Aspecte de drept procesual. Excep?ii. Camera preliminara. Excep?ie de neconstitu?ionalitate

. Domeniu: Aspecte de drept procesual. Excep?ii. Camera preliminara.
Excep?ie de neconstitu?ionalitate


EXCEP?IE DE NECONSTITU?IONALITATE INVOCATA IN PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE. CALE DE ATAC IMPOTRIVA INHEIERII DE RESPINGERE A CERERII DE SESIZARE A CUR?II CONSITU?IONALE. LEGATURA CU SOLU?IONAREA CAUZEI.

(decizia penala nr.1322/A/09 octombrie 2015 a Cur?ii de Apel Bucure?ti- Sec?ia a II-a Penala, dosar nr. 64167/299/2015/a3)

Prin incheierea penala nr. 122/CP/21.09.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 64167/299/2015/a3 s-au dispus urmatoarele: a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 4 Cod procedura penala raportat la dispozitiile art. 21 alin. 3, art. 24 si art. 20 alin. 1 din Constitutia Romaniei cu referire la art. 6 C.E.D.O. si art. 14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, formulata de contestatorul- inculpat M.C.; a fost respinsa ca nefondata contestatia formulata de acelasi inculpat impotriva incheierii din data de 22.07.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 64167/299/2015; a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 300 lei.
Pentru a dispune astfel, judecatorul a retinut urmatoarele:
Prin incheierea din data de 22.07.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 64167/299/2015 s-a dispus, in baza dispozitiilor art. 345 alin. 1 Cod procedura penala respingerea ca neintemeiate a exceptiile si cererilor invocate de inculpatul M.C.; in baza art. 346 alin. 2 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul nr. 3939/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti privind pe inculpatul M.C., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 335 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala; a fost dispusa inceperea judecatii cauzei privind pe inculpatul M.C..
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul de camera preliminara a retinut ca prin rechizitoriul nr. 3939/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a fost trimis in judecata inculpatul M.C. pentru savarsirea a doua infractiuni, prevazute de art. 335 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
In actul de sesizare s-a retinut, in fapt ca: in data de 31.03.2015, in jurul orei 00:00, a condus pe soseaua C., sector 1, autoturismul marca D. N., cu numar de inmatriculare, avand exercitarea dreptului de a conduce suspendata din data de 25.03.2015, iar in data de 17.04.2015, in jurul orei 07:30, a condus pe soseaua C., sector 1, autoturismul marca D. N., cu numerele de inmatriculare B fiind oprit pe str. V., avand exercitarea dreptului de a conduce suspendata,
Judecatorul de la prima instanta a retinut ca aspectele invocate sunt neintemeiate, deoarece rechizitoriul a fost intocmit de catre un procuror competent din cadrul Parchetului, iar actul de sesizare cuprinde mentiunile prevazute de art. 328 Cod procedura penala, fiind descrise toate faptele pt. care s-a dispus trimiterea in judecata.
In ceea ce priveste sustinerea inculpatului in sensul ca rechizitoriul a fost intocmit de catre un alt procuror decat cel care a intocmit si supravegheat toate actele de urmarire penala, conform dispozitiilor art. 64 alin. 4 din Legea 304/2004 lucrarile repartizate procurorilor pot fi trecute altui procuror numai in cazul suspendarii/incetarii activitatii acestuia, potrivit legii, ori in absenta sa, daca exista cauze obiective care justifica urgenta si care impiedica rechemarea sa.
  A existat o cauza obiectiva, in sensul ca procurorul care a supravegheat se afla in concediu de studiu la data cand a fost primit de unitatea de parchet referatul de terminare a urmaririi penale. Asadar, avand in vedere situatia de fapt, nu era necesara emiterea unei ordonante in sensul invocat de inculpat.
