succesiune: lipsa calitatii procesuale pasive a unuia dintre parati in raport de faptul ca nu si-a manifestat personal, expres sau tacit, dreptul de optiune succesorala in termenul de 6 luni prevazut de Codul civil; existenta calitatii procesuale pasive a

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 21.12.2012 sub nr. de dosar 60435/299/2012 reclamanta V.N. i-a chemat in judecata pe paratii M.F., N.N. si D.I. solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa declare deschisa succesiunea de pe urma defunctei N.M. decedata la data de 06.04.2011, sa constate persoanele care au calitate de mostenitori si cotele care se cuvin acestora, respectiv faptul ca:
- au calitate de mostenitori V.N., in calitate de fiica cu o cota de 1/3 din mostenire, parata M.F. in calitate de fiica cu o cota de 1/3 din mostenire si parata N.N. in calitate de fiica cu o cota de 1/3 din mostenire si
- este strain de mostenire paratul D.I., intrucat nu a acceptat succesiunea in termenul de prescriptie stipulat de art. 700 C.Civ. 1864.
Reclamanta a solicitat stabilirea compunerii masei succesorale din imobilul situat in ..., sector 1 format din teren si constructie, cota ideala de ½ din imobilul situat in ..., sector 1, format din teren si constructie, suprafata de 10.000 mp teren fanete situata in comuna ..., compusa din suprafata de 5000 mp situata in extravilanul satului ..., punctul ..., suprafata de 2500 mp situata in extravilanul satului ..., punctul ... si dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul Bellu Militar, ..., in suprafata de 3,75 mp. De asemenea, s-a solicitat iesirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorala.
In motivare, reclamanta a aratat ca N.M. a fost casatorita cu D.N. pana in anul 1965, casatoria fiind desfacuta prin Sentinta civila nr. 12/1965 pronuntata de Tribunalul Popular al Raionului Titu, Regiunea Bucuresti. Ulterior, in anul 1973, N.M. a dobandit numele N., in urma casatoriei cu N. A.
La data deschiderii succesiunii aveau vocatie succesorala V.N., nascuta D.N., paratul D.I., parata M.F., parata N.N..
S-a aratat de catre reclamanta ca dupa decesul mamei partilor, paratul D.I., plecat in Franta de peste 20 de ani, a manifestat un dezinteres explicit fata de dezbaterea succesiunii, desi a fost citat in acest sens de cel putin 3 ori.  S-a mentionat in continuare de catre reclamanta ca impreuna cu paratele M.F. si N.N., la 29.09.2011, in termenul de optiune succesorala s-au adresat BNP F.A.R. in vederea dezbaterii succesiunii. Fata de neprezentarea paratului D., partile au solicitat suspendarea procedurii notariale dispusa prin Incheierea 1/15.11.2012, adresandu-se instantei de judecata.
Reclamanta a apreciat ca, fata de data deschiderii succesiunii, respectiv 04.04.2011 sunt aplicabile dispozitiile Codului civil 1864. In ceea ce priveste termenul de optiune succesorala, au fost invocate prevederile art. 700 alin. 1 C.civ. 1864, care prevede termenul de acceptare a succesiunii de 6 luni.
In probatiune s-a solicitat proba cu inscrisuri, martori si expertiza.
Prin notele de sedinta de la 02.05.2013 (f.58 vol.I), reclamanta a precizat valoarea masei succesorale si anume: pentru imobilul situat in ... – 140725,73 lei, pentru cota de ½ imobilul situat in ... – 165749,38 lei (1/2 din 331498,76 lei), pentru suprafata de teren de 10.000 mp de fanete – 10000 lei, dreptul de concesiune asupra locului de veci – 5000 lei, totalul fiind de 321475,11 lei.
Reclamanta a formulat cerere de ajutor public sub forma esalonarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 9644,25 lei.
Prin incheierea de sedinta de la 16.05.2013 (f. 81 vol. I) instanta a admis in parte cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamanta si a dispus esalonarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 8944,25 lei (ramasa de achitat) in 36 transe lunare egale a cate 248,45 lei platibile incepand cu luna iunie 2013.
