Intreruperea cursului prescriptiei opereaza atat in ceea ce priveste dreptul principal cat si drepturile accesorii

Domeniul: Litigii cu profesionisti. Aspecte de drept material


 Intreruperea  cursului prescriptiei opereaza atat in ceea ce priveste dreptul principal cat si drepturile accesorii, insa prevederea legala se aplica atunci cand dreptul la actiune este exercitat odata, atat cu privire la dreptul principal cat si la drepturile accesorii printr-o singura actiune.


Fiind exercitat pe cale separata, intreruperea cursului prescriptiei ce viza debitul principal nu avea cum sa opereze in a doua actiune, deoarece, intreruperea cursului prescriptiei presupune existenta unui drept la actiune  deja exercitat.

- Articolul 16  alin.1, lit. b din Decretul nr.167/1958



(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.448 din 24.06.2015)


 Prin decizia civila nr.1302/17.12.2014  pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila, in dosarul nr.8120/299/2013, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamanta I. E.G. S.R.L., impotriva sentintei civile nr.22392/19.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 8120/ 299/ 2013, in contradictoriu cu intimata-parata R. C. S.R.L..A schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca: A admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Import E. G. S.R.L., in contradictoriu cu parata R. C. S.R.L.. A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 25.539,95 de lei, reprezentand dobanda penalizatoare, si a sumei de 4.640,77 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata in dosarul nr.7182/ 3/ 2010. A respins cererea de chemare in judecata pentru rest, ca neintemeiata. A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1.637,60 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
 Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de  apel a constatat  urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 22392/ 19.11.2013 pronuntata in dosarul nr. 8120/ 299/ 2013 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea privind pe reclamanta I. E. G. S.R.L. si pe parata R. C. S.R.L. ca neintemeiata; a respins cererea reclamantei de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca partile din prezenta cauza au incheiat contractele de subantrepriza avand numerele 461/ 15.09. 2008 si contractul de antrepriza nr. 511/ 06.11. 2008 avand ca obiect – cumpararea de marfuri.
Instanta a retinut faptul ca reclamanta nu a facut dovada prin inscrisurile administrate in cauza a faptului ca parata datoreaza suma de 25.539,95 de lei, reprezentand dobanda penalizatoare aferenta sumelor restante.
S-a retinut faptul ca reclamanta face afirmatia ca partile si-au emis facturi reciproce care s-au compensat si in urma acestei compensari ar mai exista obligatia de plata a paratei.
Reclamanta nu face dovada prin inscrisurile administrate in cauza a modului in care a operat compensarea dintre sumele pe care partile si le datoreaza si nici a faptului ca in sarcina paratei a ramas de plata suma de 25.539,95 de lei.
Cu privire la garantia de buna executie invocata de reclamanta in prezenta actiune s-a retinut de instanta faptul ca asa cum rezulta din continutul art. 18.4 din contractul incheiat de parti restituirea garantiei de buna executie de catre investitor catre antreprenorul general in baza unui proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor, respectiv proces verbal de receptie finala intre investitor si reclamanta in calitate de antreprenor general, incheierea unui proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor, antreprenorul general sa nu fi ridicat nici o pretentie asupra sumei constituite cu titlu de garantie si situatia finala de plata sa fi fost acceptata.
In speta s-a retinut faptul ca nu au fost incheiate intre cele doua parti procese-verbale de receptie la terminarea lucrarilor si mai putin un o proces verbal de receptie finala care sa ateste executia lucrarilor de reclamanta si, mai mult, reclamanta nu face dovada acestor procese-verbale.
Cu privire la capatul de cerere privind dobanda penalizatoare s-a retinut faptul ca atata vreme cat debitul nu este datorat nu poate fi datorata nici aceasta dobanda penalizatoare.
Cu privire la capatul de cerere privind plata onorariului de avocat solicitat instanta a retinut faptul ca nu s-a facut dovada acestei cheltuieli.
Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca reclamanta nu a facut dovada temeiniciei sustinerilor sale.
Prin cererea de apel apelanta-reclamanta critica solutia pronuntata de prima instanta cu privire la suma de 25.539,95 de lei, solicitata cu titlu de dobanda penalizatoare.
