ac?iune in constatare clauze abuzive – comision de administrare, comision de rambursare anticipata, convertirea creditului din CHF in RON

INSTANTA,


Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.02.2015 sub nr.7902/299/2015, reclamantul V.F. a chemat-o in judecata pe parata S.C. R.B. S.A., solicitand instantei: sa constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.6 pct.6.1 din conventia de credit nr.RM03943293912 din 06.06.2007, referitoare la instituirea unui comision de administrare si, in consecinta, sa constate nulitatea absoluta a acestor clauze; obligarea paratei la restituirea catre reclamant a sumei de 5.061,35 CHF, echivalent in lei la data platii, reprezentand suma de 2.476,42 CHF incasata de parata cu titlu de comision de administrare incepand de la data de 06.07.2007 pana la data introducerii actiunii, in baza aceleiasi conventii de credit; obligarea paratei la plata dobanzii legale, calculate de la data achitarii fiecarei sume nedatorate si pana la data platii efective a debitului, dobanda calculata conform O.G. nr.9/2000, incepand cu data efectuarii platii nedatorate, si conform O.G. nr.13/2011, pentru platile efectuate pana la achitarea debitului; obligarea paratei sa emita un nou grafic de rambursare dupa eliminarea clauzelor constatate abuzive; obligarea paratei sa converteasca in RON creditul acordat reclamantului, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, respectiv 1 CHF = 1,9825 lei, curs majorat cu 10%, rezultand un curs de 1 CHF = 2,18075 lei, in conditiile de creditare valabile pentru acelasi produs de creditare/produsului de creditare similar, in RON, aflat in oferta bancii parate, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti; obligarea paratei sa plateasca reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca banca i-a impus plata unui comision de administrare / de risc, incheierea unui contract de garantie imobiliara pentru un imobil de valoare net superioara creditului acordat si incheierea unui contract de asigurare de risc total cu o companie de asigurari agreata de banca. In ceea ce priveste asigurarea, aceasta a fost cesionata bancii, iar suma asigurata se ajusteaza in functie de rata inflatiei.
Reclamantul a sustinut caracterul abuziv al comisionului de administrare deoarece nu a fost negociat, incalca buna-credinta in conditiile in care creditul este garantat cu ipoteca, creeaza un dezechilibru semnificativ fata de valoarea sa si nu s-a prevazut in contract restituirea sa in conditiile achitarii integrale a creditului.
Reclamantul a invederat ca are calitatea de consumator, iar parata are calitatea de comerciant, contractul de credit este nenegociat, existenta si cuantumul comisionului de risc fiind expresia vointei unilaterale a bancii, iar comisionul respectiv nu are un echivalent intr-o contraprestatie a paratei, ci este perceput ca o garantie, desi creditul reclamantului este garantat. In plus, nu este prevazuta in contract restituirea sa dupa plata integrala a ratelor.
Prin urmare, reclamantul a solicitat inlaturarea din contract a clauzelor stipulate la art. 5 lit. a) privind comisionul de risc si inlaturarea din contract a comisionului de administrare.
In drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 193/2000 si art. 447 C. proc. civ.
Cererea reclamantului de acordare a daunelor morale a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 100 lei.
La data de 20.02.2015, reclamantul a depus la dosar precizari, prin care a aratat ca suma pe care o solicita este de 5.061,35 CHF, echivalent in lei la data platii, incasata de parata cu titlu de comision de administrare, incepand de la data de 06.07.2007 si pana la data introducerii actiunii, 02.02.2015, fiind o eroare materiala suma de 2.476,42 CHF. De asemenea, reclamantul a mentionat ca renunta la dobanda legala.
Reclamantul a anexat precizarilor sale copie de pe conventia de credit si de pe graficul de rambursare.
La data de 21.04.2015, parata R.B. S.A. a depus la dosar intampinare, prin care a aratat ca in contractul de credit incheiat de reclamant nu exista un comision de risc, desi in actiune se face referire la un asemenea comision.
Parata a invocat exceptia litisconsortiului procesual activ si a solicitat anularea cererii de chemare in judecata, deoarece nu a fost chemata in judecata si codebitoarea V.M., desi aceasta este parte in contractul de credit.
Parata a apreciat ca pentru petitele 1-4 reclamantul a invocat motive straine de contractul de credit, ceea ce echivaleaza cu lipsa motivarii, iar petitele 5 si 6 nu au fost motivate, prin urmare a solicitat anularea cererii de chemare in judecata.