Prin intampinarea depusa la 29.04.2015 (f. 45 vol. I) paratul D.I. a solicitat pe cale de exceptie anularea cererii de chemare in judecata ca netimbrata si respingerea actiunii pe motiv ca persoana care a sesizat instanta nu avea imputernicire pentru exercitarea dreptului de chemare in judecata.
Pe fond, paratul a solicitat admiterea capatului de cerere prin care se solicita constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei N. M. si sa se constate ca persoanele care au calitatea de mostenitori ai defunctei N.M. sunt: D.I. si reclamanta V.N. in calitate de copii naturali cu cate o cota de ½ din mostenire, paratele M.F. si N.N. fiind straine de mostenire prin neacceptarea acesteia in termen legal.
Paratul a solicitat respingerea cererii prin care s-a solicitat ca este strain de mostenire. Totodata, a solicitat admiterea in parte a capatului de cerere privind compunerea masei succesorale si in tot a cererii de iesire din indiviziune.
In ceea ce priveste calitatea de mostenitori ai defunctei N.M., paratul a apreciat ca paratele M.F. si N.N., fiice prin adoptie, nu au calitate de mostenitoare intrucat, desi au vocatie succesorala concreta, nu au acceptat in termen legal succesiunea, nici expres si nici tacit.
Paratul a mentionat ca atat certificatul cu rezultatul verificarilor opisului succesoral, cat si dosarul privind dezbaterea succesiunii notariale poarta data de 23.01.2012, apreciind ca acest aspect confirma ca declaratia reclamantei si a celorlalte doua parate a fost depusa si inregistrata la biroul notarial ulterior datei de 29.09.2011.
Paratul a invederat faptul ca adoptiile paratelor M.F. si N.N., fiicele naturale ale reclamantei V.N., incheiate inainte de anul 1989 s-au facut cu scopul exclusiv de a le facilita stabilirea domiciliilor in Municipiul Bucuresti.
Mai mult, paratul a aratat ca in calitate de acceptant al mostenirii a platit 5000 euro pentru stingerea datoriei pe care o avea N.M., plata acestei sume fiind efectuata in intervalul termenului de acceptare a succesiunii, apreciind ca acceptarea tacita rezulta neindoielnic atat din actele si faptele invederate, cat si din corespondenta purtata cu notarul sesizat cu dezbaterea succesiunii.
Cu privire la compunerea masei succesorale, paratul a aratat ca nu au fost precizate de catre reclamanta bunurile mobile care au apartinut defunctei lor mame.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 C.proc.civ., art. 669 teza a II-a C.civ.
In probatiune s-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriile reclamantei si paratelor M.F. si N.N..
Paratele N.N. si M.F. au formulat raspuns la intampinarea paratului D.I. (f. 82 vol. I) invederand faptul ca au acceptat succesiunea defunctei lor mame in termenul legal, au luat in stapanire impreuna cu reclamanta bunurile succesorale si s-au adresat BNP R.F.A. in vederea dezbaterii succesiunii. S-a mentionat ca, desi citat, paratul D. nu s-a prezentat la dezbaterea succesiunii. Au mai aratat paratele ca au continuat o serie de procese incepute de N.M., paratul D.I. refuzand insa sa participe la acestea. Paratele au solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata, constatandu-se ca D.I. este strain de succesiune.
Prin incheierea de sedinta de la 26.09.2013 instanta a calificat intampinarea formulata de paratul D.I. ca fiind cerere reconventionala, punandu-i in vedere sa timbreze.
Prin notele de sedinta de la 07.11.2013 (f. 133-134 vol. I), reclamanta a invederat faptul ca renunta la judecarea capatului de cerere privind iesirea din indiviziune.
Totodata, reclamanta a aratat ca valoarea totala a bunurilor mobile ce au apartinut defunctei sale mame este de 650 lei.
La 12.11.2013 paratul a formulat cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
Prin incheierea de sedinta de la 08.01.2014 (f.162 vol. I) instanta a admis in parte cererea de reexaminare formulata de D.I., stabilind ca acesta datoreaza taxa judiciara de timbru in cuantum de 4.825,75 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei.
