Actiune in constatarea vanzarii-cumpararii unui imobil. Actiune patrimoniala. Cai de atac. Incidenta art. 2821 Cod procedura civila. Inadmisibilitatea recursului la recurs.

a) Termenul de “litigiu" folosit de legiuitor in art. 2821 desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta in materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct o valoare patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil in bani.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 1665/2005, reclamanta SC L.S. SRL a chemat in judecata pe paratii A.T., M.R., A.S., A.M. si A.E., pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta in cauza sa se constate intervenita vanzarea-cumpararea suprafetei de 27 ha teren arabil situat in extravilanul comunei 23 August, judetul Constanta, intre reclamanta, in calitate de cumparatoare si parati, in calitate de vanzatori, obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 760 din 13 martie 2003, societatea reclamanta a convenit cu paratii vanzarea-cumpararea suprafetei de teren mentionate, pretul de 405.000.000 lei, stabilit de comun acord, fiind achitat integral la data semnarii antecontractului.
La momentul perfectarii antecontractului, reclamanta a intrat si in posesia terenului, pe care il foloseste si in prezent, convenindu-se, totodata, ca incheierea contractului sa aiba loc la data emiterii titlului de proprietate si dupa intocmirea documentatiei cadastrale.
S-a invederat ca, in prezent, paratii refuza sa se prezinte in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare si si-au manifestat dorinta revocarii antecontractului, desi au intrat in posesia titlului de proprietate nr. 1551 din 6 august 2003.
In drept, s-au invocat prevederile art. 969 si urmatoarele Cod civil, art. 1295 Cod civil, art. 111 si 274 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, paratii au solicitat respingerea actiunii reclamantei, intrucat antecontractul de vanzare-cumparare nu are un obiect determinat, suprafata de teren nefiind individualizata, nu este incheiat cu toti coproprietarii bunului imobil, ci doar cu o parte dintre ei, nu respecta dispozitiile legale care instituie dreptul de preemtiune.
Au sustinut paratii si ca in antecontractul de vanzare-cumparare este inclusa o clauza de dezicere, care impiedica promovarea actiunii reclamantei, insa, pentru ca actul este nul si chiar rezolutionat, aceasta clauza nu este aplicabila, neexistand refuzul promitentilor de a incheia actul de vanzare.
Prin sentinta civila nr. 1329 din 4 august 2005, Judecatoria Mangalia a respins actiunea si a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.000 RON catre parati, retinand urmatoarele:
- antecontractul de vanzare-cumparare incheiat de parti nu face referire la conduita ce va fi urmata in caz de refuz al incheierii actului, in sensul autorizarii instantei competente sa pronunte o hotarare judecatoreasca, care sa tina loc de act de vanzare-cumparare;
- este culpa paratilor ca nu au adus la cunostinta reclamantei existenta certificatului de calitate de mostenitor nr. 260 din 18 octombrie 2004 si a certificatului de mostenitor nr. 6 din 21 ianuarie 1999 si s-au comportat ca unici mostenitori;
- terenul in suprafata de 27 ha nu este individualizat in cuprinsul antecontractului de vanzare-cumparare.
A apreciat prima instanta ca in lipsa acestei clauze exprese oricare dintre partile contractante poate opta in schimbarea vointei initiale, iar instanta nu poate autoriza pe reclamanta sa suplineasca vointa partilor, intrucat este vorba despre o obligatie personala de exprimare a consimtamantului.
S-a retinut, de asemenea, ca proprietarului unui bun nu i se poate impune nici chiar prin hotarare judecatoreasca obligatia pentru care nu si-a dat consimtamantul de vanzare a bunului sau, consimtamantul fiind incompatibil de transfer sau de substituire ca element al vointei juridice.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel, in termen legal, reclamanta SC L.S. SRL, care a criticat solutia primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
- in mod gresit a calificat instanta obiectul actiunii principale ca fiind acela de autorizare a reclamantei de a suplini consimtamantul vreunei parti sau aceasta suplinire sa se faca chiar de catre instanta, intrucat reclamanta a cerut sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, obligand paratii sa respecte obligatia de a da (de a transmite dreptul de proprietate) asumata prin antecontract;
- s-a apreciat eronat ca instanta de judecata nu poate interveni intr-un raport juridic pentru respectarea ordinii de drept, astfel ca actiunea, desi apare respinsa ca nefondata, a fost considerata ca inadmisibila, fiind incidente in cauza prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedura civila;
- antecontractul de vanzare-cumparare are un obiect clar determinat prin vointa partilor, respectiv suprafata de 27 ha teren din totalul de 32 ha, situat in sola F. SA Mangalia, sola 31, parcela A31/2, sola 27, parcela A27/3, sola 25, parcela A25/2 si sola 21, parcela 21/7, in extravilanul Comunei 23 August, judetul Constanta, teren care a fost delimitat la momentul perfectarii antecontractului si care este folosit si la acest moment de catre reclamanta;
            - singurii titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului sunt intimatii-parati, conform titlului de proprietate nr. 1552 din 6 august 2003, iar in vederea perfectarii vanzarii-cumpararii a fost respectata formalitatea publicitatii pentru dreptul de preemtiune;
            - clauza de dezicere nu putea fi retinuta de instanta, fiind atat o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga, cat si o manifestare care trebuie sa excluda culpa si care nu impiedica pe creditorul obligatiei de executat sa aleaga executarea silita in natura a obligatiei, prin apelarea la instanta de judecata.