In subsidiar, parata a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neintemeiata. Parata a invederat ca comisionul de administrare este un cost distinct al creditului, care a fost datorat pentru monitorizarea de catre banca a utilizarii / rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror altor obligatii asumate in baza contractului de credit. Parata a apreciat ca acest comision nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si a invederat ca nu este un comision nelegal. A sustinut ca activitatea de administrare a unui credit este o activitate complexa, ce include pe langa monitorizarea sumelor depuse in vederea rambursarilor si o serie de operatiuni specifice de administrare a unui cont de credit (diferit de contul curent din care se ramburseaza), ce se deruleaza pe intreaga durata a creditului, desfasurate indiferent daca clientul este bun platnic sau are dificultati financiare la plata (majoritatea impuse prin acte normative – ex: raportarile periodice catre BNR si Biroul de Credite), implicand mijloace tehnice si umane care genereaza costuri.
La termenul din 08.06.2015, intervenienta V.M. depus la dosar cerere de interventie principala, prin care a solicitat instantei: sa constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 6 pct. 6.1 din conventia de credit nr. RM03943293912 din 06.06.2007, referitoare la instituirea unui comision de administrare si cea prevazuta la art. 6 pct. 6.2 prin care in cazul rambursarii anticipate totale sau partiale se aplica un comision de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate in avans si datorat integral la data efectuarii rambursarii, iar in consecinta, sa constate nulitatea absoluta a acestor clauze; obligarea paratei la restituirea catre reclamanti a sumei de 1980,50 CHF, echivalent in lei la data platii, reprezentand suma incasata de parata cu titlu de comision de administrare incepand de la data de 06.07.2007 pana la data de 08.06.2015, in baza aceleiasi conventii de credit; obligarea paratei la plata dobanzii legale, calculate de la data achitarii fiecarei sume nedatorate si pana la data platii efective a debitului, dobanda calculata conform OG nr. 9/2000, incepand cu data efectuarii platii nedatorate, si conform OG nr. 13/2011, pentru platile efectuate pana la achitarea debitului; obligarea paratei sa emita un nou grafic de rambursare dupa eliminarea clauzelor constatate abuzive; obligarea paratei sa converteasca in RON creditul acordat, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, respectiv 1 CHF = 1,9825 lei, curs majorat cu 10%, rezultand un curs de 1 CHF = 2,18075 lei, in conditiile de creditare valabile pentru acelasi produs de creditare/produsului de creditare similar, in RON, aflat in oferta bancii parate, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti; obligarea paratei sa plateasca suma de 5000 lei cu titlu de daune morale; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, intervenienta a aratat ca este codebitoare in contractul de credit si a reluat argumentele pe care le-a sustinut si reclamantul in cererea de chemare in judecata. Pe capatul de cerere avand ca obiect convertirea creditului in RON, intervenienta a invederat cresterea mare a cursului valutar al francului elvetian, iar pe capatul de cerere avans ca obiect daune morale, intervenienta a sustinut ca banca a profitat de starea de nevoie a debitorilor.
In drept, intervenienta a invocat art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE, OG nr. 9/2000, art. 998-999 si art. 992 din vechiul Cod civil, OG nr. 13/2011, art. 62, 451 si urm. C. proc. civ.
Tot la termenul din 08.06.2015, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a formulat exact aceleasi capete de cerere ca si intervenienta si pentru aceleasi motive.
La termenul din 07.09.2015, parata a depus la dosar intampinare la cererea precizatoare si la cererea de interventie, prin care a invocat exceptia netimbrarii capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratei la convertirea creditului in RON, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. Parata a solicitat admiterea cererii de interventie, cu consecinta ramanerii fara obiect a exceptiei litisconsortiului procesual activ.
Parata a invederat ca comisionul de administrare nu mai este perceput cu incepere de la data de 30.12.2009 si ca acesta nu are caracter abuziv, fiind reglementat de lege si neconstituind o dobanda mascata. Cu privire la comisionul de rambursare anticipata, a sustinut parata ca acesta nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In ceea ce priveste solicitarea de convertire a creditului in RON, a aratat parata ca din cuprinsul contractului de credit rezulta care sunt costurile acestuia si cuantumul obligatiilor de plata lunare, imprumutatul si codebitoarea obligandu-se sa restituie creditul in moneda in care a fost acordat.
