obligatie de a face – institutia bancara semnatara a contractului de credit are calitate procesuala pasiva in situatia unei cesiuni de creanta, deoarece se transmite doar creanta nascuta din acel contract; caracterul abuziv al clauzei referitoare la posib

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10 octombrie 2013 sub nr. dosar 39611/299/2013, reclamantul N.O., prin reprezentant conventional Cabinet de Avocat „C.”, a chemat in judecata pe parata O.B.R. S.A. pentru ca prin hotarare ce va pronunta instanta sa dispuna: de a preciza elementele componente ale procentului de dobanda (dobanda de referinta + marja bancii) si a cuantumului acesteia de la art.6 din contractul de credit nr.C2202/1000/7734 din 08.07.2008, avand in vedere procentul de dobanda de la data incheierii contractului si precizarea perioadei de actualizare a ratei de dobanda; refacerea graficului de rambursare avand in vedere indicele libor actualizat periodic si marja fixa de la data incheierii contractului. De asemenea, s-a solicitat: sa se constate ca fiind abuzive si sa se dispuna anularea capitolelor din conventia de credit nr.C2202/1000/7734 din data de 08.07.2008, respectiv „Dobanda este variabila in conformitate cu polita Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, luand in considerare valoare dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul clientului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat incepand cu data de aplicare stabilita de banca. Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate”; sa se constate ca fiind abuziva si sa dispuna anularea clauzei contractuale prevazuta in conventia de credit ipotecar nr.C2202/1000/7734 din 08.07.2008 la art.7 punctul b) prin care s-a retinut un comision de 2% din valoare creditului acordat si obligarea bancii la restituirea acestuia; plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, in data de 8.07.2008 s-a incheiat contractul de credit pentru persoane fizice garantat cu ipoteca nr. C2202/1000/7734 intre reclamant in calitate de imprumutat pe de o parte si O.B., in calitate de imprumutator, pe de alta parte, pentru suma de 37.440 CHF. Destinatia creditului a fost pentru finantarea achizitionarii proprietatii/proprietatilor imobiliare situate in .... Durata creditului este de 236 de luni.
Reclamantul a invederat ca au fost indeplinite conditiile arate de catre Banca in privinta clauzelor referitoare la tragerea creditului pentru scopul pentru care a fost acordat acesta.
A precizat ca modul tehnic de elaborare a contractelor nu tine seama de puterea de intelegere a consumatorului.
Clauzele abuzive pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera Bancii drepturi, in detrimentul consumatorului, respectiv asa cum un act normativ trebuie caracterizat de previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce.
Conform art. 6.1 „La data incheierii prezentului contract, rata dobanzii curente este de 7,79 %. Dobanda se stabileste in forma procentuala ca rata anuala de dobanda”.
La art 6.2 din contractul de credit bancar s-a prevazut „Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul Clientului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat incepand cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate.”
Incepand cu anul 2009, si chiar anterior acestuia, dobanda de referinta (Libor) a inceput sa scada si astfel deoarece procentul de dobanda este variabil reclamantul s-a asteptat sa scada si in cazul contractului sau, ceea ce nu s-a intamplat.
A precizat faptul ca punctul 2 al art 6 din contractul de credit contine o clauza abuziva, ce prevede ca in functie de politica bancii dobanda va fi modificata in mod unilateral, fara ca politica Bancii sa isi gaseasca o definitie astfel incat clientul sa fie capabil sa intelega care este semnificatia acestei expresii. Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr.193/2000 prevede ca „(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza,  in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. De asemenea art 6.2 din contract prevede ca se va modifica fara existenta consimtamantul, desi la art. 19.1 din contract se prevede ca „contractul se modifica /completeaza doar cu conditia existentei acordului partilor numai prin acte aditionale scrise si semnate, daca nu este prevazut altfel.”
Analizand acest articol, apare un dezechilibru evident intre interesele celor doua parti, desi la momentul la care se incheie un contract trebuie sa fie avut in vedere principiul egalitatii partilor contractuale, principiul care caracterizeaza orice tip de contract indiferent ca este de adeziune sau contracte negociate.
A sustinut ca in cuprinsul contractului de credit nu se arata modul in care se calculeaza procentul de dobanda, in functie de indicele libor si nici valoarea acesteia nu este precizat in contract asa cum prevede art 14 lit.a) din Legea nr. 34/2006 „variatia ratei dobanzii trebuie sa fie legata de fluctuatiile unui indice de referinta mentionat in contract” si marja banci fixa, astfel incat clientul sa fie in deplina cunostinta de cauza cu privire la evolutia dobanzii pe parcursul derularii contractului. Ceea ce a determinat posibilitatea ca in mod unilateral dobanda sa fie modificata sau mentinuta fara a fi indeplinite conditiile legale si fara a se tine cont de valorile indicelui si a marjei din momentul incheierii contractului, asadar banca s-a folosit de un viciu ascuns in redactarea contractului. Conform prevederilor Noului Cod Civil la art. 1707 alin 2) „Este ascuns acel viciu care la data contractarii nu poate fi descoperit de catre un cumparator prudent si diligent fara a fi nevoie de asistenta de specialitate.
Reclamantul solicita sa fie indicata formula de calcul a procentului de dobanda la momentul incheierii contractului.
Dispozitiile in vigoare la momentul incheierii contractului arata ca variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, iar daca ne gandim la criteriul inscris in clauza prevazut la art. 6.2, si anume „politica bancii”, este un criteriu subiectiv neindeplinind conditiile legale. Din cele expuse rezulta pe de o parte caracterul abuziv la clauzei, iar de pe alta parte, incalcarea normelor in vigoare la acea data, banca nu a tinut cont de prevederile legislative cum ar fi art.10 lit.b) din OG.21/1992 „de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului sau a tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor, nici prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993.
A aratat ca retinerea nejustificata a sumelor aferente neactualizarii dobanzii conform Libor din contul sau deschis la banca O.B., a dus la prejudicii materiale directe (atat prin sumele retinute in mod nejustificat de catre banca cat si prin pierderea randamentului investitional pe care l-ar fi putut obtine investind acesti bani in depozite bancare sau investind in fonduri de investitii cu grad mic sau mediu de risc). Totodata, retinerea nejustificata a acestor sume a dus in mod concret la afectarea in mod radical a sigurantei sale financiare, fapt pentru care isi rezerva dreptul de a solicita daune.
