Conflict de munca avand ca obiect plata diferente salariale.

 Conflict de munca avand ca obiect plata diferente salariale. Neincalcarea de catre angajator a obligatiei privind stabilirea prin contractul individual de munca a unui salariu de baza sub salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata. Apel respins.

- Codul Muncii, art. 164
   

H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 si H.G. nr. 871/2013 au stabilit valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, la care si Codul muncii trimite, insa acesta reprezinta un etalon pentru nivelul de salarizare, in scopul asigurarii garantarii unor conditii de munca decente si echitabile, protejand, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.
Acesta nu este, insa, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia in considerare ca atare pentru a stabili daca salariul de salariul de baza al unui salariat, rezultat din valorificarea elementelor convenite de par?i, respecta nivelul minim impus de lege. Legea nu impune un anumit mod de calcul al salariilor pentru salaria?ii ce nu fac parte din categoria celor plati?i din fonduri publice, a?a cum este cazul in speta, prin urmare, nici nu a prevazut ca acest salariu de baza minim brut garantat in plata trebuie sa fie calificat intr-un anumit fel ori sa i se atribuie o anumita valoare in ecua?iile pe baza carora salariul se calculeaza.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI � SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 3469 DIN 5 OCTOMBRIE 2015)


Prin sentinta civila nr.5202 din data de 20.05.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii cererii de modificare a anexelor nr. 1 la CCM-urile la nivel de unitate pe anii 2011-2012 si 2012-2014. A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru diferentele de drepturi banesti aferente perioadei 24.06.2011 - 30.06.2011. S-a respins ca prescrisa cererea formulata de reclamanta FSTFR, pentru membrii de sindicat reprezentati, in contradictoriu cu parata SNTFC CFR CALATORI SA, pentru diferentele de drepturi banesti aferente perioadei 24.06.2011 - 30.06.2011. A fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta pentru diferentele de drepturi banesti aferente perioadei 30.06.2011-20.04.2014.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in cauza actiunea este formulata in numele a 10 salariati angajati la societatea parata, persoane care sunt membrii ai Sindicatului si au dat mandat expres de reprezentare organizatiei federative reclamanta la care este afiliat � f. 64 sindicatul � f. 62.
Din inscrisurile depuse la dosar pentru fiecare membru de sindicat reprezentat (acte aditionale la contractul individual de munca � f. 36 si urm.) rezulta care este salariul de baza lunar al salariatilor si alte elemente constitutive ale venitului brut lunar, respectiv diverse sporuri.
Dat fiind faptul ca toti salariatii reprezentati in cauza indeplinesc functia de casier C.F.I, in august 2011 acestia au fost incadrati la clasa 26 de salarizare, avand un salariu de baza lunar de 1277 lei care ulterior a fost mentinut sau majorat.
Din Anexa 1 la CCM- la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, inregistrat la ITM sub nr. 43/24.03.2011 � f. 77 si urm. vol. I rezulta ca ecuatia de calcul a salariului de baza brut lunar in care intra si salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare care este egal cu 600 lei.
In aceasta anexa se face mentiunea expresa ca �salariul minim de baza la nivelul societatii este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara�.
Din Anexa 1 la CCM- la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, inregistrat la ITM sub nr. 109/20.03.2012 � f. 88 si urm. vol. I rezulta ca ecuatia de calcul a salariului de baza brut lunar in care intra si salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare care este egal cu 600 lei.
In aceasta anexa se face mentiunea expresa ca �salariul minim de baza la nivelul societatii este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara�.
Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii invocata in cauza, tribunalul a retinut ca aceasta este neintemeiata deoarece nu se raporteaza la obiectul actiunii.
Astfel, din motivarea exceptiei, tribunalul a constatat ca parata se refera la o pretinsa cerere a reclamantei de modificare a anexelor 1 la CCM-urile la nivel de unitate din anii 2011-2012 si 2012-2014.
