Reziliere contract – pretentii – evacuare

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre PMX, prin DG, si parata NF, in calitate de chirias, a fost incheiat contractul inchiriere pentru suprafete cu destinatie de locuinta nr. 21394/13.08.1999 (filele 11-12), avand ca obiect imobilul situat in Bucuresti, ….
In drept, potrivit art. 969 C.civ. 1864 (in vigoare la data de 13.08.1999), contractul valabil incheiat reprezinta legea partilor, neexecutarea acestuia antrenand raspunderea contractuala a partii care nu si-a executat din culpa obligatiile contractuale.
Astfel, situatia premisa pentru angajarea raspunderii contractuale consta in incheierea unui contract prin care sa fie stabilite drepturile si obligatiile fiecarei parti contractuale, in functie de care se analizeaza si raspunderea contractuala, respectiv neindeplinirea obligatiilor contractuale in conditiile si la termenul prevazute in conventia partilor.
Instanta retine ca, potrivit art. I, contractul de inchiriere pentru suprafete cu destinatie de locuinta nr. 21394/13.08.1999 a fost incheiat pentru o durata initiala de 5 ani, pana la data de 18.04.2004, iar la expirarea termenului, contractul putea fi reinnoit cu acordul ambelor parti. Ulterior, in temeiul O.U.G. nr. 8/2004, durata acestui contract a fost prelungita pana la data de 08.04.2009.
Analizand mentiunile existente in cuprinsul contractului, instanta constata ca durata contractului a fost prelungita pana la data de 18.04.2009, insa ulterior acestui moment contractul nu a mai fost prelungit in temeiul legii sau in temeiul acordului partilor. De altfel, asa cum rezulta din precizarile depuse la data de 26.11.2015, reclamanta a recunoscut faptul ca „nu exista reinnoire pentru contractul de inchiriere nr. 21394/13.08.1999.”
Instanta retine ca rezilierea este sanctiunea specifica in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre una dintre partile unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, conform art. 1020 si art. 1021 C.civ. 1864. Astfel, rezilierea are caracterul unei sanctiuni ce intervine in ipoteza in care una din partile contractului sinalagmatic si cu executare succesiva nu isi executa in mod culpabil obligatiile asumate fata de cocontractant, consecinta acestei sanctiuni constand in incetarea efectelor viitoare ale contractului.
Cu toate acestea, avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca respectivul contract de inchiriere a fost prelungit ulterior datei de 08.04.2009, desi sarcina probei ii revenea conform art. 249 C.pr.civ., iar rezilierea este sanctiunea aplicabila unui contract aflat in derulare, constatand ca acest contract nu-si mai produce efectele, instanta urmeaza sa respinga cererea de reziliere a contractului nr. 121394/13.08.1999, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de evacuare a paratei, instanta retine ca aceasta a avut calitate de titular al contractului nr. 21394/13.08.1999, ocupand imobilul situat in Bucuresti, Calea Floreasca nr. 200, parter, sector 1 in temeiul contractului anterior mentionat.
Instanta retine ca evacuarea, in sine si din punct de vedere al aplicabilitatii practice, este sanctiunea care intervine in cazul nesocotirii unui drept de proprietate care poate fi aparat fie pe calea unei actiuni reale, fie pe calea unei actiuni personale, derivate dintr-un contract, intre cele doua cai prevazute de lege existand dualitate de actiuni.
Astfel, avand in vedere ca la momentul pronuntarii hotararii, nu s-a facut dovada prelungirii contractului de inchiriere, instanta constata ca parata nu mai detine un titlu care sa-i permita sa foloseasca in continuare imobilul. In acest sens, instanta retine ca parata ocupa in fapt imobilul in temeiul unui contract care si-a incetat efectele la data de 08.04.2009, nefacand dovada faptului ca a eliberat locuinta, astfel incat, reclamata, in calitate de administrator al imobilului in cauza, este indreptatita sa solicite evacuarea acesteia.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata sumei de 746,70 lei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 998 C.civ. 1864 „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 din acelasi act normativ „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”. Avand in vedere ca in cauza nu s-a facut dovada prelungirii contractului de inchiriere, instanta va analiza in ce masura sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe un prejudiciu, sa existe o fapta ilicita, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane. In ceea ce priveste vinovatia, potrivit art. 999 C.civ., autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (extras de cont – fila 3, adresa nr. 25806/20.06.2013 - fila 5), parata nu a achitat contravaloarea chiriei pentru imobilul din Bucuresti, Calea Floreasca nr. 200, parter, sector 1 in perioada 01.05.2012 – 30.11.2013, neinvocand nicio cauza exoneratoare de raspundere.
Prejudiciul reprezinta rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv si trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca.
Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, rezulta din inscrisurile depuse la dosar. Astfel, potrivit calculului desfasurat (fila 4), pentru perioada 05.2012 – 11.2013, a fost calculat un prejudiciu in valoare totala de 746,70 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta si majorari de intarziere, conform fisei de calcul de la fila 9 si prevederilor contractului de inchiriere nr. 21394/13.08.1999. De asemenea, instanta retine ca, in cauza, nu au fost administrate probe ca parata ar fi reparat prejudiciul produs reclamantei.
Instanta constata ca si cea din urma cerinta a angajarii raspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, este indeplinita in cauza, intrucat, asa cum rezulta din inscrisurile administrate, efectul produs, adica prejudiciul cauzat, a fost provocat de actiunea cauzatoare, in speta, fapta ilicita a paratei.
Pentru toate aceste motive, instanta va admite in parte cererea si va dispune evacuarea paratei din imobilul situat in B…, …., , sector ..,  respectiv va dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 373,35 lei reprezentand lipsa folosinta aferenta perioadei 01.05.2012 – 30.11.2013 si a sumei de 373,35 lei reprezentand majorari de intarziere aferente aceleiasi perioade.
In ceea ce priveste plata cheltuielile de judecata, instanta retine ca, potrivit 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata. Asa cum rezulta din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru si timbru judiciar, onorarii avocati sau experti, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului.
Avand in vedere culpa procesuala a paratei, instanta urmeaza sa o oblige si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 lei constand in taxa judiciara de timbru aferenta capatului de cerere admis (chitanta - fila 21).