In dovedire, parata a anexat copii de pe actele aditionale la contractul de credit si de pe graficele de rambursare anexate actelor aditionale.
La termenul din 07.09.2015, instanta i-a pus in vedere reclamantului sa completeze taxa de timbru pentru capatul de cerere avand ca obiect daune morale cu suma de 255 lei, iar intervenientei i-a pus in vedere sa timbreze capatul de cerere avand ca obiect daune morale cu suma de 355 lei.
La data de 02.10.2015, reclamantul si intervenienta au formulat cerere precizatoare, prin care au aratat ca solicita instantei: sa constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 6 pct. 6.1 din conventia de credit nr. RM03943293912 din 06.06.2007, referitoare la instituirea unui comision de administrare si cea prevazuta la art. 6 pct. 6.2 prin care in cazul rambursarii anticipate totale sau partiale se aplica un comision de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate in avans si datorat integral la data efectuarii rambursarii, iar in consecinta, sa constate nulitatea absoluta a acestor clauze; obligarea paratei la restituirea catre reclamanti a sumei de 2224,14 CHF, echivalent in lei la data platii, reprezentand suma incasata de parata cu titlu de comision de administrare incepand de la data de 06.07.2007 pana la data de 06.07.2015, in baza aceleiasi conventii de credit, suma fiind incasata anual in luna iulie a fiecarui an incepand cu anul 2007; obligarea paratei sa emita un nou grafic de rambursare dupa eliminarea clauzelor constatate abuzive; obligarea paratei sa converteasca in RON creditul acordat, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, respectiv 1 CHF = 1,9825 lei, curs majorat cu 10%, rezultand un curs de 1 CHF = 2,18075 lei, in conditiile de creditare valabile pentru acelasi produs de creditare/produsului de creditare similar, in RON, aflat in oferta bancii parate, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. Reclamantul si intervenienta au invederat ca renunta la dobanda legala si la daunele morale.
La termenul din 05.10.2015, instanta: a admis exceptia insuficientei timbrari a capatului de cerere formulat de reclamant avand ca obiect daune morale, a admis exceptia netimbrarii capatului de cerere formulat de intervenienta avand ca obiect daune morale, a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu, a respins exceptia netimbrarii capatului de cerere avand ca obiect convertirea creditului in RON si a respins ca ramasa fara obiect exceptia litisconsortiului procesual activ.
In cauza a fost administrata proba cu interogatoriul paratei, raspunsurile la interogatoriu fiind depuse la dosar.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de credit nr.RM03943293912 din 06.06.2007, incheiat intre parata R.B. S.A., reclamantul V.F. si intervenienta V.M., parata a acordat reclamantului un credit in valoare de 33750 CHF, cu obligatia de restituire in 300 de rate lunare. Prin acest contract de credit, intervenienta s-a obligat solidar si indivizibil cu reclamantul la restituirea imprumutului.
Conform art.6.1 din contract, pentru monitorizarea de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror altor obligatii asumate in baza contractului de credit, imprumutatul datoreaza bancii un comision de administrare de 0,9%, ce va fi calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului si se va plati astfel: pentru primul an de creditare, comisionul de plateste la data scadentei primei rate; pentru urmatorii ani de creditare, comisionul datorat pentru anul in curs se plateste la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare; incepand cu cea de-al doilea an de creditare, in functie de politica de credite a bancii, de evolutia pietei de credit sau de serviciul datoriei clientului, banca poate renunta la incasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs; decizia bancii de renuntare la incasarea comisionului va fi comunicata in scris imprumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare; banca va analiza anual oportunitatea renuntarii la incasarea comisionului de administrare.
In baza art. 6.2 din contract, in cazul rambursarii integrale/partiale in avans a creditului acordat, imprumutatul datoreaza bancii un comision de plata anticipata de 3%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate in avans si datorat integral, la data efectuarii rambursarii.
La data de 30.12.2009, reclamantul si parata au incheiat un act aditional la contractul de credit, prin care au stabilit ca in primii 3 ani, calculati de la data incheierii actului aditional, comisionul de plata anticipata este 0%.
Prin adresa nr. 2900609 din 10.09.2010, parata l-a informat pe reclamant ca pentru creditele cu dobanda variabila, cum este si cel al reclamantului, nu se mai datoreaza comision de rambursare anticipata.