Prin notele de sedinta de la 23.01.2014 (f.42 vol. II) paratul a aratat ca renunta la judecata tuturor cererilor reconventionale, mai putin la judecata cererilor prin care a solicitat sa se constate deschiderea succesiunii de pe urma defunctei N.M., ca persoanelor care au calitatea de mostenitori sunt D.I. si reclamanta V.N., paratele M.F. si N.N. fiind straine de mostenire prin neacceptarea acesteia in termen legal.
La termenul de judecata de la 23.01.2014 (f.118 vol. II) instanta a invocat din oficiu exceptia insuficientei timbrari a cererii reconventionale pe care, deliberand, a admis-o, constatand ca cererea reconventionala, asa cum a fost recalificata, nu a fost timbrata la valoarea stabilita de instanta. La acelasi termen, instanta a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 1551 C.proc.civ. pentru neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiilor stabilite in sarcina sa prin incheierea din data de 05.12.2013.
Prin cererea depusa la data de 16.01.2015 (f. 126 vol. 2), reclamanta a solicitat redeschiderea judecatii, iar prin cererea inregistrata la data de 11.02.2015 (f. 168 vol. 2) reclamanta a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la judecata capatului III de cerere privind stabilirea compunerii masei succesorale.
La termenul din data de 30.04.2015 instanta a admis cererea de repunere pe rol formulata de reclamanta, a constatat ca paratul D.I. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor N.N. si M.F., a apreciat ca solicitarea reclamantei de a se constata ca paratul D.I. este strain de mostenire echivaleaza cu invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive ca o consecinta a neacceptarii succesiunii in termen si a calificat-o in acest sens. La acelasi termen, instanta a dispus unirea cu fondul cauzei a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor in cauza.
La solicitarea instantei, BNP F.A.R. a depus dosarul succesoral deschis in vederea dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei N.M..
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei si al paratelor, proba testimoniala, declaratiile martorelor B.C.M. si C.I. fiind consemnate in scris si atasate la filele 312-313 vol. 2 din dosar.
Analizand intreg materialul probatoriu administrat in cauza, instan?a re?ine urmatoarele:
In fapt, la data de 06.04.2011 a decedat mama par?ilor, defuncta N.M., a?a cum rezulta din certificatul de deces seria DZ nr. 313377 eliberat de Primaria com. Floresti Stoenesti, jud. Giurgiu (f. 8 vol. 1). Succesiunea ramasa de pe urma defunctei nu a fost dezbatuta pana in prezent intrucat dosarul succesoral nr. 3/2012 al BNP R.F.A. a fost suspendat, partile fiind indrumate sa se adreseze instantei judecatoresti (astfel cum rezulta din incheierea din data de 15.11.2012 depusa la f. 56 vol. 1), iar in Registrul Na?ional de Eviden?a a Op?iunilor Succesorale figureaza inregistrate declaratiile de optiune succesorala ale reclamantei V.N. si ale paratelor M.F. si N.N., in Registrul Na?ional de Eviden?a a Liberalita?ilor negasindu-se inregistrari, astfel cum reiese din incheierea nr. 2 din 11.06.2013 (f. 83-84 vol. 1) eliberata de notarul public R.F.A..
In prealabil, instanta retine ca mostenirea legala este guvernata de legea in vigoare la data deschiderii succesiunii, adica la data decesului celui despre a carui mostenire este vorba. In acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune ca mo?tenirile deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii mo?tenirii. Pe cale de consecin?a, in ceea ce prive?te mo?tenirea defunctei N.M., sunt aplicabile reglementarile Codului civil din 1864, in vigoare la data deschiderii acestei mo?teniri.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, in conformitate cu art. 651 Cod civil 1864, instanta va constata deschisa succesiunea ramasa de pe urma defunctei N.M., decedata la data de 06.04.2011, cu ultimul domiciliu in ..., sector 1.
Pentru a se pronunta asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor D.I., N.N. si M.F., instanta va analiza probele administrate in cauza raportat la acceptarea/neacceptarea mostenirii in termenul de optiune succesorala.
