Actiunile in anulare acte frauduloase, plati, efectuate de un debitor aflat in insolventa.

(Decizie nr. 455 din data de 25.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

Domeniul: Litigii cu profesionisti. Aspecte de drept material

Aplicarea dispozitiilor articolelor 62-63 din Legea nr. 58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.
Actiunile in anulare acte frauduloase, plati, efectuate de un debitor aflat in insolventa.

In cauza s-a apreciat ca legea speciala este Legea nr.85/2006 si nu Legea nr.58/1934, intrucat toate aspectele legate de procedura insolventei unui debitor sunt reglementate de Legea nr. 85/2006.
Atunci cand se pune problema verificarii sau analizei unor operatiuni, acte sau plati efectuate de un debitor aflat in insolventa se aplica cu prioritate Legea 85/2006.
Dispozitiile articolelor 62-63 din Legea nr.58/1934 se aplica doar proceselor cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare.
In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile articolelor 62-63 din Legea nr. 58/1934 intrucat nu avem de a face cu un proces cambial, ci avem de a face cu o actiune specifica procedurii insolventei.

- Articolele 62 � 63 din Legea nr.58/1934
- Articolele 79 � 80 din Legea nr.85/2006

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.455 din 25.06.2015)

Prin Sentinta civila nr.784/10.03.2015 pronuntata de Tribunalul Ilfov � Sectia Civila in dosarul nr.2125/93/2012/a10 s-a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata de parata, s-a admis cererea formulata de reclamanta E. B. & D. SRL prin CII B.-I. R. R. impotriva paratei creditoare S. SRL si impotriva E. B. & D. SRL prin administrator special, s-a constatat nulitatea transferurilor patrimoniale efectuate in dauna creditorilor, a fost obligata parata-beneficiar la restituirea sumelor, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr. 0436641 emis de F. P. C. SRL la 21.10.2013, cu scadenta la 21.05.2014, pentru suma de 25.747,09 lei, operat in contabilitate la 09.05.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436640 emis de F. P. C.   SRL la 01.11.2013, cu scadenta la 12.02.2014, pentru suma de 889,41 lei, operat in contabilitate la 12.02.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436637 emis de F. P. C.   SRL la 08.11.2013, cu scadenta la 17.01.2014, pentru suma de 18.356,57 lei, operat in contabilitate la 17.01.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436642 emis de F. P. C.   SRL la 11.11.2013, cu scadenta necunoscuta, pentru suma de 42.421,8 lei, operat in contabilitate la 20.12.2013, s-a constatat nulitatea platilor operate contabil la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2104 si 09.05.2014, a fost obligata parata S. SRL la restituirea sumei de 87.414,87 lei, pe cheltuiala acesteia, a fost obligata parata S.   SRL la plata catre reclamanta dobanzilor legale aferente debitului principal de 87.414,87 lei, calculate incepand cu data operarii in contabilitate a fiecarei fractii anterior prezentate si pana la plata efectiva a acestora potrivit cu dispozitiile din OG nr.13/2011.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
�Referitor la exceptia inadmisibilitatii prezentei contestatii la executare, exceptie ridicata de intimata, instanta o va respinge din urmatoarele considerente:
Instanta va inlatura argumentele invocate de catre parata si va da valoare argumentelor contrarii retinand in primul rand ca girarea biletelor la ordin este o operatiune subsumata scopului mediat de preluare a activelor si actiunilor debitoarei, potrivit strategiei retinute in starea de fapt pe care instanta o va retine ulterior, strategie care a vizat limitarea interventiei organelor de cenzura prin deturnarea legii intr un scop nelegal.
Parata a invocat in sustinerea acestei exceptii dispozitiile art. 62-63 din Legea 58/1934. in chiar dezvoltarea acestei exceptii, intimata face vorbire de posibilitatile deschise de legea speciala "debitorului cambial".
In speta, prezenta actiune nu este promovata de catre debitorul cambial prin administratorul statutar sau special, ci de debitor prin administratorul judiciar, desemnat sa asigure respectarea scopului Legii nr 85/2006, care s-a aflat in imposibilitatea de a actiona in apararea intereselor sale, atata timp cat nu i s-au pus la dispozitie inscrisurile /documentele contabile ale societatii.
Legea nr 58/1934, fiind o norma speciala este de stricta interpretare. Asadar, dispozitiile art. 62-63 din lege care prevad opozitia la executare drept cale de atac specifica in materie cambiala deschisa debitorului, trebuie   interpretata restrictiv in sensul ca aceasta cale de atac este deschisa exclusiv debitorului.
Insa, faptul ca norma speciala stipuleaza o cale de atac specifica deschisa doar debitorului cambial, aceasta nu insemna ca celor " interesati sau vatamati ", le este interzisa orice posibilitate de aparare a intereselor lor, ci urmeaza a se aplica atat dispozitiile Legii speciale cu nr 85/2006 cat si norma generala , respectiv codul de procedura civila.
Pe cale de consecinta instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii ca neintemeiata .
Celelalte argumente dezvoltate de parata cu privire la inadmisibilitate urmeaza a fi avute in vedere de instanta la argumentarea solutiei pe fondul cauzei.
Pe fond, instanta retine ca in fapt, prin Sentinta civila nr. 3403 din data de 15/11/2013 pronuntata de Tribunal Ilfov Sectia Civila, in dosarul 2125/93/2012 a fost deschisa procedura generala a insolventei debitorului.
Prin adresa comunicata debitoarei la data de 18.11.2013 i-au fost aduse la cunostinta in mod expres dispozitiile art. 46 si urm. din Legea nr. 85/2006 si a fost solicitata prezentarea documentelor si informatiilor necesare pana la data de 25.11.2013.
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 20420/02.12.2013.
Notificarea a fost primita de Garanti Bank S.A. la data de 03.12.2013.
In anul 2014 debitoarea a depus o lista a creditorilor lista in care parata - beneficiar nu figura. Ulterior a fost deschisa si procedura falimentului fata de debitoare, sens in care a fost emisa notificarea privind deschiderea procedurii de faliment nr. 406/12.06.2014, publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 11376/16.06. Prin raportare la publicarile efectuate cu privire la deschiderea procedurii parata - beneficiar este prezumata ca a avut cunostinta despre situatia debitoarei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Procedura a fost deschisa la cererea creditorului L.   S.R.L., cerere formulata la data de 20.09.2012.
Anterior, creditorul formulase o cerere de deschidere a procedurii insolventei inregistrata la data de 30.01.2012 ce a facut obiectul unui alt dosar, respectiv nr. 191/93/2012.
Creanta L.   S.R.L. provenea din serviciile prestate de creditor si neachitate de catre debitoare izvorand din facturile fiscale nr. 95/30.06.2011, nr. 97/30.06.2011, nr. 98/30.06.2011 si nr. 106/21.07.2011.
