat; s-a respins in rest actiunea formulata de reclamantul M.D., in contradictoriu cu parata SNTFM, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin capatul unu principal din prezenta actiune, reclamantul a solicitat obligarea paratei sa-i plateasca pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 diferenta dintre drepturile salariate calculate in raport de valoarea salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare stabilit prin art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv platite, diferenta ce rezulta din faptul ca in art.41 a lin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011 valoarea salariului minim brut corespunzator clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 700 lei, iar salariul de incadrare al fiecarui reclamant a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevazut in Anexa nr.1 din Actul aditional nr.1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010 incheiat la nivelul paratei.
Prin capatul doi de actiune, reclamantul a solicitat obligarea paratei sa-i plateasca pentru perioada 01.01.2011- 31.12.2011, sporul de 25% la salariul de baza, pentru munca prestata in conditii speciale de munca, raportat la salariul majorat asa cum rezulta de la punctul 1, in conformitate cu prevederile art. 42 alin. l lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011.
Prin sentinta civila nr. 7119/04.07.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr., s-a dispus urmatoarele:
„Admite in parte exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata prin intampinare, in privinta capetelor de cerere avand ca obiect, salariul suplimentar pe anii 2008, 2009 si 2010; ajutorul material de Craciun pentru anii 2009 si 2010; ajutorul material de Paste pentru anul 2010; prima de ziua salariatului pentru anul 2010 si respinge aceste capete ale cererii principale si ale cererii de interventie in nume propriu, ca fiind prescrise.
Respinge, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata prin intampinare, pentru celelalte capete ale cererii principale si ale cererii de interventie in nume propriu.
Admite, in parte, cererea formulata de reclamantii A.A. A.I. si altii, principala modificata si completata si in parte cererea de interventie in nume propriu, formulata de intervenientii in nume propriu A.A. C.C. si altii, in contradictoriu cu parata SNTFM.
Obliga parata la calcularea si plata catre reclamanti a diferentelor dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit.a din C.C.M. unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 si drepturile salariale efectiv platite, pentru perioada 28.08.2009 – 31.12.2011, sume actualizate cu rata inflatiei, de la data scadentei, pana la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala, calculata de la data introducerii actiunii, respectiv 28.08.2012, pana la data platii efective.
Obliga parata la calcularea si plata catre intervenienti a diferentelor dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit.a din C.C.M. unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 si drepturile salariale efectiv platite, pentru perioada 15.04.2010 – 31.12.2011, sume actualizate cu rata inflatiei, de la data scadentei, pana la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala, calculata de la data introducerii actiunii, respectiv 28.08.2012, pana la data platii efective.
Obliga parata la plata catre reclamanti si catre intervenienti a sporului de 25% pentru munca prestata in conditii speciale de munca, raportat la salariul majorat, astfel cum se prevede in prezenta hotarare, pentru perioada 15.04.2010 – 31.12.2011, sume actualizate cu rata inflatiei, de la data scadentei, pana la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala, calculata de la data introducerii actiunii, respectiv 28.08.2012, pana la data platii efective.
Obliga parata la plata catre reclamanti si catre intervenienti a sporului de 50% pentru munca prestata in timpul noptii in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, corespunzator orelor efectuate de fiecare salariat, raportat la salariul majorat, astfel cum se prevede in prezenta hotarare, pentru perioada 15.04.2010 – 31.12.2011 sume actualizate cu rata inflatiei, de la data scadentei, pana la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala, calculata de la data introducerii actiunii, respectiv 28.08.2012, pana la data platii efective.
Respinge capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ce neintemeiat.”
Prin decizia civila nr. 1015/21.02.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, s-a dispus urmatoarele:
„Admite recursurile.
Caseaza in parte sentinta recurata si trimite spre rejudecare la aceeasi instanta pretentiile reclamantilor pentru salariul suplimentar aferent anilor 2009-2010, Ziua Feroviarului 2010, Paste 2010 si Craciun 2009-2010, precum si pretentiile intervenientilor pentru salariul suplimentar aferent anului 2010, Ziua Feroviarului 2010 si Craciun 2010.
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:
Respinge pretentiile reclamantilor si intervenientilor pentru sporuri si diferente salariale solicitate in baza CCM Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, ulterioare datei de 31.12.2010, ca neintemeiate.
Respinge pretentiile reclamantilor si intervenientilor pentru diferente spor noapte, solicitate in temeiul art.42 al.1 lit.g din CCM Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, ca neintemeiate.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Irevocabila”.
Prin urmare, instanta a constatat in ceea ce priveste capatul unu principal de actiune si capatul doi de actiune, cu accesoriile privind inflatia si dobanda legala, reclamantul beneficiaza deja de o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, respectiv sentinta civila nr. 7119/04.07.2013, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr. 1015/ 21.02.2014.
Exceptia puterii lucrului judecat este o exceptie absoluta, de ordine publica care, potrivit art. 432 Noul cod proc. civ., se poate ridica de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.
Potrivit art. 431 Noul cod proc. civ. “(1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. (2) oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma” .
Astfel, pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie sa fie indeplinita tripla identitate de parti, obiect si cauza.
In cauza de fata, instanta a constatat ca exista tripla identitate de parti, obiect si cauza, fata de sentinta civila nr. 7119/04.07.2013, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr. 1015/21.02.2014.
Prin urmare, instanta a admis exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata si, pe cale de consecinta, a respins capatul 1 - principal de cerere si capatul 2 de cerere, cu accesoriile privind inflatia si dobanda legala, ca fiind intrate sub puterea lucrului judecat.
Sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, Tribunalul a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere ca dispozitiile art. 105 din CCM la nivelul paratei pe anul 2011 si art. 97 din CCM la nivelul paratei pe anul 2012-2014 nu impun obligatia de a sesiza comisiile mixte patronate-sindicate cu privire la incalcarea dispozitiilor din CCM, anterior actionarii in instanta, prevazand doar o procedura facultativa si paralela, fara caracter jurisdictional.