Acceptarea expresa sau tacita a succesiunii trebuie facuta, potrivit art. 700 C.civ. 1864, in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, iar actul care atesta acceptarea trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa nu poata fi facut decat in calitate de mostenitor si sa presupuna in mod obligatoriu intentia de a accepta. Termenul de 6 luni se socoteste de la deschiderea succesiunii, iar dreptul de a accepta succesiunea se prescrie daca nu a fost exercitat inauntrul acestui termen. Neacceptarea in termen a succesiunii are drept consecinta pierderea calitatii de mostenitor, succesibilul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire. Intr-o atare situatie este vorba de lipsa calitatii procesuale pe motiv ca succesibilul este o persoana straina de mostenire si nu de prescrierea dreptului la actiune.
Asadar, calitatea procesuala pasiva a paratilor D.I., N.N. si M.F. trebuie analizata prin raportare la acceptarea sau nu in termen a succesiunii defunctei N.M., astfel cum rezulta din probele administrate in cauza. Calitatea reclamantei de mostenitoare a defunctei N.M. nu a fost contestata de niciunul dintre parati.
In speta, reclamanta si parata N.N. si M.F. au sustinut ca la data de 29.09.2011 s-au adresat BNP F.A.R. in vederea dezbaterii succesiunii, manifestandu-si vointa de a accepta succesiunea.
Instanta retine ca inscrisul constatator al acceptarii pure si simple nu trebuie sa fie redactat cu respectarea unor formule sacramentale si speciale pentru a constata acceptarea succesiunii. Acceptarea expresa pura si simpla poate imbraca si forma unor acte adresate instantei pentru rezolvarea unor probleme in legatura cu mostenirea in cauza sau biroului notarial (de exemplu, cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale continand vointa succesibilului de a accepta mostenirea).
Astfel cum rezulta din incheierea de suspendare a procedurii succesorale nr. 1/15.11.2012, notarul public a mentionat ca cererea pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defuncta N.M. a fost semnata la data de 29.09.2011 de doamnele V.N., N.N. si M.F. (f. 22 vol. 1). Cererea formulata de reclamanta si de parate se regaseste in dosarul succesoral, fiind depusa, in copie certificata pentru conformitate cu originalul de catre BNP R.F.A., la fila 250 din vol. 2. Analizand cuprinsul acesteia, instanta constata ca la data de 29.09.2011 (in interiorul termenului de optiune succesorala), reclamanta si paratele au solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru defuncta N.M. declarand ca de pe urma defunctului au ramas mostenitori atat ele, cat si paratul D.I.. Prin urmare, instanta apreciaza ca acest act probeaza acceptarea expresa a succesiunii de catre paratele N.N. si M.F. in termenul de optiune succesorala de 6 luni.
Sustinerile paratului D.I. in sensul ca acceptarea nu ar fi fost facuta in termen intrucat cererea nu a fost facuta la data de 29.09.2011 sunt vadit neintemeiate, avand in vedere data emiterii citatiei de catre notarul public – 30.09.2011 (f. 251 vol. 2). In lipsa inregistrarii cererii de deschidere a procedurii succesorale, citatia nu ar fi putut fi emisa la data de 30.09.2011, paratul D.I. primind-o la data de 06.10.2011, astfel cum reiese din confirmarea de primire depusa in copie la fila 252 vol. 2.
Este lipsita de relevanta imprejurarea invocata de paratul D.I. referitoare la faptul ca primele verificari efectuate de notarul public in legatura cu existenta unor eventuale cereri privind dezbaterea succesorala de pe urma defunctei N.M. s-au facut la data de 23.01.2012.
O eventuala indeplinire necorespunzatoare a obligatiilor impuse notarului de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 in sensul ca nu ar fi verificat de indata evidentele succesorale nu poate produce consecinte juridice in ceea ce priveste manifestarea de vointa a paratelor.
Contrar sustinerilor paratului D.I., paratele nu si-au exercitat dreptul de optiune „colectiv”, cererea de deschidere a procedurii succesorale (f. 250 vol. 2) continand manifestarea de vointa a fiecareia, fiind semnata de fiecare in parte.

