Constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit care stabilesc riscul valutar in sarcina exclusiva a imprumutatului. Inghetarea cursului de schimb valutar CHF-leu. Restituirea comisionului de administrare.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 85348/299/2015 reclaman?ii GT ?i GG in contradictoriu cu SC BANCA XXX SA au solicitat sa se constate caracterul abuziv al prevederilor  art.3.3 din Contractul de credit nr.0000/14.21.2007, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 4435,54 CHF reprezentand contravaloarea comisionului de administrare incasat abuziv, sa se dispuna obligarea paratei sa deruleze contractul de credit la cursul valutar la valoarea de la momentul semnarii contractului, respectiv 1 CHF=2,13 LEI ?i denominarea pla?ilor in moneda na?ionala.
In motivarea cererii, in esen?a reclaman?ii  sus?in caracterul abuziv al prevederilor contractului care permit bancii perceperea comisionului de administrare, precum ?i cele care stabilesc riscul valutar in sarcina exclusiva a imprumutatului.
In acest sens se arata ca potrivit art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 193/2000 o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza in detrimentul consumatorului  si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, o clauza contractuala fiind considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
Contractul de credit are caracterul unui contract standard preformulat, in sensul art.4 alin.3 din Legea 193/2000, deoarece  intruneste toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune. Intre consumator si banca exista o evidenta pozitie de inegalitate economica; clauzele contractuale reprezinta in fapt conditiile contractuale generale, amanuntite, stabilite de banca pentru perioada respectiva si anterior incheierii conventiei, pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclaman?ii. Clauzele contractuale sunt rezultatul manifestarii de vointa a  unei singure parti contractante, respectiv a paratei.
In continuare, reclaman?ii sus?in ca la momentul semnarii contractului nu le-au fost prezentat informa?iile necesare in baza carora sa poata aprecierea impactului economic al conven?iei. Clauza valutara inclusa in contractul de credit a prejudiciat consumatorii romani care au contractat imprumuturi, pentru ca stabilirea sumei pe care o aveau de rambursat s-a facut la rata de schimb leu-CHF, la un curs valutar care a crescut foarte mult. Evolutia cursului CHF a adus prejudicii consistente debitorilor, iar decizia de a contracta un credit  in aceasta moneda a fost determinata de catre parata printr-o promovare intensa. Parata a format consumatorului o impresie falsa cu privire la faptul ca creditul in CHF era net favorabil altor produse de creditare, din pricina stabilitatii monedei de referinta.
CHF a pornit de la un curs de 2,13lei = 1 CHF la momentul semnarii contractului ajungand la 4,26 lei = 1 CHF, ceea ce a afectat grav veniturile imprumutatilor, intr-un mod imprevizibil si in pofida informatiilor privind ata-zisa stabilitate a CHF. Parata nu a avertizat consumatorii cu privire la riscul valutar, cu toate ca avea aceasta obligatie legala. Neexecutarea obligatiilor ce reveneau paratei anterior momentului incheierii contractului  a facut imposibila intelegerea la acel moment de catre reclaman?i a riscurilor pe care le prezenta un credit in CHF, element ce evidentiaza reaua-credinta cu care a actionat banca la momentul la care a impus acordarea creditului in CHF.
Consecinta calificarii ca abuzive a clauzelor contractuale atacate consta  in lipsirea acestora de efecte in raport cu reclaman?ii in calitate de consumator.
De asemenea, reclaman?ii sus?in caracterul abuziv al prevederilor art.3.3 din contractul de credit aratand ca acesta nu a fost negociat, nu exista o contrapresta?ie din partea bancii ?i acesta nu a fost surprins in graficul de rambursare emis anterior semnarii contractului.
In sus?inerea cererii a fost invocata jurispruden?a CJUE, ICCJ ?i instan?elor na?ionale.
In drept cererea a fost motivata prin raportare la prevederile Legii nr.193/2000, C. Civ.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (f.10-70)
Prin intampinarea formulata parata a invocat excep?ia netimbrarii, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii se sus?ine ca in cauza nu sunt incidente prevederile Legii nr.193/2000, intrucat clauzele contractului au fost negociate, s-a folosit un limbaj inteligibil, banca a ac?ionat cu buna credin?a ?i nu s-a produs niciun dezechilibru semnificat intre drepturile par?ilor.
De asemenea, se sus?ine ca, clauzele referitoare la dobanda, comisioane precum si moneda in care s-a stabilit restituirea pretului contractului, sunt elemente care formeaza costul total al creditului, astfel ca instanta trebuie sa elimine din cadrul controlului un eventual caracter abuziv.