 Referitor la imprejurarea ca probele n-au fost administrate conform Titlului IV, nefiind respectat principiul loialitatii administrarii probelor, nedispunandu-se inceperea urmaririi penala cu privire la persoana care a savarsit fapta, desi existau indicii rezonabile cu privire la aceasta, judecatorul de camera preliminara constata ca  potrivit noilor reglementari, respectiv art. 305 alin. 1 Cod procedura penala, atunci cand se constata ca actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista un caz de impiedicare a exercitarii actiuni penale dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta.
 Nu exista aspecte care sa conduca la restituirea cauzei la Parchet, fiind respectate dispozitiile art. 305 Cod procedura penala. 
Pe cale de consecinta, exceptiile si cererile  invocate de inculpat  au fost appreciate ca neintemeiate si au fost respinse.
Impotriva incheierii din data de 22.07.2015 a formulat contestatie inculpatul M.C., potrivit declaratiei de la fila nr. 7, dosar nr. 64167/299/2015/a3 al Tribunalului Bucuresti- Sectia I Penala.
Criticile formulate impotriva incheierii contestate au fost amplu argumentate in motivele depuse in scris si prin sustinerile orale si se refera, in principal, la imprejurarea ca rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, a fost intocmit de un alt procuror decat cel care a fost initial investit si care a instrumentat cazul; mai invoca neloialitatea administrarii probelor si dispozitia de incepere a urmaririi penale “in rem”, in conditiile in care persoana inculpatului era cunoscuta inca de la momentul depistarii in trafic de catre organele de politie potrivit procesului- verbal de depistare, fapt de natura sa aduca atingere dreptului la aparare, cu atat mai mult cu cat toate probele au fost administrate pana la dobandirea calitatii de suspect, iar dupa inceperea urmaririi penale “in personam” a fost administrate o singura proba, respectiv audierea martorului T.F..
Cat priveste neconstitutionalitatea art. 114 alin. 4 Cod procedura penala s-a aratat ca acordarea calitatii de martori, ofi?erilor de poli?ie sau altor organe ale statului care in exercitarea atribu?iilor de control sau paza ?i ordine descopera infrac?iuni flagrante ?i intocmesc procese verbale in acest sens, exista o dubla masura a proba?iunii, intrucat apreciaza ca nu mai pot fi audiati in calitate de martori in cursul judecatii. Apreciaza ca excep?ia invocata ar fi avut ca finalitate indepartarea probelor din dosar, ceea ce are legatura cu obiectul camerei preliminare.
Examinand incheierea contestata in raport de motivele invocate, cat si din oficiu, judecatorul de camera preliminara a constatat ca incheierea este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente.
Prioritar a fost analizata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, cu care Tribunalul a fost investit la acest termen de judecata, cu referire la neconstitutionalitatea  dispozitiilor art. 114 alin. 4 Cod procedura penala raportat la dispozitiile art. 21 alin. 3, art. 24 si art. 20 alin. 1 din Constitutia Romaniei cu referire la art. 6 C.E.D.O. si art. 14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.
Potrivit art. 114 alin. 4 Cod procedura penala: „Pot fi audiate in calitate de martor si persoanele care au intocmit procese- verbale in temeiul art. 61 si 62”.
Raportand motivele invocate la textul de lege pretins a fi neconstitutional la dispozitiile art. 342 Cod procedura penala, ce reglementeaza obiectul procedurii in camera preliminara, judecatorul a apreciat ca nu au legatura cu nelegalitatea actelor efectuate in cursul urmaririi penale, intrucat nu se invoca nici un aspect ce tine de legalitatea intocmirii proceselor verbale incheiate de organele de constatare, ci se contesta calitatea de martori a acestora, situatie aplicabila in cursul cercetarii judecatoresti.
Asadar, retinand ca motivele invocate in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate nu au legatura cu obiectul camerei preliminare, judecatorul a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, ca neintemeiata.