Tribunalul apreciaza aceasta critica drept fondata, pentru urmatoarele considerente:
Prin Sentinta comerciala nr. 2405/ 08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala (in prezent Sectia a VI-a Civila) intimata-parata din prezentul dosarul, R. C. S.R.L., a fost obligata la plata catre apelanta-reclamanta I.E.G.S.R.L., a sumei de 151.488,51 de lei, reprezentand contravaloare lucrari de construire conform contractului de subantrepriza nr. 461/ 15.09.2008 (filele 17 – 22 in dosarul primei instante). Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si recursului.
Aceasta suma a fost achitata de intimata-parata la data de 30.01.2012 (fila 28 in dosarul primei instante).
In ceea ce priveste prescriptia dreptului material la actiune cu privire la suma de 25.539,95 de lei, invocata de intimata-parata, tribunalul retine urmatoarele:
Prin prescriptia extinctiva se intelege acel mod de inlaturare a raspunderii civile constand in stingerea dreptului material la actiune neexercitat in termenul stabilit de lege.
Tribunalul retine ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune in cauza dedusa judecatii este termenul de drept comun, de 3  ani, in conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/ 1958, aplicabil spetei potrivit art. 5 si 223 din Legea nr. 71/ 2011.
In privinta momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru dobanda, tribunalul retine incidenta prevederilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/ 1958, potrivit carora prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Pe de alta parte, tribunalul retine si incidenta prevederilor art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/ 1958, potrivit carora prescriptia se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Cum prin Sentinta comerciala nr. 2405/ 08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala (in prezent Sectia a VI-a Civila) intimata-parata R. C. S.R.L. a fost obligata la plata catre apelanta-reclamanta I.E.G. S.R.L. a sumei de 151.488,51 de lei, reprezentand contravaloare lucrari de construire conform contractului de subantrepriza nr. 461/ 15.09.2008, tribunalul apreciaza ca prin aceasta hotarare judecatoreasca s-a intrerupt si termenul de prescriptie cu privire la dreptul accesoriu, respectiv cu privire la dobanda penalizatoare aferenta sumei de mai sus, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/ 1958.
Astfel, tribunalul are in vedere principiul accesorium sequitur principale, potrivit caruia intreruperea prescriptiei cu privire la capitalului (reprezentat de contravaloarea lucrarilor de construire conform contractului de subantrepriza nr. 461/ 15.09.2008), ca drept principal, duce si la intreruperea prescriptiei privind dobanzile, ca drept accesoriu al acestuia.  
Desi prescriptia dreptului material la actiune pentru dobanzi a inceput sa curga in anul 2009, aceasta a fost intrerupta prin pronuntarea sentintei mentionate anterior. Ca atare, de la pronuntarea acesteia (08.03.2011) a inceput sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/ 1958, o noua prescriptie de 3 ani.
Cum prezenta cerere de chemare in judecata a fost introdusa la data de 14.02.2013 (fila 1 in dosarul primei instante), tribunalul retine ca aceasta a fost exercitata in cadrul termenului de prescriptie prevazut de lege, fiind – deci – neprescrisa.
Prin contract nu a fost determinat cuantumul (procentul) penalizarii ce trebuia platit de catre intimata-parata. In consecinta, tribunalul retine ca devin incidente prevederile art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/ 2000.
In privinta vinovatiei, tribunalul retine ca aceasta este prezumata de lege, asa cum rezulta din coroborarea prevederilor art. 1073, 1075, 1082 si 1083 C. civ. din anul 1864.
Tribunalul constata existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita a intimatei-parate si prejudiciul suferit de apelanta-reclamanta, aceasta fiind prezumata de lege, asa cum rezulta din prevederile art. 1082 C. civ. din anul 1864, potrivit carora debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
In consecinta, tribunalul apreciaza ca se poate angaja raspunderea civila contractuala a intimatei-parate cu privire la suma de 25.539,95 de lei, reprezentand dobanda penalizatoare.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca raportul juridic obligational intre partile litigante este dovedit cu privire la suma aratata mai sus.
2. Prin cererea de apel apelanta-reclamanta critica solutia pronuntata de prima instanta cu privire la suma de 116.690,95 de lei, reprezentand garantia de buna executie, si cu privire la dobanda penalizatoare pentru nereturnarea la termen a garantiei de buna executie.