In drept au fost invocate prevederile Legii 193/2000, OUG 50/2000.
In sus?inerea intampinarii a fost atasata copie a contractului de credit.
Reclaman?ii au formulat raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din data de 24.21.2015, dupa punerea in discu?ia par?ilor, instan?a a respins ca neintemeiata excep?ia netimbrarii ?i a incuviin?at proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizand probele administrate in cauza, instan?a re?ine urmatoarele:
La data de 14.21.2007 s-a incheiat contractul de credit nr.0000 intre BANCA XXX in calitate de creditor si  GT ?i GG, in calitate de imprumuta?i, avand ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale in suma de 25000 CHF.
Conform clauzei 4.2 din contractul credit rambursarea ratelor ?i a tuturor pla?ilor se va face in valuta in care a fost acordat creditul.
Clauza 3.3 din contract, imprumutatului i se percepe, printre alte comisioane si un  comision de administrare in procent de 0.30% lunar din valoarea facilita?ii ramasa de rambursat.
Prin raportare la situa?ia de fapt re?inuta rezulta ca in speta sunt aplicabile dispozitiile Legii 193/2000, conform carora o clauza contractuala este considerata abuziva daca intruneste 3 conditii: nu a fost negociata direct cu consumatorul, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului, este contrara bunei credinte (art.1 si 4 din lege).
Instan?a constata ca, in cauza, contractul de credit incheiat de parti nu este negociat, ci are caracterul unui contract standard preformulat, in sensul dispozitiilor art.4 alin.3 din Legea 193/2000, reprezentand manifestarea de vointa univoca a paratei, clauzele contractuale fiind impuse, in aceeasi forma tuturor clientilor, care nu au posibilitatea reala de a-si impune propria vointa cu privire la structura contractului si la continutul clauzelor acestuia.
Cu privire la clauzele 4.2 instan?a retine ca, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstantele economice din acel moment creditul in CHF era un produs nou pe piata, iar informatiile corespunzatoare cu privire la istoricul evolutiei francului elvetian si riscurile generate de variatiile cursului de schimb valutar lipseau.
In acest context, reclaman?ii si-a asumat obligatia de a returna creditul la termenele si condi?iile din contract pornind de la premisa ca valoarea cursului de schimb valutar CHF-leu este foarte convenabila, iar potrivit sus?inerilor bancii CHF era cea mai sigura moneda.
Ulterior, francul elvetian a avut o evolutie crescanda, valoarea acestuia dublandu-se rapid, raportat la valoarea monedei nationale, cu consecinte directe asupra obligatiilor reclaman?ilor de restituire a ratelor, ceea ce a produs un dezechilibru major cu privire la prestatiile reciproce ale partilor, in detrimentul clientului, cu efectul obtinerii unor foloase se catre banca, fara o contraprestatie din  partea acesteia. Reclaman?ii sunt deci, obliga?i la prestatii vadit disproportionate in raport cu cele avute in vedere la momentul incheierii contractului.
Instan?a, in acord cu jurispruden?a in materie constata ca parata nu a respectat obligatia de informare a clientului. Astfel, riscurile de indexare a cursului valutar nu au fost discutate cu clientului, acesta neavand posibilitatea de a reflecta inainte de incheierea contractului cu privire la riscurile incheierii acestuia in CHF, in conditiile in care produsul contractual specific implica riscuri majore.
Obligatia de informare este in acord si cu dispozitiile art. 6 din Legea 289/2004 si Regulamentul BNR 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. O astfel de obligatie este instituita si de Directiva 2008/48/CE. Parata avea obligatia de a atrage atentia clientului asupra pericolelor si riscurilor unei operatiuni determinate. De asemenea, banca avea obligatia de a explica riscurile implicate de un credit in moneda straina, sa furnizeze informatii legate de oportunitatea sau inoportunitatea incheierii unui astfel de contract.