Analizand exceptia prescrierii dreptului material la actiune, Tribunalul a respins-o neintemeiata, avand in vedere ca prezenta cauza vizeaza plata unor diferente de drepturi salariale neacordate, drepturi ce intra sub incidenta termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin capetele 1 subsidiar, trei, patru si cinci de actiune, reclamantul, salariat al SNTFM, a solicitat obligarea angajatorului sa-i plateasca diferentele salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare, in raport de valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de 670 lei (pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011), 700 lei (pentru perioada 01.01.2012 - 31.01.2013), 750 lei (pentru perioada 01.02.2013 - 30.06.2013) si 800 lei (pentru perioada 01.07.2013 - 31.12.2013).
Astfel, potrivit art. 7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti sub nr. 8776/16.02.2011, salariul personalului din CFR cuprinde: salariul de baza care se stabileste in raport cu pregatirea, competenta, raspunderea si complexitatea sarcinilor functiei ocupate; sporuri la salariul de baza; adaosuri; premii pentru obtinerea unor rezultate deosebite in activitatea individuala. Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1. Aceleasi dispozitii legale sunt reluate si in CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti sub nr. 108/20.04.2012.
 Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011 si 2012-2014, salariul de baza brut nu se mai obtine prin inmultirea salariului de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, ci se stabileste conform Anexei nr. 1 (in care sunt indicate salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare).
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tara aferent anilor 2011, 2012 si 2013 (stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013), Tribunalul a apreciat ca este neintemeiata, avand in vedere ca, astfel cum s-a aratat anterior, in perioada 2011-2013 salariile personalului din CFR Marfa SA nu se calculau prin inmultirea unui coeficient de ierarhizare cu un salariu de baza, salariile de baza fiind cele indicate (in cuantum fix) in anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 si 2012-2014.
Or, din lecturarea Anexei nr. 1 la CCM pe 2011, se observa ca salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare incep de la suma de 700 lei, fiind astfel respectat salariul minim brut pe tara de 670 lei stabilit prin HG nr. 1193/2010.
De altfel, s-a retinut faptul ca potrivit actului aditional la CIM nr. CZ 2.1/1045/2861/04.05.2012, cu aplicabilitate de la 20.04.2012, reclamantului i s-a stabilit un salariu de baza brut de 1566 lei, fiind astfel respectat salariul minim brut pe tara de 700 lei stabilit prin HG nr. 1225/2011 si salariul minim brut pe tara de 750 lei stabilit prin HG nr. 23/2013.
In consecinta, constatand ca in perioada 2011 – 2013 salariul de baza cuvenit reclamantului este cel prevazut de Anexa 1 la CCM corespunzator clasei de salarizare nr. 33 in care se incadreaza, fara a mai exista vreo formula de calcul, Tribunalul a apreciat ca pretentiile reclamantului de stabilire a salariului prin inmultirea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe tara, cu accesoriile sale (actualizare cu indicele de inflatie si dobanda legala, pretentii ce urmeaza soarta principalului) sunt neintemeiate.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, reclamantul M.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art.456, 457, art.461 alin.2, art.466 alin.1, art.478 alin.2, art.480 alin.2, art.470-482 din Codul de procedura civila, prevederile Legii nr.130/1996, ale Legii nr.53/2003 - Codul muncii aratate in actiune, art.2 alin.5 si 6, art.8, art.7 si Anexa nr.1 din CCM nivel unitate pe anii 2009-2010, 2010-2011 si 2011-2012, art. 132 alin. (2), alin. (3) si (4) din Legea nr.62/2011 a dialogului social, art.2 alin.5 si 6, art.8, art.7 si Anexa nr.1 din CCM nivel unitate pe anii 2009-2010, 2010-2011, 2012-2014, prevederile HG. 1193/2010, HG nr.1225/2011, HG.23/2013, apelantul a aratat ca prima instanta nu a inteles ca parata a incalcat prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012 prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit carora "angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca".
In perioada 01.01.2011-31.12.2013, drepturile reclamantilor au fost stabilite prin Anexa 1 la Actul aditional nr. 1713/22.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010, prin Anexa 1 la Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr.l5 /16.02.2012 si prin Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2014 inregistrat sub nr. 108/20.04.2012.
Pentru perioada 01.01.2011-16.02.2011 nivelul de salarizare corespunzator clasei 1 a fost stabilit la 600 lei prin Anexa 1 Actul aditional nr. 1713/21.04.2010 Ia CCM pe anii 2009-2010.
Pentru perioada 16.02.2011-16.02.2012 nivelul de salarizare corespunzator clasei 1 a fost stabilit prin Anexa 1 la CCM pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr.15/16.02.2011, in mod formal la 700 lei, insa fara aplicarea coeficientilor de ierarhizare prevazuti in grila de salarizare la salariul minim de 700 lei, ci la o valoare de 600 lei.
Pentru perioada 20.04.2012-31.12.2013 nivelul de salarizare corespunzator clasei 1 a fost stabilit ,in mod formal la 700 lei, prin Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2014 inregistrat sub nr.108/20.04.2012, insa fara aplicarea coeficientilor de ierarhizare prevazuti in grila de salarizare la salariul minim de 700 lei, ci la o valoare de 600 lei.
Prima instanta nu a sesizat ca in realitate salariile angajatilor au fost calculate prin luarea in considerare a unei valori de 600 lei corespunzator clasei 1 de salarizare si nu 700 lei asa cum rezulta din formula de calcul S= Sclasa 1 x K.
Din analiza comparativa a salariilor corespunzatoare claselor de salarizare stabilite conform Anexei nr.1 din Actul aditional nr. 1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010 incheiat la nivelul paratei, cu salariile corespunzatoare claselor de salarizare stabilite conform Anexei 1 la CCM pe anii 2011-2012, rezulta ca parata a pus in mod formal nivelul de salarizare corespunzator clasei 1 la 700 lei, la clasa 2 de salarizare 701 lei, iar de la clasa 3 la clasa 46 salariile corespunzatoare claselor de Salarizare sunt identice cu cele din 2010.
