Cerere in anulare ordonan?a de plata admisa. Pla?i par?iale efectuate pe parcursul solu?ionarii cererii de emitere a ordonan?ei de plata.
(Hotarare nr. 13674 din data de 20.07.2016 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 11.05.2015 sub nr. 51449/299/2015, petenta-debitoare R.M.S.R.L. in contradictoriu cu intimata-creditoare W.A.S.R.L. a formulat cerere in anulare impotriva sentintei civile nr. 2932/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 1 in dosarul nr. 2362/299/2015, prin care a solicitat admiterea cererii in anulare si anularea in parte asentintei mentionate anterior.
In motivare petenta-debitoare a aratat in esen?a faptul ca, in mod gre?it instan?a, fara a lua in calcul valoarea pla?ilor par?iale efectuate a stabilit suma restanta la valoarea de 131416,67 lei, corect fiind suma de 121416,67 lei.
In drept, au fost invocate prevederile art.1013 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 100 lei.
La solicitarea instantei, a fost atasat dosarul de fond nr. 2362/299/2015 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Legal citata intimata-creditoare nu a depus la dosar intampinare.
La termenul de judeca din data de 10.07.2015, dupa punerea in discu?ia par?ilor, instan?a a respins cererea de amanare formulata de catre intimata-creditoare ca neintemeiata, iar in temeiul art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedura civila, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Ordonan?a nr.2932/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 2362/299/2015, a fost admisa cererea de emitere a ordonantei de plata, fiind obligata petenta-debitoare la plata catre intimata-creditoare a sumei de 131416,67 lei, reprezentand debit principal, la care se adauga valoarea dobanzii legale calculata asupra debitului, precum ?i la plata sumei de 200 lei reprezentand valoarea taxei judiciare de timbru, luandu-se act de faptul ca onorariul avocatului va fi solicitat pe cale separata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere ca, valoarea si exigibilitatea creantei in cuantum de 131.416,67 lei rezulta din inscrisuri insusite de catre debitoare, respectiv din facturile fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, acceptarea lor fiind confirmata prin inregistrarea in contabilitate, conform extrasului de cont din data de 22.10.2013, acesta fiind semnat si stampilat, fara obiectii, de contabilul societatii debitoare.
Astfel, s-a re?inut ca, debitul este cert, existenta lui neindoielnica reiesind din inscrisurile insusite de ambele parti, este lichida, cuantumul sau fiind determinat prin inscrisurile mentionate, si este exigibil, termenul de plata stabilit in fiecare factura fiscala fiind implinit. Totodata, instanta a stabilit ca obligatia consta in plata unei sume de bani si ca rezulta dintr-un contract civil incheiat in forma simplificata, prin acceptarea de catre debitoare a marfurilor furnizate de societatea creditoare.
In continuare, instan?a a re?inut ca, intampinarea formulata de catre debitoare este vadit neintemeiata, avand in vedere ca primirea marfurilor furnizate de creditoare, sub semnatura angajatilor debitoarei insarcinati cu aceasta activitate, face dovada acceptarii facturilor fiscale, neexistand nicio dispozitie legala care sa impuna aplicarea stampilei societatii. Mai mult, inregistrarea in contabilitate a debitului rezultat din cele 11 facturi fiscale, conform extrasului de cont din data de 22.10.2013, coroborata cu faptul ca marfurile pretins necorespunzatoare nu au fost restituite, inlatura orice dubiu cu privire la modalitatea de acceptare a facturilor.
De asemenea, instan?a a stabilit ca sustinerile debitoarei privind efectuarea unor plati partiale nu afecteaza, ci confirma caracterul cert, lichid si exigibil al creantei deduse judecatii, pentru dovedirea acestor aparari nefiind necesara administrarea altor probe decat cele prevazute de art. 1020 alin. 1 Cod procedura civila. Prin inscrisurile depuse de debitoare in sedinta publica din 17.02.2015, aceasta a dovedit efectuarea unor plati in valoare de 18.342 lei din creanta facturata in cuantum de 149.758,67 lei, astfel incat restul neachitat este in cuantum de 131.416,67 lei, creditoarea reducandu-si pretentiile la aceasta suma.