Cat priveste imprejurarea ca judecatorul de la instanta inferioara, prin solutia adoptata prin incheierea din data de 13.07.2015, s-a antepronuntat asupra celorlalte chestiuni invocate, fiind incident cazul de incompatibilitate in sensul ca judecatorul si-a exprimat anterior opinia si nu este impartial cu privire la solutionarea celorlalte cereri, s-au retinut urmatoarele:
La data de 13.07.2015, judecatorul de camera preliminara a prorogat pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata pana la primul termen de judecata, in sedinta publica.
La data de 22.07.2015, judecatorul s-a pronuntat asupra cererilor si exceptiilor invocate de catre inculpat.
In consens cu dispozitiile art. 67 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul, in masura in care a apreciat ca judecatorul este incompatibil, ar fi trebuit sa procedeze la recuzarea judecatorului de indata ce a aflat de existenta cazului de incompatibilitate.
Astfel, in cadrul sedintei din data de 22.07.2015, nu se observa ca inculpatul ar fi invocat cazul de incompatibilitate mentionat cu ocazia solutionarii contestatiei, aspect ce excede dispozitiilor referitoare la recuzare.
Cat priveste contestarea incheierii din data de 13.07.2015, s-a retinut, fata de dispozitiile art. 347 alin. 1 Cod procedura penala, ca o astfel de incheiere nu este supusa caii de atac a contestatiei, cu atat mai mult cu cat, prin incheierea mentionata, nu s-a pronuntat o solutie asupra cererii invocate- situatie in care instanta de control judiciar nu poate examina legalitatea si temeinicia acestei incheieri, iar in sedinta de judecata de la acest termen inculpatul a inteles sa reitereze cererea si direct in cale de atac a contestatiei.
Referitor la incheierea din data de 22.07.2015, judecatorul a constatat ca solutia dispusa este legala si temeinica.
Astfel, s-a retinut ca din notele scrise, depuse la dosarul cauzei de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (fila 33, dosar instanta fond), rezulta ca supravegherea activitatii organelor de politie a fost efectuata de doamna procuror D.L.A., iar la data la care a fost intocmit referatul de terminare a urmaririi penale cu propunere de trimitere in judecata, ca urmare a faptului ca procurorul initial investit s-a aflat in concediu, iar fata de inculpat se dispusese masura preventiva a controlului judiciar, prin rezolutia prim- procurorului a fost desemnat un alt procuror in cauza care a procedat la intocmirea rechizitoriului si sesizarea instantei competente.
Aceasta imprejurare este stipulata in dispozitiile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 304/2004, neafectand legalitatea actului de sesizare a instantei.
Cat priveste pretinsa incalcare a dreptului la aparare in faza de urmarire penala, judecatorul a retinut ca la data de 17.04.2015, domnul avocat T.O. a fost imputernicit de catre inculpat sa-l reprezinta in cauza ce formeaza obiectul prezentului dosar (fila 38, d.u.p.).
La data de 27.05.2015 a fost intocmit rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M.C. pentru infractiunile retinute in sarcina sa.
Asadar, intre momentul depunerii delegatiei avocatiale si data intocmirii rechizitoriului a trecut o perioada de o luna si 10 zile, timp in care aparatorul inculpatului nu a invocat in fata organelor de ancheta incalcarea dreptului la aparare.
In acest sens, judecatorul a retinut ca dispozitiile art. 92 alin. 2, art. 94 si art. 95 Cod procedura penala, care confera garantii procesuale suficiente de exercitare a dreptului la aparare in cursul urmaririi penale, tocmai pentru a asigura legalitatea actelor efectuate in aceasta faza a procesului penal.
Verificand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, judecatorul a retinut ca in lipsa unei diligente din partea apararii, prin neexercitarea tuturor cailor prevazute de legiuitor in exercitarea acestui drept, nu se poate constata producerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata decat prin inlaturarea actelor efectuate in acest mod.
In alta ordine de idei, fata de dispozitiile art. 305 alin. 1 Cod procedura penala, care nu face distinctia intre cunoasterea sau nu a identitatii faptuitorului, inceperea urmaririi penale se dispune cu privire la fapta, iar alineatul 3 reglementeaza procedura inceperii urmaririi penale „in personam”.