La data de 17.02.2011, reclamantul si parata au incheiat un nou act aditional la contractul de credit, prin care parata a renuntat la comisionul de administrare si a stabilit ca pentru rambursarea anticipata a creditului se va percepe un comision de 1% daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si scadenta finala a creditului este mai mare de 1 an si de 0,5% daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si scadenta finala a creditului este mai mica de 1 an.
Instanta re?ine ca raporturile contractuale dintre par?i intra sub incidenta Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, fiind vorba de raporturi decurgand dintr-un contract comercial incheiat intre un profesionist–parata R.B. SA si consumator–reclamantul V.F. si intervenienta V.M., astfel cum aceste doua categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea insãsi sau impreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile pãrtilor. Alin. 2 al aceluiasi articol prevede cã o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Asadar, un prim pas in analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, in temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea imprejurarii daca acea clauza a fost negociata cu consumatorul.
 Articolul 4 alin.(3) din Legea nr.193/2000 instituie o prezum?ie relativa a caracterului abuziv al clauzelor in cazul contractelor prestabilite ce con?in clauze standard, preformulate, prezum?ie ce poate fi inlaturata doar prin dovada scrisa, facuta de profesionist, a caracterului negociat ori a unor clauze ale acestuia.
Cum banca nu a probat ca a negociat efectiv ?i direct cu consumatorul clauzele a caror nulitate s-a solicitat, de?i aceasta proba ii incumba in baza art. 4 alin.3 din lege, prezum?ia relativa instituita de lege nu a fost rasturnata.
In atare situa?ie, instan?a re?ine ca contractul de credit nr. RM03943293912 din 06.06.2007 este unul preformulat de banca, standardizat, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el, consumatorul fiind privat de o informare corecta ?i completa asupra tuturor condi?iilor de creditare.
Acela?i este ?i sensul art.3 punctul 2 din Directiva nr. 93/13 prin care se prevede ca se considera intotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individual atunci cand a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influen?a con?inutul clauzei, in special in cazul contractelor de adeziune a?a cum este ?i contractul de credit din cauza.
Mai mult potrivit unei jurispruden?e constante a Cur?ii de Justi?ie a Uniunii Europene, sistemul de protec?ie pus in aplicare prin directiva men?ionata se bazeaza pe ideea ca un consumator se gase?te intr-o situa?ie de inferioritate fa?a de  vanzator sau de furnizor in ceea ce prive?te atat puterea de negociere, cat ?i nivelul de informare, situa?ie care il conduce la adeziune la condi?iile redactate in prealabil, fara a putea exercita o influen?a asupra con?inutului acestora (Hot. din 27 iunie 2000, Oceano Editorial, C-248/98, Rep. I-04941), drept pentru care, pentru a asigura protec?ia urmarita de Directiva 93/13, CJUE a subliniat, in mai multe ocazii, ca situa?ia de inegalitate care exista intre consumator ?i vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interven?ie pozitiva, exterioara par?ilor din contract.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 este necesar si ca aceste clauze sã fi creat, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile pãrtilor. 
In ceea ce priveste comisionul de administrare, instanta retine ca acesta a fost perceput in perioada 06.06.2007 – 17.02.2011, ulterior renuntandu-se la perceperea sa.
Referitor la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, instanta constata faptul ca acest dezechilibru nu a existat in privinta acestui comision de administrare.
Comisionul lunar de administrare a creditului a fost stabilit de parti la valoarea de 0,9% din soldul creditului, pentru monitorizarea de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror altor obligatii asumate de imprumutat in baza contractului de credit. Comisionul de administrare nu a avut legatura cu vreo pierdere a bancii, nu a fost un comision de risc, ci a avut legatura cu o serie de activitati pe care parata le-a efectuat in scopul rambursarii creditului, fiind costul unui serviciu pe care banca l-a prestat in favoarea imprumutatului pe durata rambursarii. Prin urmare, acest comision nu a fost perceput pentru acelasi serviciu ca si dobanda.