Apararile debitoarei in sensul ca ar fi necesara efectuarea unei expertize contabile au fost inlaturate, avand in vedere ca aceasta a recunoscut inregistrarea in contabilitate a sumelor cuprinse in facturile fiscale, aspect mentionat in partea finala a intampinarii.
Nu au fost gasite intemeiate nici sustinerile debitoarei privind lipsa caracterului cert al creantei pe motiv ca facturile fiscale nu au fost semnate de reprezentantul legal al societatii, inregistrarea in contabilitate a facturilor fiscale avand semnificatia recunoasterii creantei si facand dovada impotriva debitoarei, conform art. 277 alin. 2 si art. 280 alin. 1 Cod procedura civila.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere privind obligarea societatii debitoare la plata dobanzii legale, instanta a re?inut ca, in speta de fata, sunt incidente dispozitiile art. 1523 alin. 2 lit. d Cod civil, conform carora debitorul se afla in intarziere atunci cand nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi, si cele ale art. 1535 alin. 1 Cod civil, conform carora, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca un prejudiciu.
In conformitate cu art. 1017 alin. 1 Cod procedura civila, in cazul in care rata dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei, rata de referinta stabilita pentru prima zi calendaristica a semestrului aplicandu-se pe intregul semestru. Potrivit art. 1 alin. 3 si art. 3 alin. 21 din O.G. nr. 13/2011, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare, iar rata dobanzii legale penalizatoare in raporturile dintre profesionisti se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 8 puncte procentuale.
Societatea debitoare se afla de drept in intarziere din momentul in care obligatia a devenit exigibila, motiv pentru care, avand in vedere ca partile nu au convenit cuantumul penalitatilor de intarziere, instan?a a dispus obligarea debitorului la plata dobanzii legale penalizatoare calculate conform art. 3 alin. 21 asupra fiecarei sume facturate restante de la scadenta facturii fiscale si pana la data platii efective.
In ceea ce prive?te cheltuielile de judecata, in baza art.453 alin.1 din NCPC, instanta a obligat parata-debitoare sa achite reclamantei-creditoare suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru. In ceea ce priveste onorariu de avocat, instan?a a luat act de faptul ca acesta va fi solicitat pe cale separata.
Instanta, in ceea ce priveste motivele invocate de petenta-debitoare prin cererea in anulare urmeaza a le retine din urmatoarele considerente:
In legatura cu debitul in privinta caruia s-a emis ordonanta de plata, instan?a re?ine ca, acesta vizeaza facturile fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, in cuantum total de 149758,67 lei din valoarea carora au fost efectuate pla?i par?iale, instan?a de fond dispunand obligarea debitorului la restul de plata restant in cuantum de 131416,67.
In ceea ce prive?te sus?inerea debitoarei-petente potrivit careia, debitul la care a fost obligata nu a fost calculat in mod corect, instan?a va re?ine apararile acesteia.
Astfel, instan?a re?ine ca din valoarea facturilor fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, in cuantum total de 149758,67 lei debitorul a achitat inainte de introducerea cererii de chemare in judecata suma de 13341 lei, iar pe parcursul solu?ionarii dosarului nr.2362/299/2015 a mai efectuat pla?i par?iale in cuantum de 15000 lei (f.57-58 dos.2361/299/2015).
In plus, instan?a re?ine ca potrivit adresei emise de catre creditorul intimat, la data de 05.03.2015 (f.4) petenta-debitoare R.M.S.R.L. figura in evidentele contabile cu un rest de plata in cuantum de 121416,67 lei, care urmeaza a fi achitat potrivit tranzac?iei incheiata intre par?i (f.5).
Avand in vedere motivele de fapt si de drept mentionate anterior, precum ?i obiectul prezentei cereri instanta urmeaza sa admita cererea in anulare, va anula in parte ordonan?a 2932/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 2362/299/2015, in sensul ca, va admite in parte cererea de chemare in judecata ?i va obliga debitoarea la plata catre creditoare, in termen de 20 de zile de la comunicare, a sumei de 121416,67 lei, reprezentand rest plata debit principal, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei 2932/17.02.2015.