In continuare, instan?a re?ine ca intre drepturile si obligatiile partilor cocontractante exista un dezechilibru semnificativ in defavoarea clientului, reclaman?ii fiind singurii obliga?i sa suporte riscul valutar, cu explicatia concreta ca deprecierea leului fata de CHF a fost una extrem de ridicata. Parata, cu rea-credinta a format consumatorului o impresie falsa cu privire la faptul ca creditul in CHF era net favorabil altor produse de creditare, fara a prezenta rescurile acestui produs. Dezechilibrul major consta in imposibilitatea consumatorului de a cunoaste si anticipa marimea obligatiilor sale. Banca a stipulat in conventia indicata cu reclaman?ii obligatia acestora de a suporta exclusiv diferentele de schimb valutar, fara vreo distinctie si limitare a intinderii acestei obligatii. Asadar, in cazul dublarii valorii CHF in raport cu moneda nationala, conventiile de credit incheiate de parti dobandesc un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de imprumut.
Intrucat nu doar imprumutul, dar si dobanda si comisioanele percepute pentru credit sunt platite cu CHF la cursul de schimb de la momentul platii, se creeaza un dezechilibru major intre drepturile si obligatiile asumate de parti, pe fondul dublarii valorii de schimb a francului elvetian, beneficiile bancii crescand in mod nejustificat, in dauna consumatorului.
In cauza C-26/13, Kasler si Kaslerne Rabai referitoare la Directiva 93/13/CEE, CJUE a statuat ca art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca termenii „obiectul principal al contractului nu acopera o clauza cuprinsa intr-un contract de imprumut incheiat in moneda straina intre un vanzator sau un furnizor sau consumator si care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia, pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata ca ceea ce revine in sarcina  instantei de trimitere sa verifice, avand in vedere natura, economia generala si prevederile contractului, precum si contextul sau juridic si factual, ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care il caracterizeaza. O astfel de clauza, in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de  a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare al monedei straine, nu poate fi considerata ca incluzand o remuneratie  al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru stabili daca este abuziva in temeiul art.4 alin.2 din Directiva 93/13. Art.4 alin.1 din Directiva 93/13 presupune ca si contractul sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat acest consumator sa poata evalua, pe baza unor criterii clare si inteligibile consecintele economice care rezulta in ceea ce-l priveste.
CJUE precizeaza ca excluderea aprecierii caracterului abuziv al pretului sau remuneratiei fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora si nu se aplica in cazul invocarii unei asimetrii intre cursul de schimb la vanzare al monedei straine utilizat pentru calcularea ratelor si cursul de schimb la cumpararea valutei respective utilizat pentru calcularea sumei deblocate.
Curtea stabileste ca plata, in cadrul ratelor imprumutului, a sumelor rezultate din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare (utilizat pentru calcularea ratelor) si cursul de schimb la cumparare al monedei straine (utilizat pentru deblocarea imprumutului) nu poate fi considerata ca fiind o „remuneratie” pentru serviciile bancii imprumutatoare.
Decizia CJUE precizeaza ca este necesar ca si consumatorul sa poata aprecia consecintele economice negative pe care le risca prin incheierea contractului. Contractul trebuie sa expuna in mod transparent functionalitatea concreta a mecanismului de schimb al monedei referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat consumatorul sa poata evalua pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele negative economice care rezulta din faptul incheierii contractului.
Instan?a retine ca in speta sunt incidente si dispozitiile art. 2 din Legea 193/2000, care prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Este abuziva o clauza care nu a fost negociata individual: este contrara bunei credinte, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Clauzele de efectuare a platilor in moneda creditului, cu suportarea exclusiva a riscului valutar de catre imprumutat nu a fost negociata direct cu reclaman?ii, avand in vedere caracterul  prestabilit si impus consumatorului contractului de credit, acesta exprimandu-si adeziunea la aceste contracte tipizate, fara sa aiba posibilitatea de a influenta natura lor. Singura posibilitate a consumatorului era aceea de a alege intre creditele existente pe piata, singura optiune fiind aceea de a semna sau nu contractul.
Ca si consecinta a constatarii caracterului abuziv al acestor clauze, sanctiunea nerespectarii obligatiilor impuse de legiuitor consta in nulitatea lor.
Avand in vedere caracterul abuziv al clauzelor de suportare a riscului valutar exclusiv de catre consumator se impune inghetarea cursului de schimb valutar CHF-leu, pentru efectuarea platilor in temeiul conventiilor incheiate, la valoarea de la data incheierii si semnarii conventiilor, calcularea ratelor si plata ratelor de rambursare a creditului la aceasta valoare pe intreaga perioada de valabilitate a contractului.
Se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetarea cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la momentul semnarii contractului, astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumate de parti, care sa corespunda manifestarii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic.