Astfel, la sfarsitul anului 2011, debitoarea inregistra debite neachitate peste pragul de 45.000 lei.
Prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolventei astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.
Dupa deschiderea procedurii de insolventa debitoarea a refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar documentele societatii, remiterea partiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul in care societatea era supusa unui control din partea ANAF.
De la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nici nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operatiunile efectuate. Administratorul judiciar a fost obligat sa ia masuri in baza documentelor comunicate de catre terti.
Conform art. 79 si art. 80 alin. (1) lit. c) si f) din Legea nr. 852006, administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, a actelor incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice fel drepturile, precum si a platilor anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.
In categoria prevazuta de textele susmentionate se incadreaza si actele a caror anulare se solicita prin prezenta cerere.
Din verificarea documentelor depuse de societate s-a constatat ca debitoarea a beneficiat incepand cu data de 21.10.2013 de mai multe bilete la ordin in baza carora era indreptatita sa primeasca diverse sume de bani. Aceste bilete la ordin deveneau scadente dupa data de 15.11.2013, data deschiderii procedurii de insolventa.
In balanta intocmita de societate la 15.11.2013 societatea inregistra in contul 413 - "efecte de primit" un sold de 3.376.766,41 lei.
Astfel, la data deschiderii procedurii, E.   B&D. S.R.L. avea de incasat de la debitorii sai suma de 3.376.766,41 lei.
Pentru aceasta, debitorii emisesera instrumente de garantare a platii (bilete la ordin) pe care E.   B&D. S.R.L. trebuia sa le incaseze, iar din sumele incasate sa isi achite datoriile, in ordinea vechimii acestora.
Astfel cum s-a precizat, inca din anul 2012 debitoarea inregistra debite neachitate catre creditorii ale caror creante sunt inscrise in tabelul de creante, altii decat parata din acest dosar. Debitoarea avea obligatia de a achita datoriile in ordinea vechimii lor, insa desi cererea de deschidere a procedurii de insolventa era introdusa cu mai mult de un an inainte, debitoarea nu a efectuat plata sumelor datorate catre creditorii ale caror creante aveau prioritate si a caror neacoperire a dus la deschiderea procedurii de faliment.
In plus, desi existau creante constatate prin hotarari executorii din datele de 13.02.2013 (Sentinta civila nr. 696 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6426/94/2012) si 14.01.2013 (Sentinta civila nr. 117 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 8390/94/2012) prin care era obligata la plata datoriilor catre creditori, publicate pe portalul instantelor, deci cunoscute public, debitoarea de comun acord cu parata - beneficiar al sumelor a efectuat plati anticipate catre alt creditor decat cei care aveau drepturile conferite de un titlu executoriu pronuntat de o instanta.
Cu toata existenta acestor creante anterioare, debitoarea a girat biletele la ordin catre alti creditori noi. Niciuna dintre sumele care fac obiectul biletelor la ordin nu a fost afectata achitarii creantelor inscrise la masa credala.
Scopul acestor operatiuni frauduloase a fost acela de a favoriza noii creditori si de a pune creditorii ale caror creante erau anterioare in imposibilitate de a isi recupera creantele in procedura concursuala prin ocolirea procedurii legale de incasare a sumelor de bani in contul de lichidare si de distribuire a sumelor in cadrul procedurii colective.
Prin metoda aplicata de parati au fost sustrase sume de bani de la urmarirea creditorilor indreptatiti, deoarece, astfel cum s-a precizat, nicio suma ce facea obiectul biletelor la ordin nu a fost incasata in contul de lichidare.
Din situatia de fapt si argumentele prezentate de parata - beneficiar reiese ca anterior deschiderii procedurii au fost girate in favoarea sa bilete la ordin pentru garantarea platii unor facturi, dintre care una avea scadenta anterior deschiderii procedurii (factura 7082/06.09.2013 pentru suma de 25.274,15 lei) si trei aveau scadente dupa aceasta data (facturile 7153/17.10.2013 pentru suma de 42.421,8 lei, factura 7145/17.10.2013 in valoare de 889,41 lei si factura 7188/04.11.2013 pentru suma de 18.356,57 lei), facturi pentru care plata s-a convenit a fi facuta cu bilete la ordin in termen de 45 zile de la emitere. Ultimele trei facturi deveneau scadente la 02.12.2014 respectiv la 19.12.2013.
In vederea efectuarii platii au fost girate de parata - debitoare in favoarea paratei - beneficiar bilete la ordin emise de F. P. C.   S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu E.   B&D. S.R.L. prin K.F., care era si angajat al aceleiasi E.   B&D. S.R.L..
Biletele la ordin aveau scadente la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 21.05.2014, date la care au fost efectuate platile (cu exceptia ultimului, pentru care a fost efectuata plata in data de 09.05.2014).
Anexat intampinarii parata - beneficiar a comunicat si o copie simpla a unui contract numerotat 58/10.07.2013, contract care nu se regaseste in documentele predate de debitoare. Parata - beneficiar sustine pe de o parte ca biletele au fost girate cu titlu de garantie aceasta neafectand patrimoniul falitei dar, totodata, la data girului s-ar fi nascut o relatie directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligatiile debitoarei fata de S. .
A fost invocata exceptia inadmisibilitatii cererii intemeiata pe disp. art. 82 din Legea nr. 85/2006, pe dispozitiile Legii nr. 58/1934 si au fost formulate aparari pe fond.
Una dintre sustinerile paratei formulata in cadrul intampinarii face referire la un efect translativ al drepturilor conferite debitoarei de catre emitentul biletelor la ordin, drepturi care ar fi transmise prin gir, nascand la data girului o relatie directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligatiile debitoarei fata de S. .
O asemenea acceptiune a efectelor girului echivaleaza cu o modalitate de stingere a datoriei si nicidecum cu simplul gir.
Girul a fost actul generator al prejudiciului incercat de debitoare.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 58/1934 prin gir s-au transmis drepturile izvorand din titlu - bilet la ordin, insa, in cazul debitoarei, girul constituie plata anticipata si disciminatorie in raport cu ceilalti creditori, catre giratar, iar , cu atat mai mult, daca   plata era scadenta dupa data deschiderii procedurii, este sanctionata in mod expres de dispozitiile art. 80 alin. 1. lit. f din Legea nr. 85/2006, cu nulitatea.
La fel de adevarat este ca existenta instrumentului de garantare/plata este reglementata de prevederile legii privind cambia si biletul la ordin, insa actiunea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006 este reglementata de o lege speciala, care de data aceasta este chiar legea privind procedura insolventei.
Imposibilitatea anularii girului prevazuta de Legea cambiei si biletului la ordin priveste girul care nu a fost dat pentru fraudarea creditorilor.
In speta insa este vorba despre un gir fondat pe o cauza ilicita, dat prin si pentru fraudarea creditorilor.