In motivare petenta-debitoare a aratat in esen?a faptul ca, in mod gre?it instan?a, fara a lua in calcul valoarea pla?ilor par?iale efectuate a stabilit suma restanta la valoarea de 131416,67 lei, corect fiind suma de 121416,67 lei.
In drept, au fost invocate prevederile art.1013 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 100 lei.
La solicitarea instantei, a fost atasat dosarul de fond nr. 2362/299/2015 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Legal citata intimata-creditoare nu a depus la dosar intampinare.
La termenul de judeca din data de 10.07.2015, dupa punerea in discu?ia par?ilor, instan?a a respins cererea de amanare formulata de catre intimata-creditoare ca neintemeiata, iar in temeiul art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedura civila, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Ordonan?a nr.2932/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 2362/299/2015, a fost admisa cererea de emitere a ordonantei de plata, fiind obligata petenta-debitoare la plata catre intimata-creditoare a sumei de 131416,67 lei, reprezentand debit principal, la care se adauga valoarea dobanzii legale calculata asupra debitului, precum ?i la plata sumei de 200 lei reprezentand valoarea taxei judiciare de timbru, luandu-se act de faptul ca onorariul avocatului va fi solicitat pe cale separata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere ca, valoarea si exigibilitatea creantei in cuantum de 131.416,67 lei rezulta din inscrisuri insusite de catre debitoare, respectiv din facturile fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, acceptarea lor fiind confirmata prin inregistrarea in contabilitate, conform extrasului de cont din data de 22.10.2013, acesta fiind semnat si stampilat, fara obiectii, de contabilul societatii debitoare.
Astfel, s-a re?inut ca, debitul este cert, existenta lui neindoielnica reiesind din inscrisurile insusite de ambele parti, este lichida, cuantumul sau fiind determinat prin inscrisurile mentionate, si este exigibil, termenul de plata stabilit in fiecare factura fiscala fiind implinit. Totodata, instanta a stabilit ca obligatia consta in plata unei sume de bani si ca rezulta dintr-un contract civil incheiat in forma simplificata, prin acceptarea de catre debitoare a marfurilor furnizate de societatea creditoare.
In continuare, instan?a a re?inut ca, intampinarea formulata de catre debitoare este vadit neintemeiata, avand in vedere ca primirea marfurilor furnizate de creditoare, sub semnatura angajatilor debitoarei insarcinati cu aceasta activitate, face dovada acceptarii facturilor fiscale, neexistand nicio dispozitie legala care sa impuna aplicarea stampilei societatii. Mai mult, inregistrarea in contabilitate a debitului rezultat din cele 11 facturi fiscale, conform extrasului de cont din data de 22.10.2013, coroborata cu faptul ca marfurile pretins necorespunzatoare nu au fost restituite, inlatura orice dubiu cu privire la modalitatea de acceptare a facturilor.
De asemenea, instan?a a stabilit ca sustinerile debitoarei privind efectuarea unor plati partiale nu afecteaza, ci confirma caracterul cert, lichid si exigibil al creantei deduse judecatii, pentru dovedirea acestor aparari nefiind necesara administrarea altor probe decat cele prevazute de art. 1020 alin. 1 Cod procedura civila. Prin inscrisurile depuse de debitoare in sedinta publica din 17.02.2015, aceasta a dovedit efectuarea unor plati in valoare de 18.342 lei din creanta facturata in cuantum de 149.758,67 lei, astfel incat restul neachitat este in cuantum de 131.416,67 lei, creditoarea reducandu-si pretentiile la aceasta suma.
Apararile debitoarei in sensul ca ar fi necesara efectuarea unei expertize contabile au fost inlaturate, avand in vedere ca aceasta a recunoscut inregistrarea in contabilitate a sumelor cuprinse in facturile fiscale, aspect mentionat in partea finala a intampinarii.
