Contesta?ie la executare. Domeniul de aplicare al prevederilor Legii nr.164/2014.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 16.10.2015 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, sub numarul 104416/299/2015, contestatoarea XXX, in contradictoriu cu intimatul S.N., a formulat contestatie la executare, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna suspendarea executarii silite incepute in dosarul de executare nr.59/2015 al BEJ YY pana la solutionarea prezentei contestatii, anularea executarii silite insasi precum si a tuturor actelor de executare emise de BEJ YY in dosarul de executare nr.59/2015.
In motivare, contestatoarea a aratat ca, prin soma?ia emisa in dosarul de executare nr.59/2015, BEJ YY a adus la cuno?tin?a XXX ca are de achitat creditorilor suma de 2681,22 lei, din care suma de 1886,10 lei reprezinta cheltuieli de judecata stabilite in baza titlului executoriu reprezentat de sentin?a nr.7946/2014, definitiva prin decizia nr.1964A/2014 pronun?ata in dosarul nr. 520/301/2014, iar suma de 795,12 lei reprezinta cheltuieli de executare.
Contestatoarea in esen?a sus?ine nelegalitate executarii silite prin raportare la prevederile Legii 164/2014. Astfel, se sus?ine ca executarea s-a realizat impotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor incepand cu data de 18.12.2014, iar plata sumelor acordate cu titlu de compensa?ie a fost suspendata pana la data de 01.05.2015 data incepand cu care plata se va face e?alonat timp de 5 ani.
De asemenea, se sus?ine incalcarea termenului de 6 luni prevazut de dispozi?iile OG 22/2002.
In continuare, in motivare se sus?ine ca valoarea onorariului avocatului pentru faza executarii silite este exagerat de mare prin raportare la activitatea desfasurata.
In drept, au fost invocate disp. art.711 si urmatoarele C. proc. civ., Legea nr.165/2014, Hotararea Guvernului 1277/2007, Legea 9/1998.
In sustinerea cererii de chemare in judecata au fost depuse, in fotocopie, inscrisuri (f.7-18).
La solicitarea instantei a fost atasat dosarul de executare nr.59/2015.
De?i legal citat, intimatul nu a formulat intampinare.
In ?edin?a publica din data de 10.12.2015 sub aspect probatoriu s-a incuviin?at proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin sentin?a nr.7946/2014, definitiva prin decizia nr.1964A/2014 pronun?ata in dosarul nr. 520/301/2014 s-a admis in parte contesta?ie la executare formulata de catre XXX, fiind respinsa calea de atac formulata de catre XXX ?i s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 1886,10 lei reprezentand cheltuieli de judecata in cele doua faze ale judeca?ii.
La data de 30.09.2015, intimatul au depus la BEJ YY o cerere de punere in executare silita a Sentin?ei nr.7946/2014, definitiva prin decizia nr.1964A/2014 pronun?ata in dosarul nr. 520/301/2014, in vederea recuperarii sumei 1886,10 lei. Cu aceasta ocazie, pe rolul BEJ YY s-a constituit dosarul de executare nr.59/2015.
Prin incheierea din 30.09.2015 a fost incuviintata executarea silita, prin toate formele de executare prevazute de lege, in favoarea creditorului impotriva debitoarei XXX, pana la concurenta sumei de 1886,10 lei, la care se adauga cheltuielile de executare.
Prin incheierea din 30.09.2015, executorul judecatoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 795,12 lei.
 La data de 07.10.2015 debitoarea XXX a fost in?tiin?ata ca s-a pornit executarea silita, aceasta avand obliga?ia achitarii sumei de 2681,22 lei, din care suma de 1886,10 lei reprezinta cheltuieli de judecata stabilite in baza titlului executoriu reprezentat de sentin?a nr.7946/2014 definitiva prin decizia nr.1964A/2014 pronun?ata in dosarul nr. 520/301/2014, iar suma de 795,12 lei reprezinta cheltuieli de executare.
La data de 06.10.2015 s-a infiintat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti.
In continuare, instanta va analiza pe rand toate argumentele invocate de catre contestatoare, urmand a le inlatura ca neintemeiate.
In ceea ce prive?te motivele de nelegalitate invocate prin raportare la prevederile Legii nr.164/2014 privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum si al Legii nr.290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, si pentru modificarea unor acte normative, instan?a re?ine ca in cauza acestea nu sunt incidente.
Cu caracter preliminar, instan?a re?ine ca, din denumirea marginala a actului normativ men?ionat rezulta ca, scopul adoptarii acestuia este reprezentat de adoptarea unor masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr.9/1998 si al Legii nr.290/2003, fara sa fie aplicabile ?i altor obliga?ii ale autorita?ii rezultate din alte titluri executorii.
