contestatie la executare – contract de leasing; caracterul cert, lichid si exigibil al sumelor executate

INSTANTA,

Deliberand asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr. 26794/299/2015 la data de 17.03.2015, astfel cum a fost modificata la data de 02.06.2015, contestatorii N.I.M. si N.D.O. au solicitat, in contradictoriu cu intimata N.L. IFN S.A. anularea somatiei/20.02.2015, anularea popririlor infiintate in dosarul de executare nr. 155/2015 inregistrat la SCPEJ D.C.A., anularea executarii silite insesi si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata. De asemenea, au formulat contestatie la titlu impotriva titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing financiar nr. 30350/01.06.2010, 30351/01.06.2010, 30352/01.06.2010, 30353/01.06.2010, invocand, in sustinerea acestei cereri, teoria impreviziunii.
In motivarea cererii, contestatorii au sustinut ca au avut calitatea de garanti fidejusori in contractele de leasing mentionate (incheiate de intimata cu S.C. T.A. S.R.L.), avand ca obiect finantarea unor terenuri intravilane arabile si a unui imobil constructie tip showroom.
Au aratat ca, in contextul crizei economice mondiale, situatia financiara a debitoarei principale s-a inrautatit, context in care au solicitat intimatei restructurarea contractelor mentionate, insa intimata a refuzat, motiv pentru care redresarea economica a societatii debitoare a devenit imposibila, iar fata de aceasta a fost deschisa procedura insolventei.
Au sustinut ca, desi debitoarea principala a restituit intimatei creditoare bunurile mentionate, aceasta din urma a procedat la calculul penalitatilor de intarziere si al daunelor interese, modul de determinare al acestor sume fiind unul incert si neadus la cunostinta contestatorilor.
Contestatorii au aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 2289 C.civ. fidejusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata, insa intimata a procedat in sens contrar, demarand executarea silita in contra contestatorilor pentru alte sume decat cele la a caror plata acestia s-au obligat.
Astfel, contestatorii au garantat doar plata obligatiilor curente si a penalitatilor aferente acestor obligatii, fara a isi oferi garantia si cu privire la sumele reprezentand daune-interese, indemnizatii de reziliere etc., a caror valoare este de 4.076.639,48 lei. Au sustinut ca aceste sume pot avea ca izvor doar conduita culpabila a debitorului principal, dovedita prin nerestituirea bunurilor ce au facut obiectul contractului, conditie neindeplinita in speta, cu atat mai mult cu cat imposibilitatea de plata in care s-a aflat debitoarea principala a fost cauzata de criza economica.
Au mai sustinut ca prezenta creanta nu este certa, lichida si exigibila, in primul rand prin raportare la suma de 4.076.639,48 lei (suma a carei modalitate de calcul nu este cunoscuta) si, in al doilea rand, pentru ca nu sunt indeplinite conditiile art. 9.3 din contract, deoarece bunurile au fost restituite.
Contestatorii au solicitat instantei sa constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 8 alin. 2 si art. 9.3 din contract, prin raportare la dispozitiile art. 15 din OG nr. 51/1997. De asemenea, au sustinut ca sumele pretinse de intimata nu sunt rezultatul unei culpe a debitoarei, pentru a da nastere obligatiei de dezdaunare, ci rodul unei veritabile impreviziuni generate de criza economica mondiala.
In drept, contestatorii au indicat dispozitiile art. 711 si urm. C.proc.civ., PG nr. 51/1997, art. 2289 si urm. C.civ.
In probatiune, contestatorii au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 24.04.2015, intimata a formulat intampinare, invocand exceptia tardivitatii, exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare sub aspectul contestatiei la titlu. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca a pus in executare o creanta certa, lichida si exigibila, astfel cum a fost agreata de parti potrivit art. 8.1 din contract.
A mai aratat ca, in calitate de fidejusori, contestatorii au renuntat in mod expres la beneficiul de discutiune si la cel de diviziune si au declarat expres ca au cunostinta despre situatia financiara a debitoarei.
Intimata a sustinut ca, din interpretarea coroborata a dispozitiilor OG nr. 51/1997, reiese ca, in calitate de finantator, putea pretinde toate sumele datorate conform contractului pana la data restituirii efective, chiar daca respectivul contract de leasing a fost anterior reziliat si chiar daca in cuprinsul contractului a fost sau nu inserata o clauza penala de evaluare conventionala a prejudiciului pentru rezilierea contractului.
Cu referire la caracterul presupus abuziv al clauzelor mentionate, a sustinut ca intre parti nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept.
In probatiune, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 02.06.2015 contestatorii auu formulat raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiilor invocate ca neintemeiate si admiterea cererii.