In ceea ce priveste valoarea comisionului de administrare, nu este vorba despre prestatii disproportionat de oneroase din partea consumatorului, iar dupa incheierea contractului dintre parti, pana la renuntarea la perceperea sa, nu s-a facut dovada modificarii comisionului de administrare, acesta ramanand in acelasi cuantum de 0,9% din soldul creditului. Avand in vedere ca nu s-a modificat graficul de rambursare si ca acest comision de administrare s-a calculat la soldul creditului, scazand lunar proportional cu scaderea soldului creditului, instanta constata ca suma achitata lunar cu titlu de comision de administrare a fost in fiecare luna mai mica decat la inceputul contractului. Mai mult, comisionul a fost prevazut clar in contract si in graficul de rambursare, iar reclamantul si intervenienta au cunoscut conditiile in care s-a acordat creditul. Rambursarea creditului privea o perioada indelungata, care justifica intinderea costului pentru serviciul prestat de banca. La dosar exista graficul de rambursare semnat de reclamant, fiind in concret evidentiate rata lunara, dobanda, comisionul, ceea ce dovedeste ca reclamantul a fost informat despre costul acestui serviciu in mod transparent si previzibil.
Asadar, in prezenta cauza, instanta constata faptul ca acest comision de administrare nu doar ca a fost aplicat conform dispozitiilor legale mentionate, dar nici nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte.
Prin urmare, instanta va respinge cererea reclamantului si a intervenientei de constatare a caracterului abuziv al clauzei prin care a fost instituit comisionul de administrare. Intrucat instanta nu a constatat caracterul abuziv al comisionului de administrare, nu poate valorifica celelalte solicitari accesorii, de restituire a comisionului incasat si de emitere a unui nou grafic de rambursare dupa eliminarea comisionului de administrare.
In ceea ce priveste art. 6.2 din contractul de credit, care reglementeaza comisionul de rambursare anticipata, instanta observa ca nu mai produce efecte juridice in raporturile dintre parti, dispozitiile referitoare la acest comision fiind inlocuite cu alte prevederi, continute la art. 2.13 din actul aditional din 17.02.2011. In speta, reclamantul si intervenienta nu au solicitat anularea art. 2.13 din actul aditional respectiv, iar acest articol nici nu reprezinta un echivalent al art. 6.2 din contractul de credit, avand un continut diferit. Prin urmare, instanta nu se poate pronunta asupra caracterului abuziv al articolului mentionat din actul aditional, deoarece si-ar depasi limitele investirii. Limitandu-se la art. 6.2 din contractul de credit, instanta observa ca acesta nu s-a aplicat niciodata in raporturile dintre parti, reclamantul nefiind in situatia de a putea rambursa creditul anticipat, dovada fiind ca a si solicitat restructurarea creditului. In plus, instanta apreciaza ca comisionul de rambursare anticipata, in lumina legislatiei aplicabile la data incheierii contractului de credit, nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, deoarece valoarea sa a fost clar prevazuta in contract, iar perceperea sa este justificata prin aceea ca urmare a acordarii creditului, banca parata isi efectueaza anumite previziuni economice legate de incasarea dobanzilor din graficul de rambursare, dobanzi pe care nu le mai poate dobandi daca se procedeaza la rambursarea anticipata a creditului. Prin urmare, este justificat ca banca sa isi limiteze pierderile provocate prin aceea ca consumatorul nu plateste toate dobanzile pe care partile le-au convenit.
In aceste conditii, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de constatare a caracterului abuziv al art. 6.2 din contractul de credit.
Cu privire la solicitarea de convertire a creditului in RON, instanta retine ca creditul a fost acordat in CHF si s-a convenit ca ratele sa fie achitate in aceeasi moneda, pentru ca la finalul perioadei de creditare imprumutatul sa restituie aceeasi suma imprumutata plus dobanzi in moneda care i-a fost pusa la dispozitie de banca.
Din simpla lectura a contractului rezulta ca aceasta clauza a fost exprimata clar si inteligibil, moneda in care s-a acordat creditul si in care trebuia restituit fiind indicata in mod expres prin contract. De asemenea, din dispozitiile contractuale rezulta in mod clar mecanismul de formare a pretului, respectiv calcularea pretului in functie de moneda in care s-a acordat imprumutul si efectele acestei dispozitii, respectiv suportarea riscului valutar de catre debitor in cazul cresterii cursului de schimb.
Imprumutandu-se pentru o perioada considerabila de timp intr-o moneda straina, diferita de cea in care obtinea veniturile din salariu, imprumutatul si-a asumat implicit si riscul fluctuatiilor cursului valutar, ceea ce echivaleaza cu asumarea riscului schimbarii imprejurarilor existente la data incheierii contractului. In acest context, modificarea circumstantelor invocate de catre reclamant – respectiv fluctuatia monetara – a fost integrata in contract, cu consecinte asupra executarii obligatiei contractuale astfel asumate, riscul cresterii cursului de schimb fiind suportat, pe cale de consecinta, de catre debitor, in lipsa de dispozitie contrara. De altfel, in materia contractului de imprumut, legiuitorul a consacrat principiul nominalismului monetar, fara ca evolutiile economice sa influenteze obligatiile asumate de imprumutat.
