Spor 15% confidentialitate asistenti judiciari.

Dreptul la sporul de confidentialitate pentru asistentii judiciari :
- nu este unul recunoscut de lege intrucat nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare;
- nu face obiectul art. 14 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, intrucat protocolul 12 la Conventie, ratificat de Romania prin legea nr. 103/2006 consacra expres la art. 1 ca "Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, in special pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.", astfel ca nu poate fi aplicat in speta cata vreme nu exista nici un text legal care sa recunoasca dreptul la spor de confidentialitate.
Instituirea unor reglementari juridice diferentiate in privinta drepturilor si obligatiilor unor categorii de personal care se afla in situatii diferite nu este contrara art. 16 al.1 din Constitutie si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii in fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscandu-se astfel dreptul la diferentiere.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 27.03.2008, reclamantii N.I.M., V.L.I., N.L. si C.G. au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei  si Tribunalul Constanta, cu citarea Consiliului National pemntru Combaterea Discriminarii:
  - recunoasterea discriminarii, calcularea si plata drepturilor reprezentand sporul de confidentialitate de pana la 15 % incepand cu data de 01.03.2005 pana la data pronuntarii pentru reclamantii N.I.M., C.G. si V.L. si incepand cu data de 12.03.2006 pana la data pronuntarii hotararii pentru reclamantul N.L. si pentru viitor, actualizate la data platii effective,
  - efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca si
  - plata cheltuielilor de judecata. 
          In motivare se arata ca:
In scopul  asigurarii efective  a confidentialitatii informatiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite sa ofere categoriilor de persoane ce gestioneaza astfel de informatii sporuri salariale  corespunzatoare  gradului de acces la astfel de informatii, astfel:  art. unic pct.1 din Legea nr. 444/2006, de asemenea,  art. 15 alin.1 din OG nr.5/2007, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici s-a prevazut ca sporul de si art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii bunurilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 405/2002, acte normative prin care s-a acordat acest spor de confidentialitate de pana la 15 % functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, functionarilor publici din aparatul de lucru al guvernului si membrilor plenului,precum si a altor categorii de personal din cadrul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
De asemenea ,in temeiul art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000  pentru prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care ia cunostinta in exercitarea functiei, personalul din aparatul Consiliului primeste lunar un spor de confidentialitate de 15 %, calculat la salariul de baza brut.
Categoriile de personal care beneficiaza de acest spor sunt stabilite prin ordin al presedintelui consiliului , tocmai pentru un tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul institutiilor publice ce gestioneaza informatii clasificate sau confidentiale.
Paratul Ministerul Justitiei a solicitat prin intampinare respingerea cererii reclamantilor, ca nefondata deoarece conform sentintei civile nr. 1800/25.06.2007,a Curtii de Apel Bucuresti sectia a VIII-a, nu exista nici o comparabilitate intre situatia magistratilor si cea a asistentilor judiciari iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit ori nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte, nu poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul OG 137/2000, nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidentialitate asistentilor judiciari.
Prin sentinta civila nr. 577 din 14.05.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis actiunea formulata de reclamantii N.I., V.L.I., C.G.  si N.L  in contradictoriu cu paratii TRIBUNALUL CONSTANTA si MINISTERUL JUSTITIEI.
Au fost obligati paratii catre reclamanti la plata sporului de confidentialitate in cuantum de 15% incepand cu data de 01.03.2005 pentru reclamantii N.I.M., C.G. si V.L.I. si incepand cu data de 12.03.2006 pentru reclamantul N.L., actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Au fost obligati paratii sa plateasca sporul de confidentialitate in cuantum de 15% si pentru viitor pana la incetarea starii de discriminare si sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca.
S-a luat act ca reclamantii nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Institutia asistentilor judiciari a fot reglementata pentru prima data prin OUG nr. 179/1999 de modificare a legii 92/1992, care in art. III prevede salarizarea pentru munca desfasurata, remunerarea cu coeficientul de ierarhizare de 7,5 a salariului de baza lunar pentru judecatorul stagiar cu  o vechime in munca de 1-2 ani .
