Contraventie in domeniul bancar

Constata ca prin plangerea inregistrata la Judecatoria Sibiu, in data de 12 decembrie 2013, petenta B. C. R., cu sediul in B.  si sediul procesual ales in B., in contradictoriu cu partea intimata A. N. pentru P. C. – C. R. pentru P. C. R. C., prin C. J. pentru P. C. S., cu sediul in S., a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie seria ANPC nr. 0631483/ 25.11.2013. Totodata, petenta a mai solicitat suspendarea executarii sanctiunilor stabilite prin procesul-verbal atacat, inclusiv a celor complementare.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii  petenta arata ca OG 2/2001 instituie regula suspendarii de drept a executarii in situatia in care s-a formulat plangere impotriva actului sanctionator, insa, in cazul contraventiilor la protectia consumatorilor, OG 21/1992, prin textul art. 59, excepteaza aplicarea acestei dispozitii pentru sanctiunile complementare dispuse in baza art. 51, 55 si 56 . In cazul in speta, agentii intimatei au stabilit,  la pct. k din procesul-verbal, anumite masuri de remediere care in opinia petentei nu se incadreaza in vreuna dintre sanctiunile prevazute de textele legale mentionate, fapt pentru care suspendarea ar trebui sa opereze de drept, insa, in ipoteza in care instanta nu impartaseste acest punct de vedere, atunci sa se dispuna suspendarea executarii lor, o astfel de masura nefiind de natura sa prejudicieze in nici un fel pe consumator.
         Pe fondul cauzei, petenta a invederat ca procesul-verbal de contraventie atacat este nelegal.
          Sub aspect formal se arata ca actul sanctionator a fost intocmit de catre agenti ai C. J. P.C., structura teritoriala cu personalitate juridica desfiintata prin efectul HG 700/2012, asa incat procesul-verbal apare ca fiind incheiat de persoane ce nu aveau atributii de control. Mai mult, nu a fost respectata procedura de control prevazuta in normele metodologice conform carora echipa de control trebuie sa fie formata in mod obligatoriu din doi comisari desemnati de conducerea structurii teritoriale a autoritatii de control, in cazul in speta, procesul-verbal fiind intocmit de un singur comisar. Principiul oficialitatii controlului impunea comisarului sa prezinte o imputernicire din partea organului care a dispus controlul, in fapt, agentul I. B. neprezentand nici un fel de  astfel de document. Procesul-verbal nu cuprinde o descriere exacta a faptei care reprezinta contraventia din punctul de vedere al ANPC, insuficienta acestei descrieri fiind de natura a naste echivocul faptelor prezentate, si pe cale de consecinta, nulitatea procesului-verbal. Ambigue sunt si mentiunile cu privire la actul normativ incalcat si norma contraventionala sanctionatorie. Astfel, desi se retine o pretinsa nesocotire a dispozitiilor art. 95 din OUG 50/2010 si art. 15 din Legea 363/2007 ceea ce se sanctioneaza este incalcarea art.10 lit. b din OG 21/1992, cu toate ca fiecare dintre cele doua acte normative se refera la obligatii distincte ce revin operatorilor comerciali ce pun la dispozitia consumatorilor servicii bancare.
        Din perspectiva motivelor substantiale de nelegalitate se arata ca fapta petentei nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei ce i-a fost retinuta in sarcina, intrucat consacrarea comisioanelor se regaseste in contractul de credit si nicidecum in graficul de rambursare la care au facut referire agentii intimatei. In contractul incheiat de BCR cu clientul sau D. V., comisioanele sunt evidentiate in mod explicit pe fiecare categorie in parte, iar prin actul aditional ce a urmat, partile au stabilit fara echivoc si in mod expres ca prevederile contractului se modifica in partea referitoare la costuri si comisioane, avand un nou continut, cel din actul aditional, unde nu mai era prevazut si comisionul de urmarire si riscuri, asa incat exigentele partii intimate de evidentiere in continuare a acestuia ca fiind „0”sunt nejustificate.
        Partea intimata C. R. P. C. R. C. (Brasov) cu sediul in B., si sediul procesual ales la C. J. pentru protectia C. S., a depus intampinare – fila 32 dosar, solicitand respingerea plangerii petentei.