Din interpretarea dispozitiilor art. 966-970 Cod civil adoptat in anul 1864 reiese ca partile trebuie sa actioneze cu buna credinta atat la negocierea si incheierea contractului cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valorii CHF fata de moneda nationala, apare ca o solutie justa si echitabila.
Deoarece conditiile de contractare avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului s-au schimbat, iar efectele actului juridic au ajuns  sa fie altele decat cele cu privire la care partile au convenit, este necesara revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii.
Pentru inlocuirea clauzelor abuzive se impune revizuirea efectelor contractului incheiat prin inghetarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul incheierii contractului, respectiv calcularea si plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea in lei a  francului elvetian de la data incheierii contractului, avand in vedere ca obligatiile contractuale au fost asumate in conditiile economice existente la data incheierii contractelor, cand valoarea CHF era la un  minim istoric si, ca urmare a schimbarii acestor conditii este nevoie ca si contractele sa fie adaptate la noile imprejurari economice.
Conform art.3 alin.1 din Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar, platile, incasarile, transferurile si orice alte asemenea operatiuni intre rezidenti, care fac obiectul comertului cu bunuri si servicii se realizeaza numai in moneda nationala, cu exceptia operatiunilor prevazute in anexa nr.2.
Abuziva este si clauza de la art.3.3 din Conditiile speciale ale contractului. Instan?a constata ca Legea 190/1999 interzice perceperea unui astfel de comision de administrare. Acestuia nu ii corespunde nicio contraprestatie din partea paratei.
Clauza nu are caracter clar si neechivoc, simpla mentionare a valorii acestuia neconferindu-i un astfel de caracter, in contextul in care reclaman?ii nu cunosc echivalentul presta?iilor ?i in acest fel nici instan?a nu poate verifica daca acestea sunt sau nu propor?ionale.
Comisionul nu a fost negociat, iar perceperea lui creeaza un vadit dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului, care este obligat sa plateasca o suma importanta de bani pentru motive necunoscute.
Ca sanctiune a caracterului abuziv al acestor clauze, instan?a va constata nulitatea acestora, iar pentru clauza de la art.3.3, ca efect al restabilirii situa?iei anterioare va dispune obligarea paratei la plata catre reclaman?i echivalentul in lei, la cursul BNR din data platii, a sumei de 4435,54 CHF, reprezentand contravaloarea comisionului de administrare platit in perioada 15.12.2007-15.19.06.2015.
Avand in vedere situa?ia de fapt re?inuta ?i dispozi?iile legale incidente, instan?a va inlatura apararile paratei ca neintemeiate. In acest sens, se re?ine ca simpla aducere la cunostinta a contractului si a graficelor de rambursare nu echivaleaza cu o negociere a clauzelor contractuale si nici cu indeplinirea obligatiei de informare care trebuie sa fie una reala, efectiva, detaliata si adecvata tipologiei contractului.
In lumina dispozi?iilor legale incidente ?i a jurispruden?ei CJUE in materie negocierea unui contract de credit nu se rezuma doar la infa?i?area contractului ?i a graficului de rambursare in conditiile in care reclaman?ii nu au avut posibilitatea reala de a-si exprima punctul de vedere cu privire la fiecare clauza contractuala si nu au cunoscut consecintele concrete ale achizitionarii unui astfel de produs bancar.
Instan?a nu retine nici argumentele paratei legate de comisionul de administrare, deoarece in cuprinsul art.3.3 nu sunt indicate operatiunile/prestatiile efectuate de banca in virtutea carora se percepe acest comision, astfel ca nu se poate sustine ca exista o contraprestatie din partea bancii pentru perceperea acestuia.
Pe cale de condecin?a, fa?a de ansamblul considerentelor de fapt ?i de drept re?inute, instan?a va admite cererea de chemare in judecata urmand a constata nulitatea absoluta a prevederilor art. 3.3 ?i 4.2 din contractul de credit nr.0000/16.11.2007, avand in vedere caracterul abuziv al acestora, va obliga parata la plata catre reclaman?i echivalentul in lei, la cursul BNR din data platii, a sumei de 4435,54 CHF, reprezentand contravaloarea comisionului de administrare platit in perioada 15.12.2007-15.19.06.2015 ?i va dispune inghetarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea platilor in temeiul contractului mentionat la valoarea de la momentul semnarii contractului (curs valutar de 2,13 lei/CHF), respectiv calcularea si plata ratelor si a tuturor rambursarilor la valoarea in lei a francului elvetian de la data semnarii contractului, pe intreaga perioada de valabilitate a acestuia.