Din analiza cererii de chemare in judecata, tribunalul retine ca reclamanta nu a formulat un astfel de petit.
Doar tangential se pune in discutie legalitatea formulei de calcul a salariului pentru faptul ca salariul de baza aferent clasei 1 de salarizare nu a fost corelat cu salariul de baza minim brut garantat in plata, aspect care nu este de natura sa conduca tribunalul la stabilirea unui alt obiect decat cel expres indicat de reclamanta.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile banesti aferente perioadei 24.06.2011 - 30.06.2011, tribunalul a apreciat ca aceasta este intemeiata pentru urmatoarele considerente: conform art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii �(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: (c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator�.
Conform, art. 211 din Legea nr. 62/2011 �Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: (c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei�.
Este lesne de observat ca ambele legi se refera la jurisdictia muncii, insa ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca Legea nr. 62/2011 nu modifica sau nu abroga tacit prevederile asa-zis contrare din Codul muncii.
Mai mult, niciuna dintre legi nu are o pozitie de preeminenta, nici prin forta juridica (lege organica � ordinara), nici prin specializarea obiectului de reglementare (lege generala � lege speciala).
Astfel, dispozitiile din Codul muncii si cele din Legea nr. 62/2011 au valoare de norme comune in materia jurisdictiei muncii, urmand ca in situatiile divergente dintre cele doua reglementari, sa prevaleze normele adoptate ulterior fata de cele anterioare, respectiv cele cuprinse in Legea nr. 62/2011.
Avand in vedere cele de mai sus, tribunalul a apreciat ca incidente in acest caz prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in functie de care interpretarea si aplicarea termenelor de sesizare a instantelor judecatoresti in cazul conflictelor individuale de munca ar fi dupa cum urmeaza:
- termenele si ipotezele prevazute de Codul muncii care nu au suferit modificari raman aplicabile;
- termenele si situatiile nou introduse de Legea nr. 62/2011, precum si cele preluate cu modificari din Codul muncii se aplica cu intaietate, fiind norme ulterioare.
In considerarea faptului ca ipoteza in cauza nu este prevazut de Legea nr. 62/2011, rezulta ca in cauza se aplica termenul de 3 ani prevazute de art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Dreptul la actiunea de fata s-a nascut la momentul platii fiecarui salariu lunar despre care reclamanta pretinde in prezenta actiune ca este eronat calcula si implicit mai mic decat cel cuvenit.
Actiunea in cauza a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 30.06.2011.
Pretentiile solicitate in cauza privesc perioada 30.06.2011-20.04.2014, deci inclusiv perioada 24.06.2011 - 30.06.2011 care este indepartata de momentul introducerii actiunii cu mai mult decat cei 3 ani prevazuti de lege.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a admis exceptia astfel invocata si a respins ca prescrisa cererea formulata de reclamanta pentru diferentele de drepturi banesti aferente perioadei 24.06.2011 - 30.06.2011.
Raportand situatia de fapt retinuta mai sus la prevederile legale in materie, tribunalul a apreciat ca actiunea de fata este neintemeiata pentru perioada 30.06.2011-20.04.2014 pentru urmatoarele considerente:
Prin prezenta actiune, membrii de sindicat reprezentati in cauza, salariati ai paratei, au solicitat obligarea angajatorului sa le plateasca diferentele salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare a claselor de salarizare, in raport de valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de:
- 670 lei (pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011);
- 700 lei (pentru perioada 01.01.2012 - 31.01.2013);
- 750 lei (pentru perioada 01.02.2013 - 30.06.2013);
- 800 lei (pentru perioada 01.07.2013 - 31.12.2013);
- 850 lei (pentru perioada 01.01.2014 � 20.04.2014).
Dispozitiile H.G. nr. 1193/2010, invocat ca temei al preten?iilor reclamantei, prevad ca �incepand cu data de 01 ianuarie 2011, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2011 reprezentand 3,94 lei/ora�.