Salariul de baza brut al reclamantilor a fost stabilit prin raportare la clasa 1 de salarizare folosindu-se formula de calcul S = Sclasa 1 xk indicata in Anexa 1 la contractul colectiv de munca la nivel de societate.
Salariul corespunzator fiecarei clase de salarizare se calculeaza, dupa formula S = Sclasa 1 x k, care cuprinde si salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare care coincide cu salariul de baza minim brut.
Art.7 din CCM incheiat Ia nivelul paratei, prevede: "Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si formula de calcul din Anexa nr. 1."
Potrivit Anexei 1: Salariul de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare se va calcula dupa urmatoarea formula : S = Sclasa 1 x k unde:
S: salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare respective;
Sclasa 1: salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare;
K: coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
Prin CCM pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr.15/16.02.2011 si CCM pe anii 2012-2014 inregistrat sub nr. 108/20.04.2012, parata nu a modificat si art. 7 din CCM, astfel ca salariul reclamantilor se calculeaza tot dupa formula S = Sclasa 1 xk.
Parata nu a respectat aceste prevederi si a stabilit reclamantilor un salariu de baza mai mic, asa cum rezulta din copia contractelor individuale de munca ale acestora.
Prin contractele individuale de munca parata a stabilit cuantumul salariului, dar si corespondenta acestuia cu o clasa de salarizare.
Acest aspect rezulta din Actele aditionale la contractele individuale de munca incheiate in anii 2011, 2012 si 2013, in care se precizeaza salariul de baza lunar brut si clasa de salarizare corespunzatoare.
Reclamantul a avut salariul de baza lunar brut de 1241 lei, corespunzator clasei 25 de salarizare, in anul 2011.
In perioada 01.01.2011-31.12.2012 reclamantul a fost prejudiciat in fiecare luna de suma de 260 lei, la care se adauga sporurile corespunzatoare de care a beneficiat in perioada respectiva (spor vechime 25% si spor munca feroviara 7%, etc.).
Diferenta de salariu rezulta din faptul ca parata nu a aplicat formula de calcul si coeficientul de ierarhizare existent in Anexa 1 la CCM 2011-2012 incheiat la nivelul paratei, la salariul minim brut pe tara de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare.
Asa cum s-a aratat si cum rezulta din formula de calcul, salariul de baza minim este un element in stabilirea salariilor de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare, obtinut ca produs intre coeficientul de ierarhizare convenit pentru fiecare clasa si valoarea salariului de baza minim pentru clasa 1 de salarizare.
Valoarea salariului de baza minim pentru clasa 1 de salarizare este importanta la determinarea salariului de baza pentru fiecare clasa de salarizare din cele 46 existente in CCM incheiat la nivelul paratei.
Din formula de calcul S = Sclasa 1 x k aparent lipsesc coeficientii de ierarhizare, dar in realitate au fost aplicati de catre parata, insa prin luarea in considerare pentru clasa 1 de salarizare a unei valori de 600 lei si nu 700 lei.
In conditiile in care activitatea salariatilor se diferentiaza ierarhic, ca si importanta pentru angajator, este firesc ca si salarizarea sa fie diferentiata prin aplicarea unor coeficienti de ierarhizare la salariul minim brut corespunzator clasei 1 de salarizare de 700 lei, stabilit prin Anexa 1 la CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014.
Salariul de baza reprezinta partea fixa si principala a salariului si elementul de referinta in raport de care se calculeaza celelalte drepturi ale angajatilor, luand in considerare, de regula, nivelul studiilor, calificarea si pregatirea profesionala, importanta postului, caracteristicile sarcinilor si competentelor profesionale, sporurile, indemnizatiile, etc., formand partea variabila a salariului, care se plateste numai in raport de performantele individuale ale fiecarui salariat.
Parata recunoaste ca nu a aplicat formula de calcul si coeficientul de ierarhizare existent in CCM 2009-2010, la salariul minim de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare prevazut in Anexa 1 din CCM pe anii 2011-2012 incheiat la nivelul paratei, asa cum rezulta din Capitolul XI - Dispozitii finale din CCM pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr. 15/16.02.2011, conform carora: "Partile stabilesc ca la urmatoarele discutii privind un nou CCM sa se negocieze salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare conform formulei si a coeficientilor de ierarhizare existenti in CCM 2009-2010", in functie de situatia financiara a societatii.
O asemenea conditie este prohibita de art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit caruia "angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca" si de art. 132 alin. (4) din Legea nr.62/2011 a dialogului social, care prevede ca, „contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile”, fiind astfel caduca si inopozabila salariatilor.
Avand in vedere caracterul sinalagmatic (art. 1171 NCC), oneros (art. 1172 alin.1 NCC) si comutativ (art. 1173 alin. 1 NCC) al contractului colectiv de munca si dispozitiile exprese ale legii (art. 1, lit. i din Legea nr.62/2011) potrivit carora acest contract reglementeaza "drepturi" si "obligatii," rezulta faptul ca prevederile Contractelor colective de munca nu pot stabili drepturi, a caror existenta si intindere sa depinda de un element aleatoriu, viitor si incert (in functie de situatia financiara a societatii).
Aceasta conditie este ilicita si imorala(art.1237 NCC), deoarece este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unor norme legale imperative (art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, art. 132 alin.4 din Legea nr.62/2011).
Asa cum s-a aratat, nivelul de salarizare corespunzator clasei 1 a fost stabilit in mod formal la 700 lei prin anexa 1 la ccm pe anii 2011-2012 , dar in realitate salariile angajatilor paratei au fost calculate prin luarea in considerare a unei valori de 600 lei pentru clasa 1 de salarizare si nu 700 lei, asa cum rezulta din formula de calcul S= Sclasa 1 xK.