Ulterior, la data de 17.04.2015, dupa cea de-a doua infractiune prevazuta de art. 335 alin. 2 Cod procedura penala pretins a fi comisa de catre inculpat, a fost inceputa urmarirea penala in personam si a fost audiat inculpatul in calitate de suspect, fiind urmata de efectuarea celorlalte acte necesare finalizarii urmaririi penale.
In contextul respectarii de catre organele de ancheta a procedurii care reglementeaza faza de urmarire penala, s-a apreciat ca nu se poate retine nelegalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 347 Cod procedura penala, a fost respinsa contestatia formulata de inculpatul M.C. impotriva incheierii din data de 22.07.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 300 lei.
Impotriva solutiei date de judecatorul din cadrul Tribunalului Bucuresti- Sectia I Penala la 21.09.2015 in dosarul nr. 64167/299/2015/a3 a declarat cale de atac inculpatul- contestator, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala sub nr. 64167/299/2015 (3469/2015).
Prioritar, cu privire la natura caii de atac exercitate de inculpatul M.C., se constata urmatoarele:
Dispozitiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 modificata stabilesc faptul ca „Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de 3 zile.”
Aceste dispozitii, insa, nu au fost adaptate modificarilor legislative intervenite ulterior, in materie penala nemaiexistand calea de atac a recursului.
Din analiza coroborata a dispozitiilor art. 408 alin. 1 Cod procedura penala si art. 4251 alin. 1 Cod procedura penala rezulta faptul ca, in materia cailor de atac, in procesul penal, apelul constituie regula.
Prin urmare, in absenta unei dispozitii speciale in materie, interpretand dispozitiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 modificata din perspectiva istorico- teleologica, in cauza calea de atac exercitata impotriva unei hotarari prin care este respinsa ca inadmisibila o exceptie de neconstitutionalitate este cea de drept comun- apelul.
Cu privire la fondul cauzei Curtea constata ca apelul a fost sustinut oral de apelantul- inculpat, prin aparator ales, solicitandu-se admiterea caii de atac si sesizarea Curtii Constitutionale privind exceptiile de neconstitu?ionalitate invocate.
In motivare s-a aratat ca exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata la momentul oportun si avea legatura cu dezlegarea cauzei deoarece aceasta viza inlaturarea acelor probe ca finalitate, in ipoteza in care ar fi fost admisa de Curtea Constitutionala.
S-a subliniat ca judecatorul de camera preliminara a respins exceptia, ce nefondata, dar judecatorul de camera preliminara nu are competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate in esenta ei ci doar judecatorul de la Curtea Constitutionala.
S-a precizat ca persoanele care exercita autoritatea de stat in activitatea de urmarire penala, nu pot fi audiate, in calitate de martor, in procedura de orice natura. 
S-a mai aratat ca singurul moment procesual in care poti sa soliciti inlaturarea unor probe din dosarul de urmarire penala administrate intr-o procedura oarecare este camera preliminara.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii apelate, atat prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cat si din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de catre inculpatul contestator M.C., pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, modificata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Conform art. 29 alin. 2 din acelasi act normativ exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial, exceptia putand fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.
De asemenea, conform art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 modificata, nu pot face obiectul exceptiei prevederi legale constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
Dispozitiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 modificata atribuie instantei competenta verificarii admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate.
Procedand la examinarea admisibilitatii unei exceptii de neconstitutionalitate instanta are obligatia de a verifica indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 29 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 47/1992 modificata, anterior expuse.
In cauza se constata ca exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata, in fata judecatorului de camera preliminara, de catre contestatorul- inculpat, parte in cauza aflata in etapa camerei preliminare (contestatie), fiind indeplinite exigentele art. 29 alin. 1 teza I, alin. 2 din Legea nr. 47/1992 modificata.