Potrivit legii, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii (art. 689 C.civ.). Pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a mostenirii intrarea in posesia (preluarea ori detinerea) si folosinta bunurilor succesorale care prin natura, numarul si valoarea lor exclud ideea de amintiri de familie, faptul mutarii definitive a succesibilului in casa mostenita. Asemenea fapte implica acceptarea mostenirii, intrucat succesibilul se comporta ca un proprietar.
In acest sens, instanta are in vedere si imprejurarea ca parata N.N. a facut si acte de acceptare tacita a succesiunii, ea fiind cea care a ramas sa locuiasca in imobilul din ... (ultimul domiciliu al defunctei) si sa plateasca taxele si impozitele aferente, astfel cum rezulta atat din raspunsurile la interogatorii, cat si din declaratia martorei B.C.M. (f. 312 vol. 2) si a martorei C.I. (f. 313 vol. 2).
Fata de aceste imprejurari, instanta va respinge, ca neintemeiate, atat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M.F., cat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei N.N..

Din probele administrate cu privire la acceptarea in termen a succesiunii de catre paratul D.I., reiese cu claritate faptul ca acesta trebuia sa isi manifeste dreptul de optiune succesorala in intervalul 06.04.2011 – 06.10.2011. Sustinerile paratului in sensul ca ar fi platit suma de 5000 euro pentru stingerea unor datorii ale mostenirii nu au fost dovedite prin nici una dintre probele administrate in cauza, fiind simple afirmatii lipsite de suport probator astfel incat nu pot avea natura unui act de acceptare tacita a succesiunii.
Faptul sustinut de paratul D.I., in sensul ca inauntrul termenului de acceptare a succesiunii a convenit cu reclamanta si paratele ca vor dezbate succesiunea pe cale notariala nu are natura unui act de acceptare a succesiunii.
In ceea ce priveste corespondenta purtata de paratul D.I. cu notarul sesizat cu dezbaterea succesorala, instanta retine ca pentru ca un inscris sa valoreze acceptare expresa, din continutul lui trebuie sa rezulte ca succesibilul si-a insusit in mod neechivoc calitatea de mostenitor. Cu alte cuvinte, din inscris trebuie sa rezulte ca succesibilul intelege sa exercite drepturile si sa-si asume obligatiile rezultand din calitatea de mostenitor. O formulare echivoca (de exemplu, succesibilul se numeste pe sine ca „mostenitor”, evoca calitatea sa de „succesor”) nu poate valora acceptare expresa, putand avea semnificatia unei simple referiri la vocatia succesorala.
Analizand continutul scrisorilor emise de paratul D.I. catre notarul public (f. 52 vol. 1, f. 254 vol. 2, f. 258 vol. 2), instanta nu poate concluziona in sensul acceptarii exprese a mostenirii.
Simplul fapt al purtarii unei corespondente cu notarul public nu duce la concluzia ca paratul D.I. a acceptat succesiunea, ci, dimpotriva, ca a avut ocazia sa faca acte de acceptare si nu le-a facut. Conflictul cu surorile sale nu este de natura a exonera partea de un comportament dictat de lege in vederea acceptarii succesiunii. 
Sustinerile paratului D.I. in sensul ca mama sa l-ar fi asigurat ca mostenirea se va imparti in mod egal intre copiii ei naturali si in sensul ca adoptia de catre defuncta N.M. a paratelor M.F. si N.N. s-a facut in scopul exclusiv de a le facilita stabilirea domiciliilor in Municipiul Bucuresti sunt lipsite de relevanta fata de actele de stare civila depuse la dosar (f. 15-19 vol. 1) si de lipsa unui testament al defunctei.
Concluzionand, instanta observa din ansamblul probelor administrate ca paratul D.I. nu si-a manifestat personal, expres sau tacit, dreptul de optiune succesorala in termenul de 6 luni prevazut de Codul civil. Sanctiunea materiala este intervenirea prescriptiei, dar pe plan procesual sanctiunea este constatarea lipsei calitatii procesuale pasive. Or, constatand stins pe calea prescriptiei dreptul de optiune succesorala al paratului, acesta nu mai justifica calitatea procesuala pasiva, neavand calitatea de mostenitor.