In aceasta situatie sunt aplicabile prevederile art. 1253 NCC.
Pe de alta parte, aceasta clauza este ineficienta, deoarece parata nu a modificat si art.7 din CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014, astfel ca salariul reclamantilor se calculeaza tot dupa formula S = Sclasa 1 x k.
Daca s-ar lua in considerare aceasta clauza contractuala, in contractele individuale de munca ale angajatilor paratei salariul de incadrare trebuia sa fie stabilit in suma fixa fara corespondenta cu o anumita clasa de salarizare.
Acest lucru nu este posibil, deoarece fiecare clasa de salarizare si coeficientul corespunzator acesteia a fost dobandita de fiecare angajat in decursul a 25-30 de ani de activitate prin examen sustinut in fata comisiei de incadrare si promovare din subunitate.
Conform art.11 din CCM pe anii 2011-2012: Categoriile de incadrare sau functii se stabilesc in raport de cunostinte, nivel de calificare si experienta, pe baza indicatoarelor tarifare de calificare.
Art. 12. Fiecarei categorii de incadrare sau functii ii corespund clase de salarizare, conform Anexei nr.2.
Art.29 din CCM pe anii 2011-2012 prevede: Stabilirea clasei de salarizare in cadrul aceleiasi functii sau alteia echivalente, cu ocazia aplicarii noului contract colectiv de munca sau a unui act aditional care modifica salarizarea, se va face prin negociere individuala intre conducatorul unitatii sau subunitatii cu competenta de angajare si salariat, avand in vedere propunerea conducatorului locului de munca, in prezenta reprezentantului salariatului.
Raportat la aceste prevederi legale si contractuale, clasa de salarizare nu poate fi calculata fara un coeficient de ierarhizare deoarece, coeficientul de ierarhizare corespunzator fiecarei clase de salarizare face diferenta intre clasele de salarizare in functie de nivelul studiilor, calificarea si pregatirea profesionala, importanta postului, caracteristicile sarcinilor si competentelor profesionale.
Prima instanta nu a sesizat ca parata a incalcat prevederile contractelor colective de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012 si 2012-2014 si a Stabilit reclamantilor un salariu de baza mai mic prin luarea in considerare a unei valori de 600 lei pentru clasa 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevazut in Anexa nr. 1 din fiecare CCM si nu 700 lei pentru clasa 1 de salarizare.
Referitor la capetele de cerere subsidiare prin care s-a invocat aplicarea prevederilor art.1 din HG.nr.1193/2010 si HG.1225/2011, si HG 23/2013 care stabilesc salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 670 lei, 700 lei, 750 lei, respectiv 800 lei si care trebuia avut in vedere la calcularea drepturilor salariale ale reclamantilor in perioada respectiva, hotararea este netemeinica si nelegala, fiind data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
In perioada 01.01.2011-31.12.2013, drepturile reclamantilor au fost stabilite prin Anexa 1 la Actul aditional nr. 1713/22.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010, prin Anexa 1 la Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr. 15/16.02.2012 si prin Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2014 inregistrat sub nr. 108/20.04.2012.
Salariul de baza brut al reclamantilor a fost stabilit prin raportare la clasa 1 de salarizare folosindu-se formula de calcul S = Sclasa 1 x k indicata in Anexa 1 la contractul colectiv de munca la nivel de societate.
Salariul corespunzator fiecarei clase de salarizare se calculeaza, dupa formula S = Sclasa 1 xk, care cuprinde si salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare care coincide cu salariul de baza minim brut.
Din Anexa nr.1 care face parte integranta din Contractele colective de munca pe anii 2011-2012 si 2012-2014, rezulta ca salariul brut minim stabilit pentru clasa 1 de salarizare este de 600 lei, sub nivelul de 670 lei, 700 lei, 750 lei, respectiv 800 lei.
Odata cu iesirea din vigoare a Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 la data de 31.12.2011, a disparut temeiul conventional mai favorabil, iar prevederile CCM la nivel de unitate, in lipsa unui CCM la nivel superior, nu au respectat dispozitiile hotar arilor de guvern, dispozitii care, nu au facut decat sa ridice pragul minim al salarizarii, pentru toti salariatii din tara.
Statul recunoaste existenta devalorizarii monedei nationale si ia masuri pentru contracararea acestui fenomen prin indexarea periodica a salariilor.
Periodic, Guvernul dispune indexarea salariilor, ceea ce inseamna ca se urmareste mentinerea puterii de cumparare a salariatului care, nominal, ca urmare a indexarii, primeste mai multe bancnote, dar valoarea lor economica este aceeasi cu cea initiala de la momentul stabilirii salarizarii.
Guvernul, prin acte normative succesive stabileste salariul minim brut pe tara garantat in plata pentru fiecare an.
Astfel prin HG 1051/2008, acesta a fost stabilit la 600 lei lunar incepand cu data de 1 ianuarie 2009, prin I IG 1193/2010 acesta a fost stabilit la 670 lei, prin HG 1225/2011 s-a stabilit la 700 lei, prin art. 1(1) din HG.23/2013 a fost stabilit la 750 lei, iar prin art.1 alin.2 din HG.23/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 800 lei.
Prin aceste acte normative statul garanteaza in plata fiecarui salariat un salar minim brut de 670 lei in anul 2011, de 700 lei in anul 2012, de 750 lei si respectiv 800 lei in anul 2013, angajatorii avand obligatia sa asigure salariatilor acest salariu minim brut impus de lege, fara a avea posibilitatea stabilirii de salarii de baza mai mici de 670 lei, de 700 lei, de 750 lei, respectiv de 800 lei.
Prin urmare, indexarea nu reprezinta o valoare economica primita in plus de salariat, ci pastrarea aceleasi valori economice a banilor primiti ca salariu.
Parata, nu au respectat dispozitiile hotararilor de guvern, dispozitii care, nu au facut decat sa ridice pragul minim al salarizarii, pentru toti salariatii din tara.