Invocarea imposibilitatii anularii deoarece s-ar aduce o "grava atingere raporturilor juridice nascute prin operatiunile cu bilete la ordin" este neintemeiata, deoarece prin procedeul aplicat de parate s-a adus atingere tocmai raporturilor de drept preexistente girului, respectiv rapoartelor obligationale dintre debitoare si creditorii anteriori, carora nu li s-a acordat copensarea corespunzatoare a aportlui lor la patrimoniul din care profitat preferential numai parata - beneficiar.
In ce priveste invocarea art. 82 din lege, parata - beneficiar afirma ca operatiunea de girare este o modalitate de realizare a activitatii curente a debitoarei fiind astfel exceptata de la aplicarea art. 79 si urm. din lege.
Prezenta instanta retine ca aceasta aparare este neintemeiata tocmai prin perspectiva operatiunilor desfasurate de debitoare in perioada premergatoare si ulterioara deschiderii procedurii, operatiuni constand in stornarea facturilor primite si restituirea bunurilor catre creditorii care ar fi trebuit sa isi valorifice drepturile in cadrul procedurii insolventei si girarea preferentiala catre unii creditori a biletelor la ordin primite de la societatile controlate sau in care actionau aceleasi persoane care au desfasurat activitate si in cadrul debitoarei.
In conditiile aratate mai sus nu se poate sustine ca paratele nu au avut cunostinta despre deschiderea procedurii, concluzia evidenta fiind aceea ca incasarea biletului la ordin dupa deschiderea procedurii, coroborata cu depunerea documentelor contabile de catre debitoare doar dupa operarea tuturor biletelor la ordin, probeaza chiar manifestarea deciziei comune de eludare initiata anterior datei de 15.11.2013.
Raportand afirmatia paratei conform careia obligatiile debitoarei fata de S.   au fost stinse prin efectul girului, reiese in mod evident ca in acceptiunea acesteia a fost efectuat transferul unor drepturi patrimoniale anterior deschiderii procedurii pentru obligatii scadente ulterior datei deschiderii procedurii, ceea ce incadreaza operatiunea in categoria actelor anulabile. Asadar, prin intampiare se incearca doar sa se creeze impresia unei bune-credinte, cand, in realitate actele paratelor au fost facute in deplina cunostinta de cauza atat a conditiilor cat si a efectelor acestora.
In cadrul intampinarii parata arata ca prin acordarea girului nu s-a realizat decat o simpla operatiune de garantare a platii.
Frauda creditorilor devine cu atat mai evidenta cu cat prin chiar propria aparare parata recunoaste ca anterior cu numai doua saptamani deschiderii procedurii creanta sa a devenit dintr-o creanta chirografara, o creanta garantata.
Or, conform dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 sunt anulabile chiar acele operatiuni prin care au fost constituite ori perfectate garantii reale pentru o creanta care era chirografara, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
In consecinta, se impune inlaturarea argumentelor paratei utilizate in aparare atat pe exceptia inadmisibilitatii cat si pe fondul cauzei.
In ce priveste modalitatea prin care sumele de bani au fost virate direct in contul paratei - beneficiar din contul emitentului biletului la ordin, se constata ca tocmai aceasta a fost modalitatea prin care paratele au prejudiciat creditorii inscrisi la masa credala. P
Plata directa a sumelor de la tertii emitenti a biletelor la ordin catre beneficiarul girului, efectuata dupa data deschiderii procedurii, constituie o plata si operatiune care intra sub incidenta art. 46 din Legea nr. 85/2006, pentru care este incidenta nulitatea
Intrand sub incidenta disp. art. 46 si urm din lege, buna sau reaua credinta a participantilor la operatiune este irelevanta, nulitatea absoluta a actului neputand fi acoperita.
In considerarea faptului ca la data deschiderii procedurii creantele pe care le inregistra parata - beneficiar fata de debitoare nu erau achitate, fiind doar partial scadente, aceasta avea dreptul de a formula cererea de admitere a creantei in tabelul de creante, cerere al carei fine era clarificat de prevederile alin. (4) al art. 64 din Legea nr. 85/2006. Parata - beneficiar nu a formulat nicio cerere de admitere a creantei desi fusese notificata la data de 02.12.2013 cu privire la deschiderea procedurii.
Parata beneficiar a incasat (la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014) ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ulterior primirii de catre parata debitor a notificarii privind deschiderea procedurii (18.11.2013) si ulterior publicarii notificarii privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevazute in biletele la ordin, pentru care nu a depus cerere de admitere a creantei si a fost decazuta din orice drept asupra debitoarei. In cazul in care debitoarea nu ar fi girat biletele la ordin, ea ar fi incasat, nu mai devreme de scadenta biletelor la ordin suma ce facea obiectul acestora, care ar fi fost distributa conform Legii nr. 85/2006. Emitentul biletului la ordin a fost F. P. C.   S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu E.   B&D. S.R.L. prin K.F., care era si angajat al aceleiasi E.   B&D. S.R.L., deci nu se poate sustine ca emitentul biletului nu avea cunostinta despre nelegalitatea platii.
Debitorul si emitentul biletului la ordin aveau cunostinta despre deschiderea procedurii si despre conditiile in care se putea efectua o plata valabila, mai precis cu respectarea disp. art. 46 din Legea nr. 85/2006, insa cu toate acestea au preferat sa faca abstractie de prevederile actului normativ si sa eludeze legea.
De asemenea, operatiunea se incadreaza in prevederile art. 80 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, suma pe care parata-beneflciar ar fi putut-o obtine in faliment, prin raportare la patrimoniul declarat de catre debitoare si calitatea de creditor chirografar care intra in concurs cu ceilalti creditori chirografari
Parata - debitor nu a formulat intampinare, ceea ce probeaza   caracterul fraudulos al operatiunii.
Referitor la platile a caror anulare se cere se constata ca   in dosar, a fost deschisa procedura generala la data de 15.11.2013 , iar , la data de 03.06.2014, s-a deschis procedura falimentului impotriva societatii debitoare.
Pe cale de consecinta, anularea acestor tranzactii, prin care parata beneficiar a incasat (la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014) ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ulterior primirii de catre parata debitor a notificarii privind deschiderea procedurii (18.11.2013) si ulterior publicarii notificarii privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevazute in biletele la ordin, impune analizarea conditiilor impuse de art. 46 din Legea nr 85/2006.
Potrivit art.46 (1) In afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.     (2) Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligati sa intocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzand toate incasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.
Potrivit art.49 (1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
    a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
    b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.     (2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.     (3) In cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate.
Din economia dispozitiilor anterior evocate rezulta ca platile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca cu atat   mai mult este impusa conditia platile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul nu a facut o cerere de reorganizare.
Or, in litigiul de fata se constata ca nu s-a adus la cunostinta administratorului judiciar aceasta plata pentru ca acesta sa poata sa-si exercite obligatia de supraveghere in mod efectiv.