In cauza dedusa judecatii, tribunalul retine ca intimata-parata si-a asumat prin contract obligatia de plata a lucrarilor efectuate de catre apelanta-reclamanta. De asemenea, potrivit art. 18 pct. 4 din contract, restituirea garantiei de buna executie de catre AG, respectiv intimata-parata R. C. S.R.L., catre SA, respectiv apelanta-reclamanta Import E. G. S.R.L., se va face functie de restituirea garantiilor de catre investitor catre AG in baza unui proces-verbal, dupa cum urmeaza: 70% din suma constituita, in termen de 15 zile de la data incheierii de catre B, respectiv beneficiarul lucrarii, si AG a procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor, in baza unui proces-verbal de receptie intre AG si SA daca AG nu a ridicat pana la acea data pretentii asupra vreunei sume, iar riscul pentru vicii ascunse este minim si situatia finala de plata este acceptata; 30% din suma constituita, la expirarea duratei de garantare a lucrarilor executate, pe baza procesului-verbal de receptie finala incheiat intre investitor si AG, respectiv AG si SA.
Din aceasta clauza contractuala rezulta ca pentru eliberarea garantiei de buna executie retinuta de catre intimata-parata trebuie indeplinite, in mod cumulativ, mai multe conditii. Astfel, pentru a se putea elibera 70% din valoarea garantiei de buna executie trebuie incheiat atat un proces-verbal de receptie intre apelanta si intimata, cat si un proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor intre intimata si investitor (beneficiar). La fel, pentru se putea elibera 30% din valoarea garantiei de buna executie trebuie incheiat atat un proces-verbal de receptie finala intre apelanta si intimata, cat si un proces-verbal de receptie finala intre intimata si investitor (beneficiar).
Tribunalul constata ca partile din prezenta cauza nu au incheiat nici procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor, nici procesul-verbal de receptie finala.
Prin cererea de apel apelanta-reclamanta critica solutia pronuntata de prima instanta cu privire la cheltuielile de judecata ce au fost achitate in dosarul nr. 7182/ 3/ 2010.
Tribunalul apreciaza aceasta critica drept fondata in parte, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta respins in mod gresit, in totalitate, acest capat al cererii de chemare in judecata.
Asa cum s-a retinut mai sus, prin Sentinta comerciala nr. 2405/ 08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala (in prezent Sectia a VI-a Civila) intimata-parata din prezentul dosarul, R.C. S.R.L., a fost obligata la plata catre apelanta-reclamanta I. E. G. S.R.L., a sumei de 151.488,51 de lei, reprezentand contravaloare lucrari de construire conform contractului de subantrepriza nr. 461/ 15.09.2008 (filele 17 – 22 in dosarul primei instante). Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si recursului.
Cu privire la cheltuielile de judecata efectuate, tribunalul retine ca suma solicitata de apelanta-reclamanta este de 23.828,79 de lei. Aceasta suma este compusa din suma de 19.188,02 lei, reprezentand onorariu de avocat, si suma de 4.640,77 de lei, reprezentand taxa judiciara de timbru.
In speta dedusa judecatii, tribunalul constata ca apelanta-reclamanta nu a dovedit ca a achitat suma de 19.188,02 lei, cu titlu de onorariu de avocat, in cadrul dosarul civil nr. 7182/ 3/ 2010. Astfel, din factura fiscala nr. 0445/ 02.04.2012 (fila 48 in dosarul primei instante) nu rezulta ca suma 19.188,02 lei a fost platita pentru serviciile juridice ale avocatului prestate in cauza care a facut obiectul dosarului nr. 7182/ 3/ 2010 al Tribunalului Bucuresti. Mai mult, aceasta suma nu putea fi achitata de apelanta pentru faza primei instante sau a apelului cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 7182/ 3/ 2010, intrucat contractul de asistenta juridica nr. 198823 a fost incheiat la data de 28.03.2012, dupa ce instantele de judecata au pronuntat hotararile din respectivele faze procesuale, la data de 08.03.2011 (prima instanta) si 05.03.2012 (apel).
Fata de aceste considerente tribunalul apreciaza ca – in mod corect – prima instanta nu a acordat aceasta suma.
Cu privire la suma de 4.640,77 de lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, tribunalul constata ca aceasta a fost achitata de apelanta-reclamanta in dosarul nr. 7182/ 3/ 2010 al Tribunalului Bucuresti, asa cum rezulta din cele retinute de judecator (fila 20 in dosarul primei instante).