Astfel, din analiza art.1 alin.1 din Legea nr.164/2014 rezulta ca dispozi?iile legii sunt aplicabile in ceea ce prive?te procedura privind stabilirea si plata despagubirilor acordate persoanelor prevazute de legile speciale nr. 9/1998 ?i Legea nr.290/2003
Pe cale de consecin?a, avand in vedere faptul ca dispozi?iile Legii 164/2014 privind stabilirea despagubirilor sunt aplicabile doar cererilor privind stabilirea despagubirilor formulate in temeiul Legii nr.9/1998 si al Legii nr.290/2003, instan?a va respinge aceste motive de nelegalitate a executarii silite ca neintemeiate.
Cu privire la sus?inerile contestatoarei raportate la prevederile OG 22/2002 instan?a le va respinge ca neintemeiate pentru urmatoarele considerente.
In primul rand, raportat continutul somatiei emisa la data de 18.05.2015 (f.53) rezulta ca, in situa?ia in care contestatoarea de?ine veniturile necesare, se solicita plata debitului in termen de 6 luni, in caz contrar, in cadrul soma?iei se precizeaza se va proceda la executarea silita.
Mai mult decat atat, instan?a re?ine faptul ca, pentru executarea obligatiilor stabilite prin titlu executoriu, de la data pronuntarii hotararilor judecatoresti  puse in executare silita ( 10.06.2014 ?i 09.12.2014) contestatoarea a beneficiat efectiv de o perioada suficiet de lunga pentru a efectua demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata de buna voie.
In continuare, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese dupa momentul la care i-a fost comunicata soma?ia ?i pana la momentul la care s-a dispus infiin?area popririi debitoarea XXX  nu a comunicat executorului dovada lipsei de fonduri si nici dovada ca a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare, in conditiile legii, asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creantelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumei  stabilite prin titlul executoriu.
In plus, instan?a re?ine ca, intimata  este titulara  unui drept de creanta, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, in acceptiunea Conventiei Europene. Intimata  are  o creanta bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Sandor si Virgil Ionescu c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatei, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
Textul Conventiei si implicit jurisprudenta C.E.D.O. fac parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
Astfel, din momentul in care autoritatea statala a recunoscut in patrimoniul intimatei  un drept de creanta inca din  luna iunie/decembrie a anului 2014, ingerintele in exercitiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu  art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie (citat in continuare Protocolul 1), respectiv jurisprudenta C.E.D.O. in materie, nu pot interveni decat daca sunt prevazute de lege, urmaresc un scop legitim si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre ingerinta si scopul urmarit.
Instanta apreciaza ca dificultatile economice ale autoritatilor publice pot justifica amanarea sau esalonarea platii creantelor asupra statului, insa insuficienta resurselor financiare ale autoritatilor publice nu poate justifica refuzul sine die de a-si indeplini obligatiile. Tocmai acest refuz de executare a obligatiilor, pentru o perioada lunga de timp, este de natura a rupe echilibrul intre interesele generale, ale statului, si interesele particularilor. De altfel, institutia contestatoare nici nu a prezentat vreo proba in sensul insuficientei resurselor banesti pretinse.
In acest sens, conditionarea efectuarii platii este constatata de judecatorul national ca neconforma cu dreptul de proprietate al intimatei si, prin urmare, neconventionala (neconforma cu prevederile Conventiei si cu jurisprudenta CEDO), motiv pentru care instanta inlatura ca neintemeiata aceasta aparare. Aceasta conditionare reprezinta o conditie pur potestativa ce afecteaza obligatia Statului (conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa Statului in conditiile in care Statul nu poate fi cenzurat de intimata la alocarea sumelor in procedura adoptarii bugetului de stat) si constituie prin aceasta o ingerinta vadit disproportionata in dreptul de proprietate al intimatei, ce impune o cenzura din partea judecatorului national, pentru impiedicarea constatarii de catre CEDO a unei noi incalcari de catre Statul Roman a art. 1 din Protocolul 1.
In ce priveste motivul legat de nerespectarea OG 22/2002, instanta retine ca art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, in materie civila si penala.
Acest drept ar ramane iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotararilor judecatoresti definitive intrucat Conventia are in vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg in jurisprudenta sa, incepand cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul si institutiile publice au indatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotararea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art. 6 din Conventie fiind aplicabil si in faza executarii silite.
In Cauza Sandor contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a conchis ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justitie in faza de executare, fiind incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie.
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei.
Asa cum rezulta din cele aratate anterior, art. 6 din Conventie, in maniera in care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotararilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta impotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarari, lipsa fondurilor nefiind considerata un motiv justificat pentru intarziere.
Cu atat mai mult, statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amanarea realizarii creantei pe care o persoana o are impotriva sa, aceasta constituind o ingerinta in dreptul sau la recunoasterea bunurilor.