A solicitat ca instanta sa retina aplicabilitatea art. 4 alin.(1) din  Legea nr. 193/2000 care conditioneaza caracterul abuziv de intrunirea cumulative a doua elemente: inexistenta unei negocieri a clauzelor si crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in detrimentul consumatorului, contrar cerintelor bunei credinte.
Reclamantul considera prima conditie -absenta negocierii- este indeplinita, contractul din prezenta cauza fiind standard, preformulat, dand eficienta prezumtiei legale instituite de art. 4 (3) din Legea nr.193/2000.
Cu privire la cea de a doua conditie, a facut urmatoarele precizari: art. 6.2 din contractul de credit, partile au prevazut un singur criteriu obiectiv de variatie a dobanzii, respective indicele Libor, a carei evolutie este publica si criteriul „politica bancii”. Acest din urma criteriu nu intruneste exigentele art. 1(1) din Legea 193/2000 fiind echivoc, neclar, imposibil de verificat si de cenzurat. Parata nu a specificat in cadrul contractului semnificatia acestei expresii. Din aceasta perspectiva, acest criteriu nu se incadreaza in exigentele anexei si Legii 193/2000 Astfel, art.6.2 ofera paratei dreptul exclusive si discretionar de a mofiifica dobanda.
Avand in vedere cele precizate mai sus, reclamantul a solicitat sa se ia act de dispozitiile legale aflate in vigoare si sa fie obligata parata, pe cale de consecinta, la respectarea contractului asa cum a fost el incheiat initial.
A precizat faptul ca este de buna-credinta, fapt dovedit prin achitarea ratelor la scadenta, vrand sa isi indeplineasca obligatiile asumate prin conventia de credit, in vederea restituirii creditului, insa o mentinere a dobanzii in mod abuziv ii ingreuneaza acest lucru, data fiind si situatia economica actuala.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 1707 alin. 2 din Noul Cod Civil, Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori si O.G. nr.21/1992.
In probatiune, reclamantul a solicitat incuviintarea probei prin inscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, anexand la cerere, in copie, inscrisuri (f.7-29).
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
In data de 21.01.2014, parata O.B.R. S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei de obiect a capatului 1 de cerere, exceptia lipsei de obiect a capatului 3 de cerere, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la solicitarea de restituire a comisionului de acordare, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect a capatului 1 de cerere, parata a aratat urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010: "in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: a) dobanda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de valuta credituluila care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii.” Iar potrivit prevederilor art.95 din OUG nr.50/2010: (2) Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. (...)(5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita.”
A sustinut ca parata a eliminat din contract art.6 din contractul initial. Acest articol a fost inlocuit cu prevederile art.3 din actul aditional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr.50/2010 in care sunt prevazute expres componentele dobanzii prevazute la art.37 din OUG nr.50/2010.
Astfel, solicitarea reclamantului este lipsita de obiect.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect a capatului 3 de cerere, parata a aratat urmatoarele:
Potrivit prevederilor art.95 din OUG nr.50/2010, la 21.06.2010: " (1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta. (2) Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. (...) (5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita."
In conformitate cu prevederile art.95 (5) din OUG nr.50/2010, care a intrat in vigoare la 21.06.2010, clauzele contractului de credit semnat cu reclamantii au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonantei incepand cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevazuta in art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010. Astfel, prevederile art.6.2 din contractul de credit au fost modificate prin efectul legii incepand cu data de 21.09.2010 si au urmatorul continut: „3.1 La data incheierii prezentului act aditional, rata dobanzii curente este de .... % si va fi variabila trimestrial conform urmatoarei formule de calcul: dobanda de referinta + marja bancii. La data semnarii prezentului act aditional valoarea dobanzii de referinta de ... %, iar marja bancii de %. 3.2 Rata dobanzii se stabileste informa procentuala, ca rata anuala de dobanda. 3.3 Rata de dobanda este variabila si se modifica trimestrial in functie de valoarea dobanzii de referinta astfel: pentru credite in RON dobanda de referinta este ROBOR la 3 luni, pentru credite in EUR dobanda de referinta este EURIBOR la 3 luni, pentru credite in CHF dobanda de referinta este LIBOR CHF la 3 luni. 3.5 Noul procent de dobanda modificat trimestrial datorita variatiei dobanzii de referinta va fi comunicat imprumutatului prin intermediul unei notificari, confrom cu optiunea scrisa a acestuia potrivit art. 7.1 din prezentul act aditional, nefiind necesara incheierea unui act aditional la contractul de credit, in cazul in care, ca urmare a notificarii modificarii nivelului ratei dobanzii de catre Banca ca urmare a modificarii nivelului dobanzii de referinta, Clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat, dobanzile si comisioanele aferente pana cel tarziu la data aplicarii noului procent de dobanda, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda”.
Prin urmare, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonantei incepand cu data de 21.09.2010 prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce priveste calculul dobanzii. Aceasta este alcatuita din marja fixa pe toata durata de creditare + indicele de referinta, astfel cum este reglementat de art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010.
A precizat ca formula de calcul mentionata a fost stabilita in conformitate cu prevederile art. 37 din OUG nr.50/2010, fara majorarea costului creditului pentru client, prin raportare la indicele de referinta LIBOR.
Prin urmare, parata a solicitat instantei sa retina faptul ca toate clauzele din contractul de credit incheiat cu reclamantul, care au intrat sub incidenta OUG nr.50/2010 au fost modificate prin efectul legii, astfel ca solicitarea acestuia a ramas fara obiect, deoarece respectivele clauze nu se mai regasesc in contractul de credit, astfel ca la aceasta data nu se poate constata faptul ca ar fi fost abuzive si nici nu se poate dispune eliminarea acestora.