In aceste conditii, nu se impune o coniventa intre creditorul beneficiar si reprezentantii debitoarei , ci pur si simplu , atata timp cat din culpa doar a debitoarei platitoare (prin reprezentantii statutari) nu s-a asigurat dreptul si obligatia de supraveghere al administratorului judiciar, nu s-a intocmit o lista cu aceste plati, si nu a fost pusa la dispozitia administratorului judiciar, rezulta ca plata nu se incadreaza in conditiile disp. art 49, fiind facuta fara supravegherea administratorului judiciar si pe cale de consecinta este afectata de nulitate absoluta potrivit art 46.
Rezulta astfel ca actiunea este intemeiata cu consecinta restituirii acestor sume sau bunuri in contul debitoarei, si la dispozitia lichidatorului judiciar.
Daca �duty of care� reprezinta semnificatia in sistemul normativ intern a obligatiilor ce decurg din calitatea de bun proprietar, care nu poate actiona decat cu respectarea obligatiilor de buna diligenta a unui proprietar si de a nu aduce atingere patrimoniului administrat cu buna credinta, cealalta obligatie (fiduciary duty) definita de �Black s Law Dictionary� ca fiind �a duty to act for someone else s benefit, while subordinatiting one s personal interest to that of the other person. It is the highest standard of duty implied by the Law�, presupune deci asumarea responsabilitatii de loialitate, de a actiona in interesul companiei ce i-a acordat acest mandat cu prisosinta in interesul acesteia, chiar si in detrimentul interesului personal.
  In raport cu aceste principii consacrate de uzantele comerciale internationale, care era deci ratiunea de a gira niste creante constatate prin bilete la ordin, usor de pus in executare, si de incasat chiar de catre debitoare, si utilizarea acestor sume intr-un mod echitabil in raport cu creditorii?
Evident, aceasta este in totala contradictie cu principiile anterior prezentate.
Si daca se dovedeste ca actiunea administratorului statutar este in totala contradictie cu principiile anterior prezentate, care este pozitia unei instante sesizate cu aceasta problema? Evident, nu aceea prezentata de parata, care se apropie mai mult calitatii de martor.
Pe cale de consecinta, tot potrivit uzantelor internationale, si cu caracter absolut exceptional date fiind circumstantele spetei, instanta poate cenzura aceste actiuni contradictorii potrivit principiile anterior prezentate. Si aceasta tot in baza unui concept dezvoltat de uzantele comerciale internationale �lift the corporate veil�.
Rezulta deci ca prezenta instanta va cerceta inclusiv cauza actelor supuse analizarii, date fiind circumstantele exceptionale ale spetei deduse judecatii, unde anumite parti, incearca sa se prevaleze de o limitare a procesului de analizare pe fond si apreciaza ca legea poate deveni un instrument folosit impotriva principiilor si scopului care au dat nastere acesteia.
In acest sens instanta retine si jurisprudenta CEDO.
Astfel prin Hotararea CEDO in Cauza V si M impotriva Romaniei-Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 07/06/2010 din 1 decembrie 2009, definitiva la 1 martie 2010, la pnct 129, Curtea reaminteste ca Conventia nu ii impune unui stat membru sa adopte prevederi legislative in materie de �.. Cu toate acestea, odata ce aceste prevederi au fost adoptate, ele trebuie aplicate in conformitate cu scopul lor. Astfel, in speta, pentru a stabili daca instantele nationale au pastrat un just echilibru intre interesele concurente, Curtea este nevoita sa acorde o atentie speciala aplicabilitatii regulii prevazute de Codul civil in materie de �.�
Astfel, in cauza de fata, administratorul statutar   a girat mai multe bilete la ordin in alb, printre care si cele din prezenta cauza.
Scopul mediat al acestei operatiuni nu poate fi decat cel de sustragere de la masa credala a acestor creante pe care societatea debitoare le avea de incasat.
Referitor la petitul privind obligarea creditorului beneficiar- parat la plata dobanzii legale calculate asupra sumei de de 87.414,87 lei, instanta retine urmatoarele:
Daunele-interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele preturilor de consum, avand in vedere finalitatile distincte ale acestor despagubiri, si anume: mentinerea valorii reale a obligatiei monetare la data efectuarii platii (evitarea "erodarii" creantei prin inflatie) in cazul actualizarii creantei cu indicele preturilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv castigul pe care creditorul l-ar fi obtinut ca urmare a investirii banilor, daca acestia ar fi fost platiti la scadenta (fructele civile), in cazul dobanzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans). Acordarea cumulata a acestor despagubiri este impusa si de principiul repararii integrale a prejudiciului.
In esenta, acest petit vizeaza posibilitatea legala de obligare a paratei la plata daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin refuzul de a restitui debitul principal, dupa ce a fost notificata in acest sens de lichidator.
Dispozitiile legale vizate sunt urmatoarele:
       - retinand data emiterii biletelor la ordin si a efectuarii girurilor : facem aplicarea art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, intrat in vigoare la 01.10.2011, conform carora:
    "Art. 1.531. - Repararea integrala
    (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
    (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
    Art. 1.535. - Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti
    (1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.";
    Or, raportat la speta de fata, se constata ca situatia premisa care a generat litigiul a fost generata de omisiunea paratei de a se conforma notificarilor lichidatorului, care desi i-a adus la cunostinta paratei si motivul pentru care se solicita restituirea sumelor nelegal transferate, parata nu s-a conformat.
Fiind vorba chiar de solicitarea practicianului in insolventa a carui autoritate a fost eludata prin actiunea reprezentantilor statutari ai societatii debitoare, parata avea posibilitatea sa dovedeasca contrariul, respectiv a imprejurarii din care sa fi rezultat ca la momentul platii, sau ulterior, practicianul in insolventa a fost informat despre aceasta plata si nu s-a opus efectuarii ei, in exercitarea atributiilor de supraveghere conferite de disp. art 49..
Insa parata nu a facut aceasta dovada, subzistand prezumtia simpla potrivit careia transferul s-a facut fara acordul practicianului si fara ca nici macar sa fie informat anterior efectuarii de aceasta plata a carei restituire se solicita
Intrucat, pentru a se angaja raspunderea civila contractuala se impune preexistenta unui contract, ori de cate ori nu sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind raspunderea civila delictuala, care reprezinta dreptul comun in materia raspunderii civile.
Cum restituirea sumelor nelegal transferate este solicita de lichidator in temeiul legii, si nu poate fi analizata din punctul de vedere al raspunderii contractuale, urmeaza a se analiza in ce masura acest fapt reprezinta un delict civil, de natura a atrage sanctiunea civila a daunelor-interese.
Executarea sau executarea cu intarziere a obligatiei de restituire a sumelor nelegal transferate (art 46 si 49 din Legea 85/2009) stabilite in temeiul legii poate antrena raspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul primar obligatiei a carei incalcare a fost sanctionata prin decizia lichidatorului,    este un contract.