        Pe cale de exceptie a invocat tardivitatea plangerii aratand ca procesul-verbal a fost comunicat petentei in data de 25.11.2013, iar plangerea a fost inregistrata la data de 12.12.2013, termenul legal de 15 zile fiind depasit cu 3 zile.
         Pe fond, intimata arata ca urmare a unei reclamatii formulate de catre numitul D. V., inregistrata  in data de 09.10.2013, cu privire la serviciile bancare oferite de petenta,  s-au  efectuat verificari, constatandu-se ca in actul aditional semnat de cele doua parti, banca nu a mentionat faptul ca comisionul de urmarire risc este de 0 RON, si ca, prin  clauza de  la pct.2 Diverse unde se stipuleaza ca „in cazul in care prevederile contractuale cuprinse in prezentul act aditional si clauzele din contract exista diferente, se aplica dispozitiile din actul aditional ”, de fapt, s-au uzitat practici de  omisiuni inselatoare, fata de imprejurarea ca, prin acelasi act se prevede ca toate celelalte prevederi si conditii contractuale ce nu au facut obiectul modificarilor intervenite prin actul aditional, raman de fapt nemodificate. Motiv pentru care s-a procedat la sanctionarea petentei pentru incalcarea art. 10 lit. b din                OG 21/1992.
       Referitor la celelalte motive invocate in plangere, intimata arata ca HG 700/2012  este actul normativ care priveste reorganizarea A. N. pentru P. C., neavand nici o legatura cu incalcarea de catre petenta a legislatiei in vigoare.    In solutionarea petitiilor verificarile pot fi efectuate si de catre un singur comisar.
  Procesul-verbal cuprinde toate mentiunile cerute de lege, iar descrierea faptei este completa si clara fiind evidentiate suficiente elemente in circumscrierea starii de fapt ce a condus la sanctionarea petentei.
     Conclusiv, intimata apreciaza ca plangerea formulata este vadit neintemeiata, solicitand respingerea plangerii.
       In drept, s-au invocat prev. OG 21/1992; OG 2/2001; ale Legii 306/2007 si HG 700/2012.
       Petenta nu a depus un raspuns la intampinarea intimatei.
       Procedand din oficiu la verificarea competentei teritoriale, Judecatoria Sibiu a constatat ca fapta prezumtiv contraventionala a fost savarsita la sediul sucursalei din Medias, fapt pentru care, prin sentinta civila nr. 2328/17.04.2014 si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Medias.
      In consecinta, cauza a fost trimisa acestei instante, fiind primita si inregistrata la data de 29.05.2014.
       Partile nu au formulat alte aparari sau cereri.
       Asupra exceptiei tardivitatii plangerii instanta s-a pronuntat in sensul respingerii ei, intrucat potrivit plicului  recomandatei cu care plangerea a fost depusa la posta – fila 16 dosar,  aceasta a fost depusa la data de 09.12.2013. Potrivit art. 183 alin.1 C. pr. civila, actele procedurale depuse inauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal este socotit in termen.
       De asemenea, potrivit art. 181 alin.1 pct. 2 C. pr. civila, atunci cand termenul este pe zile, se socoteste pe zile libere, adica nu se ia in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul si nici ziua cand se implineste.
       Prin urmare, in cazul in speta, procesul-verbal a fost comunicat in 25.11.2013, iar termenul de atacare de 15 zile, prevazut de art. 31 din OG 2/2001, urma sa se implineasca numai la data de  11.12.2013. Plicul postei purtand data de 09.12.2013, inseamna ca plangerea este socotita ca fiind depusa in termenul prescris de lege.
         In ceea ce priveste cererea de suspendare, potrivit art.  32 alin. 3 din OG 2/2001, plangerea suspenda executarea. Fiind vorba despre o suspendare de drept  ea opereaza in virtutea legii, fapt pentru care la primirea dosarului s-a procedat la instiintarea organului care a intocmit procesul-verbal atacat, asupra suspendarii executarii, masura ce nu a fost contestata.  