Pe cale de consecinta, solicitarea reclamantului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale ce nu se mai regasesc in contractul de credit, intrucat, incepand cu data de 21.09.2010, ca urmare a prevederilor exprese ale OUG nr.50/2010, prevederile contractuale au fost modificate implicit ope legis de catre acest act normativ, este lipsita de obiect.
Cu referile la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la solicitarea de restituire a comisionului de acordare, parata a aratat urmatoarele:
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este o exceptie de fond absoluta, care prin regimul sau juridic impune analiza conditiilor de exercitiu ale actiunii, printre care si aceea a termenului in care poate fi exercitata chiar si din oficiu.
Prescriptia este definita ca fiind sanctiunea care loveste posibilitatea de exercitare a actiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silita a obligatiei civile corelative neexercitate de subiectul activ al raportului juridic in termenul de prescriptie stabilit de lege
Prin urmare, actiunea formulata de reclamanti poarta asupra unui drept patrimonial de creanta si nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu dispozitiile inscrise in art. 1 din susmentionatul act normativ: „dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege".
Intrucat perceperea acestui comision s-a realizat in momentul utilizarii creditului (anul 2008), iar pana la momentul sesizarii instantei de judecata (anul 2013) s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de lege, astfel ca solicita instatei sa respinga solicitarea de restituire a comisionului de acordare ca prescrisa.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii, pentru urmatoarele motive:
In fapt, in data de 08.07.2008 reclamantul a incheiat cu O.B.R. S A un contract de cu nr. C 2202/1000/7734/2008.
Contractul a fost incheiat prin acordul partilor. Potrivit prevederilor art. 19.6 din contract reclamantul declara: ”ca i-au fost prezentate spre analiza, anterior semnarii prezentului document, in mod integral, clauzele contractului de credit inclusiv toata documentatia aferente a analizarii si aprobarii creditului. Clientul declara ca prevederile prezentului document nu sunt abuzive in sensul Legii nr. 193/2000, pe care le accepta integral, fiind conforme intereselor sale financiare”.
Prin urmare, reclamantul a fost de acord cu toate clauzele contractuale.
Din prevederile art. 17.6 rezulta in mod evident buna-credinta a institutiei, din moment ce reclamantul au recunoscut faptul ca au avut posibilitatea de a studia in mod suplimentar clauzele contractuale, avand posibilitatea sa solicite modificarea clauzelor sau negocierea clauzelor propuse de parata.
A mentionat faptul ca reclamantul nu a solicitat in scris modificarea sau negocierea Cauzelor propuse de parata, inainte de semnarea contractului.
Rata de dobanda aplicata creditului a fost stabilita prin acordul partilor la 7.79%, conform art.6.1. din contract.
Potrivit art.6.2 din contractul de credit, modificarea nivelului ratei de dobanda a fost stabilita conventional, prin acordul ambelor parti contractante.
In contractul de credit semnat prin acordul partilor nu era prevazuta o perioada de actualizare automata a ratei dobanzii.
Parata a aratat ca nu a efectuat vreo modificare a ratei dobanzii sau a comisioanelor pecepute in contract pana la intrarea in vigoare a prevederilor O.U.G. nr.174/2008.
Prin urmare, clauza prevazuta la art.6.2 nu a produs efecte.
In data de 27.12.2008 au intrat in vigoare prevederile O.U.G. nr.174/2008 prin care erau completate prevederile OG nr.21/1992 (art.93 lit.h).
Prin urmare, incepand cu data intrarii in vigoare a prevederilor O.U.G. nr.174/2008 prin care au fost completate prevederile OG nr.21/1992, parata nu mai avea dreptul sa modifice clauzele referitoare la costuri decat prin semnarea unui act aditional.
In data de 21.06.2010 au intrat in vigoare prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Astfel, prevederile art.6.2, din contractul de credit au fost modificate de drept conform prevederilor art.36 si art.37 din OUG nr.50/2010.
In urma solicitarii reclamantului, parata a incheiat cu acesta un act aditional prin care au fost supendate partial ratele contractului.
A invederat ca in contractul de credit nu exista nicio clauza abuziva.
A aratat faptul ca niciuna din conditiile prevazute in art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 nu este intrunita in cazul prevederilor art. 6.2 din contractului initial incheiat de catre parata cu acest reclamant.
Astfel, contractul a fost semnat prin acordul partilor, devenind incidente prevederile art.969 Cod civil.
Potrivit prevederilor art.17.6 din contractul semnat si asumat de catre parti, reclamantul: „declara ca i-au fost prezentate spre analiza, anterior semnarii prezentului document, in mod integral, clauzele contractului de credit, inclusiv toata documentatia aferente a analizarii si aorobarii creditului.
Clientul declara ca prevederile prezentului document nu sunt abuzive in sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatoricu modificarile si completarile ulterioare, pe care le accepta integral, fiind conforme intereselor sale financiare.”
Reclamantul nu a solicitat modificarea sau negocierea clauzelor contractuale propuse de parata si a semnat contractul in forma propusa de parata, fiind de acord cu toate clauzele contractuale. A mentionat faptul ca reclamantul nu a depus vreo notificare scrisa inainte de incheierea contractului, prin care sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor propuse de parata.
Din prevederile art.17.6 mai sus mentionate rezulta in mod evident faptul ca parata i-a oferit clientului posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, cat si buna credinta a paratei, din moment ce acesta a avut posibilitatea de a studia clauzele contractuale inainte de semnarea contractului, avand posibilitatea sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor propuse de parata.
Chiar in eventualitatea in care prezentul contract este asimilat unui contract ,„standard", o asemenea incadrare nu este de natura a califica clauzele contractuale ca abuzive. Este firesc ca in activitatea de creditarea pe care o desfasoara parata (la fel ca toate celelalte societati bancare) sa se recurga la anumite tipare, standarde si la fel de firesc este ca un anumit tip de contract sa fie schitat in linii generale. Aceasta este o practica la care nu recurg doar societatile bancare, dar si orice alt comerciant. Insa din faptul ca negocierile in vederea incheierii unui contract se poarta pe baza unui anumit tipar pus la dispozitie de una dintre parti, nu se poate trage concluzia ca respectivul contract a fost impus uneia dintre parti si nu a fost in niciun fel influentat de cealalta parte. La incheierea oricarui contract se au in vedere particularitatile fiecarui client, nevoile acestuia, capacitatea acestuia de a-si indeplini obligatiile asumate si alti asemenea factori. Insa factorul determinant in incheierea contractului il constituie vointa clientului, in functie de care se prefigureaza si particularizeaza fiecare contract.