Executarea obligatiilor reclamantului, afectata de variatia cursului de schimb, isi gaseste suportul atat in continutul clauzelor contractuale, cat si in dispozitiile legale din materia contractului de imprumut.
Nu se poate aplica cursul de schimb CHF-leu la momentul contractarii creditului, intrucat partile au stabilit ca plata se face in moneda creditului si nici nu se poate retine caracterul abuziv cu privire la restituirea creditului in moneda acordata, intrucat aceste dispozitii contractuale nu fac altceva decat sa reia prevederile art. 1584, 1578 V. Cod civil.
Semnificativ este faptul ca atat Codul civil din 1864 (art.1578) cat si noul Cod civil (art.2164), consacra in materia imprumutului principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul trebuie sa inapoieze suma nominal primita, oricare ar fi variatia acesteia, in conditiile in care conditia dezechilibrului semnificativ prevazuta de art.4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 se apreciaza „prin intermediul unei analize a normelor na?ionale aplicabile in lipsa unui acord intre par?i, pentru a evalua daca ?i, eventual, in ce masura contractul il plaseaza pe consumator intr-o situa?ie juridica mai pu?in favorabila in raport cu cea prevazuta de dreptul na?ional in vigoare.” (cauza Mohamed Aziz C-415/11).
Prin urmare, principiul nominalismului este traditional in contractele de imprumut. In realitate, in cazul creditelor acordate in valuta nu suntem in prezenta niciunei clauze abuzive, pentru ca nu banca a instituit printr-o clauza in contract regula nominalismului, ci insusi legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu inseamna negarea unor principii sau a unei reguli traditionale de functionare a unor institutii juridice. Chiar daca in contractul de credit sau in graficul de rambursare figureaza o asemenea clauza de risc valutar, aceasta nu este altceva decat reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat de lege. De altfel, chiar Curtea Europeana de Justitie s-a pronuntat in sensul ca nu intra sub incidenta evaluarii caracterului abuziv decat clauzele din contractele incheiate cu consumatorii, iar nu si dispozitiile legale. Astfel, prin Hotararea Curtii Europene de Justitie din 30 aprilie 2014, pronuntata in procedura C280/1, Barclays Bank contra Sara Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a retinut ca: ,,Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si principiile dreptului Uniunii referitoare la protectia consumatorilor si la echilibrul contractual, trebuie interpretate in sensul ca sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege si norme administrative ale unui stat membru, precum cele in discutie in litigiul principal, in lipsa unei clauze contractuale de modificare a continutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.
In al doilea rand, protectia consumatorilor poate sa se realizeze si in contractul contractelor de credit in moneda straina. Calea nu este insa aceea a actiunilor intemeiate pe Legea nr.193/2000. Intrucat principiul nominalismului este unul legal, exceptiile de la acest principiu nu pot fi instituite pe cale jurisprudentionala, ci doar pe cale legala. Nimic nu se opune ca legiuitorul sa prevada masuri speciale de protectie a consumatorilor in cazul creditelor in valuta.
Prin urmare, in materia creditelor in valuta, problema riscului valutar la care este expus consumatorul nu este susceptibila de a fi solutionata pe calea unor actiuni intemeiate pe Legea nr.193/2000, avand in vedere faptul ca riscul valutar este suportat de consumator nu in temeiul unei pretinse clauze abuzive din contractul de credit, ci este consecinta aplicarii nominalismului consacrat de lege.
Prin urmare, instanta va respinge si cererea de convertire a creditului in RON, ca neintemeiata.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge cererea principala, precum si cererea de interventie in interes propriu, astfel cum au fost precizate si modificate, ca neintemeiate, iar in final va lua act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge cererea principala formulata de reclamantul V.F., cu domiciliul in comuna …., CNP ….,  precum si cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta in interes propriu V.M., cu domiciliul in …., CNP …., in contradictoriu cu parata S.C. R.B. S.A., cu sediul in …., inmatriculata la ONRC sub nr. …, avand cod fiscal …., astfel cum au fost precizate si modificate, ca neintemeiate.
Ia act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 23.11.2015.

PRESEDINTE,                                          GREFIER,