         Pe fondul cauzei, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
         Prin procesul-verbal de contraventie seria ANPC  nr. 0631483/532 din 25.11.2013, emis de  catre intimata, prin subunitatea din Sibiu, petenta a fost amendata cu suma de 10.000 lei, pentru contraventia prev. de art. 50 lit. c prin rap. la art. 10 lit. b din OG 21/1992, aratandu-se urmatoarele: procedandu-se la cercetarea reclamatiei nr. 1128/09.10.2013 s-a constatat faptul ca in contractul bancar nr. 1700/26.07.2007, al carei titular este numitul D. V., la punctul 9 sunt evidentiate comisionul lunar de urmarire si risc de 87,63 lei  reprezentand 0,05 % din valoarea creditului; comisionul de administrare de 15,65 Ron  reprezentand 0,05% din valoarea creditului. In data de 20.09.2010 BCR  Medias a raspuns solicitarii dlui D. V. prin care cerea informatii despre aplicarea OUG 50/2010, comunicandu-i faptul ca „comisionul lunar de urmarire si risc nu va mai figura in structura comisioanelor, valoarea lui fiind inclusa in comisionul de administrare credit”, clientul fiind astfel invitat la sediul bancii pentru a semna actul aditional datat 20.09.2010 in care este inscris la pct. 6 a) „comision de administrare credit in valoare de 103,29 RON, reprezentand insumarea comisioanelor lunare prevazute in contractul de credit”, aceasta insumare reiesind si din graficul de rambursare din data de 27.09.2013, banca nesocotind  in felul acesta prev. art. 39 din OUG 50/2010 care stipuleaza ca prevederile ordonantei nu se aplica contractelor aflate in curs, ceea ce  inseamna ca banca avea obligatia sa evidentieze separat comisionul de risc si comisionul de administrare, incalcand astfel prev. art. 10 lit. b din OG 21/1992. Totodata, s-a mai constatat ca BCR Medias in urma analizarii reclamatiei inregistrata la CJPC Sibiu cu nr. 1128/09.10.2013 a decis sa invite la sediul bancii pe dl D. V. pentru a semna un act aditional pe care acesta l-a si  semnat. In urma analizarii acestui act aditional s-a constatat ca la pct. 1.1, referitor la costuri si comisioane, se modifica comisionul lunar de administrare  in suma fixa de 5 RON, dar nu se mentioneaza faptul ca, comisionul de urmarire riscuri este de 0 RON, mai mult, in acest act aditional BCR Medias la punctul 2 Diverse  stipuleaza „2.1 in cazul in care intre prevederile contractuale cuprinse in prezentul act aditional si clauzele din contract exista diferente se aplica dispozitiile din prezentul act aditional ”, la pct.2.2  mentionandu-se ca „toate celelalte prevederi si conditii contractuale din contractul de credit initial care nu fac obiectul modificarii potrivit actului aditional, raman nemodificate ” toate acestea fiind considerate omisiuni inselatoare, agentul concluzionand ca in acest fel au fost incalcate prev. art. 9 din OG 21/1992 coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea 363/2007 si art.10 lit. b din OG 21/1992.
      Agentul constatator a dispus totodata, mentionand, in cadrul procesului-verbal de contraventie,  masuri de remediere a deficientelor pe care le-a constatat in sensul ca banca va proceda la evidentierea separata a comisioanelor de urmarire risc si a comisionului de administrare in graficele de rambursare, iar actul aditional va fi refacut prin inscrierea unui nou subpunct in care sa se specifice faptul ca valoarea comisionului de urmarire risc este 0 RON.
       Procesul-verbal poarta mentiunea semnarii lui de catre un reprezentant al petentei cu precizarea sa semnatura este valabila si fara stampila.
      Prin plangerea promovata petenta a solicitat anularea acestui proces-verbal de contraventie, invocand motivele de nelegalitate dezvoltate mai sus.
      Asertiunile de nelegalitate se dovedesc intemeiate in conditiile in care se poate observa cu usurinta faptul ca procesul-verbal de contraventie nu cuprinde data savarsirii faptei pretins contraventionale. Agentul constatator in consemnarea sa exhaustiva asupra verificarilor intreprinse in legatura cu cercetarea reclamatiei ce i-a fost adresata nu a specificat in rubrica destinata anume – fila 25 dosar, care este data savarsirii faptei contraventionale, omisiune ce potrivit art. 17 din OG 2/2001 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie.