Din prevederile art.17.6 din contract rezulta atat faptul ca parata i-a oferit reclamantului posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, cat si buna credinta a paratei, din moment ce acesta a avut posibilitatea de a studia clauzele contractuale propuse de parata.
In fapt, parata i-a comunicat reclamantului o propunere de contract, iar aceasta a studiat clauzele contractuale si a fost de acord cu clauzele propuse de parata, fara sa solicite in scris negocierea sau modificarea clauzelor propuse de parata.
A precizat faptul ca la incheierea oricarui contract se au in vedere particularitatile fiecarui client, nevoile acestuia, capacitatea acestuia de a-si indeplini obligatiile asumate si alti asemenea factori. Insa factorul determinant in incheierea contractului il constituie vointa clientului, in functie de care se prefigureaza si particularizeaza fiecare contract.
Ca urmare a manifestarii de vointa a reclamantiilor, in cadrul contractului de credit incheiat de parti i-au introdus la art. 6 date referitoare la dobanda in care se arata ca dobanda este variabila in functie de valoarea de referinta pentru fiecare valuta, putand fi modificata unilateral de catre banca pe parcursul derularii contractului (prevedere contractuala aplicabila in aceasta forma pana in momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr.174/2008.
Mai arata faptul ca odata informat, cumparatorul in genere si consumatorul in particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii intelepte in raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi, situatia financiara proprie, prezenta sau viitoare si posibilitatile de respectare a obligatiilor de plata ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs cu un raport calitate-pret care sa corespunda criteriilor personale ale fiecaruia dintre consumatori.
Prin urmare, parata solicita a se observa ca dispozitiile prevazute de Legea nr.193/2000 nu sunt menite a crea o noua ordine de drept in care contractul sa devina lipsit de forta obligatorie, ci din contra, vine doar sa particularizeze dispozitiile generale aplicabile in rem si in personam.
Imprumutatul a fost informat in mod concret si precis asupra conditiilor si caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de parata si in cunostinta de cauza a semnat contractul de credit, care la art. 5 prevede ca dobanda este variabila si se stabileste in forma procentuala ca rata anuala.
Potrivit art.6.2 din contract, modificarea nivelului dobanzii a fost stabilita prin acordul partilor contractante, ca fiind un drept al bancii de a modifica acest nivel, fara a exista consimtamantul clientului.
A precizat ca in cuprinsul pct. 6.2 din contractul de credit se prevedea ca Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii cu luarea in considerare a valorii dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii astfel modificata. Avand in vedere dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, faptul ca pentru obtinerea fondurilor necesare acordarii de imprumuturi catre clientii sai Banca suporta anumite costuri (costuri de refinantare) ce sunt direct influentabile de variatiile indicilor monetari de referinta si faptul ca aparitia unei modificari semnificative a indicilor monetari de referinta poate face ca valoarea acestor costuri sa depaseasca un anumit nivel maxim acceptabil, din ratiuni economice si de buna functionare, pentru Banca, rezulta fara putinta de tagada faptul ca posibilitatea majorarii dobanzii, precum si motivele care ar justifica din punct de vedere economic aceasta modificare, au fost fundamentate contractual si in mod expres permise de Legea nr. 193/2000.
A precizat faptul ca parata nu a crescut niciodata rata dobanzii peste nivelul stabilit prin acordul partiilor.
Faptul ca dupa intrarea in vigoare a OUG 174/2008 si a OUG nr.50/2010 a necesitat o schimbare si o adaptare a contractelor de credit la cerintele imperative ale legii nu este de natura a invalida anumite prevederi contractuale care au respectat legislatia in vigoare la data semnarii contractului.
A invederat ca in data de 28.12.2008 au intrat in vigoare prevederile OUG nr.174/2008 prin care erau completate prevederile OG nr.21/1992 (art.93), iar parata nu mai avea dreptul sa modifice clauzele referitoare la consturi, cu exceptia modificarilor impuse prin lege (ex. OUG nr.50/2010).
A precizat ca, odata cu intrarea in vigoare a OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobanda, nu a mai fost posibila decat prin semnarea unui act aditional la contract.
O.B.R. SA a respectat dispozitiile legale care au facut imposibila aplicarea clauzelor din contractul de credit referitoare la modificarea nivelului dobanzii.
Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit intrucat, incepand cu luna decembrie 2008, o data cu intrarea in vigoare a prevederilor OUG nr. 174/2008, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobanda (fara ca actul normativ sa distinga cu privire la ce ar fi putut sa insemne modificarea), nu a mai fost posibila decat prin semnarea unui act aditional la contractul de credit, cu exceptia modificarilor impuse prin OUG nr.50/2010.
In conformitate cu prevederile art.95 (5) din OUG nr.50/2010, care a intrat in vigoare la 21.06.2010, clauzele contractului de credit semnat cu acest reclamant a fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonantei incepand cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevazuta in art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010.
Din dispozitiile Directivei nr.93/13/CEE rezulta insa ca suntem in prezenta unui dezechilibru semnificativ doar in imprejurarea in care exista obligatii doar pentru consumator, furnizorul neasumandu-si nicio contraprestatie. Clauza reclamata ca abuzivA nu determina procurarea unui avantaj pentru banca in detrimentul cocontractantului. Acest fapt este demonstrat si de faptul ca parata  nu a modificat niciodata in crestere rata dobanzii peste nivelul stabilit prin acordul partiilor in perioada in care respectiva clauza s-a aflat in contract.
Mai mult, parata a eliminat in mod expres clauzele respective in conformitate cu prevederile art.37 din OUG nr.50/2010, dar clientii au solicitat eliminarea actului aditional si implicit reintroducerea clauzei in contract.