Totodata, potrivit H.G. nr. 1225/2011, �incepand cu data de 01 ianuarie 2012 salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012, reprezentand 4,13 lei/ora�.
De asemenea, H.G. nr. 23/2013 prevede ca �incepand cu data de 01.02.2013, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore in medie pe luna, in anul 2013 reprezentand 4,44 lei pe ora�.
Tribunalul a retinut ca, potrivit art. 7 din CCM pe anii 2011-2012 al SNTFM CFR Calatori SA, salariul personalului din CFR Calatori SA cuprinde:
- salariul de baza care se stabileste in raport cu pregatirea, competenta, raspunderea si complexitatea sarcinilor functiei ocupate;
- sporuri la salariul de baza;
- adaosuri;
- premii pentru obtinerea unor rezultate deosebite in activitatea individuala.
Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1.
Aceleasi dispozitii legale sunt reluate si in CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Calatori SA inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti sub nr. 109/20.04.2012.
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 si 2012-2014, salariul de baza brut se obtine prin inmultirea salariului de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, in Anexa nr. 1 fiind indicate salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare, in cuantum concret.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tara aferent anilor 2011, 2012, 2013 si 2014 (stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013), Tribunalul a apreciat ca este neintemeiata, avand in vedere ca nu exista nicio dispozitie legala care sa raporteze salariul membrilor de sindicat reprezentati in cauza la salariul minim brut pe tara, salariile de baza in cadrul paratei fiind cele indicate (in cuantum fix) in anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 si 2012-2014.
Clasa 1 de salarizare stabilita prin CCM la nivel de unitate este doar un element de raportare in formula de calcul a salariului.
Legiuitorul este interesat doar de rezultatul final al unui astfel de calcul, respectiv ca salariatului sa i se asigure efectiv un salariu brut cel putin la nivelul salariului de baza minim brut garantat in plata.
Este nerelevant modul in care se ajunge la salariul de incadrare al salariatului daca acesta respecta pragul minim prevazut de lege.
In cauza, potrivit contractelor individuale de munca si a actelor aditionale la acestea, membrii de sindicat reprezentati au beneficiat de salarii de baza lunare (la care se adauga si sporuri) mai mari decat salariul minim brut pe tara stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013.
In consecinta, constatand ca in perioada 2011 - 2014 salariile de baza cuvenite acestor salariati sunt cele prevazut de Anexa 1 la CCM corespunzator clasei de salarizare nr. 33 in care se incadreaza, fara a exista vreo formula de calcul cu referire la salariul minim brut pe tara, Tribunalul a apreciat ca pretentiile reclamantei de stabilire a salariului prin inmultirea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe tara, sunt neintemeiate.
Reglementarea din CCM-urile la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 si 2012-2012 cum ca �salariul minim de baza la nivelul societatii este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara� devine aplicabila doar in momentul in care exista salariati incadrati in clasa 1 de salarizare, iar clasa 1 de salarizare este mai mica decat salariul de baza minim brut garantat in plata.
Aceasta este unica exceptie, prevazuta expres, care conduce la stabilirea pentru acesti salariati a unui alt salariu de baza decat cel din CCM.
Ea este insa de stricta interpretare si aplicare si devine incidenta doar in cazuri particulare.
Neexistand o diferenta de drepturi salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentati in cauza, rezulta ca si solicitarea acestora de obligare a paratei la eliberarea unor adeverinte cu diferentele de drepturi salariale este neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel motivat, in termen legal, apelanta criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele formulate, s-a aratat ca prin sentinta civila atacata, Tribunalul a respins ca neintemeiata cererea formulata de apelanta in numele si pentru salariatii intimatei membrii ai organizatiei sale sindicale.