         In aparare, intimatii parati A.T., M.R., A.S., A.M. si A.E. au formulat intampinare, pe calea careia au invocat exceptia de nulitate a apelului pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, exceptia de tardivitate a apelului, iar pe fond au cerut respingerea caii de atac, sustinand ca motivele de apel sunt contradictorii si incalca prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedura civila.
          S-a invederat ca apelanta reclamanta sustine eronat faptul ca intimatii sunt singurii proprietari ai imobilului, avand cunostinta despre ceilalti mostenitori, precum si ca a fost respectat dreptul de preemtiune, intrucat adeverintele depuse la dosar privesc alte bunuri decat cele descrise in expertiza topografica efectuata in cauza.
          Au aratat intimatii ca apelanta confunda continutul clauzei de dezicere de continutul unei clauze-conditii pur potestative, avand in vedere ca o clauza de dezicere presupune asumarea in mod valabil a unei obligatii, cu posibilitatea denuntarii unilaterale a acesteia in conditiile platii unei anumite sume de bani.
          In sedinta publica din data de 20 decembrie 2005, intimatii parati au declarat prin aparatorul ales ca nu inteleg sa mai sustina exceptiile invocate prin intampinare, iar prin incheierea de sedinta din data de 14 februarie 2006, tribunalul a calificat calea de atac exercitata in cauza drept recurs, retinand incidenta prevederilor art. 2821 Cod procedura civila. Totodata, a suspendat judecata cauzei in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului civil nr. 2781/2001 al Judecatoriei Constanta, judecata fiind reluata la data de 24 aprilie 2008, ca urmare a cererii formulate de recurenta reclamanta.
Prin decizia civila nr. 478 din 12 mai 2008 Tribunalul Constanta a admis recursul reclamantei SC Lacurile Sarate SRL si a modificat in tot sentinta recurata. A fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC L.S. SRL in contradictoriu cu paratii A.T., M.R., A.S., A.E. si A.M. si s-a constatat intervenita vanzarea-cumpararea intre parati, in calitate de vanzatori si reclamanta, in calitate de cumparatoare, a imobilului - teren in suprafata de 27 ha, situat in extravilanul Comunei 23 August, judetul Constanta ce a facut obiectul antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 760 din 13 martie 2003 la B.N.P. A.O.. Au fost obligati intimatii parati la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 5.020 lei catre recurenta reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de recurs a retinut, in esenta, ca partile au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare a terenului in suprafata de 27 ha situat in extravilanul Comunei 23 August, iar in conditiile in care, dupa executarea clauzelor anticipatorii - plata pretului si predarea terenului - debitorii promitenti au refuzat perfectarea actului de vanzare-cumparare in forma autentica, reclamanta, in calitate de creditor al obligatiei de a face, este indreptatita sa solicite instantei de judecata pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
S-a mai retinut ca, imprejurarea conform careia alaturi de promitentii vanzatori mai exista si alti coproprietari ai terenului, nu constituie un impediment la perfectarea actului de vanzare-cumparare tinand seama de faptul ca soarta unui astfel de act juridic depinde de rezultatul partajului terenului intre coindivizari, actul fiind incheiat sub conditie rezolutorie.
Referitor la calificarea caii de atac exercitata de reclamanta SC L.S. SRL impotriva sentintei civile nr. 1329 din 4 august 2005 pronuntata de Judecatoria Mangalia, Tribunalul Constanta a retinut ca aceasta este recursul si nu apelul, conform art. 2821 Cod procedura civila, valoarea litigiului fiind de 405.000.000 ROL, conform pretuirii obiectului cererii realizate de reclamanta.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii A.T., M.R., A.S., A.E. si A.M., care au criticat-o pentru nelegalitate conform dispozitiilor art. 304 pct. 3, 8 si 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
1. In mod eronat Tribunalul Constanta a retinut implicit faptul ca prima instanta (Judecatoria Mangalia) era competenta sa judece in fond cauza, potrivit criteriilor extrase din valoarea obiectului cauzei, in vigoare la data introducerii cererii.
2. In mod eronat Tribunalul Constanta a retinut ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 2821 si art. 3041 Cod procedura civila.
Fara nicio verificare a criteriului valoric, Tribunalul Constanta a respins prin incheierile din 14 februarie 2006 si 8 mai 2008 argumentele intimatilor legate de corecta calificare a caii de atac cu motivarea ca aceasta operatiune are in vedere valoarea obiectului material de la data introducerii actiunii.
3. Pe fondul cauzei, solutia pronuntata de Tribunalul Constanta este nelegala intrucat antecontractul de vanzare-cumparare nu a fost incheiat de toti mostenitorii defunctului M.I.