Cu privire la clauza prevazuta la art.7 pct. b), parata a aratat urmatoarele:
In fapt anterior incheierii contractului, reclamantul a luat la cunostinta de conditiile creditarii, inclusiv de existenta acestui comision conform prevederilor art.19.6 din contract.
Parata apreciaza, de asemenea, ca pentru un consumator mediu, clauza este clar redactata. Mai arata ca odata informat, cumparatorul in genere si consumatorul in particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii intelepte in raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi: situatia financiara proprie, prezenta sau viitoare si posibilitatile de respectare a obligatiilor de plata ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs care sa corespunda criteriilor personale ale fiecaruia.
Cu privire la caracterul negociat al clauzei contractuale preciza faptul ca cei doi clienti au luat la cunostinta anterior semnarii de clauzele contractului de credit si de documentatia aferenta aprobarii, acceptand termenii contractuali prin semnarea contractului de credit. Intrucat societatea nu detine un monopol pe piata de creditare, astfel incat sa influenteze si sa impuna clauzele contractuale, produse de creditare similare fiind practicate de majoritatea institutiilor financiare, clientii au ales in cunostinta de cauza produsul care a raspuns cel mai bine nevoilor acesteia. Clientii nu au cerut eliminarea/modificarea acestei clauze contractuale la momentul semnarii contractului de credit.
Acest comision a fost precis determinat, in cota procentuala, fiind indicata inclusiv moneda in care urmeaza a fi achitat. In acelasi timp acest comision a fost perceput ca o contraprestatie a unui serviciu corelativ oferit de catre cocontractant, serviciu care consta in procesarea documentelor si intocmirea intregii documentatii necesare in vederea acordarii creditului.
Referitor la conditia dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor a aratat ca acest comision este perceput raportat la volumul si complexitatea documentatiei generata de acordarea creditului.
In functie de produsul de creditare solicitat de fiecare potential client se procedeaza la solicitarea si analiza unor documente specifice. Nu se poate pune semnul egalitatii intre documentele analizate in cazul in care se solicita un credit in cuantum de 1000 RON si cele solicitate si analizate in cazul in care se solicita un credit in valoare de 60.000 CHF si nici intre volumul de munca si documentele ce se cer a fi intocmite. Astfel, la incheierea unui contract de credit imprumutatul pe langa analiza documentelor prezentate de catre potentialul client suporta cheltuieli legate de intocmirea documentatiei de credit, redactarea contractelor de garantie, intocmirea documentelor de tragere a creditului, etc. In functie de toate aceste elemente se spreciaza care sunt costurile generate de incheierea unui contract si se propune potentialului client introducerea in contract a unei clauze care sa cuprinda comisionul de acordare. Astfel, comisionul de acordare reprezinta o cheltuiala aferenta intocmirii documentatiei de credit fiind, in fapt, contravaloarea unei activitati serviciu prestate de banca clientului (acordarea imprumutului). Documentatia de credit cuprinde atat documentele depuse de potentialul client la banca in vederea analizarii posibilitatii de acordare a unui credit, precum adeverinta de salariu, acte de proprietate ale bunurilor cu care intentioneaza sa garanteze creditul, cererea de credit, etc., cat si documentele intocmite de banca, dupa aprobarea creditului, cum ar fi: contractul de credit, contractul/contractele de garantii, graficul de rambursare, etc.
Mai mult, acest comision, fiind cunoscut de la data semnarii contractului, a fost acceptat in mod direct de catre client, fiind aplicabile prevederile art.969 Cod civ., in vigoare la data semnarii contractului, ce acorda valoare de lege contractului semnat intre parti.
In concluzie, comisionul de acordare reprezinta o plata datorata, derivand din contractul de credit incheiat de catre reclamanti cu O.B. Romania S.A. si din aplicarea principiului enuntat la art. 969 Cod civil strivit caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
Acest comision a fost legal si corect perceput, fiind rezultatul manifestarii de vointa a partilor, materializata in contract. Perceperea acestui comision nu il pune pe furnizor intr-o pozitie superioara si nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor pe durata derularii contractului, atat timp cat consumatorul este cel care, prin vointa sa de acceptare a platii acestui comision, determina insasi nasterea raportului juridic de obligatii dintre parti, iar pe de alta parte stabilirea costului documentatiei de creditare este reglat in mod natural de concurenta intre banei pentru atragerea de noi clienti.
Ceea ce omite reclamantul, atunci cand face referire la art.4 din Legea nr.193/2000 sunt prevederile alin.6 care arata ca „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil". Aceasta prevedere a fost emisa de legiuitorul roman in cadrul transpunerii in dreptul intern a dispozitiei comunitare in materie tart. 4 alin. 2 al Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii) conform careia „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.”.
 Asadar „pentru a se putea trece insa la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus mentionate, se impune o analiza a prevederilor care excepteaza anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv", astfel cum a statuat ICCJ, Sectia a II-a civ, dec.nr.4685/2012. Astfel dupa cum se retine in cadrul aceleiasi decizii, „clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului”. In acelasi sens, art. 3 lit. g si i) din Directiva 2008/48/CE din 2008 privind contractele pentru consumatori prevede ca: „(g) costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale (...)”.
Din coroborarea celor de mai sus rezulta cu evidenta ca, dupa cum a retinut si inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia sus-citata, atat dobanda, cat si comisionul ce fac obiectul prezentului litigiu „ca si componenta a pretului creditului care reprezinta cea mai mare parte a costului creditului sunt exceptate in speta de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000, intrucat clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al conventiei de credit, respectiv pretul serviciului de finantare, sunt exprimate fara echivoc, in mod clar, in asa fel incat sa conduca la concluzia ca, la momentul acordului de vointa, consumatorilor nu le-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul conventiei, iar termenii utilizati pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili si apti de a fi intelesi cu ajutorul gandirii logice”.
Identitatea acestei concluzii in speta se justifica prin identitatea situatiei (in contractele de credit din cadrul dosarului in care s-a pronuntat decizia sus-mentionata banca avea dreptul de a modifica dobanda in caz de schimbari semnificative pe piata monetara). Dupa cum s-a aratat intr-o alta decizie de speta „este evident ca la momentul semnarii contractului semnatarii au avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta de clauzele sale prin simpla citire a inscrisului pe care si-au pus semnaturile. Deci, posibilitatea reala de a lua la cunostinta de clauzele contractuale a existat, imprumutatul putand lua la cunostinta de toate aceste clauze prin simpla citire a inscrisului".