Dispozitiile derogatorii ale O.G. nr. 22/2002 (cu modificarile ulterioare) dar si ale actelor subsecvente de punere in aplicare a ordonantelor favorizeaza statul in raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” si la dreptul de desdaunare civila fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie sa se gaseasca pe pozitii de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica. Un debitor, privit generic, nu poate nicicand invoca lipsa fondurilor, putand fi urmarit silit inclusiv asupra locuintei, in cazul persoanei fizice, sau pana la intrarea in insolventa, in cazul persoanei juridice.
Curtea Europeana, in jurisprudenta sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002, invocata chiar de contestatoare), a statuat ca, desi o autoritate statala nu ar putea sa invoce lipsa de lichiditati pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, in mod exceptional, se admite ca o intarziere in executare ar putea fi justificata de circumstante speciale, chiar daca regula este aceea a executarii intr-un termen rezonabil. Aceasta intarziere nu trebuie sa se eternizeze, astfel incat sa aduca atingere substantei insesi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”
De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudenta Curtii de la Strasbourg a evoluat in sensul aratat mai sus, in Cauza Sandor contra Romaniei (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru intarziere.
Insa, amanarile, esalonarile edictate de stat in favoarea institutiilor sale, coroborate de atitudinea debitorilor-institutii de stat, care stabilesc din ce in ce mai multe conturi cu destinatie speciala in care vireaza sumele de bani pentru a scapa executarii silite promovata de creditorii statului, iar prin aceasta intocmind liste de asteptare cu creditorii care trebuie sa-si satisfaca creantele determina parcurgerea unor proceduri anevoioase, intinse pe termene care nu satisfac cerinta termenului rezonabil.
Intre aplicarea OG nr. 22/2002, cu modificarile ulterioare ce prevede amanari si esalonari in achitarea unor creante constatate prin hotarari judecatoresti irevocabile – titluri executorii, ce vizeaza creante ce reprezinta un „bun”, in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventie, pe de-o parte si dispozitiile Conventiei si ale jurisprudentei Curtii de la Strasbourg, pe de alta parte, instanta este obligata sa dea curs celor din urma, conform art. 11 alin.2 si art. 20 din Constitutia Romaniei.
In concluzie, ori de cate ori se invoca prevederile O.G. nr. 22/2002 sau ale actelor subsecvente de punere in aplicare a ordonantelor, pentru a se bloca sau amana executarea silita, acest impediment nu va fi luat in considerare.
 In ceea ce priveste criticile contestatoarei intemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, in cauza de fata, instanta le apreciaza ca fiind neintemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Dispozitiile OG 22/2002 nu trebuie interpretate in sensul ca debitoarea beneficiaza de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea sa invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv si sa efectueze demersurile pentru obtinerea acestora. In lipsa unei astfel de precizari, creditorul este indreptatit sa porneasca executarea potrivit dreptului comun.
Contestatoarea nu a  dovedit lipsa de fonduri si nici nu a fost probata efectuarea vreunui demers pentru obtinerea sumelor necesare anterior dispunerii infiin?arii popririi.
De altfel, avand in considerare considerentele expuse mai sus referitoare la respectarea drepturilor prevazute de Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului, instan?a apreciaza ca anularea executarii silite pentru nerespectarea art. 2 din O.G nr. 22/ 2002 ar contraveni dispozi?iilor Conven?iei Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la cheltuielile de executare silita, in raport de considerentele de mai sus si de faptul ca executarea silita a contestatoarei a  inceput potrivit art. 622 alin. 2 C.p.c. odata cu sesizarea organului de executare, instanta apreciaza ca in mod corect executorul judecatoresc a procedat la intocmirea incheierii privind cheltuielile de executare potrivit art. 669 C.p.c.
Referitor la legalitatea incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanta retine prevederile art. 670 Cod procedura civila (renumerotat), conform carora debitorul, inclusiv institutie publica ce nu isi executa de bunavoie obligatia, va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu. Sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de executor, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, prin incheiere ce constituie titlu executoriu.
Cu privire la onorariul de avocat in suma de 500 lei inscris in incheierea din 30.09.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, instanta retine ca acesta este justificat de chitanta depusa la dosar (f.33). Avand in vedere ca avocatul are imputernicire avocatiala in dosarul de executare si ca el este cel care a formulat, in numele intimatului cererea de incepere a executarii, instanta apreciaza ca s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanta de judecata, care trebuie sa verifice daca cheltuielile stabilite prin incheierea executorului au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca nu sunt disproportionate fata de cuantumul creantei si volumul de munca efectuat de cei implicati in executare.
In speta, instanta re?ine ca sunt justificate si propor?ionale cheltuielile reprezentand onorariul avocatial in cuantum de 500 lei, avand in vedere activitatea necesara ?i realizata de avocat in vederea puneri in executare a crean?ei.
Fata de aceste considerente de fapt ?i de drept, instanta respinge contestatia la executare, ca neintemeiata.
Intrucat contestatia a fost solutionata pe fond, cererea contestatoarei de suspendare a executarii silite a ramas fara obiect, motiv pentru care instanta va respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.