Conform celor retinute in motivarea sentintei atacate, instanta de fond a apreciat ca apelantii solicita sa le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.07.2011 - 20.04.2014 in baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv sa inmulteasca coeficientii de ierarhizare prevazuti pentru fiecare clasa de salarizare din grila de salarizare prevazuta in Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 si 2012-2014 cu salariul de baza minim brut pe tara si garantat in plata prevazut prin hotarari de guvern, algoritm pe care il considera lipsit de fundament legal, deoarece �reglementarea din CCM-uri la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 si 2012-2014 cum ca salariul minim de baza la nivelul societatii este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara devine aplicabila doar in momentul in care exista salariati incadrati in clasa 1 de salarizare, iar clasa 1 de salarizare este mai mica decat salariul de baza minim brut garantat in plata. Aceasta este unica exceptie, prevazuta expres, care conduce la stabilirea pentru acesti salariati a unui alt salariu de baza decat cei din CCM.
�Ce nu a retinut instanta de fond este faptul ca exista in CCM-uri la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 si 2012-2014, sporuri la salariul de baza al salariatilor cum ar fi sporul pentru conditii vatamatoare (nocive) care se acorda in procent de 10% din clasa 1 de salarizare la care este prevazut un salariu de baza minim brut garantat in plata mult mai mic decat salariul de baza minim brut garantat in plata de Guvernul Romaniei si aprobat prin HG-uri si a anexat copii conform cu originalul al extraselor din CCM-urile amintite din care rezulta cele precizate de FSTFR�.
Mai mult, exista si actul SNTFC �CFR Calatori� SA cu nr. 12/2/586/15.07.2014 prin care conducerea acestei societati recunoaste ca �sporul pentru conditii vatamatoare (nocive) se acorda in procent de 10 la suta din salariul minim garantat in plata�.
Avand in vedere aspectele retinute de instanta de fond in motivarea sentintei apelate, sub aspectul insuficientei motivari, a netemeiniciei si nelegalitatii solutiei pronuntate de instanta de fond, apelanta a invederat instantei de apel ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 si din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, �Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.1."
Formula de calcul pentru salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare este urmatoarea: S = S clasa 1 x K - unde:
S � reprezinta salariul de baza brut corespunzator clasei de salarizare respective;  - S clasa 1 - reprezinta salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este in cuantum de 600 de lei; K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare asa cum rezulta din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, avand in vedere cele de mai sus, se poate constata ca pentru calculul salariului de baza corespunzator fiecarei clase de salarizare nu se porneste de la salariul de baza minim brut garantat in plata, ci de la un salariu corespunzator clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzator clasei 1 de salarizare este o valoare convenita de partile semnatare la contractelor colective de munca, respectiv suma de 600 de lei. Dupa cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezinta valoarea salariului minim garantat de parti de la care se porneste in stabilirea salariului brut cuvenit fiecarui salariat al intimatei.
Or, aflandu-se in fata stabilirii unei valori minime salariale minim garantate in plata, apelanta considera ca fiind neintemeiata si nelegala aprecierea instantei de fond din care rezulta ca este corecta aplicarea acestei sume minime garantate de partile contractului colectiv de munca la nivel de unitatea SNTFC CFR CALATORI SA la stabilirea salariilor brute ale salariatilor societatii, incalca dispozitiile hotararilor de Guvern care reglementeaza valoarea salariului minim garantat in plata incepand cu anul 2011 ce trebuie sa fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru salariatul cu salariul cel mai mic din unitate care considera apelanta ca nu are cum sa fie mai mic decat salariile din hotararile de Guvern care reglementeaza valoarea salariului minim garantat in plata incepand cu 01.07.2011 si pana pe 20.04.2014, coroborand si cu actul SNTFC CFR Calatori SA cu nr. 12/2/586/15.07.2014 prin care conducerea acestei societati recunoaste ca: �sporul pentru conditii vatamatoare (nocive) se acorda in procent de 10 la suta din salariul minim garantat in plata�.
Apelanta a invederat ca formula de calcul pentru salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare este urmatoarea:
- S = S clasa 1 x K - unde S clasa 1 de salarizare ar trebui sa fie salariul cel mai mic din unitate si K este coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare din Anexa nr. 1.