Cu privire la solicitarea de restituirea a unor sume incasate in temeiul contractului, parata a solicitat respingerea cererii din urmatoarele motive:
Parata a solicitat sa retina faptul ca parata a incasat toate sumele in contract, conform scadentarului semnat de catre client pe fiecare pagina.
Platile efectuate de catre reclamanti in contul creditului (rata de capital + rata de dobanda) au fost plati datorate in temeiul unui contract valabil incheiat de parti. Incidente in acest sens sunt si dispozitiile art. 1092 Cod civil potrivit caruia „orice plata presupune o datorie”. De asemenea, admiterea acestei actiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezinta contracte cu executare succesiva, deoarece obligatia imprumutatului se executa in timp, prin rate succesive, iar obligatia imprumutatorului de a lasa la dispozitia celui dintai suma de bani, se intinde pe toata durata contractuala.
A precizat ca reclamantul a formulat solicitare de verificare a contractului si catre A.N.P.C. Aceasta institutie a constatat ca parata a respectat toare prevederile legale si contractuale.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata, parata a solicitat instantei respingerea acestui capat de cerere ca neintemeiat, iar in subsidiar, a solicitat instantei aplicarea prevederilor art.451 (2) Cod Proc. Civ.
In drept, parata a invocat dispozitiile art.204 si urm C.pr.civila, Legea nr.193/2000, Legea nr.288/2010, OUG nr.174/2008 si OUG nr.50/2010.
In probatiune, parata a solicitat incuviintarea probei prin inscrisuri, interogatoriu, anexand la cerere, in copie, inscrisuri.
In data de 17 februarie 2014, reclamantul a formulat raspuns la intampinare.
In data de 17 februarie 2014, reclamantul a depus cerere aditionala, prin care a solicitat instantei sa constate ca fiind abuziva si sa dispuna anularea capitolelor din conventia de credit nr.C2202/1000/7734 din data de 08.07.2008, respectiv art. 6 pct.6.2. „ Dobanda este variabila  in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul clientului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat incepand cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate” si art. 7 pct. 7.3 „ pe parcursul derularii creditului, Banca poate modifica unilataral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul Clinetului. Noul nivel al comisioanelor va fi publicat in tariful de taxa si comisioane si va fi afisat la sediile Bancii.”
Reclamantul a solicitat restituirea tuturor sumelor ce au fost platite in plus fata de dobanda stabilita initial in contract raportat la valoarea dobanzii de referinta.
In data de 22.04.2014, parata a depus completari la intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei de obiect a capatului 1 din cererea precizata, exceptia lipsei de obiect a capatului de cerere din cererea precizata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la solicitarea de restituire a sumelor pentru perioada 11.07.2008 – 20.03.2011.
A aratat, in esenta, ca si clauza prevazuta la art.7.3 din contractul initial a fost eliminata conform OUG nr.50/2010, precizand ca aceasta clauza a produs efecte doar pana la data de 27.12.2008 (cand au intrat in vigoare dispozitiile OUG nr.174/2008).
In data de 29.05.2014, reclamantul a depus raspuns la completarea la intampinare.
In data de 18 august 2014, parata a depus completari la intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat contractul a fost cesionat catre O.F.S.B. si, ulterior, O.F.Z., reclamantul fiind instiintat asupra cesiunii.
La termenul de judecata din 06 martie 2015, instanta a dispus introducerea in cauza a numitilor V.A. si M.C..
In cauza, instanta a administrat proba cu interogatoriul paratei si proba prin inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Analizand prioritar, in baza art.248 C.pr.civila, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata, instanta retine urmatoarele:
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii.
In speta, avand in vedere faptul ca parata este parte a contractului de credit, precum si imprejurarea ca parata a cesionat doar creanta nascuta din acest contract, instanta apreciaza ca parata are calitate procesuala in prezenta cauza.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata, instanta retine urmatoarele:
Tinand cont de faptul ca efectul constatarii caracterului abuziv al unor clauze este echivalenta cu constatarea nulitatii absolute a acestora, care poate fi invocata oricand, instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit si restituirea sumelor percepute in temeiul clauzelor abuzive, ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, in fapt, in data de 08.07.2008, intre O.B.R. S.A., prin Sucursala Sf. Gheorghe, in calitate de banca, N.O., in calitate de imprumutat, a intervenit Contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2202/1000/7734, avand ca obiect acordarea unui imprumut in valoare de  37.440 CHF, ce trebuia restituit in termen de 236 luni (filele 14-29).
Contractul a fost semnat si de catre co-debitorii V.A. si M.C..
Avand in vedere prevederile art.95 din O.U.G. nr.50/2010, O.F.S. B.V., in calitate de creditor, prin O.B.R. S.A., in calitate de Administrator si Agent de Colectare a Activelor, a emis Actul aditional  din 20.09.2010 la Contractul de credit nr.C2202/1000/7734, prin care s-a hotarat, printre altele, ca acest contract se completeaza cu dispozitiile prevazute in Anexa „Clauze specifice, conforme Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.50/2010” la prezentul act aditional, iar celelalte clauze din contractul initial au ramas neschimbate (f.173-179).
In ceea ce priveste caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate in conventia initiala se retine ca reclamantul a solicitat, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale:
- care prevad mecanismul de calculare a dobanzii variabile potrivit contractului initial (art.6.1, art.6.2.);
- referitoare la comisionul de acordare in cuantum de 2% din valoarea creditului acordat (art.7.1 lit.b);
- referitoare la posibilitatea bancii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului (art.7 pct.7.3)
Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 (in vigoare la momentul incheierii contractului de credit), „ (1) Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.    (2) Prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia.” 
In cauza, se retine ca parata este comerciant in sensul legii, intrucat este o persoana juridica autorizata, care, in temeiul unor contracte ce intra sub incidenta legilor privind protectia consumatorilor, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, iar reclamantul este consumator in sensul aceleiasi legi, intrucat in contractul incheiat cu parata a actionat in scop personal, in afara oricarei activitati comerciale, industriale sau de productie, artizanale sau liberale.