In perioada 01.01.2011-31.12.2011 prin HG 1193/2010 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 670 lei.
Reclamantul are salariul de baza lunar brut de 1566 lei, corespunzator clasei 33 de salarizare, in perioada 01.01.2011-01.04.2013. Aplicand formula de calcul Sclasa 1=670 lei x K= 2,609 = 1748 lei salariu de baza lunar brut.
In perioada 01.01.2012-31.012013 prin HG. 1225/12.12.2011 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 700 lei.
Reclamantul are salariul de baza lunar brut de 1566 lei, corespunzator clasei 33 de salarizare, in perioada 01.01.2011-01.04.2013 .
Aplicand formula de calcul Sclasa 1=700 lei x K= 2,609 = 1826 lei salariu de baza lunar brut.
In perioada 01.02.2013-30.06.2013 prin art.1(1) din HG.23/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 750 lei.
Reclamantul are salariul de baza lunar brut de 1566 lei, corespunzator clasei 33 de salarizare, in perioada 01.01.2011-01.04.2013. Aplicand formula de calcul Sclasa 1=750 lei x K= 2,609 -1957 lei salariu de baza lunar brut.
Diferenta de salariu rezulta din faptul ca parata nu a aplicat formula de calcul si coeficientul de ierarhizare existent in Anexa 1 la CCM 2011-2012 incheiat la nivelul paratei, la salariul minim brut pe tara de 750 lei corespunzator clasei 1 de salarizare.
Pentru calculul salariului de baza corespunzator flecarei clase de salarizare parata nu porneste de la salariul de baza minim brut garantat in plata, ci de la o valoare de 600 lei.
Acest cuantum a fost stabilit nelegal in conditiile in care pragul minim de salarizare este impus de Guvern prin act normativ superior contractului colectiv de munca.
Se mai poate constata ca nivelul de 600 lei corespundea la data de 01.04.2010, nivelului salariului minim brut garantat in plata, astfel cum acesta a fost stabilit prin HG 1051/2008.
Parata a revenit in mod nelegal la salariul minim brut de 600 lei din moment ce prin art. 1 din HG. 1193/2010 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 670 lei, prin art. 1 din HG.1225/12.12.2011 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 700 lei si prin art. 1 alin. 1 si 2 din HG 23/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 750 lei, respectiv 800 lei.
Aceste cuantumuri au fost stabilite de Guvern cu respectarea conditiilor de consultare a patronatelor si sindicatelor, astfel incat aceste cuantumuri se impun si paratei in calitate de angajator.
Parata recunoaste ca nu a aplicat formula de calcul si coeficientul de ierarhizare existent in CCM 2011-2012, la salariul minim de 670 lei, 700 lei, 750 lei, respectiv 800 lei, asa cum rezulta din Capitolul XI- Dispozitii finale din CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014, conform carora: "Partile stabilesc ca ta urmatoarele discutii privind uri nou CCM sa se negocieze salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare conform formulei si a coeficientilor de ierarhizare existenti in CCM 2009-2010" , in functie de situatia financiara a societatii.
Prima instanta nu a inteles ca parata conditioneaza aplicarea prevederilor art. 1 din HG. 1193/2010 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 670 lei, ale art. 1 din HG. 1225/12.12.2011 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 700 lei si ale art.1 si 2 din HG 23/2013 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 750 lei, respectiv 800 Iei, de situatia financiara a societatii.
Semnatarii CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014 au stabilit asupra drepturilor salariale cu respectarea pragurilor minime impuse de actele normative superioare prin art.2 alin. 4 teza a II- a, prin art.2 alin 6 si prin art.8(1) din aceleasi contracte colective de munca.
Art.2 alin. 4 teza a II-a din Contractele colective de munca al CFR Marfa SA pe anii 2011-2012 si 2012- 2014, potrivit carora:
"In situatiile in care, in privinta drepturilor ce decurg din contractul colectiv de munca, intervin reglementari legale mai favorabile, ele vor face parte de drept din contract in conditiile prevazute de acestea”.
Art. 2 alin.6, din CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014 incheiate la nivelul paratei, care prevede: "In situatiile in care, in privinta drepturilor ce decurg din contractul colectiv de munca, intervin reglementari legale mai favorabile, ele vor face parte de drept din contract in conditiile prevazute de acestea”.
Art.8(1) din CCM 2011-2012 si 2012 - 2014, statueaza: "Indexarea salariilor si modificarea tarifelor se face conform prevederilor legale".
Prevederile art.1 din HG. 1193/2010 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 670 lei, ale art. 1 din HG. 1225/12.12.2011 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 700 lei si ale art. 1 si 2 din HG 23/2013 prin care valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 750 lei, respectiv 800 lei, trebuie corelate cu:
- prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit carora: "angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca”,
- prevederile art. 132 alin. 1 din Legea nr.62/2011 potrivit carora clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege.
- prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a Dialogului social, potrivit carora:
(2) La incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal;
- prevederile art. 164 alin.1 si 2 din Codul muncii, care statueaza:
„(1) salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor...
(2) angajatorul nu poate stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul minim brut orar pe tara.”
In conformitate cu dispozitiile art. 159 Codul muncii „(1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca", dar libertatea partilor in stabilirea conventionala a drepturilor salariale este, totusi, limitata de legiuitor care prin art. 164 din Codul muncii a statuat:
- „(1) salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor...
- (2) angajatorul nu poate stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul minim brut orar pe tara”.
Prin urmare, prevederea cuprinsa in alin.(2) nu poate fi folosita de catre angajator pentru a justifica calcularea si acordarea diferentiata a salariilor prin raportare la un salariu minim brut, altul decat cel stabilit prin hotarare de guvern.