In concluzie, pentru cele mai sus aratate, apelanta considera ca retinerile instantei de fond din care rezulta ca solicitarile apelantilor care fac obiectul cauzei deduse judecatii nu au niciun fundament legal, sunt neargumentate, netemeinice si nelegale.
Mai mult decat atat, prin inscrisurile aflate la dosarul cauzei a aratat instantei de fond ca Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, prin Nota la inregistrarea Contractului Colectiv de munca incheiat la nivel de SNTFC CFR CALATORI SA, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, inregistrata la ITM sub nr.15466/24.03.2011, mentioneaza ca salariul de baza este stabilit contrar prevederilor legale si ca acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii privind salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Aceeasi pozitie o are si Inspectoratul Teritorial de Munca Brasov care, prin adresa nr.19916/26.06.2014, confirma opinia ca Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atat pentru clasa 1 de salarizare cat si celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe tara garantat in plata.
In concluzie, apelanta considera ca retinerile instantei de fond din care rezulta ca apelantii solicita sa le fie recalculate drepturile salariate cuvenite pentru perioada 01.07.2011 - 20.04.2014 in baza unui algoritm de calcul propriu respectiv sa inmulteasca coeficientii de ierarhizare prevazuti pentru fiecare clasa de salarizare din grila de salarizare prevazuta in Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 si 2012-2014 cu salariul de baza minim brut pe tara si garantat in plata prevazut prin hotarari de Guvern, sunt netemeinice si nelegale, iar solicitarile apelantilor sunt pe deplin motivate si justificate pentru ca nu s-a retinut de Instanta de Fond tocmai ce era esential, respectiv ca la clasa 1 de salarizare din grila de salarizare din Anexa nr. 1 la CCM-urile in vigoare In perioada analizata trebuia sa fie salariul salariatului cu salariul cel mai mic din unitate si acesta nu avea voie sa fie mai mic decat salariul minim brut de baza garantat in plata de Hotararile de Guvern si in consecinta acesta se inmultea cu coeficientul de ierarhizare K din grila de salarizare si rezultau astfel salariile din CIM si actele aditionale ale reclamantilor.
Apelanta a invederat instantei de Control Judiciar ca societatea in CCM-uri are sporuri raportate la salariul minim brut de la clasa 1 de salarizare din anexa nr. 1 la CCM-uri si tot societatea prin conducerea sa de tip DIRECTORAT prin actul 12/2/586/15.07.2014 recunoaste ca avand in vedere pct. III din Anexa nr. 5 �Sistemul de sporuri care prevede ca sporul pentru conditii vatamatoare (nocive) se acorda in procent de 10% din clasa 1 de salarizare, se va acorda 10% din salariul minim garantat in plata�.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor formulate in cererea de apel, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Prima instanta a realizat o aplicare corecta a legii, considerentele de fapt si de drept ce au stat la baza solutiei pronuntate fiind pertinente, astfel ca in cele ce urmeaza vor fi facute numai anumite precizari, Curtea insusindu-si constatarile instantei de fond.
In privinta pretentiilor aferente anilor 2012 si 2013, avand acelasi obiect, in prealabil, constatam ca, dupa data de 31.12.2010, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi valabil pentru anii 2008-2010 nu a mai produs efecte, fiind denuntat anterior implinirii termenului convenit, astfel ca, in cauza pretentiile apelantului nu pot fi analizate in raport de acest contract, care prevedea in art. 41 alin. 3 lit.a) urmatoarele: �Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta�.
In aplicarea contractelor colective de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2013, intimata a luat in considerare in privinta apelantului grila de salarizare prevazute in anexa nr. 1 la acest contracte. Totodata, potrivit notei de la anexa nr. 1 la acest contracte, intitulata �clasele de salarizare si salariile de baza brute corespunzatoare. Grila de salarizare�, se arata ca �partile stabilesc ca la urmatoarele discutii privind un nou contract colectiv de munca sa se negocieze salariile de baza brute corespunzatoare fiecarei clase de salarizare conform formulei si a coeficientilor de ierarhizare existenti in contractul colectiv de munca 2009-2010�. In consecinta, asa cum partile contractante au convenit, pe durata celor doua contracte colective de munca se aplica salariile de baza brute asa cum au stabilit partile contractante, iar in cazul apelantului aceste prevederi au fost respectate.