Chiar daca, in literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligatiilor si in materia raspunderii civile delictuale a fost disputata, practica judiciara a fost constanta in acest sens.
Disputa doctrinara a fost insa transata prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, in sensul ca dreptului la repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.
Prin urmare, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligatiei, daunele-interese sub forma dobanzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit.
In ceea ce priveste conditiile de angajare a raspunderii civile, acelea sunt cele ale raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate, tinandu-se cont de particularitatile executarii unei obligatii de plata a unei sume de bani.
Aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ, astfel incat neindeplinirea uneia este suficienta pentru respingerea pretentiilor.
In ceea ce priveste conditia existentei unui prejudiciu se constata ca partile nu l-au exclus de plano, invocand principiul reparatiei integrale in materia raspunderii civile, prevazut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.
Este evident faptul ca prin neexecutarea obligatiei de restituire a sumelor nelegal transferate reclamantul a suferit un prejudiciu.
In aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art.1.531 alin.(1), alin.(2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei "cauza straina, care nu-i poate fi imputata" in intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
In ipoteza data, insa,   acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.
Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, nu poate fi acoperit nici macar beneficiul de care acesta este lipsit, ar lipsi de efecte in totalitate dispozitiile anterior mentionate
Cat priveste existenta unei fapte ilicite, savarsite cu vinovatie, in sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta in neexecutarea de catre parata a obligatiei de restituire a sumelor nelegal transferate   a caror restituire se impune in temeiul legii.
Fapta imbraca forma ilicitului civil, deoarece, in analiza indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale in circumstantele date,   nu se poate retine un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativa de culpa a debitorului in executarea obligatiei, intrucat acestui element ii lipsesc doua caracteristici esentiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat refuzul restituirii (care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita asteptata a paratei care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atat mai mult cu cat fusese informat despre deschiderea procedurii de insolventa), si faptul ca refuzul restituirii provine chiar de la parat, iar nu de la un tert.
Pentru considerentele aratate, se impune a fi admis si capatul de cerere privind obligarea paratei la plata dobanzilor legale, incepand cu data operarii in contabilitate a fiecarei fractii anterior prezentate si pana la plata efectiva a acestora potrivit cu disp. din OG Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar�.

II. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata S.   SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata, iar in subsidiar respingerea ca neintemeiata a cererii.
In motivare s-a aratat ca au fost interpretate si aplicate gresit dispozitiile speciale ale art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.
S-a mentionat ca, potrivit art.63 din Legea nr.58/1934 �in procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decat exceptiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozitiunilor art.2, precum si cele care nu sunt oprite de art.19".
S-a precizat ca instanta de fond a considerat ca girarea biletelor la ordin este o operatiune subsumata operatiunii de preluare a actiunilor si activelor debitoarei, strategie care a vizat limitarea interventiei organelor de cenzura prin deturnarea legii intr-un scop nelegal.
S-a apreciat ca aceasta afirmatie nu este sustinuta de nici proba sau argumentare a instantei de fond, aceasta insusindu-si punctul de vedere al reclamantei, fara a lua in considerare faptul ca intre debitoare si S.   a existat un contract de prestari servicii, depus de S.   la dosarul cauzei, ca serviciile au fost prestate de catre aceasta din urma, ca operatiunile derulate intre parti     s-au realizat conform activitatii curente a ambelor societati si ca operatiunile de garantare a platilor prin girarea de bilete la ordin este o operatiune frecvent intalnita in mediul de afaceri si mai ales in constructii.
S-a sustinut ca, fara a exista nici macar o proba sau argument logic, instanta constata ca scopul urmarit de ambele parti a fost unul nelegal, urmarind deturnarea activelor si actiunilor debitoarei, instanta constatand implicit si reaua - credinta a S. .
S-a indicat ca instanta presupune o frauda a ambelor parti, cu ignorarea totala a faptului ca buna - credinta a S.   este prezumata, aceasta prezumtie nefiind rasturnata.
S-a invederat ca in materie de bilete la ordin, legea aplicabila este una speciala fata de Legea nr.85/2006, aspect de altfel confirmat si de instanta de fond, biletele la ordin fiind suspuse unor reguli mai stricte in ceea ce priveste actiunile in anulare / desfiintare a diferitelor operatiuni cu biletele la ordin, deoarece prin eliberarea biletelor la ordin se creeaza un raport juridic independent, care este protejat prin lege pentru a nu se incalca securitatea raporturilor juridice. Or, in conditiile in care anterior deschiderii procedurii debitoarei biletele la ordin au fost girate catre S. , aceasta operatiune naste direct o relatie emitent - posesor al biletelor la ordin, total independenta de relatia S. - debitoare sau patrimoniul debitoarei, relatia nascuta din posesia biletului la ordin nefiind susceptibila de anulare pe calea procedurilor prevazute de Legea nr.85/2006.
S-a apreciat ca o interpretare contrara ar aduce o grava atingere raporturilor juridice nascute din operatiunile cu biletele la ordin, ceea ce nu este permis de legislatia in vigoare.
S-a aratat ca nu pot fi imbratisate argumentele instantei de fond in sensul ca dispozitiile Legii nr.85/2006 si ale Codului de Procedura Civila confera alte cai de atac pentru anularea unui gir prevazut de o lege speciala, in conditiile existentei unor cai limitate de atac, prevazute de lege.
S-a mentionat ca, in conditiile in care instanta de fond considera ca ar exista o coniventa cu privire la emiterea si girarea biletelor la ordin de F. P. C.   SRL, reaua - credinta ar trebui retinuta eventual intre debitoare si societatea care a emis biletele la ordin, intrucat S.   a actionat cu buna credinta atunci cand a acceptat girarea unor bilete la ordin, neavand cunostinta de dosarul de insolventa al debitoarei.
S-a precizat ca nicio alta persoana in situatia S.   nu ar fi refuzat primirea unei garantii pentru plata executarii unor lucrari finalizate.
S-a concluzionat ca prima instanta ar fi trebuit sa respinga ca inadmisibila cererea de chemare in judecata.
S-a mai sustinut ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit legea in ceea ce priveste buna � credinta a S. SRL.
S-a invederat ca, potrivit art.14 din Codul Civil, �Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri. Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara".
S-a indicat ca aceasta regula este de asemenea prevazuta si de dispozitiile art.85 al.3 din Legea nr.85/2006 in sensul ca daca ar fi indeplinite conditiile de la art.79 si 80 din Legea nr.85/2006, prezumtia de frauda in dauna creditorilor nu se extinde si la tertii dobanditori, aceasta trebuind sa fie dovedita. Or, instanta de fond, contrar articolelor sus-mentionate, a retinut in prezenta cauza reaua - credinta a S.   si faptul ca aceasta este prezumata a cunoaste situatia debitoarei din publicatiile realizate in BPI.