Prevederile art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr.62/2011 a Dialogului social au valoare de principiu in dreptul muncii, raportat la perioada in care se datorau drepturile solicitate, astfel incat nu puteau fi eludate prin inserarea unor prevederi contractuale in contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate, care tindeau a se interpune in aplicarea directa a acestui principiu care reflecta ordinea publica in domeniul pe care il reglementeaza.
Asadar, raportat la dispozitiile legale si contractuale mentionate, se impune ca salariul corespunzator clasei 1 de salarizare, sa fie actualizat ori de cate ori guvernul emite o hotarare in acest sens, asa cum este necesar ca salariul aflat sub sintagma "clasa 1 de salarizare, coeficientul de ierarhizare 1,000" din art.7 si anexa 1 la CCM la nivel de unitate sa aiba aceeasi intindere cu cel impus de Guvern prin hotarare si Codul muncii prin capitolul II al Titlului IV prin sintagma "salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata".
Prin intampinare, parata recunoaste ca trebuie sa aplice prevederile art. 2 alin. 4 si 6 din CCM si salariul de baza minim brut garantat in plata stabilit prin art.1 alin.1 si 2 din HG. Nr.23/22.01.2013, insa le aplica diferentiat si discretionar fara nici o justificare.
Prin Adresele nr. J2.2.1/368/26.02.2013, nr. J2.2.1/1149/26.06.2013, nr. J2.2.1/2249/23.12.2013, Directorul general al paratei da ordin Sucursalelor de Marfa, Centrelor Zonale de Marfa, Centrului de intretinere si Reparatii Vagoane sa respecte prevederile art.2 alin. 5 din CCM si sa ia masuri de modificare a tuturor contractelor individuale de munca ce nu respecta prevederile art.1 alin.1 si 2 din HG. Nr.23/22.01.2013, referitoare la salariul minim brut pe tara garantat in plata.
Conform acestor adrese parata a aplicat prevederile art.1 alin.1 si 2 din HG. Nr.23/22.01.2013 si a majorat in mod diferentiat si discriminatoriu numai salariile muncitorilor necalificati incadrati la clasele de salarizare 1-5, la 750 lei pentru perioada 01.02.2013-30.06.2013, respectiv muncitorilor necalificati incadrati la clasele de salarizare 1-7, la 800 lei pentru perioada 31.07.2013-31.12.2013, iar de la clasa 10 la clasa 46 salariile celorlalti salariati ai paratei au ramas nemodificate din anul 2010.
Pe de alta parte, prin Adresele nr.J2.2.1/368/26.02.2013, nr.J2.2.1/1149/26.06.2013, nr.J2.2.1/2249/23.12.2013, parata a modificat unilateral Anexa 1 la CCM pe anii 2012- 2014 inregistrat sub nr. 108/20.04.2012, incalcand prevederile art. 149 din Legea nr.62/2011 a Dialogului social, acesta constituind un motiv de nulitate a Anexei 1 la CCM pe anii 2012-2014.
Reclamantii critica cuantumul salariului cuvenit potrivit clasei de salarizare stabilita prin contract cu neluarea in considerare a pragului minim impus prin hotarari de guvern si nu faptul ca ar avea un salariu sub acest prag.
Reclamantii au solicitat acordarea drepturilor pornind de la noua grila de salarizare si care la nivelul clasei I se reflecta in dreptul acordat de actul normativ iar urmatoarele clase de salarizare in mod evident au o alta valoare prin aplicarea coeficientului de ierarhizare. Ca atare, instanta trebuie sa aplice cu prioritate legea, sa stabileasca faptul ca in realitate clasele de salarizare pornesc de la un alt nivel (600 lei) si nu de la 670 lei, 700 lei, 750 lei, respectiv 800 lei, asa cum au fost stabilite prin hotarari de guvern.
Asadar parata avea obligatia sa calculeze salariile reclamantilor prin luarea in considerare a salariului minim brut pe tara si sa inmulteasca valoarea acestuia cu coeficientul de ierarhizare corespunzator fiecarei clase de salarizare, in caz contrar, norma, prin raportare la majoritatea salariatilor, ar deveni inaplicabila, lipsita de finalitate si, in consecinta cazuta in desuetudine.
Imprejurarea ca salariul reclamantilor este superior nu poate fi folosita de societatea parata in a limita drepturile acestora rezultate din aplicarea hotararilor de guvern in conditiile in care, este de notorietate ca majoritatea salariatilor pe economie nu se constituie din cei cu salarii sub limita impusa de actul normativ (muncitori necalificati).
Daca in contractul individual de munca dreptul salarial stipulat contravine unor dispozitii imperative ale legii sau ale unui act cu forta juridica superioara, clauza este inaplicabila, fara a fi necesara constatarea nulitatii sale pe cale jurisdictionala, avand in vedere urmatoarele prevederi legale:
Art.57 alin. 4 din Codul muncii: In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.
Prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit carora „angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca".
Pe de alta parte, art.37 din Codul muncii, consacra principiul negocierii individuale si colective a contractelor de munca, iar in cuprinsul art.38 din acelasi cod sunt indicate, intr-o modalitate imperativa, limitele minimale ale acestor negocieri si sanctiunea renuntarii la unele drepturi stabilite de lege in favoarea salariatilor.
Art. 170 din Codul muncii, statueaza ca: „Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariate sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariate ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.
Drepturile salariate nu pot fi conditionate sub aspectul protejarii lor prin instanta de initierea unor litigii separate, ci, ineficienta unor prevederi contractuale nelegale poate fi invocata inclusiv pe cale incidentala sau indirect, cum este in prezenta cauza.
De altfel si in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr.44/2007, Decizia nr.45/2007, Decizia nr.222/2008, Decizia nr.504/2009) s-a statuat ca: "Este posibil ca efectele juridice ale unor clauze contractuale sa continue ori sa se produca dupa incetarea existentei contractelor. In asemenea situatii pot fi contestate injustitie efectele juridice respective, daca acestea sunt contrare drepturilor, libertatilor sau intereselor legitime ale persoanei."