Prin Incheierea din data de 26.01.2016, instanta a respins ca neintemeiate exceptiile invocate de intimata (exceptia tardivitatii si exceptia inadmisibilitatii) si a  admis exceptia netimbrarii, invocata din oficiu, anuland ca netimbrat capatul de cerere avand ca obiect contestatie la titlu, astfel cum a fost precizat.
La solicitarea instantei, in temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedura civila, SCPEJ D.C.A. a comunicat, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, inscrisurile din Dosarul de executare nr. 155/2015.
Instanta a incuviintat si a fost administrata in cauza proba cu inscrisuri.
Analizand probele administrate in vederea solutionarii contestatiei la executare, instanta retine urmatoarele:
La data de 01.06.2010 au fost incheiate patru contracte de leasing (nr. 30350, 30351, 30352, 30353) avand ca obiect terenuri intravilane arabile, respectiv imobil constructie tip showroom. Contractele au fost incheiate intre intimata, in calitate de finantator, S.C. T.A. S.R.L. in calitate de utilizator, si contestatorii N.D.O. si N.I.M., in calitate de fidejusori.
Fiecare dintre contracte mentioneaza, la art. 3 (Termeni contractuali) valoarea de intrare a bunului ce face obiectul fiecarui contract, exprimat in moneda euro, respectiv:
- 125.473,98 euro, contract nr. 30350/01.06.2010 (f. 180),
- 342.032,87 euro, contract nr. 30351/01.06.2010 (f. 171),
- 622.286,41 euro, contract nr. 30352/01.06.2010 (f. 164),
- 2.477.288,58 euro, contract nr. 30353/01.06.2010 (f. 156).
Conform art. 8.2 din contract, in caz de reziliere, utilizatorul are obligatia de a plati finantatorului ratele de leasing scadente si neachitate, inclusiv penalitatile si o indemnizatie de reziliere in al carei cuantum intra si valoarea de 25% din valoarea de intrare a bunului.
Conform art. 5.2 din contract, fidejusorii au declarat ca renunta expres la beneficiul de diviziune si de discutiune, precum si ca au cunostinta despre situatia financiara a debitorului.
Fata de debitoarea principala, S.C. T.A. S.R.L. a fost deschisa procedura insolventei.
Deoarece debitoarea principala nu si-a executat obligatiile asumate contractual, creditoarea-intimata s-a adresat cu o cerere catre SCPEJ D.C.A., care a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 155/2015, incuviintand executarea silita, conform incheierii emise la data de 20.02.2015 (f. 82).
Prin adresa din data de 20.02.2015, executorul judecatoresc a dispus infiintarea popririi asupra sumelor datorate contestatorilor, in calitate de fidejusori (f. 7-81).
Cu respectarea termenului prevazut de lege, contestatorii au inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti contestatia la executare formulata impotriva executarii silite si a insusi titlului executoriu in baza caruia a fost deschis dosarul de executare nr. 155/2015.
Aceasta fiind situatia de fapt, instanta retine ca, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedura civila, impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. Contestatia la executare este o cale speciala de atac aplicabila in faza executarii silite prin care se poate obtine anularea actelor de executare efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale.
Totusi, prin raportare la temeiul de fapt si de drept indicat si retinand ca, potrivit incheierii de sedinta din data de 26.01.2016, a fost admisa exceptia netimbrarii cu privire la contestatia la titlu formulata, instanta va analiza doar criticile formulate cu privire la executarea silita propriu-zisa, nefiind legal investita pentru a statua cu privire la motivele de nelegalitate ale insusi titlului executoriu (teoria impreviziunii si caracterul abuziv al unor clauze contractuale).
In acest sens, instanta retine ca principalul motiv de nelegalitate invocat cu privire la executarea silita propriu-zisa se refera la lipsa caracterului cert al creantei puse in executare silita.
Instanta retine ca, potrivit art. 663 alin. 2 C.proc.civ., ”creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu”.
Din analiza prevederilor contractuale instanta retine ca, in mod evident, obligatia de garantie a fidejusorilor rezulta fara putinta de tagada din contractele de leasing nr. 30350-30353/01.06.2010. Contestatorii si-au asumat in mod expres si lipsit de orice echivoc obligatia de garantie cu privire la creanta datorata de debitoarea principala, atat in ceea ce priveste debitul principal (ratele de leasing), cat si penalitatile, respectiv indemnizatia de reziliere.
Sustinerile contestatorilor privind limitarea obligatiei de garantie sunt complet neintemeiate, nefiind sustinute de niciun mijloc de proba, cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 2290 C.civ. (dispozitii aplicabile in raport de data incheierii contractelor), in lipsa unei stipulatii contrare, fidejusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia.