In ceea ce priveste obligatia informarii de catre S.   asupra evolutiei debitoarei pe baza publicatiilor din BPI, s-a afirmat ca odata cu incasarea banilor de catre S. in baza introducerii in banca a biletelor la ordin, raportul juridic dintre debitoare si S. a incetat.
S-a aratat ca, pe langa faptul ca nicio dispozitie legala, inclusiv Legea nr.85/2006, nu impune niciunei persoane de a se informa asupra contractantilor sai, luarea la cunostinta de o procedura de insolventa se realizeaza prin notificarea creditorilor de catre administratorul/lichidatorului judiciar, operatiune care nu s-a realizat fata de S. .
S-a mentionat ca S. nici nu avea cum sau vreun motiv sa se inscrie la masa credala a debitoarei, chiar daca ar fi cunoscut dosarul de insolventa al acesteia, astfel cum sustine instanta de fond, de vreme ce raportul juridic era deja incetat, ca urmare a incasarii sumelor de bani datorate.
S-a mai adaugat ca, daca S. s-ar fi inscris la masa credala a debitoarei, ar fi insemnat ca aceasta este de rea-credinta, fiind constienta de insolventa debitoarei, de riscul girarii biletelor la ordin si de posibilitatea anularii acestora, fapt pe care S.   nu l-a stiut niciun moment.
S-a concluzionat ca prezumtia de buna-credinta a S.   nu a fost rasturnata, instanta bazandu-se pe alte simple presupuneri privind obligatia de informare asupra debitoarei privind existenta dosarelor impotriva acesteia, obligatia de informare nefiiind prevazuta de niciun act normativ.
S-a precizat ca, daca debitoarea si S.   erau de rea-credinta (de coniventa) si ar fi urmarit fraudarea creditorilor, atunci ar fi stabilit ca scadenta obligatiilor de plata sa fie mult redusa, anterioara deschiderii procedurii, astfel incat sa se evite efectele posibilei deschideri a procedurii insolventei. Prin aceasta modalitate s-ar fi reusit evitarea cel putin a aplicarii art.80 al.1 lit.f din Legea 85/2006.
S-a indicat ca S.   nu a avut cunostinta de existenta vreunui dosar de insolventa al debitoarei sau de starea de insolvabilitate/insolventa a acesteia, dosarul de insolventa fiind pentru prima data cunoscut de S.   prin comunicarea precizarilor la cererea de chemare in judecata. Daca aceste elemente erau cunoscute, in mod cert S.   nu ar mai fi contractat, pentru a evita orice risc aferent insolventei, si nicidecum nu ar fi acceptat ca platile sa fie garantate prin bilete la ordin.
S-a afirmat ca intreaga argumentare a instantei de fond are la baza exclusiv faptele debitoarei (tergiversarea dosarului de insolventa, girarea biletelor la ordin, nepredarea actelor contabile etc), fara a exista nicio proba sau act normativ care sa atraga retinerea relei - credinte a S. .
S-a apreciat ca afirmatia instantei ca in temeiul art.46 din Legea insolventei nu intereseaza buna sau reaua - credinta a partilor este o afirmatie usor facuta intrucat buna-credinta a S.   ii da dreptul acesteia de a solicita recuperarea sumelor de bani de la debitoare, buna sa credinta dandu-i dreptul de a solicita sumele de bani de la debitoare, in conditiile in care, daca aceasta a avut cunostinta de actele si faptele care ar fi putut prejudicia creditorii atunci debitoarea va trebui sa achite despagubirile si fata de S. .
S-a sustinut ca intr-o alta interpretarea, prin sentinta recurata, care retine in mod nelegal reau-credinta a S. , se creeaza un prejudiciu in defavoarea acesteia fata de ceilalti creditori care vor beneficia de sumele intoarse in patrimoniul aceleiasi debitoare, S. ramanand astfel cu lucrarile efectuare si neachitate.
S-a mentionat ca, in conditiile in care instanta de fond afirma ca S.   nu s-a inscris la masa credala si prin urmare este decazuta din dreptul de a-si mai valorifica dreptul de creanta, reprezinta pronuntarea asupra unor lucruri care nu s-au solicitat si in acelasi timp o antepronuntare asupra cererii pe care S.   o va face cu privire la restituirea sumelor de bani datorate de debitoare, ceea ce incalca si dispozitiile art.304 pct.7 CPC, cuprinzand motive straine de obiectul cauzei - anularea unor acte.
S-a mai apreciat ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.79 si 80 din Legea nr.85/2006.
S-a precizat ca operatiunile a caror anulare s-a solicitat de catre dator nu se incadreaza in dispozitiile art.79 si art.80 al.1 lit.c si f din Legea nr.85/2006, debitoarea nefiind obligata sa-si achite debitorii in ordinea vechimii creantelor, nici inainte de data deschiderii procedurii si nici dupa data deschiderii procedurii.
S-a afirmat ca debitoarea nu a emis biletele la ordine in alt, iar plata datoriilor in ordinea vechimii acestora nu este prevazuta in niciun act normativ, indiferent de starea debitorului, in functiune sau stare de insolventa/faliment.
S-a aratat ca inainte de deschiderii procedurii, nu exista nicio dispozitie legala care sa impuna plata datoriilor intr-o anumita ordine, de altfel nici instanta nu a motivat aceasta argumentare.
S-a invederat ca dupa deschiderea procedurii, creditorii chirografari sunt platiti proportional cu creantele lor si ordinea de preferinta, si nu in ordinea vechimii lor, astfel incat argumentarea instantei referitoare la vechimea creantelor nu se sustine.
S-a mai sustinut ca argumentele instantei in sensul ca existau creditori care detineau titluri executorii si care nu au fost achitati nu produc niciun efect asupra platii creantelor celorlalti creditori nici inainte si nici dupa data deschiderii procedurii.
S-a indicat ca titlul executoriu reprezinta un avantaj pentru creditorii care il detin, permitand acestora inainte de deschiderii procedurii sa purceada la executarea creantei pe care o detin, debitorul nefiind obligat legal de a prioritiza plata anumitor creditori, dupa data deschiderii procedurii, singurul beneficiu al acestor creditori fiind acela ca acestia nu vor mai avea o creanta verificata de administratorul/lichidatorul judiciar.
S-a invederat ca nici existenta unei relatii a semnatarului biletelor la ordin atat cu debitoarea cat si cu societatea emitenta a biletelor la ordin nu a fost cunoscuta de catre S. , instanta netrebuind sa retina acesta argumentare in defavoarea S. , ci eventual in defavoarea debitoarei si a emitentului biletelor la ordin.
S-a sustinut ca operatiunile desfasurate intre S.   si debitoare s-au incadrat in conditiile unei activitati curente, obisnuite a ambelor parti.
S-a indicat ca prin art.82 din Legea nr.85/2006 legiuitorul a exceptat de la cererile in anularea transferurilor acele transferuri care se circumscriu activitatii curente a debitoarei.