Pe cale de consecinta, intimata nu a incalcat conventiile colective care au exprimat vointa partilor contractante, inclusiv a salariatilor, in conditiile in care la nivel superior nu exista o obligatie de prevedere a unui salariu de baza minim brut de 700 lei, asa cum prevedea pentru anii 2008-2010 contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Curtea mai retine ca formula de calcul mentionata in cererea de apel nu apare in anexa nr. 1 la conventiile colective aplicabile in perioada in litigiu, ci a fost mentionata doar intentia partilor ca in viitor, �la urmatoarele discutii privind un nou contract colectiv de munca�, sa se aiba in vedere formula de calcul si coeficientii din contractul colectiv de munca 2009-2010. Intr-adevar, in capitolul cu dispozitii finale, respectiv la art. 106 alin. 8 si art. 98 alin. 6 din contractele colective de munca, partile au indicat formula de calcul la care si apelantul a facut trimitere, dar aceasta privea o grila pe care partile contractante o puteau considera o baza de discutii la negocierile ulterioare, iar nu in perioada de valabilitate a acestor contracte colective.
Apelantul a solicitat, in subsidiar, plata unor diferente de drepturi salariale sustinand ca la calculul salariului trebuie utilizata valoarea salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata prevazut de H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 si de H.G. nr. 23/2013.
H.G. nr. 1193/2010, invocat ca temei al acestor pretentii, prevede in art.1 ca �incepand cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2011 reprezentand 3,94 lei/ora.� Salariul de baza minim brut a avut apoi cuantumul de 700 lei, prevazut de H.G. nr.1225/2011, 750 lei prevazut de H.G. nr. 23/2013 si 850 lei, prevazut de H.G. nr. 871/2013.
In baza art. 160 din Codul muncii, �salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.�
Din coroborarea celor doua dispozitii legale mentionate, rezulta ca salariul de 670/700/750/850 lei la care fac referire actele normative reprezinta salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicand angajatorilor sa stabileasca salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul pretinde ca acest cuantum de 670/700/750/850 lei ar trebui inmultit cu coeficientii de ierarhizare din CCM la nivel de unitate (in locul celui de 600 lei, utilizat de intimata parata la calculul drepturilor salariale), pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, intrucat cuantumul de 670/700/750/850 lei reprezinta exclusiv un etalon agreat prin CCM, care inmultit cu coeficientii de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul de 670 lei, reglementat prin H.G. nr. 1193/2010.
Acest cuantum de 670/700/750/850 lei la care fac referire actele normative nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate, care se inmulteste cu coeficientii de ierarhizare prevazuti in aceeasi conventie colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza, aceasta interpretare a instantei de fond fiind eronata.
Intimata parata a respectat prevederile H.G. nr. 1190/2010, H.G. nr.1225/201, H.G. nr. 23/2013 si H.G. nr. 871/2013, din actele aditionale la contractele de munca depuse la dosar rezultand ca niciunul dintre reclamanti nu a avut un salariu inferior nivelului stabilit prin actele normative anterior indicate. Desi in cursul anului 2012 salariul de baza minim brut conform H.G. nr. 1125/2011 era stabilit la nivelul de 700 lei, intimata a avut in vedere la acordarea salariilor catre angajatii sai, incepand cu data de 01.01.2011, un salariu de baza minim brut de 700 lei, deci exact in cuantumul celui impus de dispozitia legala.