Pentru toate aceste motive, instanta va admite exceptia si va respinge cererea formulata in contradictoriu cu paratul D.I. ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Pe cale de consecinta, in baza art. 669 C.civ. 1864 instanta va constata ca de pe urma defunctei N.M. au ramas urmatorii mostenitori legali:
 - reclamanta V.N., in calitate de fiica, avand o cota parte de 1/3 din masa succesorala;
- parata M.F. in calitate de fiica, avand cota parte de 1/3 din masa succesorala;
- parata N.N., in calitate de fiica, avand cota parte de 1/3 din masa succesorala.

Prin cererea depusa in sedinta publica la data de 07.11.2013 (f. 133-134 vol. 1), reclamanta a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la judecata capatului de cerere privind iesirea din indiviziune.
In drept au fost invocate prevederile art. 246 C.proc.civ.
Prin cererea depusa la data de 11.02.2015 (f. 168 vol. 2), reclamanta a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la judecata capatului III de cerere privind stabilirea compunerii masei succesorale, iar la data de 16.02.2015 a depus si declaratie autentificata de renuntare la judecata capatului III din cererea de chemare in judecata avand ca obiect stabilirea compunerii masei succesorale (f. 171 vol. 2).
Analizand cererile de renuntare la judecata capetelor III si IV din cererea de chemare in judecata formulate de reclamanta, instanta constata:
Potrivit art. 246 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul poate renunta oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Fata de aceste dispozitii legale si avand in vedere pozitia procesuala a reclamantei exprimata prin cererile scrise mentionate anterior, instanta, in baza art. 246 alin. 2 C.proc.civ, va lua act ca reclamanta a renuntat la judecata capetelor III si IV din cererea de chemare in judecata (privind stabilirea compunerii masei succesorale si iesirea din indiviziune).

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de paratul D.I., in primul rand trebuie mentionat aspectul ca in materie de dezbatere succesorala si partaj judiciar, partile au dubla calitate, atat de reclamant, cat si de parat, paratul fiind insa obligat sa formuleze cerere reconventionala daca contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor reclamantului, nefiind suficienta formularea unei intampinari sau a unei alte cereri scrise. In speta, paratul a formulat o cerere intitulata „intampinare”, desi, in realitate, aceasta constituie o veritabila cerere reconventionala (paratul contestand afirmatiile reclamantei potrivit carora persoanele care au calitatea de mostenitori ai defunctei N.M. sunt reclamanta V.N. si paratele M.F. si N.N. cu o cota de 1/3 din mostenire fiecare, sustinand ca mostenitorii defunctei sunt paratul D.I. si reclamanta V.N. cu cate o cota de ½ din mostenire), situatie in care a revenit instantei sarcina de a stabili natura juridica corecta in functie de continutul acesteia, iar nu de denumirea data de parte. Prin incheierea din data de 23.01.2014 (f. 118 vol. 2), instanta a admis exceptia insuficientei timbrari a acestei cereri intrucat paratul nu a achitat in integralitate taxa judiciara de timbru, astfel cum aceasta a fost stabilita prin incheierea de solutionare a cererii de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Pe cale de consecinta, instanta va anula cererea reconventionala formulata de paratul D.I. ca insuficient timbrata.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata pretinse de reclamanta, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
In ceea ce priveste cuantumul onorariului de avocat solicitat de catre reclamanta, prin raportare la criteriile privind timpul si volumul de munca solicitat pentru executarea mandatului, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor din cauza, notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat, situatia financiara a clientului, instanta va analiza in cele ce urmeaza daca acesta este proportional, justificat si rezonabil.
De la regula potrivit careia partea care a castigat procesul urmeaza a-si recupera integral cheltuielile de judecata efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedura civila prevede o exceptie, in sensul ca instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.