Prin OUG nr. 20/2002, se reglementeaza beneficiul asistentilor judiciari in raport cu vechimea in  specialitate , similar cu drepturile magistratilor prevazute de legea nr. 50/1996; ulterior, prin OUG nr. 177/2002, care a abrogat legea nr. 50/1996, s-a prevazut pentru magistratii consultanti (asistentii judiciari) remunerarea cu indemnizatia corespunzatoare nivelurilor de salarizare in raport de nivelurile de salarizare a judecatorilor cu o vechime de peste 4 ani in magistratura.
Pentru asistentii judiciari sunt prevazute aceleasi drepturi salariale ca si judecatorii, si de sporurile recunoscute acestora.
Totodata, Hotararea FN/06.07.2006 a CNCD, a stabilit discriminarea in privinta judecatorilor, aceeasi discriminare operand si pentru asistentii judiciari, excluderea lor de la aceste drepturi salariale neputand constitui un scop legitim, pentru ca se incalca principiul egalitatii de tratament.
In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei.
In motivarea recursului se arata ca instanta de fond a admis actiunea reclamantilor in baza unor texte care nu se aplica altor categorii de personal din sectorul bugetar, urmand sa se observe ca nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidentialitate pentru asistentii judiciari.
In ceea ce priveste retinerea discriminarii, se arata ca reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pentru admiterea actiunii instanta de fond a retinut incidenta unor acte normative care reglementeaza drepturi salariale ale altor categorii de personal din sistemul bugetar, stabilind existenta unei discriminari creata prin lege, potrivit disp.art. 1 si 2 din OUG 137/2000.
In acest sens, este de observat faptul ca in sedinta din 3.07.2008, Curtea Constitutionala, pronuntandu-se prin mai multe decizii asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate de Ministerul justitiei referitor la unele dispozitii din OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prev. art. 1, art. 2 al.(3) si ale art. 27 al.(1) din ordonanta mentionata sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Recurentul critica hotararea pronuntata de tribunal si pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. civila, invederand ca in cazul neacordarii sporului de confidentialitate asistentilor nu poate fi retinuta o incalcare a dispozitiilor OG nr. 137/2000, a dispozitiilor Constitutiei si conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale care privesc egalitatea in drepturi a cetatenilor, pentru ca nu ne aflam in fata unui drept la sporul de confidentialitate, ca drept recunoscut si protejat de lege.
In speta nu exista nici un act normativ in vigoare care sa prevada ori sa garanteze dreptul de a primi spor de confidentialitate asistentilor judiciari.
Insa pentru a putea exista discriminare, fiind necesara protectia in temeiul dreptului la tratament egal, trebuie sa fim in prezenta recunoasterii, folosintei sau exercitarii unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidentialitate pentru asistentii judiciari :
- nu este unul recunoscut de lege intrucat nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare;
- nu face obiectul art. 14 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, intrucat protocolul 12 la Conventie, ratificat de Romania prin legea nr. 103/2006 consacra expres la art. 1 ca " Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, in special pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.", astfel ca nu poate fi aplicat in speta cata vreme nu exista nici un text legal care sa recunoasca dreptul la spor de confidentialitate.
Solicita recurentul parat sa se constate ca instanta de fond a retinut in mod eronat existenta unei stari de discriminare in raport cu prev. art. 1 al.3 din OG 137/2000 care prevede ca "Exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile".
In sensul celor solicitate mai sus, se aduc urmatoarele argumente:
Asistentii judiciari reprezinta o categorie aparte de salariati ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 304/2004, cu drepturi si indatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006.
Actele normative la care se refera reclamantii in cererea de chemare in judecata si instanta de fond in sentinta atacata cu prezentul recurs, reglementeaza salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (functionari publici, personal militar etc.) si nu exista nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi asistentilor judiciari.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au calitatea de asistenti judiciari in cadrul Tribunalului Constanta.
