contestatie la executare – inexistenta unei cai specifice pentru a solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale; prescriptia executarii in raport de declararea scadentei anticipate a contractului de credit

INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.04.2015 sub nr.39068/299/2015, contestatorul S.D. in contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. PRIN MANDATAR S.C. K.R. S.R.L., a formulat, in temeiul art. 711 si urm. C. proc. civ., contestatie la executare si cerere de suspendare a executarii silite, solicitand: anularea tuturor formelor de executare silita dispuse in dosarul de executare silita nr.206/2015E al Biroului Executorului Judecatoresc E.M. si incetarea executarii silite ca urmare a admiterii exceptiei prescriptiei dreptului de a obtine executare silita, in baza art.705 si 706 C. proc. civ.
In motivare, contestatorul a aratat ca cesiunea contractului de credit a avut loc in octombrie 2011, iar cererea de incepere a executarii silite a fost formulata la data de 05.02.2015.
De asemenea, contestatorul a mai solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la punctul 6 din contractul de credit nr.468 din 07.05.2007 incheiat cu B. S.A. si anexa la contract, care a fost pusa in executare de intimata. Ca o consecinta a constatarii caracterului abuziv al clauzelor, contestatorul a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestora si repunerea partilor in situatia anterioara, astfel: sa se dispuna restituirea sumelor platite nedatorat, cu titlu de dobanda sau comisioane, in temeiul clauzelor contractuale abuzive, de la data incasarii si pana la data perceperii lor, respectiv, in situatia in care acestea au fost achitate de contestator, dar sunt pretinse de intimata in cadrul executarii silite, sa se constate ca acestea nu sunt datorate, intervenind astfel compensarea intre contestator si intimata.
Contestatorul a solicitat si anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecatoresc E.M. in dosarul de executare nr. 206/2015E si anume: instiintare privind inceperea executarii si adresa de infiintare a popririi catre Liceul Teoretic Waldorf, acte emise la data de 11.03.2015 si comunicate la data de 20.03.2015; somatia de plata emisa la data de 11.03.2015 si comunicata la data de 20.03.2015; incheierea nr.206 din 09.02.2015 prin care executorul judecatoresc a admis cererea creditoarei de executare silita, comunicata contestatorului la data de 20.03.2015; incheierea nr.206 din 11.03.2015, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare; incheierea de investire cu formula executorie a contractului de credit. A solicitat contestatorul si sa se constate ca intimata nu poate avea calitatea de creditoare urmaritoare, astfel ca executarea silita este nelegala, fiind pornita de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, suspendarea executarii silite si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Contestatorul a invederat lipsa negocierii contractului si deteriorarea echilibrului contractual, prin aceea ca intregul risc contractual este transferat in sarcina imprumutatului, prin comisionul de administrare ce ii este impus, prin suportarea riscului valutar, dreptul de a calcula penalitati in mod unilateral si de a initia executarea silita fara o prealabila verificare a corectitudinii si a legalitatii sumelor pretinse. A sustinut contestatorul ca nu au fost respectate cerintele bunei-credinte, prin aceea ca au fost inserate clauze abuzive, neclare, aplicate in defavoarea consumatorului, prin neacordarea de explicatii si informatii suficiente astfel incat consumatorul sa nu poata lua vreo decizie in deplina cunostinta de cauza, mergand pana la inducerea in eroare a imprumutatului.
Contestatorul a aratat ca sunt contestate in speta clauzele care dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale, adica acele clauze care nu explica motivul aplicarii anumitor comisioane sau cele care explica calculul dobanzii dupa anumite criterii confuze. A invederat ca in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului, iar interpretarea clauzelor mentionate in favoarea consumatorului ar trebui sa asigure o concordanta intre aplicarea clauzei contractuale care instituie rata anuala a dobanzii si clauza care instituie mecanismul de calcul al ratei dobanzii.
A subliniat contestatorul ca solicita instantei sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara in sensul restituirii sumelor platite nedatorat, cu titlu de dobanda sau comisioane, in temeiul clauzelor contractuale abuzive din contract si anexa la contract, de la data incasarii si pana la data incetarii perceperii lor, respectiv, in situatia in care acestea au fost achitate de contestator, dar sunt pretinse de catre intimata in cadrul executarii silite, sa se constate ca acestea nu sunt datorate, intervenind astfel compensarea intre contestator si intimata. Contestatorul a mentionat ca a achitat catre intimata sume in mod nedatorat, cu titlu de dobanda sau de comisioane, in temeiul clauzelor contractuale abuzive aratate la pct. 1.1 – 1.7, cu privire la care a fost solicitata constatarea nulitatii prin prezenta actiune, de la data incasarii acestora si pana la data incetarii perceperii lor. Pe cale de consecinta, este necesar ca instanta sa constate intervenirea compensatiei legale dintre contestator si intimata.