Drept urmare, in situatia in care nu exista o limitare expresa in contract cu privire la obligatia fidejusorului, acesta poate fi urmarit nu doar pentru debitul principal, ci, asa cum este si cazul contestatorilor, pentru toate accesoriile acestuia.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 2291 C.civ. care mentioneaza ca fidejusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau in conditii mai putin oneroase, fiind de la sine inteles ca o atare derogare trebuie prevazuta in mod expres in contract, neputand fi prezumata.
In concluzie, chiar si in situatia in care nu ar fi existat o prevedere expresa in contract, interpretarea conform careia obligatia fidejusorilor contestatori este limitata la valoarea ratelor de leasing restante, fara a include penalitatile si daunele-interes, nu poate fi primita.
Analizand motivele de fapt invocate, instanta retine ca fidejusorii contestatori au inteles ca conteste si caracterul lichid al creantei, precizand ca daunele-interese (25% din valoarea de intrare a bunurilor) au fost determinate arbitrar, deoarece in contract nu se mentioneaza valoarea bunului.
Instanta retine ca aceste motive sunt vadit neintemeiate si formulate cu rea credinta, cata vreme, astfel cum s-a expus anterior, fiecare dintre contractele de leasing mentioneaza, la art. 3 ”Termeni contractuali” – Conditii specifice, valoarea de intrare a fiecarui bun ce face obiectul operatiunilor de leasing, iar aplicarea cotei de 25% pentru determinarea valorii daunelor interese este o simpla operatie matematica.
Astfel, raporat la valoarea fiecaruia dintre bunuri, instanta retine ca suma de 4.076.639,48 lei a fost in mod corect stabilita cu titlul de daune interese reprezentand 25% din valoarea de intrare a bunurilor, conform incheierii emise de SCPEJ D.C.A. la data de 20.02.2015.
De asemenea, instanta retine ca nu au fost formulate critici cu privire la caracterul exigibil al creantei si nici cu privire la suma datorata cu titlul de debit principal, respectiv rate restante de leasing in valoare de 3.153.085,3 lei (conform precizarii de la f. 109), astfel incat apreciaza ca intreaga creanta stabilita in sarcina contestatorilor are caracter cert, lichid si exigibil.
Referitor la indeplinirea obligatiei de restituire a bunurilor, instanta retine ca aceasta restituire a avut loc dupa data scadentei si dupa ce existau mai multe rate de leasing restante, motiv pentru care in mod corect au fost determinate ca fiind restante ratele de leasing neachitate, inclusiv pentru perioada cuprinsa intre data rezilierii contractelor (16.01.2014) si data predarii bunurilor, astfel cum in mod expres prevede art. 8.2 din contract.
Drept urmare, nici aceste motive invocate de contestatori nu sunt intemeiate.
Cu referire la lipsa vinovatiei, instanta retine ca, potrivit art. 7.4 din contract, printre cazurile de neindeplinire a obligatiilor contractuale imputabile debitorului principal se numara si situatia in care fata de acesta ar fi deschisa procedura falimentului, insolventei, a lichidarii judiciare sau a reorganizarii judiciare, situatie care a intervenit in speta prin raportare la activitatea debitorului principal, culpa sa fiind astfel prezumata. Cu alte cuvinte, deschiderea procedurii insolven?ei prezuma culpa debitorului principal, nefiind necesar a se dovedi si neindeplinirea altor obligatii contractuale pentru a fi aplicabile prevederile art. 8.2 din contract, cum in mod gresit au sustinut contestatorii.
In ceea ce priveste aplicarea teoriei impreviziunii, respectiv constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instanta retine ca aceste aspecte se circumscriu motivelor de contestatie la titlu, iar capatul de cerere avand acest obiect a fost anulat ca netimbrat, motiv pentru care instanta nu le poate analiza.
Dand eficienta juridica considerentelor anterioare, constatand ca motivele de nelegalitate a executarii silite si actelor de executare invocate de contestatori sunt vadit neintemeiate, instanta urmeaza sa respinga ca atare contestatia la executare, astfel cum a fost precizata.
Cu referire la dispozitiile art. 453 C.proc.civ., instanta urmeaza a lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 717 alin. 2 C.proc.civ., instanta urmeaza a obliga contestatorii la plata catre SCPEJ D.C.A. a sumei de 799,80 lei, reprezentand costul fotocopierii dosarului de executare nr. 155/2015 (f. 134).
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 720 alin. 4 C.proc.civ., un exemplar al prezentei hotarari va fi comunicat executorului judecatoresc, de indata, dupa ramanerea definitiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge contestatia la executare privind pe contestatorii N.I.M., N.D. ambii cu domiciliul ales in …. si pe intimata N.L. IFN S.A. cu sediul ales la ….., astfel cum a fost precizata, ca neintemeiata.
Ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Obliga contestatorii sa achite catre SCPEJ D.C.A. suma de 799,80 lei, reprezentand cost fotocopiere dosar de executare nr. 155/2015.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 08.03.2016.