Potrivit art. 4 din Legea nr.193/2000 (in vigoare la data incheierii contractului), „ (1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. (4) Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat incheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.”
Prin urmare, pentru a retine existenta unei clauze abuzive, instanta trebuie sa verifice urmatoarele conditii: 1) clauza contractuala sa nu fie fost negociata; 2) prin ea insasi sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; 3) dezechilibrul creat sa fie in detrimentul consumatorului, nefiind respectata cerinta bunei-credinte. De asemenea, instanta trebuie sa tina seama de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia, toti factorii care au determinat incheierea contractului, precum  si de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
In ceea ce priveste mecanismul de formare a dobanzii variabile potrivit Contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2202/1000/7734, in forma initiala, instanta retine urmatoarele:
In cazul in care prin actiune se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind mecanismul de modificare a dobanzii, instanta trebuie, in virtutea principiului rolului activ, sa stabileasca daca acestea sunt exprimate intr-un limbaj clar si inteligibil, daca lipsa unei asemenea exprimari nu inseamna, de fapt, lipsa negocierii si existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, precum si incalcarea exigentelor bunei-credinte prin introducerea acestor clauze.
In plus, instanta trebuie sa verifice daca elementele externe, indicate ca si factor modificator al cuantumului dobanzilor si comisioanelor, sunt reglementate in mod clar, astfel incat reclamantul, in calitate de consumator, sa inteleaga evolutia acestui element de cost (consecintele economice ale contractului), dar si daca nu cumva, prin modul de formulare, evolutia acestui component al costului este lasata la liberul arbitru al specialistului, adica al bancii.
Asadar, este abuziva o astfel de clauza in cazul in care din felul in care este redactata nu se poate deduce, in mod clar si inteligibil, care va fi evolutia in timp a partii variabile a dobanzii pe care consumatorul trebuie sa o plateasca bancii, modul de redactare dand posibilitatea acesteia sa aprecieze, in mod unilateral, criteriile in functie de care va stabili aceasta componenta a dobanzii, creandu-se, astfel, un vadit dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorului.
Astfel, avand in vedere faptul ca la momentul incheierii contractului de credit, partile au optat pentru o rata variabila a dobanzii de 7,79% pe an, ce putea fi modificata de banca in mod unilateral in functie de fluctuatia indicelui de referinta pentru franci elventiei (LIBOR), vazand ca parata nu a probat ca in perioada 28.07.2008 – 20.09.2010 (data incheierii actului aditional) banca nu s-ar fi folosit de aceasta clauza in sensul modificarii  ratei dobanzii in functie de politica subiectiva a acesteia, instanta apreciaza ca, in cauza dedusa judecatii, stipulatia contractuala cuprinsa in art.6.2 din Contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2202/1000/7734 (in forma initiala) care prevede  posibilitatea paratei de a modifica unilateral dobanda in conformitate cu polita bancii, constituie o clauza abuziva, intrucat, aceasta dispozitie contractuala a putut produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiilor celor doua parti, in detrimentul reclamantului.
Avand in vedere faptul ca nulitatea absoluta, in principiu, nu poate fi acoperita prin confirmare, precum si imprejurarea ca incheierea unui act aditional nu poate produce efecte retroactive asupra clauzelor initiale din contractul incheiat cu un consumator, instanta apreciaza ca reclamantul justifica interesul de a supune analizei instantei caracterul abuziv al unor clauze inserate in cuprinsul contractului initial, cu atat mai mult cu cat aceste clauze au produs efecte juridice in patrimoniul acestuia.
Drept pentru care, instanta va inlatura apararea paratei in sensul ca prin incheierea actului aditional cererea reclamantului ar fi lipsita de obiect.
Ca atare, prin intrarea in vigoare a OUG nr.50/2010 modificarea contractelor de credit nu s-a realizat ope legis, ci prin incheierea actelor aditionale in conditiile art.95 alin.2 din OUG nr.50/2010.
In legatura cu apararea „precizam faptul ca subscrisa nu a crescut niciodata rata dobanzii peste nivelul stabilit prin acordul partilor”, instanta observa ca parata nu a sesizat ca, in realitate, i se imputa faptul ca si-a rezervat dreptul de a percepe dobanda prin raportare la nivelul maxim la care poate ajunge indicele de referinta Libor, chiar si atunci cand indicele de referinta scade simtitor (aceasta reprezinta  perioada in care banca realizeaza cel mai mare profit, pe seama consumatorului, in conditiile in care  veniturile sunt aceleasi, iar costurile de finantare se reduc considerabil).
Aceasta aparare nu poate fi avuta in vedere si prin prisma faptului ca in ipoteza in care parata ar creste rata dobanzii peste nivelul stabilit prin acordul partilor devin incidente dispozitiile referitoare la executarea necorespunzatoare a contractului (raspunderea contractuala).
Fate de cele expuse, intrucat instanta nu este indreptatita sa modifice contractul, precum si faptul ca acest contract isi poate produce efectele in continuare, completul de judecata va constata nulitatea absoluta partiala a art.6.2 din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2204/1000/7734 (in forma avuta pana la incheierea Actului aditional din 20.09.2010), in ceea ce priveste posibilitatea paratei de a modifica unilateral dobanda curenta in conformitate cu  politica bancii.
Instanta a apreciat ca Actul aditional din 20.09.2010 isi produce efectele fata de reclamant in conditiile art.95 alin. (3) si (5) din O.U.G. nr.50/2010 (in forma initiala), intrucat din actele dosarului reiese ca acest act aditional a fost comunicat reclamantului, iar acesta din urma nu a refuzat in mod expres clauzele acestui act.
Astfel, instanta a tinut seama de inscrisurile aflate la filele 160-163, in special de adresa nr.1412/18.10.2010 emisa de ANPC, din cuprinsul careia reiese ca anterior sesizarii acestei institutii reclamantul a primit actul aditional, acesta fiind nemultumit de comisionul de rambursare si de noul mecanism de calculare a dobanzii (7,57% + libor CHF la 3 luni). De asemenea, Actul aditional nr.1 din 28.04.2011 a avut ca obiect modificarea „contractului de credit (...) astfel cum a fost modificat prin actele aditionale ulterioare”.