Astfel, desi institutia „judecatorul de camera preliminara” este distincta de institutia „instanta de judecata”, art. 29 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 modificata se impune a fi interpretat istorico- teleologic, exceptia putand fi invocata in prezent si in fata judecatorului; de altfel, in acest sens s-a pronuntat in mod implicit si Curtea Constitutionala a Romaniei (e.g.: Decizia nr. 641/2014 pronuntata in baza sesizarii judecatorului de camera preliminara).
Dispozitia a carei constitutionalitate este criticata nu a fost declarata neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, fiind indeplinite exigentele art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 modificata.
De asemenea, dispozitia a carei constitutionalitate este criticata este o dispozitie a Codului de procedura penala, dispozitie in vigoare, fiind indeplinite exigentele art. 29 alin. 1 teza I din Legea nr. 47/1992 modificata.
Sub aspectul legaturii dispozitiilor criticate cu solutionarea cauzei de fata,- exigente stipulate de art. 29 alin. 1 teza a II- a din Legea nr. 47/1992, modificata-, se constata ca, in cauza, in fata judecatorului de camera preliminara investit cu solutionarea contestatiei, a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 4 Cod procedura penala.
Curtea constata ca in mod corect a apreciat judecatorul din cadrul Tribunalului Bucuresti ca aceasta exceptie nu are legatura cu solutionarea cauzei.
Astfel, se retine ca, in etapa camerei preliminare, inculpatul a contestat, in esenta, doua aspecte vizand legalitatea urmaririi penale: aspecte vizand nelegalitatea rechizitoriului prin raportare la persoana procurorului care l-a intocmit; aspecte vizand nerespectarea principiului loialitatii administrarii probelor prin raportare la imprejurarea ca nu s-a dispus inceperea urmaririi penale cu privire la persoana care a savarsit fapta, desi existau indicii rezonabile cu privire la aceasta, prin raportare la imprejurarea ca agentii de politie nu au fost audati de procuror si prin raportare la valoarea probatorie a declaratiilor date de agentii de politie audiati conform art. 114 alin. 4 Cod procedura penala.
Admisibilitatea unei exceptii de neconstitutionalitate din prisma relevantei (legatura dispozitiilor criticate sub aspectul constitutionalitatii cu solutionarea cauzei) trebuie privita prin prisma interesului in promovarea exceptiei, fiind necesar ca Decizia Curtii in solutionarea exceptiei sa fie de natura a produce un efect concret asupra continutului hotararii din procesul principal.
Or, in cauza, se constata ca in etapa camerei preliminare s-a contestat legalitatea procedurii de audiere a celor patru agenti de politie exclusiv prin prisma imprejurarii ca acestia nu au fost audiati de procuror, aspect ce nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 114 alin. 4 Cod procedura penala.
De asemenea, in cauza (in contradictie, de altfel, cu aspectele mai- sus prezentate) s-a contestat valoarea probatorie a unor asemenea declaratii,  sustinandu-se ca prin audierea agentilor de politie in calitate de martori se incalca „principiul unui proces echitabil, cata vreme acuzatia adusa acestuia (inculpatului, n.n.) se poate intemeia exclusiv si intr-o maniera determinanta pe depozitiile acestora” (f. 21 dosar Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti); acest aspect nu face, insa, obiectul camerei preliminare, interesand exclusiv fondul cauzei, in contextul aprecierii probelor.
Prin urmare, este evident ca pronuntarea unei Decizii de catre Curtea Constitutionala asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 114 alin. 4 Cod procedura penala in etapa camerei preliminare ar fi lipsita de finalitate.
Pe cale de consecinta, Curtea, apreciind, in acord cu judecatorul fondului, ca in cauza nu sunt indeplinite exigentele art. 29 alin. 1 teza a II- a din Legea nr. 47/1992 modificata, vazand si exigentele art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M.C. impotriva Incheierii penale nr. 122/CP/21.09.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 64167/299/2015/a3, mentinand incheierea apelata.
In temeiul art. 275 alin. 2 cod procedura penala, in raport cu solutia data si avand in vedere culpa procesuala, il va obliga pe apelantul- inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.