S-a invederat ca din Raportul Lichidatorului publicat in BPI 15095/25.08.2014 rezulta ca activitatea preponderenta a debitoarei consta in lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale.
S-a apreciat ca, respectand obiectul sau de activitate, debitoarea a contract serviciile de specialitate ale S. , constand in P. are, executie si montare trepte, balustrade, panouri scari in cadrul cladirilor rezidentiale si nerezidentiale in cadrul carora debitoarea realiza lucrari de constructii. Drept urmare, chiar daca girarea biletelor la ordin ar putea fi considerata de instanta de judecata un act/transfer/plata realizata de debitoare, trebuie observat faptul ca aceasta operatiune   s-a realizat de debitoare in cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente, ceea ce exclude aceasta operatiune de la posibilitatea anularii ei, in oricare din cazurile invocate de lichidator.
S-a adaugat ca nu trebuie ignorat totusi faptul ca biletele la ordin au fost girate cu titlu de garantie in favoarea S. , deci nu s-a realizat un transfer, act sau plata catre S. , aceasta girare creand un raport juridic independent de raportul initial S.   - debitoare, direct intre S.   si cel care a emis biletele la ordin, fara nicio repercusiune asupra patrimoniului debitoarei care a beneficiat de lucrarile si bunurile transferate si a incasat probabil sumele de bani pentru lucrarile realizate si bunurile transferate de S.   de la beneficiarul final al lucrarilor. Deci prin lucrarile executate, S.   a realizat o plus valoare patrimoniului debitoarei.
S-a mai afirmat ca au fost aplicate si interpretate gresit conditiile prevazute la art.79 din Legea nr.85/2006.
S-a mentionat ca operatiunea de girare a biletelor la ordin in favoarea S.   reprezinta pentru debitoare o actiune realizata in desfasurarea normala a activitatii curente: garantarea platii unor lucrari de constructii la cladirile rezidentiale, in cadrul carora si-a adus aportul si S.   prin montarea de scari, trepte, balustrade etc. Aceasta operatiune de garantare a platilor prin girarea biletelor la ordin este o uzanta in lumea profesionistilor, mai ales in activitatea de constructii, beneficiarii finali ai lucrarilor garantand prin gir obligatiile de plata ale antreprenorului catre subantreprenorii care realizeaza lucrarile respective.
S-a precizat ca aceasta operatiune nu este una suspecta, pe de o parte stingandu-se obligatiile debitoarei fata de S. , pe de alta parte creandu-se un raport total independent intre S.   si emitatorul biletelor la ordin. Mai mult, debitoarei i s-a creat o plus valoare - lucrarile executate si in final un beneficiu rezultat din plata de catre beneficiarul lucrarilor catre debitoare a contravalorii lucrarilor executate.
S-a invederat ca biletele la ordin reprezinta titluri de credit independente de relatiile comerciale care au dus la emiterea si predarea lor, biletul la ordin fiind un act juridic abstract detasat de elementul cauza, care incorporeaza operatiuni juridice a caror executare nu mai presupune o analiza a cauzei actului juridic. Or, operatiunea de garantare a platilor, fiind realizata anterior datei deschiderii procedurii insolventei nu reprezinta un act anulabil in conditiile normale de desfasurare a activitatii curente a debitoarei si a S. , mai ales in conditiile in care S.   si-a realizat integral obligatiile datorate debitoarei.
S-a sustinut ca art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 nu este aplicabil in cauza.
S-a apreciat ca instanta de judecata nu a argumentat logic ca S.   si/sau debitoarea au urmarit sustragerea bunurilor debitoarei de la urmarirea celorlalti creditori sau lezarea drepturilor acestora, intrucat prin gir se constituie in favoarea S.   o garantie care afecteaza patrimoniul unei terte persoane, fara nicio legatura cu patrimoniul debitoarei.
S-a indicat ca nici afirmatiile instantei, in sensul ca S.   impreuna cu debitoarea ar fi eludat legea nu se sustin intrucat argumentarea de catre instanta ca atat deschiderea procedurii debitoarei si nepredarea actelor de catre debitoare nu poate constitui un temei al coniventei S. , intrucat faptele reclamate apartin in integralitate debitoarei, S.   nefiind notificata asupra deschiderii procedurii si neavand cunostinta in niciun caz de nedepunerea actelor contabile de catre reprezentantii societatii.
S-a invederat ca nu girul a reprezentat plata catre S.   si introducerea biletelor la ordin in banca a stins raportul juridic, ca urmare a neachitarii creantei de catre debitoare, prin incasarea sumelor cu care s-a garantat plata prin girul biletelor la ordin. In niciun caz nu se poate retine reaua credinta a S.   in sensul ca aceasta a cunoscut efectele girului acordat, in primul rand, deschiderea procedurii a fost ulterioara girului acordat, or, in conditiile in care S.   ar fi cunoscut starea de insolventa a debitoarei, ar fi solicitat plata pe loc sau o alta modalitate de efectuare a platii, care sa fie lipsita de orice risc.
S-a argumentat ca, intrucat cel putin nu s-a facut dovada relei - credinte a S. , acest articol de lege este inoperant.
S-a precizat ca nu sunt indeplinite conditiile art.80 al.1 lit.d si lit.e din Legea nr.85/2006.
S-a afirmat ca art.80 lit.d are in vedere acte de transfer de proprietate (instrainarea de bunuri mobile sau imobile corporale etc.), or, prin girarea unor bilete la ordin nu s-a transferat in patrimoniul S.   un drept de proprietate, ci doar o garantie simpla de achitare a sumelor datorate de debitoare.
S-a mai aratat ca un al doilea argument ca prin acest gir nu s-a constituit o garantie reala in patrimoniul S.   consta in faptul ca aceasta din urma nu a fost garantata cu bunuri compatibile gajarii, bilete la ordin fiind simple garantii, fara a conferi drepturi asupra patrimoniului debitoarei sau a emitentului biletelor la ordin.
S-a adaugat ca S.   nu avea cum sa ghiceasca ca in doua saptamani se va deschide procedura impotriva debitoarei, aceasta neavand cunostinta de dosarul de deschidere a insolventei.
S-a sustinut ca nu se poate afirma fara vreun dubiu rezonabil ca S.   nu ar fi incasat aceeasi suma de bani in procedura de faliment a debitoarei intrucat trebuie avut in vedere ca, in conformitate chiar cu cele declarate de lichidator prin precizarile la cererea de chemare in judecata, creantele detinute de debitoare impotriva propriilor debitori se ridica la suma de 3.376.766,41 lei. Prin Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, publicat in BPI nr.15095/25.08.2014, debitoarea inregistra creante in cuantum de 5.932.993 lei, iar conform ultimelor tabele ale creditorilor, sumele cu care acestia s-au inscris la masa credala sunt de cca. 1.134.000 lei, din aceasta suma creanta ANAF (cca. 484.000 lei), parte a masei credale, fiind inscrisa sub rezerva dovedirii creantei.