Prin urmare, sustinerea reclamantului in sensul ca actul aditional din 20.09.2010 nu i-a fost comunicat nu corespunde adevarului.
In privinta clauzei contractuale care prevede dreptul de a percepe  comisionul de acordare a creditului calculat la valoarea initiala a creditului, instanta apreciaza ca aceasta nu este abuziva.
Potrivit respectivei clauze (cuprinsa in art. 7.1. lit.b) din contractul reclamantului) comisionul de acordare a creditului este calculat ca procent la suma solicitata si este retinut din imprumut la data acordarii acestuia.
Respectiva clauza contractuala nu a fost negociata intre parti, fiind parte intr-un contract preformulat. Acest fapt, prin el insusi, nu este suficient pentru a demonstra ca respectiva clauza este abuziva.
Instanta apreciaza ca nu exista un dezechilibru intre drepturi si obligatii si ca nu sunt incalcate exigentele bunei-credinte, prin perceperea acestui comision de acordare de 2%, calculat la valoarea creditului.
Acordarea creditului se face in baza analizei documentelor puse la dispozitie de client, analiza ce presupune existenta unor costuri in legatura cu verificarile impuse de respectiva situatie.
In consecinta, nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturi si obligatii, deoarece este la latitudinea bancii stabilirea comisionului de acordare a creditului intr-o anumita forma, respectiv un procent din valoarea creditului sau o suma fixa. La data incheierii contractului de credit al reclamantului nu era interzisa stabilirea comisionului de acordare in raport de valoarea creditului, numai prin prevederi legale ulterioare (art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010) s-a stabilit ca pentru analiza dosarului se percepe un comision in suma fixa.
Prin urmare, reclamantul nu este indreptatit sa solicite restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de acordare.
Cat priveste precizarea marjei bancii si refacerea graficului de rambursare raportat la marja fixa de la data incheierii contractului, instanta constata ca solicitarea reclamantului este nejustificata, intrucat pana la data incheierii actului aditional rata dobanzii nu s-a calculat prin raportare la marja a bancii.
In plus, tinand seama de faptul ca OUG nr.50/2010 a intrat in vigoare ulterior incheierii contractului de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2204/1000/7734, instanta nu poate primi sustinerile reclamantului in sensul ca in contract ar fi trebuit mentionata componenta efectiva a dobanzii (marja fixa + valoarea indicelului de referinta Libor la 3 luni), intrucat acest lucru ar insemna nesocotirea principiului neretroactivatii legii consacract prin art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei.
Asadar, la momentul acordarii creditului banca, era indreptatita sa insereze clauza prin care dobanda contractuala urma sa varieze in functie de evolutia unor indicatori obiectivi, in speta indicele de referinta LIBOR, fara a fi tinuta sa mentioneze in mod expres marja bancii.
In acest context, trebuie amintit si textul art.9³ lit.g) din O.G. nr.21/1992, ce a fost introdus ulterior acordarii creditului (prin OUG nr.174/2008), care a stabilit in sarcina furnizorilor de servicii financiare urmatoarea regula „in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: 1. variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru”.
Cu privire la posibilitatea bancii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului (art.7 pct.7.3 din contractul de credit in forma initiala), analizand cuprinsul art.7 din contractul de credit, instanta constata ca pe parcursul derularii contractului doar modificarea unilitarala a comisionului de rambursare poate crea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor semnatare ale conventiei, in detrimentul consumatorului. Prin urmare, sub acest aspect, clauza art.7.3 din contractul de credit este abuziva.
Avand in vedere faptul ca aceasta clauza nu a fost redactata intr-un mod clar si inteligibil, intrucat consumatorul nu a putut prevedea consecintele economice ale acestei clauze, instanta apreciaza ca aceasta clauza poate fi analizata prin prisma dispozitiilor art.4 alin.6 teza finala din Legea nr.193/2000.
Asadar, tinand seama si de faptul ca prin Actul aditional, in special prin art.4, comerciantul a modificat clauzele contractuale astfel incat acestea respecte  dispozitiile art.36 din OUG nr.50/2010, instanta va constata nulitatea absoluta partiala a art.7.3. din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/1000/7734, in forma initiala, in masura in care se refera si la comisionul de rambursare anticipata.
Ulterior incheierii actului aditional, in baza art.4.2., parata nu mai este indreptatita sa perceapa comision de rambursare anticipata.
Fata de cele mai sus retinute, vazand ca reclamantul nu a produs probe care sa ateste ca a achitat vreo suma de bani in baza clauzelor abuzive, in baza art.4 din Legea nr.193/2000, instanta va admite in parte cererea, in sensul ca: va constata nulitatea absoluta partiala a art.6.2 din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2204/1000/7734, in ceea ce priveste posibilitatea paratei de a modifica unilateral dobanda curenta in conformitate cu  politica bancii; va constata nulitatea absoluta partiala a art.7.3. din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/1000/7734, in masura in care se refera si la comisionul de rambursare anticipata; va respinge in rest cererea, ca nefondata.
Pentru aceste considerente,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, ca nefondata.
Respinge exceptia prescriptiei extinctive, ca nefondata.
Admite in parte cererea privind pe reclamant N.O., cu domiciliul in municipiul …., cu domiciliul ales in ….. si pe parat O.B.R. SA cu sediul in …., intervenient V.A. cu domiciliul ales in …. intervenient M.C. cu sediul in ….
Constata nulitatea absoluta partiala a art.6.2 din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr.C2204/1000/7734, in ceea ce priveste posibilitatea paratei de a modifica unilateral dobanda curenta in conformitate cu  politica bancii.
Constata nulitatea absoluta partiala a art.7.3. din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/1000/7734, in masura in care se refera si la comisionul de rambursare anticipata.
Respinge in rest cererea, ca nefondata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 02 octombrie 2015.

PRESEDINTE                                                                   GREFIER