Prin art. I pct. 13 din OG 83/2000 s-a introdus art. 171 al.1 din Legea nr. 50/1996 prin care s-a prevazut ca asistentii judiciari numiti in conditiile Legii nr. 92/1992 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, sunt remunerati cu indemnizatia lunara corespunzatoare coeficientului de multiplicare prevazut la nr. crt. 29 cap. A al anexei 1.
Art. 15 al.1 din OUG nr. 177/2002 stabilea ca magistratii consultanti numiti in conditiile Legii nr. 92/1992 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt remunerati cu indemnizatia corespunzatoare nivelurilor de salarizare prevazute, dupa caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei 1, in raport cu vechimea in functii juridice.
Al.(2) din acelasi articol prevedea in mod expres si limitativ, ca aceasta categorie profesionala beneficiaza si de unele din drepturile stabilite pentru magistrati, respectiv numai de drepturile prevazute la art. 5, 21, art. 25 al.1, art. 27, 28 si 30.
Din dispozitiile legale mentionate mai sus, rezulta ca legiuitorul nu a inteles sa acorde asistentilor judiciari toate drepturile de care beneficiau magistratii, ci numai o parte dintre ele, drepturi la care s-a referit in mod expres si printr-o enumerare limitativa, iar nu cu o formulare generala care sa cuprinda toate drepturile de care beneficiau judecatorii si procurorii.
Art. 16 al.1 din OUG nr. 27/2006 stipuleaza ca asistentii judiciari numiti in conditiile legii 304/2004 privind organizarea judiciara republicata, cu modificarile ulterioare, sunt salarizati cu o indemnizatie de indexare bruta lunara potrivit coeficientilor de multiplicare prevazuti dupa caz, la lit.A din anexa, nr. crt. 28-31, in raport cu vechimea in functii juridice, iar prin al. (2) se stabileste ca asistentii judiciari beneficiaza in mod corespunzator de drepturile prevazute la art. 5,7, 18, 24 si 25.
Asadar, nici prin aceste dispozitii legale nu se prevad pentru asistentii judiciari toate drepturile de care beneficiaza magistratii.
Reclamantii au invocat prin actiune si existenta unei discriminari raportat la celelalte categorii de personal care incaseaza sporul de confidentialitate.
In cazul de fata, existenta unei salarizari diferentiate in privinta asistentilor judiciari este stabilita de lege.
Se pune problema in aceasta situatie daca diferentierea salariala constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozitiilor constitutionale si legale invocate.
Art. 16 al.1 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni, in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale nu si identitate de tratament juridic in privinta unor masuri, in considerarea unei situatii speciale.
Principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 al.1 din Constitutie, nu inseamna o uniformitate, asa incat daca la situatiile egale trebuie sa corespunda un tratament egal la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit.
In cazul de fata, nu poate fi vorba despre existenta vreunei comparabilitati sau analogii intre categoria profesionala a asistentilor judiciari si celelalte categorii profesionale care incaseaza sporul de confidentialitate.
Instituirea unor reglementari juridice diferentiate in privinta drepturilor si obligatiilor unor categorii de personal care se afla in situatii diferite nu este contrara art. 16 al.1 din Constitutie si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii in fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscandu-se astfel dreptul la diferentiere.
Invocarea dispozitiilor art. 2 din OG nr. 137/2002 si art. 27 din acelasi act normativ nu justifica afirmarea dreptului pretins cata vreme curtea Constitutionala a statuat in mod constant (Decizia nr. 818/3.07.2008, Decizia nr. 819/3.07.2008 si Decizia 820/3.07.2008) ca nu se poate da acestor dispozitii legale interpretarea potrivit cu care instantele de judecata au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. civila curtea a admis recursul formulat si a modificat in tot sentinta recurata in sensul respingerii actiunii ca nefondata.