S-a aratat ca la un simplu calcul aritmetic, debitoarea are de incasat sume de cel putin 5 ori mai mari decat masa credala a acesteia, ceea ce se circumscrie unui dubiu rezonabil ca S.   ar fi incasat sume mai mici in procedura de faliment a debitoarei. Mai mult decat atat, debitoarea detine si bunuri in patrimoniu, care se pot valorifica si pot stinge datoriile inregistrate.
S-a sustinut ca debitoarea nu a realizat plati anticipate pentru a fi incidente dispozitiile art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.
S-a invederat ca operatiunea de girare a biletelor la ordin catre S.   nu reprezinta o plata anticipata a datoriilor catre aceasta, ci doar o simpla operatiune de garantare a platii, neinterzisa de lege.
S-a indicat ca nici afirmatia instantei de fond, in sensul ca girarea s-a realizat cu acordul S.   in scopul incasarii anticipate a sumelor in detrimentul altor creditori, care aveau dosare pe portalul instantelor, deci cunoscute public, nu se sustine. Pe de o parte, S.   neavand nicio obligatie legala de a verifica portalul, privind alti creditori ai debitoarei, pe de alta parte girarea unor bilete la ordin este un act unilateral al debitoarei, neimplicand in niciun caz acordul S. , care bineinteles ca oricare alt creditor diligent ar fi acceptat orice garantie suplimentara pentru achitarea sumelor datorate de debitoare, in niciun caz acceptarea girului neputand fi calificat ca o intelegere in dauna celorlalti creditori.
S-a adaugat ca factura fiscala 7082/06.09.2013 este scadenta anterior datei deschiderii procedurii, in data de 21.10.2013, deci cu mult inainte de deschiderea procedurii (15.11.2013), ceea ce atrage valabilitatea perfecta a girurilor realizate, aceasta factura nefiind platita anticipat in oricare interpretare a legii. Chiar daca s-ar interpreta ca girul realizat asupra BO UGBI3BB 0436641 emis la data de 21.10.2013 de F. P. C.   SRL reprezinta o plata, trebuie observat faptul ca aceasta este o plata valabila, pentru o factura scadenta anterior deschiderii procedurii, ceea ce atrage valabilitatea operatiunii realizate, conform argumentelor instantei de fond care retine ca girul efectuat reprezinta in fapt o plata, cu ignorarea faptului ca girul este diferit de plata ca reglementare juridica.
S-a apreciat ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.46 din Legea nr.85/2006 intrucat, indiferent de operatiunile contabile realizate de catre debitoare, ulterior datei deschiderii procedurii nu s-a realizat nicio plata de catre debitoare in contul S. , platile fiind realizate de catre terte persoane, emitatoare a biletelor la ordin, deci nu exista plati ale debitoarei care sa fie supuse anularii.
S-a mai afirmat ca, in dovedirea platilor realizate de debitoare, s-au depus de lichidator o serie de listari din conturile contabile ale debitoarei, fara a putea verifica daca acestea reprezinta realitatea din contabilitatea debitoarei, acestea nefiind insusite de nimeni prin semnatura si stampila. Mai mult, nu a existat nicio plata de catre debitoarea, inregistrarea contabila nu putea sa prevada decat stingerea in contabilitate a unei obligatii fata de S. , ceea ce coroborat cu realizarea lucrarilor de catre S.   reflecta lipsa oricarui prejudiciu a debitoarei si implicit a creditorilor.
Referitor la dobanzile penalizatoare, s-a apreciat ca acestea nu sunt datorate de S. .
S-a aratat ca instanta de fond isi argumenteaza obligarea S.   la plata dobanzilor penalizatoare pe faptul ca S.   a fost notificata atat cu privire la data deschiderii procedurii, cat si cu privire la obligatia de a restitui sumele de bani in patrimoniul debitoarei. Or, S.   nu a fost instiintata nici asupra datei deschiderii proceduri si nici asupra obligatiei de a restitui sumele in patrimoniul debitoarei, neexistand nicio dovada in acest sens.
S-a invederat ca orice act de procedura se comunica conform Codului de procedura civila, S.   neprimind nicio instiintare in acest sens.
S-a mentionat ca S.   nu a stiut nici de dosarul de insolventa, din punctul acesteia de vedere prin girarea unor bilete la ordin, avand garantia achitarii sumelor datorate, nu a mai urmarit starea debitoarei. Daca nu ar fi putut executa biletele la ordin, probabil ca ar fi solicitat banii de la debitoare prin inscrierea la masa credala.
S-a concluzionat ca, chiar daca operatiunile invocate de instanta s-ar anula irevocabil, S.   nu poate fi obligata la plata unor dobanzi pentru sume incasate cu buna credinta in exercitarea normala a activitatii curente a debitoarei si a sa. Dobanzile de intarziere reprezinta o sanctiune pentru indeplinirea obligatiei cu intarziere, or, S.   abia la data comunicarii precizarilor la cererea de chemare in judecata a fost instiintata de pretinsa obligatie de restituire a unor sume de bani, motiv pentru care nu poate fi obligat pentru trecut la plata dobanzilor de intarziere.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.299 si urm. Cpc de la 1865, art.46, art.79 din Legea nr.85/2006.
III. La data de 17.06.2015, prin Serviciul Registratura, intimatul � reclamant CII B - I R R lichidator judiciar al debitoarei E.   B & D SRL a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat si obligarea recurentei � parate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare s-a aratat ca prin Sentinta civila nr.3403/15.11.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov - Sectia Civila in dosarul nr.2125/93/2012 a fost deschisa procedura generala a insolventei a debitoarei E.   B & D SRL.
S-a invederat ca procedura generala a insolventei a debitoarei E.   B & D SRL a fost deschisa la cererea L. SRL, cerere formulata la data de 20.09.2012.
S-a sustinut ca prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolventei, astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.
S-a indicat ca la data de de 18.11.2013, debitoarei i-au fost aduse la cunostinta in mod expres dispozitiile art.46 si urm. din Legea nr.85/2006 si i-au fost solicitate documentele si informatiile necesare pana la data de 25.11.2013.
S-a aratat ca notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in BPI nr.20/02.12.2013.
S-a mentionat ca dupa deschiderea procedurii de insolventa, debitoarea a refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar documentele societatii, remiterea partiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul in care societatea era supusa unui control de la ANAF.
S-a invederat ca de la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operatiunile efectuate.
S-a indicat ca, potrivit art.79 si art.80 al.1 lit.c si f din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar poate introduce la judecatorul - sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a leza in orice fel drepturile, precum si a platilor anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.
S-a sustinut ca in categoria textelor mentionate mai sus se incadreaza si actele a caror anulare s-a solicita

Sursa: Portal.just.ro