Relativ la temeiul juridic al formularii prezentei actiuni, tribunalul retine ca acesta este art. 274 C. proc. civ. din anul 1865. De asemenea, fundamental acordarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa (vinovatia) procesuala. Asadar, partea care a pierdut procesul (in speta, cel ce a pierdut procesul este intimata-parata care a fost obligata la plata sumei de 151.488,51 de lei) suporta atat cheltuielile facute de ea, cat si cheltuielile facute de partea care a castigat procesul, deoarece este in culpa procesuala, determinand, prin atitudinea sa in proces, aceste cheltuieli.
De asemenea, tribunalul retine ca, alaturi de art. 274 C. proc. civ. din anul 1865, temei al unei cereri prin care se solicita cheltuielile de judecata pe cale separata sunt si prevederile art. 998 si 999 C. civ. din anul 1864, care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, parata SC R. C. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civila nr.1302 din data de 17.12.2014, respingerea apelului declarat de catre apelanta reclamanta SC I. E. G. SRL impotriva sentintei civile nr.22392 din data de 19.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in Dosarul nr.8120/299/2013, mentinerea ca fiind temeinica si legala a sentintei civila nr.22392/19.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in Dosarul nr.8120/299/2013, obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de catre  recurenta.
In motivarea recursului s-a aratat ca sunt indeplinite motivele prevazute de  articolul 304 pct. 9 Cod procedura civila – hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, fiind pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii .
Astfel, in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la dobanda penalizatoare in cuantum de 25.539,95 lei, admis in mod gresit de catre instanta de apel, arata urmatoarele:
Avand in vedere perioada pentru care se solicita aceasta dobanda penalizatoare (6 august 2009 - 30 ianuarie 2012) si raportat la data inregistrarii actiunii (14.02.2013),  recurenta  a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiunea pentru sumele solicitate, raportat la dispozitiile art.7 din Decretul 167/1958 (aplicabile contractului avand in vedere dispozitiile art.201 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod Civil care prevad „prescriptiuile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului Civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit").
Instanta de apel in mod nelegal a respins exceptia prescriptiei, motivat de faptul prin sentinta comerciala nr.2405/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila s-a intrerupt si termenul de prescriptie cu privire la dreptul accesoriu, respectiv cu privire la dreptul accesoriu, respectiv cu privire la dobanda penalizatoare aferenta sumei de 151.488,51 lei, in temeiul art. 16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958.
Instanta de apel nu a facut aplicarea corecta a dispozitiilor Decretului nr.167/1958 in ceea ce priveste intervenirea in cauza a prescriptiei dreptului material la actiune al apelantei reclamante in ceea ce priveste dobanda penalizatoare.
Prescriptia dreptului material la actiune este sanctiunea civila constand in stingerea dreptului de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, ca urmare a neexercitarii sale in termenul prevazut de lege. Apelanta reclamanta solicita dobanda penalizatoare pentru perioada 6 august 2009 - 30 ianuarie 2012 aferenta sumei 151.488,51 lei la care a fost obligata subscrisa prin faptul prin sentinta comerciala nr.2405/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila. Instanta de apel in mod gresit a apreciat ca prin pronuntarea sentintei comerciale nr.2405/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila, a inceput sa curga o noua prescriptie de 3 ani, astfel ca si dreptul material la actiune pentru dobanzi a fost intrerupta prin pronuntarea acestei sentinte.
Dispozitiile art.6 din Decretul nr.167/1958 prevad:
Art. 6. - Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, iar in raporturile dintre organizatiile socialiste, de un an.
La data pronuntarii sentintei anterior mentionate, respectiv 08.03.2011, s-a nascut dreptul apelantei reclamante de a solicita executarea silita a sumei de 151.488,51 lei la care a fost obligata subscrisa prin sentinta comerciala nr.2405/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila, si nu ca ar fi inceput sa curga un nou termen de prescriptie al dreptului material la actiune pentru dobanda penalizatoare. Termenul de prescriptie al dreptului material la actiune pentru dobanda penalizatoare, ca si drept accesoriu, s a nascut si s a implinit odata cu termenul de prescriptie al dreptului principal, respectiv cel pentru care a fost formulata actiunea solutionata prin sentinta comerciala nr.2405/08.03.2011. Or, raportat la perioada pentru care se solicita aceasta dobanda penalizatoare ( 6 august 2009 - 30 ianuarie 2012) si la data inregistrarii actiunii (14.02.2013), este evident ca termenul general de prescriptie este implinit. Termenul de prescriptie este implinit si raportat la faptul ca facturile pentru care s-a calculat aceasta dobanda penalizatoare dateaza din anul 2009.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la cheltuielile de judecata aferente Dosarului nr.7182/3/2010, respectiv taxa de timbru de 4.640,77 lei admis in mod gresit de catre instanta de apel, arata urmatoarele:
Instanta de fond in mod corect a retinut faptul ca aceste cheltuieli nu sunt dovedite. Apelanta reclamanta putea sa solicite obligarea recurentei la plata taxei de timbru achitata in cadrul Dosarului nr.7182/3/2010, insa, avand in vedere ca nu a precizat ca va solicita cheltuielile de judecata pe care separata si instanta nu a luat act de vreo astfel de solicitare, este evident ca apelanta reclamanta a renuntat la acest drept, astfel ca instanta de apel in mod gresit a admis acest capat de cerere.