Ca este asa rezulta si din consultarea claselor de salarizare si salariilor de baza brute corespunzatoare ce se regasesc in anexa nr. 1 la contractele de munca colective la nivelul intimatei si unde se poate verifica ca pentru clasa de salarizare corespunzatoare fiecarui salariat a fost respectat cuantumul prin raportare la un salariu de bata minim brut de 670 lei, respectiv de 700 lei, in timp ce prevederea legala impunea un cuantum minim de 670 lei, respectiv de 700 lei.
Referitor la anul 2013, desi potrivit contractului colectiv de munca incheiat la nivelul intimatei s-a stabilit un salariu minim brut de baza de 700 lei, in conditiile in care art. 1 din H.G. nr. 23/2013 impunea incepand cu 01.02.2013 un salariu minim brut de 750 lei, Curtea constata ca potrivit actelor aditionale, coroborate cu grila de salarizare, intimata a procedat la acordarea drepturilor salariale cu respectarea prevederilor H.G. nr. 23/2013, la fel si pentru anul 2014, s-au respectat dispozitiile H.G. nr. 871/2013.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, serveste la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obtinut dupa aplicarea coeficientilor de ierarhizare putand fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Nu pot fi primite sustinerile privind gresita calculare a salariilor prin raportare la coeficientii de ierarhizare, deoarece potrivit art. 106 alin. 8 din contractul colectiv de munca la nivelul intimatei pe anii 2011 partile stabilesc ca la urmatoarele discutii privind un nou CCM sa se negocieze coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare. Prin urmare, coeficientii de ierarhizare enumerati in continuare nu erau aplicabili si nu puteau sta la baza calcularii salariului intimatilor.
Similar, in art. 98 alin. 6 din contractul colectiv de munca la nivelul apelantei pe anii 2012-2014 se prevede ca partile stabilesc ca la urmatoarele negocieri privind incheierea unui nou CCM sa se negocieze acordarea urmatoarelor drepturi care, pe durata prezentului CCM, nu se acorda, printre acestea fiind si coeficientii de ierarhizare ai claselor de salarizare.
In consecinta, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 si H.G. nr. 871/2013 au stabilit valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, la care si Codul muncii trimite, insa acesta reprezinta un etalon pentru nivelul de salarizare, in scopul asigurarii garantarii unor conditii de munca decente si echitabile, protejand, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.
Acesta nu este, insa, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia in considerare ca atare pentru a stabili daca salariul de salariul de baza al unui salariat, rezultat din valorificarea elementelor convenite de par?i, respecta nivelul minim impus de lege. Legea nu impune un anumit mod de calcul al salariilor pentru salaria?ii ce nu fac parte din categoria celor plati?i din fonduri publice, a?a cum este cazul in speta, prin urmare, nici nu a prevazut ca acest salariu de baza minim brut garantat in plata trebuie sa fie calificat intr-un anumit fel ori sa i se atribuie o anumita valoare in ecua?iile pe baza carora salariul se calculeaza. Concret, calculul salariului reclamantului presupunea inmul?irea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare cu salariul minim convenit de par?i. Acest salariu minim nu poate fi confundat cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, in lipsa unei clauze contractuale. Or, par?ile nu au facut vreo proba ca a?a au convenit. Dispozitiile art. 2 alin. 6 din contractul colectiv de munca prevad ca, in situa?ia in care intervin reglementari mai favorabile in privin?a drepturilor ce decurg din contractul colectiv de munca, ele vor face parte de drept din contract. Aceasta dispozi?ie nu este de natura sa conduca la alta solu?ie de vreme ce par?ile nu au convenit ca salariul de baza se calculeaza prin aplicarea coeficientului de ierarhizare la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Nu sunt fondate nici sustinerile ca acest salariu garantat in plata a fost aplicat diferentiat de angajator, numai anumitor categorii de salariati, fiind evident chiar din sustinerile acestuia ca s-a dispus aplicarea salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata categoriilor profesionale ale caror drepturi salariale se aflau sub valoarea acestuia, ceea ce nu indica o situatie discriminatorie, ci aplicarea protectiei minime salariale stabilite de legiuitor.
Prin urmare, in baza art. 480 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.