Plangere contraven?ionala admisa in urma inlaturarii prezum?iei de veridicitate a procesului-verbal in baza probatoriului administrat. Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata nefiind incidente prevederile art. 454 Codul de Procedura Civil

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.07.2015 sub nr. 85655/299/2015, petenta SC AP SRL a chemat in judecata pe intimata XXX, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria R 15 nr. 0086634/15.06.2015 intocmit de intimata.
In motivare, petentul invoca prescrip?ia executarii sanc?iunii contraven?ionale, procesul verbal fiind comunicat cu depa?irea termenului de doua luni de la data constatarii contraven?iei prevazut de art.9 alin.8 din OG 15/2002.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, petenta arata ca, autoturismul cu nr. de inmatriculare B 000 ..L nu a circulat in data de 18.12.2014 pe DN 1 km 370+200m, Sebe?, Jud. Alba, intimata fiind in eroare de fapt.
 In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile OG nr.15/2002, OG nr. 2/2001.
In sustinerea cererii au fost depuse, in copie inscrisuri (f.4-5).
 Plangerea a fost legal timbrata.
            La data de 31.08.2015 intimata a depus note de ?edin?a prin care s-a achiesat la sus?inerile petentei.
In sus?inerea notelor de ?edin?a au fost depuse inscrisuri (f.23).
La termenul de judecata din data de 12.11.2015 sub aspect probatoriu, instanta a incuviintat si administrat pentru parti proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Cu titlu preliminar, instanta retine ca, potrivit art. 249 CPC, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. In acest sens, instanta apreciaza ca procesul-verbal atacat se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie, fiind un act autentic intocmit de catre un functionar public aflat in exercitarea atributiunilor de serviciu.
In aplicarea concordanta a prezumtiei de legalitate, de veridicitate si de autenticitate a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor cu prezumtia de nevinovatie de care se bucura acuzatul in materie penala, conform art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, se impune precizarea ca instanta de contencios european a stabilit in jurisprudenta sa ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni vs. Franta).
Aceasta interpretare nu este contrara drepturilor si garantiilor prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In primul rand, drepturile si garantiile stabilite in Conventie nu sunt absolute, cu exceptia dreptului de a nu fi supus torturii. In al doilea rand, statele se bucura de o marja de apreciere in cea ce priveste restrangerea, in concreto, a drepturilor si garantiilor, atunci cand se urmareste realizarea unui scop legitim, iar restrangerea este prevazuta de lege, proportionala si necesara intr-o societate democratica. Din aceasta perspectiva, nevoia combaterii fenomenului contraventional se subsumeaza conceptului de scop legitim, iar restrangerea este proportionala – petenta avand dreptul sa conteste procesul-verbal de sanctionare contraventionala, dupa cum s-a intamplat in cauza de fata.
Asadar, in cauza de fata, instanta apreciaza ca petentul este cel care trebuia sa faca dovada celor sustinute in plangere, avand sarcina de a administra probe care sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, instan?a re?ine ca, prin procesul-verbal seria R 15 nr. 0086634/15.06.2015, petentului i-a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 250 lei pentru nerespectarea articolului 8 alineatul (1) din Ordonanta Guvernului numarul 15/2002, retinandu-se ca autoturismul avand numarul de inmatriculare B 000 ..L, nu detinea rovinieta valabila, in data de 18.12.2014, fiind identificat la pe DN 1 km 370+200m, Sebe?, Jud. Alba.
In conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile obligatorii pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ.
Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
Analizand temeinicia procesului verbal, instanta retine ca potrivit articolului 8 alineatul (1) din Ordonanta Guvernului 15/2002: ”Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”, insa in prezenta cauza, din con?inutul plansei foto rezulta ca in data de 18.12.2014,  pe DN 1 km 370+200m, Sebe?, Jud. Alba, a circulat fara rovinieta autoturismul cu numarul de inmatriculare B 000 ..I ?i nu autoturismul petentei care are numarul de inmatriculare 000 ..L.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse din care rezulta eroarea de fapt privind fapta contraven?ionala re?inuta in cadrul procesului-verbal seria R 15 nr. 0086634/15.06.2015, instanta in temeiul articolului 34 din Ordonanta Guvernului 2/2001, va admite plangerea contraventionala ?i va dispune anularea procesului-verbal men?ionat.
In temeiul dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura civila, re?inand culpa procesuala in declansarea prezentului litigiu ?i avand in vedere ca potrivit art. 452 s-a facut dovada cheltuielilor de judecata efectuate,  instanta va obliga intimata la plata catre petenta a sumei de 20  lei reprezentand taxa judiciara de timbru ?i a sumei de 2500 lei reprezentand onorariu avocat (f.38).
In ceea ce prive?te dispozi?iile art.454 CPC, instan?a re?ine ca in cauza acestea nu sunt aplicabile. In acest sens, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca, anterior formularii plangerii contraven?ionale petenta a incercat lamurirea erorii de fapt prin solicitarea adresata intimatei, insa aceasta din urma prin adresa nr.48408/EX/17.07.2015 a precizat ca administrarea probelor se va realiza in fa?a instan?ei de judecata (f.31). Fa?a de aceste considerente de fapt, instan?a re?ine ca prin cererea de lamurire a erorii de fapt (f.30), comunicata intimatei la data de 21.09.2015, aceasta din urma a fost pusa in intarziere.