        Pe langa aceasta deficienta formala, se constata ca, intr-adevar faptele asa dupa cum sunt ele insiruite de agentul constatator, nu dezvolta  nici o intentie de omisiune inselatoare din partea petentei, dimpotriva se poate spune ca a actionat cu buna-credinta incercand sa gaseasca o solutie pentru multumirea clientului sau in persoana numitului D. V., ajungand ca pe calea acelui act aditional sa fie eliminat acel comision de urmarire si risc, stabilindu-se numai un singur  comision, de administrare, si acesta  in suma fixa de 5 lei, cu toate ca in termenii contractului de credit initial si a celor mentionate de  agentul constatator, precum ca OUG 50/2010 nu este aplicabil contractelor aflate in curs de derulare, banca ar fi fost indreptatita sa perceapa in continuare ambele comisioane, tocmai pentru faptul ca,  contractul de credit in discutie nu intra sub incidenta ordonantei amintite.
      Potrivit reclamatiei ce a fost adresata intimatei – fila 55, petitionarul s-a plans pentru ca dupa aparitia OUG 50/2010, in  continuare i se percepea comisionul de risc, considerand drept  abuziva clauza din contractul sau  or, cu toate ca insusi agentul constatator a considerat ca acesta nu putea beneficia de prevederile ordonantei, verificarea a fost extinsa la aspecte colaterale acestei sesizari respectiv la faptul ca in graficul de rambursare cele doua comisioane fusesera insumate.
        Din inscrisul de la filele 76-83 dosar, rezulta ca actul aditional prin care cele doua comisioane urmau sa fie insumate nu a fost semnat de catre client, asa incat nu a operat nici o modificare a contractului de credit initial in care cele doua comisioane erau evidentiate in mod distinct si separat.
     Art.10 lit. b din OG 21/1992 atunci cand se refera la drepturile consumatorilor, stabileste ca dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa, cu indicarea exacta a preturilor si tarifelor, priveste clauzele contractuale, adica din contractul de credit initial al clientului, si nicidecum graficul de rambursare, or, din aceasta perspectiva  nu a existat nici o incalcare din partea bancii. Mai mult, faptul ca potrivit adresei de la fila 56,57 dosar, petenta a identificat o solutie, fiindu-i prezentata intimatei, in care se arata in mod explicit ca elimina comisionul de urmarire riscuri si diminueaza comisionul de administrare credit, de la 87,64 RON la 5 RON, fiind incheiat si actul aditional – filele 72-75 dosar, in care se arata ca prevederile contractului de credit  corespunzatoare articolului referitor la costuri si comisioane se modifica si vor avea continutul din actul aditional, in care se retine perceperea unui singur comision, din cele doua, de administrare, in suma de 5 lei, demonstreaza ca nu exista  nici o omisiune inselatoare.
       Practic, pe calea acestui act aditional, partile contractante au convenit asupra perceperii altor comisioane, decat cele initial stabilite, nemaiavand nici o legatura cu acestea din urma, specificandu-se in mod explicit ca articolul din contractul de credit are un nou continut, acela din actul aditional, asa incat exigentele impuse de agentul constatator, de a evidentia cu „0” un comision care de fapt nu mai exista in conventia partilor, sunt nejustificate. Si clauzele de la pct. 2 sunt explicite si in consens cu aceasta modificare dorita de client, fara nici o conotatie a unei omisiuni inselatoare, contractul initial fiind modificat complet numai in aceasta parte a comisioanelor, in restul prevederilor sale, bineinteles ca  urmeaza sa-si produca in continuare efectele.
        Prin urmare, plangerea petentei se dovedeste intemeiata, si ca atare, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, va fi admisa in sensul in care in baza art. 31 si urm. din OG 2/2001 se va dispune anularea in intregime a procesului-verbal atacat, iar in conformitate cu  art. 453 alin. 1 C. pr. civila, intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 5.541,35 lei, reprezentand onorariu avocat justificat cu dovezile de la filele 11-13 dosar.