4. In mod nelegal instanta de fond a respins apararea intimatilor in sensul existentei si valorii clauzei de dezicere inserata in antecontract.
5. Hotararea este nelegala intrucat nu s-a realizat o identificare a obiectului material al conventiei.
Terenul in suprafata de 27 ha face parte dintr-o parcela de 32 ha iar partile nu au prevazut nicio modalitate de determinare a acestuia de vreme ce o parte din parcela mentionata in titlul de proprietate a ramas in proprietatea intimatilor.
La termenul de judecata din data de 24 septembrie 2008 intimata reclamanta, prin avocat, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, motivat de faptul ca Tribunalul Constanta a solutionat aceasta cale de atac, iar recursul declarat impotriva unei hotarari pronuntate in recurs este inadmisibil.
In baza art. 137 Cod procedura civila, vom analiza cu prioritate exceptia de procedura invocata de intimata reclamanta, exceptie care face inutila cercetarea celorlalte motive invocate de recurentii parati.
Exceptia este fondata pentru urmatoarele considerente:
Posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotararilor judecatoresti, pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat, este reglementata in prezent prin norma constitutionala.
Insa, potrivit art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai in conditiile legii procesuale.
  Corespunzator acestui principiu constitutional, legea procesual-civila a reglementat dreptul examinarii cauzei civile in trei grade de jurisdictie, determinand hotararile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judiciar efectiv al hotararilor judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, potrivit art. 299 Cod procedura civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotararile pronuntate in apel si hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, deci hotararile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 din Codul de procedura civila.
Pe de alta parte, din dispozitiile alin. 2 al art. 377, cu referire la hotararile irevocabile, raportat la art. 299 din Codul de procedura civila, rezulta ca sistemul roman de jurisdictie a statuat principiul unicitatii recursului, dreptul la aceasta cale de atac stingandu-se prin exercitare.
Prin urmare, nu exista posibilitatea declararii unui recurs la recurs.
Nu poate fi primita sustinerea conform careia tribunalul a calificat gresit calea de atac declarata impotriva hotararii judecatoriei pentru ca cererea cu solutionarea careia a fost investita instanta de fond are caracter evaluabil in bani, iar valoarea obiectului material al acesteia este inferioara celei prevazuta de art. 2821 din Codul de procedura civila.
Potrivit textului de lege mentionat, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv,  atat in materie civila, cat si comerciala, iar art. 2 pct. 3 din acelasi cod prevede ca tribunalele judeca, ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Si inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 219/2005, art. 2821 Cod procedura civila restrangea exercitiul apelului la litigii al caror obiect avea o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, iar art. 299 alin. 3 prevedea ca, in situatia in care hotararile pronuntate de instantele judecatoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac era de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotararea in cauza.
Termenul de “litigiu" folosit de legiuitor in art. 2821 desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta in materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct o valoare patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil in bani.
Rezulta ca actiunea cu solutionarea careia a fost investita instanta de fond priveste un drept real imobiliar, deci, are caracter patrimonial, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila.
In acest sens si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronuntata in recurs in interesul legii, a retinut ca dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila, se interpreteaza in sensul ca in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si a cailor de atac sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea si rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
Referitor la valoarea obiectului cererii deduse judecatii se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 Cod procedura civila, reclamantului ii incumba obligatia de a preciza in cerere obiectul si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
De retinut ca in cererea de reexaminare a taxei de timbru, stabilita prin ordin rezolutiv de judecatorul de serviciu, reclamanta a mentionat in mod expres care este valoarea la care pretuieste bunul - 405.000.000 lei vechi - iar paratii nu au contestat aceasta valoare.
Cat priveste momentul la care se apreciaza valoarea litigiului, intereseaza momentul introducerii cererii de chemare in judecata. Imprejurarea ca, dupa sesizarea instantei, cu ocazia solutionarii caii de atac, valoarea obiectului litigiului a crescut datorita raportului cerere - oferta pe piata imobiliara, nu are nicio relevanta asupra competentei materiale a instantei care a judecat cauza pe fond.
Se retine, astfel, a fi nefondata sustinerea recurentilor parati conform careia trebuie avuta in vedere, pentru stabilirea caii de atac, valoarea obiectului material, cel putin la data declansarii mecanismului de control judiciar sau data judecarii acesteia.
In conditiile in care reclamanta si-a pretuit valoarea obiectului la 163.222.000 ROL, valoare ce nu a fost contestata de parati sau de instanta si nici nu s-a produs o proba contrara, in fata instantei de fond cu privire la o alta valoare, in mod corect Judecatoria Mangalia a procedat la solutionarea cauzei in prima instanta, iar Tribunalul Constanta a solutionat calea de atac a recursului, cu respectarea dispozitiilor art. 2821 Cod procedura civila.
Pentru considerentele expuse, se va admite exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de catre parati, cu consecinta respingerii acestei cai de atac ca inadmisibila. In conditiile admiterii exceptiei, cercetarea celorlalte motive de recurs a devenit inutila.