Intimata reclamanta SC I. E. G. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat avand in vedere urmatoarele:
In cauza, pretentia formulata de intimata reclamanta reprezentand dobanda penalizatoare este aferenta creantei principale solicitate cu titlu de contravaloarea lucrarilor de construire in temeiul contractului de subantrepriza nr.461/15.09.2008, constatata certa, lichida,exigibila, prin sentinta civila nr.2405/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII a Comerciala definitiva si irevocabila. Prin urmare, termenul de la care incepe sa curga prescriptia este cel prevazut de art.7 alin.1 din Decretul 167/1958, este o pretentie cu caracter accesoriu debitului principal constatat cum s-a aratat, pentru ambele, nu pentru ca nu a cerut  pe aceeasi cale, intervenind intreruperea prescriptiei prin introducerea cererii de chemare in judecata admisa, potrivit art.16 alin. lit.b din Decretul nr.167/1958.
Cu privire la contestarea solutiei pronuntata asupra cererii de cheltuieli de judecata aferente dosarului nr.7182/3/2010 respectiv taxa de timbru intimata reclamanta solicita a mentine solutia instantei de apel.
O astfel de pretentie a intimatei reclamante este pe deplin justificata si legal intemeiata pe ideea de culpa procesuala, in temeiul art.274 Cod de procedura civila de la 1865 aplicabil in speta. Aceasta se impune intrucat prin Sentinta Comerciala nr.2405/2011 a Tribunalului Bucuresti intimata reclamanta a obtinut castig de cauza fiind admisa cererea de chemare in judecata, iar cheltuielile de judecata, taxa judiciara de timbru, dovedite, pot fi pretinse pe cale separata, in cadrul raspunderii civile delictuale conform art.998 si art.999 Cod Civil de la partea ca a cazut in pretentii, potrivit art.274 Cod de procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate (articolul 304 pct. 9 Cod procedura civila) Curtea a constatat ca recursul este fondat sub aspectul capatului de cerere referitor la dobanda penalizatoare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit articolului 1 din decretul 167/1958: „ Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. "
Este reala sustinerea potrivit cu care intreruperea cursului prescriptiei opereaza atat in ceea ce priveste dreptul principal cat si drepturile accesorii, insa prevederea legala se aplica atunci cand dreptul la actiune este exercitat „odata” atat  cu privire la dreptul principal cat si cu privire la drepturile accesorii printr-o singura actiune (in cazul de fata, s-au exercitat doua actiuni – mai intai cea cu privire  la debitul principal – solutionat definitiv si irevocabil si pe cale separata – s-a exercitat dreptul la actiune privind  dobanda penalizatoare aferente debitului  principal, astfel incat intreruperea a operat doar in cazul actiunii  ce a avut ca obiect debitul principal .
Fiind exercitat pe cale separata, dreptul la actiune privind dobanda penalizatoare (drept accesoriu), intreruperea cursului prescriptiei ce viza debitul principal nu avea cum sa opereze in a doua  actiune deoarece intreruperea cursului prescriptiei presupune existenta unui drept la actiune deja exercitat.
Ca urmare efectul intreruperii al cursului prescriptiei nu opereaza  decat daca odata cu dreptul la actiune privind debitul principal s-a exercitat si dreptul la actiune privind dobanda penalizatoare ca drept accesoriu.