Articolul 274 alin. 3 C.proc.civ., care permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze  onorariile avocatilor, ori de cate ori constata ca sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, este menit sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta calificata pe parcursul procesului.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanta nu intervine in contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se mentine in integralitate, in sensul ca plateste clientul avocatului onorariul cuvenit, ci doar se apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de partea adversa, tinand seama de natura si complexitatea prestatiei avocatului acestuia.
In aprecierea cuantumului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat valoarea pricinii, cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In acest sens in jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, in temeiul art. 274 C.proc.civ., decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. De asemenea, jurisprudenta CEDO a mai apreciat ca „acestea (cheltuielile de judecata) urmeaza a fi recuperate de partea care a castigat procesul, numai in masura in care constituie cheltuieli necesare, care au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil” (a se vedea cauza Nielsen si Johnsen impotriva Norvegiei, cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei).
Facand aplicarea dispozitiilor legale sus-mentionate, instanta apreciaza ca activitatea concreta a avocatului nu a implicat un volum mare de munca, de o complexitate deosebita,  de natura sa justifice onorariul pretins.
Nu poate fi negata necesitatea studierii problemei de drept existente in cauza, a inscrisurilor anexate la dosar, alocarea unui timp pentru documentarea juridica adecvata si pentru consilierea clientului, insa instanta are in vedere in speta obiectul cauzei deduse judecatii (lipsa de noutate si complexitatea redusa a cauzei) si imprejurarea ca activitatea avocatului reclamantei nu a fost una deosebit de complexa, mai ales avand in vedere ca dosarul a ramas suspendat o perioada de timp indelungata chiar din culpa reclamantei, iar reclamanta a renuntat la doua dintre capetele de cerere formulate initial. De asemenea, activitatea avocatului reclamantului in ceea ce priveste administrarea probelor a fost redusa.
Asadar, solicitarea unui onorariu de 5000 lei apare ca fiind nejustificat de mare in raport cu activitatea efectiv desfasurata, cu natura pricinii, valoarea si complexitatea acesteia, onorariul avocatial pretins fiind lipsit de proportionalitate fata de aspectele mentionate mai sus, fiind inechitabil a obliga paratul la plata acestora astfel ca va fi redus la 2000 de lei, cuantum pe care instanta il apreciaza justificat si rezonabil, urmand a fi obligata paratul la plata sumei de 550 lei cu titlul de cheltuieli de judecata (din care 50 lei reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta cererii de a se constata ca paratul este strain de mostenire si 500 lei reprezentand o cota de ¼ din onorariul avocatial astfel cum a fost redus, instanta avand in vedere suportarea de catre acesta a cheltuielilor proportional cu cota de care ar fi beneficiat in ipoteza constatarii calitatii sale de mostenitor).
In ceea ce priveste capetele III si IV de cerere, instanta retine ca reclamanta a renuntat la judecarea acestora, astfel incat nu poate pretinde recuperarea cheltuielilor ocazionate de formularea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite in parte cererea principala formulata de reclamanta V.N. cu domiciliul in …. in contradictoriu cu paratii M.F. cu domiciliul in ….. N.N. cu domiciliul in …. si D.I. cu domiciliul …. si domiciliul ales la ….
Constata deschisa succesiunea ramasa de pe urma defunctei N.M., decedata la data de 06.04.2011, cu ultimul domiciliu in ..., sector 1.
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului D.I..
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M.F., ca neintemeiata.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei N.N., ca neintemeiata.
Constata ca de pe urma defunctei N.M. au ramas urmatorii mostenitori legali:
 - reclamanta V.N., in calitate de fiica, avand o cota parte de 1/3 din masa succesorala;
- parata M.F. in calitate de fiica, avand cota parte de 1/3 din masa succesorala;
- parata N.N., in calitate de fiica, avand cota parte de 1/3 din masa succesorala.
Respinge cererea formulata in contradictoriu cu paratul D.I. ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Ia act de renuntarea reclamantei la capetele III si IV din cererea de chemare in judecata.
Anuleaza cererea reconventionala formulata de paratul D.I. ca insuficient timbrata.
In temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ. reduce onorariul avocatial la suma de 2000 lei.
Obliga paratul D.I. sa plateasca reclamantei suma de 550 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.11.2015.