Astfel, dreptul de acces liber la justitie si dreptul la un proces echitabil nu sunt ingradite.
Prevederile oricarui contract colectiv, indiferent de nivelul la care este adoptat nu poate sa contina drepturi mai mici decat cele prevazute de lege. Indiferent ca exista sau nu un contract colectiv de munca, salariatii nu pot renunta la drepturile recunoscute de lege si nici patronatul nu poate sa acorde drepturi inferioare celor recunoscute de lege. Drept urmare, legea constituie in primul rand fundamentul acordarii drepturilor, iar daca contractul colectiv de munca prevede drepturi inferioare trebuie adaptat la prevederile legale.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Curtea constata ca prin cererea de apel dedusa judecatii, apelantul a criticat sentinta numai in raport de modalitatea in care au fost solutionate de catre instanta de fond capetele de cerere subsidiare, fara a se aduce critici asupra admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Desi apelul este o cale de atac devolutiva, ce provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt cat si in drept, controlul judiciar tinut a fi exercitat asupra sentintei fondului este supus unei limitari in privinta caracterului devolutiv al caii de atac.
Instan?a de apel recurge la o noua judecata in limitele criticilor formulate de catre apelant, potrivit principiului tantum devolutum quantum appellatum, reglementat de art. 477  din Codul de procedura civila.
Prin urmare, de vreme ce apelantul a inteles sa critice doar solutia de respingere a pretentiilor ca nefondate, analiza legalitatii si temeiniciei hotararii primei instantei va fi realizata in limitele fixate de parte.
Cat priveste criticile vizand modul de solutionare a capatului de cerere privind constatarea incalcarii de catre parata a prevederilor Contractului colectiv de munca pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr.15/16.03.2011 incheiat la nivel de unitate si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plateasca fiecarui reclamant pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare   a   claselor   de   salarizare,   cuprinsi   in Anexa nr. l la Actul aditional  nr.1713/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010 si din Anexa 1 la CCM pe anii 2011-2012 inregistrat sub nr. 15/16.03.2011, in raport de valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, Curtea retine urmatoarele:
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010 prin care s-a stabilit ca salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta, iar partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariati vor fi adoptati coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti la art. 41 pct. (1) din prezentul contract colectiv de munca, a expirat la 31.12.2010 asa cum a retinut, cu putere de lucru judecat Curtea de Apel Bucuresti in decizia civila nr. 1015/21.02.2014 pronuntata in cauza in care aceeasi parte a solicitat aplicarea prevederilor anterior mentionate, ulterior datei de 31.12.2010.
In perioada de referinta, la nivelul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfa SA era aplicabil Contractul Colectiv de munca inregistrat sub nr. 8776/16.02.2011 prin care s-a stabilit ca salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc conform anexei 1, clasei 1 de salarizare revenindu-i valoarea de 700 lei, iar clasei 33 (in care a fost incadrat apelantul) valoarea de 1566 lei. Totodata s-a mentionat ca partile stabilesc ca la urmatoarele discutii privind un nou contract colectiv de munca sa se negocieze salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare conform formulei si coeficientilor existenti in Contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010.
La data de 20.04.2012 a fost inregistrat Contractul colectiv de munca la nivel de unitate sub nr. 108 prin care se reia prevederea privind stabilirea salariilor de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc conform anexei 1, mentinandu-se valoarea pentru clasa 33 la suma de 1566 lei.
Conform dispozitiilor finale ale Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2012-2014, art. 98 partile semnatare au stabilit ca la urmatoarele negocieri privind incheierea unui nou acord colectiv sa negocieze si drepturile care pe durata valabilitatii CCM nu se acorda, respectiv alin.6 coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare si formula de calcul a salariului de baza brut corespunzator fiecarei clase: S=Sclasa1*K.
Din reglementarile prezentate rezulta ca la nivelul unitatii CFR Marfa SA partenerii sociali au convenit determinarea salariului de baza corespunzator fiecarei clase de salarizare, excluzand formula de calcul prevazuta in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010. Cu alte cuvinte, salariul de baza al apelantului reclamant, corespunzator clasei 33 de salarizare a fost stabilit intr-un cuantum efectiv la 1566 lei, asa cum rezulta din actul aditional nr. CZ2.1/1045/2734/04.05.2012 (fila 51 dosar fond) la care a fost adaugat sporul de vechime in munca de 25%, sporul pentru conditii grele in munca 15%, spor pentru conditii nocive 10% din clasa 1 de salarizare si spor pentru conditii periculoase 15%. In urma acordului de vointa al partilor materializat in actul juridic mentionat anterior, Curtea retine ca pentru anul 2011 apelantul reclamant nu detine un temei legal al pretentiilor formulate.
Cat priveste incalcarea actelor normative de stabilire a salariului minim brut garantat pe tara si in consecinta calcularea drepturilor salariale prin raportare la aceste valori, Curtea retine urmatoarele:
H.G. nr. 1193/2010 prevede in art.1 ca “incepand cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2011 reprezentand 3,94 lei/ora.” Salariul de baza minim brut a avut apoi cuantumul de 700 lei, prevazut de H.G. nr.1225/2011 si 750 lei prevazut de H.G. nr. 23/2013.
In baza art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.”
Din coroborarea celor doua dispozitii legale mentionate, rezulta ca salariul de 670/700/750 lei la care fac referire actele normative reprezinta salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicand angajatorilor sa stabileasca salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul pretinde ca acest cuantum al salariului de baza minim brut garantat pe tara ar trebui inmultit cu coeficientii de ierarhizare din CCM la nivel de unitate (in locul celui de 600 lei, utilizat de intimatele parate la calculul drepturilor salariale), pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, intrucat cuantumul mentionat reprezinta exclusiv un etalon agreat prin contractul colectiv de munca, care inmultit cu coeficientii de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul de 670 lei, reglementat prin H.G. nr. 1193/2010.