Nu au fost gasite intemeiate nici sustinerile debitoarei privind lipsa caracterului cert al creantei pe motiv ca facturile fiscale nu au fost semnate de reprezentantul legal al societatii, inregistrarea in contabilitate a facturilor fiscale avand semnificatia recunoasterii creantei si facand dovada impotriva debitoarei, conform art. 277 alin. 2 si art. 280 alin. 1 Cod procedura civila.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere privind obligarea societatii debitoare la plata dobanzii legale, instanta a re?inut ca, in speta de fata, sunt incidente dispozitiile art. 1523 alin. 2 lit. d Cod civil, conform carora debitorul se afla in intarziere atunci cand nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi, si cele ale art. 1535 alin. 1 Cod civil, conform carora, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca un prejudiciu.
In conformitate cu art. 1017 alin. 1 Cod procedura civila, in cazul in care rata dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei, rata de referinta stabilita pentru prima zi calendaristica a semestrului aplicandu-se pe intregul semestru. Potrivit art. 1 alin. 3 si art. 3 alin. 21 din O.G. nr. 13/2011, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare, iar rata dobanzii legale penalizatoare in raporturile dintre profesionisti se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 8 puncte procentuale.
Societatea debitoare se afla de drept in intarziere din momentul in care obligatia a devenit exigibila, motiv pentru care, avand in vedere ca partile nu au convenit cuantumul penalitatilor de intarziere, instan?a a dispus obligarea debitorului la plata dobanzii legale penalizatoare calculate conform art. 3 alin. 21 asupra fiecarei sume facturate restante de la scadenta facturii fiscale si pana la data platii efective.
In ceea ce prive?te cheltuielile de judecata, in baza art.453 alin.1 din NCPC, instanta a obligat parata-debitoare sa achite reclamantei-creditoare suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru. In ceea ce priveste onorariu de avocat, instan?a a luat act de faptul ca acesta va fi solicitat pe cale separata.
Instanta, in ceea ce priveste motivele invocate de petenta-debitoare prin cererea in anulare urmeaza a le retine din urmatoarele considerente:
In legatura cu debitul in privinta caruia s-a emis ordonanta de plata, instan?a re?ine ca, acesta vizeaza facturile fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, in cuantum total de 149758,67 lei din valoarea carora au fost efectuate pla?i par?iale, instan?a de fond dispunand obligarea debitorului la restul de plata restant in cuantum de 131416,67.
In ceea ce prive?te sus?inerea debitoarei-petente potrivit careia, debitul la care a fost obligata nu a fost calculat in mod corect, instan?a va re?ine apararile acesteia.
Astfel, instan?a re?ine ca din valoarea facturilor fiscale nr. 240 din 29.08.2012, nr. 244 din 28.09.2012, nr. 249 din 26.10.2012, nr. 253 din 26.11.2012, nr. 260 din 21.12.2012, nr. 273 din 30.01.2013, nr. 274 din 26.02.2013, nr. 279 din 22.03.2013, nr. 284 din 25.04.2013, nr. 285 din 24.05.2013 si nr. 291 din 28.06.2013, in cuantum total de 149758,67 lei debitorul a achitat inainte de introducerea cererii de chemare in judecata suma de 13341 lei, iar pe parcursul solu?ionarii dosarului nr.2362/299/2015 a mai efectuat pla?i par?iale in cuantum de 15000 lei (f.57-58 dos.2361/299/2015).
In plus, instan?a re?ine ca potrivit adresei emise de catre creditorul intimat, la data de 05.03.2015 (f.4) petenta-debitoare R.M.S.R.L. figura in evidentele contabile cu un rest de plata in cuantum de 121416,67 lei, care urmeaza a fi achitat potrivit tranzac?iei incheiata intre par?i (f.5).
Avand in vedere motivele de fapt si de drept mentionate anterior, precum ?i obiectul prezentei cereri instanta urmeaza sa admita cererea in anulare, va anula in parte ordonan?a 2932/17.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 2362/299/2015, in sensul ca, va admite in parte cererea de chemare in judecata ?i va obliga debitoarea la plata catre creditoare, in termen de 20 de zile de la comunicare, a sumei de 121416,67 lei, reprezentand rest plata debit principal, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei 2932/17.02.2015.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016