Curtea constata ca dreptul la actiune privind  plata sumei de 25.539,25 lei reprezentand dobanda penalizatoare  aferente perioadei 6 august 2009 – 30 ianuarie, a fost exercitat separat la data introducerii actiunii pe rolul Judecatoriei sector 1 Bucuresti, respectiv la data de 14 februarie 2013, desi acest drept s-a nascut la nivelul lunii august 2009 (06.08.2009) data la care s-a cunoscut ca parata datoreaza reclamantei suma de 151.488,51 lei in urma derularii raporturilor contractuale si anume Contractul de Subantrepriza nr. 461 din 15 septembrie 2008, avand ca obiect „Lucrari de reabilitare la Scoala Speciala nr. 1”, contract in care Reclamanta are calitatea de subantreprenor si Parata are calitatea de antreprenor general; si 2) Contractul Cadru de Vanzare Cumparare nr. 511A din 6 noiembrie 2008, avand ca obiect vanzarea si, respectiv, cumpararea de marfuri solicitate prin comenzi ferme pentru obiectivul „Scoala Speciala Nr. 1", contract in care Parata are calitatea de vanzator si Reclamanta are calitatea de cumparator.
In baza celor doua Contracte, in perioada septembrie 2008 – august 2009, partile si-au emis reciproc facturi care s-au compensat permanent, ajungandu-se ca in final parata sa datoreze reclamantei la nivelul lunii august 2009 o diferenta de 151.488,51 de lei (exclusiv in baza facturilor emise).
Pentru ca parata nu a raspuns in niciun fel solicitarilor si convocarilor emise de catre reclamanta, s-a impus introducerea unei actiuni in instanta pentru recuperarea acestei sume (151.488,51 de lei), actiune care a facut obiectul dosarului nr. 7182/ 3/ 2010 solutionat in fond de catre Tribunalul Bucuresti, in apel de catre Curtea de Apel Bucuresti si in recurs de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. In fond s-a dat castig de cauza reclamantei, obligandu-se parata la plata sumei de 151.488,51 de lei. Apelul paratei a fost respins in totalitate, mentinandu-se obligatia acesteia la plata sumei de 151.488,51 de lei. Recursul paratei a fost anulat ca netimbrat de catre inalta Curte de Casatie si Justitie.
Inca dupa faza de fond, in urma procedurii de executare silita, parata a achitat reclamantei la data de 30 ianuarie 2012 suma de 151.488,51 de lei plus cheltuielile de executare, conform ordinului de plata existent la dosarul de fond.
Fata de aceste imprejurari, avand in vedere considerentele de mai sus si dispozitiile legale aplicabile (articolul 3 din Decretul 167/1958  potrivit cu care termenul de prescriptie are o durata de 3 ani), Curtea constata ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor articolului 16 alin. 1 lit.  b din Decretul 167/1958, efectul intreruptiv al cererii de chemare in judecata admisa, formulata  pentru debitul principal, neoperand in cazul introducerii actiunii privind drepturile accesorii exercitate pe cale separata.
Ca urmare, va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind dobanda penalizatoare si va respinge ca prescris acest capat de cerere.
Astfel, devine incident  motivul de modificare al deciziei prevazut de articolul 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste al II - lea motiv de recurs referitor la obligarea paratei la plata  taxei de timbru aferenta dosarului 7182/3/2010 respectiv taxa de timbru in cuantum de 4640,77 lei, acest motiv de recurs este nefondat intrucat partea care a cazut in pretentii poate fi obligata, pe cale separata la plata cheltuielilor de judecata ( desigur inauntrul termenului de prescriptie).
Astfel, in mod corect, instanta de apel a retinut aplicarea dispozitiilor articolului 274 Cod procedura civila  si ale articolelor 998- 99 Cod civil , imprejurarea ca reclamanta nu a declarat in mod expres ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata nu echivaleaza cu renuntarea  la acest drept.
Ca urmare, sub acest aspect, Curtea va mentine dispozitiile deciziei recurate.
Avand in vedere ca recurenta  a solicitat  obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentului recurs, Curtea fata de  solutia pronuntata, va avea in vedere dispozitiile articolului  274 Cod procedura civila si va  obliga intimata la plata sumei de 1299,7 lei reprezentand taxa de timbru aferenta cererii de recurs.
Fata de toate considerentele expuse mai sus in baza articolului 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea  a admis recursul formulat de recurenta parata SC R. C. SRL, a  modificat in parte decizia recurata in sensul ca:  A admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind dobanda penalizatoare. A respins ca prescris capatul de cerere privind obligarea recurentei parate la plata dobanzii penalizatoare. A mentinut celelalte dispozitii ale deciziei recurate. A obligat intimata reclamanta la plata catre recurenta parata a sumei de 1299,7 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru in recurs.