Acest cuantum la care fac referire actele normative nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin contractul colectiv la nivel de unitate, care se inmulteste cu coeficientii de ierarhizare prevazuti in aceeasi conventie colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza.
Intimatele parate au respectat prevederile H.G. nr. 1190/2010, H.G. nr.1225/201, H.G. nr. 23/2013 si H.G. nr. 871/2013, din actul aditional la contractele de munca depuse la dosar rezultand ca reclamantul nu a avut un salariu inferior nivelului stabilit prin actele normative anterior indicate. Desi in cursul anului 2012 salariul de baza minim brut conform HG nr. 1125/2011 era stabilit la nivelul de 700 lei, intimata a avut in vedere la acordarea salariilor catre angajatii sai, incepand cu data de 01.01.2011, un salariu de baza corespunzator clasei 1 de salarizare de 700 lei, deci exact in cuantumul celui impus de dispozitia legala.
Ca este asa rezulta si din consultarea claselor de salarizare si salariilor de baza brute corespunzatoare ce se regasesc in anexa nr. 1 la contractele de munca colective la nivelul intimatei si unde se poate verifica ca pentru clasa de salarizare corespunzatoare fiecarui salariat a fost respectat cuantumul prin raportare la un salariu de bata minim brut de 670 lei, respectiv de 700 lei, in timp ce prevederea legala impunea un cuantum minim de 670 lei, respectiv de 700 lei.
Referitor la anul 2013, desi potrivit contractului colectiv de munca incheiat la nivelul intimatei s-a stabilit un salariu minim brut de baza de 700 lei, in conditiile in care art. 1 din H.G. nr. 23/2013 impunea incepand cu 01.02.2013 un salariu minim brut de 750 lei, Curtea constata ca potrivit actului aditional, coroborat cu grila de salarizare, intimata a procedat la acordarea drepturilor salariale cu respectarea prevederilor H.G. nr. 23/2013.
Etalonul de 600 lei, agreat prin contractul colectiv de munca, serveste la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obtinut dupa aplicarea coeficientilor de ierarhizare putand fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Nu pot fi primite sustinerile privind gresita calculare a salariilor prin raportare la coeficientii de ierarhizare, deoarece potrivit art. 106 alin. 8 din contractul colectiv de munca la nivelul intimatei pe anii 2011 partile stabilesc ca la urmatoarele discutii  privind un nou CCM sa se negocieze coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare. Prin urmare, coeficientii de ierarhizare enumerati in continuare nu erau aplicabili si nu puteau sta la baza calcularii salariului reclamantului.
Similar, in art. 98 alin. 6 din contractul colectiv de munca la nivelul apelantei pe anii 2012-2014 se prevede ca partile stabilesc ca la urmatoarele negocieri privind incheierea unui nou CCM sa se negocieze acordarea urmatoarelor drepturi care, pe durata prezentului CCM, nu se acorda, printre acestea fiind si coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare.
Potrivit art. 164, alin.3 Codul muncii, angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.
Instituirea unui salariu minim brut pe tara garantat in plata reprezinta o forma de protectie sociala a angajatului, caruia i se garanteaza un venit minim de subzistenta.
Argumentul expus de apelant, in sensul ca acest salariu minim brut pe tara stabilit prin actele normative invocate trebuie avut in vedere la algoritmul de calcul stabilit prin contractul colectiv de munca este eronat, intrucat scopul avut in vedere de actul constitutional nu a fost de stabilire a unui salariu obligatoriu de la care partile contractuale sa procedeze la negociere, ci o masura de protectie a angajatului prin care sa i se recunoasca in plata un salariu brut lunar care sa nu fie inferior celui de baza minim brut pe tara.
Or, in cauza intimata a procedat la calcularea salariului, conform art. 162 Codul muncii, prin care nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile si cu algoritmul de calcul prevazut in anexa 1 la CCM la nivel de unitate valabil pentru perioada mentionata.
Curtea retine ca actiunea reclamantului nu este intemeiata si pentru faptul ca obligatia instituita in art. 164 Codul muncii vizeaza numai garantarea in plata a unui salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, iar nu salariul de baza brut al fiecarei categorii. Cu alte cuvinte, nu se pot acorda salarii brute sub minimul prevazut de actele normative invocate, conditie respectata in cazul intimatului-reclamant.
In consecinta, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 si H.G. nr. 23/2013 au stabilit valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, la care si Codul muncii trimite, insa acesta reprezinta un etalon pentru nivelul de salarizare, in scopul asigurarii garantarii unor conditii de munca decente si echitabile, protejand, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.
Acesta nu este, insa, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia in considerare ca atare pentru a stabili daca salariul de salariul de baza al unui salariat, rezultat din valorificarea elementelor convenite de par?i, respecta  nivelul minim impus de lege. Legea nu impune un anumit mod de calcul al salariilor pentru salaria?ii ce nu fac parte din categoria celor plati?i din fonduri publice, a?a cum este cazul in speta, prin urmare, nici nu a prevazut ca acest salariu de baza minim brut garantat in plata trebuie sa fie calificat intr-un anumit fel ori sa i se atribuie o anumita valoare in ecua?iile pe baza carora salariul se calculeaza. Concret, calculul salariului reclamantului presupunea inmul?irea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare cu salariul minim convenit de par?i. Acest salariu minim nu poate fi confundat cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, in lipsa unei clauze contractuale. Or, par?ile nu au facut vreo proba ca a?a au convenit. Dispozitiile art. 2 alin. 6 din contractul colectiv de munca prevad ca, in situa?ia in care intervin reglementari mai favorabile in privin?a drepturilor ce decurg din contractul colectiv de munca, ele vor face parte de drept din contract. Aceasta dispozi?ie nu este de natura sa conduca la alta solu?ie de vreme ce par?ile nu au convenit ca salariul de baza se calculeaza prin aplicarea coeficientului de ierarhizare la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 alin.1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, apelul.