In continuare, contestatorul a apreciat ca intimata nu detine o creanta certa, lichida si exigibila si a aratat ca a solicitat executorului sa ii prezinte modul de calcul al creantei, dar nu i s-a prezentat un document in acest sens. A invederat contestatorul ca la dosar exista acte contradictorii, prin care creditoarea pretinde ca ar detine impotriva contestatorului creante diferite.
A mai solicitat contestatorul anularea executarii silite ca o consecinta a constatarii nulitatii clauzelor contractuale in temeiul carora banca si intimata au perceput dobanda variabila aplicabila creditului contractat, comisionul de acordare, de administrare, de urmarire riscuri si de restructurare si dobanda penalizatoare. Contestatorul a aratat ca banca solicita o suma mai mare decat cea imprumutata, desi au fost achitate sume considerabile. De asemenea, nu s-au aratat modul de calcul al sumei solicitate, momentul de la care a inceput calculul dobanzii penalizatoare si sumele la care dobanda s-a aplicat. A apreciat contestatorul ca dobanda s-a calculat la intreaga suma scadenta anticipat, ceea ce incalca dispozitiile contractului.
A invederat contestatorul si ca nu a fost notificat cu privire la declararea exigibilitatii anticipate a creditului. De asemenea, a sustinut ca S. S.a.R.L. nu poate avea calitatea de creditor urmaritor, deoarece B. avea obligatia de a notifica imprumutatul si, dupa caz, tertele persoane obligate in baza contractului sau a contractelor accesorii acestuia, in scris, de la data constatarii unui caz de culpa si, in cazul in care deficientele nu erau inlaturate in perioada de timp indicata de banca in notificare, aceasta ar fi avut dreptul sa considere creditul exigibil si sa treaca la recuperarea intregii sume datorate. Or, o atare notificare nu a fost transmisa contestatorului, anterior cesiunii creantei catre S. S.a.R.L. Prin urmare, banca nu a respectat conditiile impuse prin contractul de credit. A apreciat contestatorul ca B. nu putea cesiona un contract de credit nedeclarat scadent. Operatiunea in cauza nu reprezinta o cesiune de contract de credit, deoarece si banca are obligatii fata de debitor, iar pentru ca un contract sa fie cedat, este necesar acordul debitorului. Contractul de credit este un contract intuitu personae cu banca, fiindca numai bancile pot da credite. Prin faptul ca cesionarul nu mai este supus controlului BNR si nici legislatiei bancare, se comite o frauda la lege, care este o cauza ilicita, ce determina si ea nulitatea actului juridic al cesiunii.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii silite, contestatorul a apreciat ca pentru a se suspenda executorialitatea acestuia este suficienta constatarea unei aparente de nelegalitate sau cel putin un dubiu rezonabil asupra acestuia.
In drept, contestatorul s-a intemeiat pe prevederile art. 711 si urm., art. 662 C. proc. civ., Legea nr. 296/2004, OG nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
In dovedire, contestatorul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Prin adresa din 09.04.2015, comunicata contestatorului la data de 16.04.2015, instanta i-a solicitat contestatorului: sa precizeze concret care sunt clauzele abuzive de la punctul 6 din contract a caror constatare o solicita, respectiv sa indice liniuta, subpunctul, paragraful care le contine; sa precizeze concret, cu indicarea modului de calcul, ce sume solicita a-i fi restituite cu titlu de dobanda si comision si despre ce tip de comision este vorba, defalcat pentru fiecare in parte; sa argumenteze concret, pentru fiecare clauza in parte, de ce considera ca aceasta este abuziva, intrucat motivarea este una generala.
La data de 28.04.2015, contestatorul a depus cerere completatoare si modificatoare, prin care a aratat ca solicita constatarea caracterului abuziv al urmatoarelor clauze din contractul de credit nr.468/07.05.2007, incheiat cu B. S.A., care a fost pus in executare de intimata: clauza inscrisa la pct.5 din contractul de credit, care prevede ca dobanda de referinta este formata dintr-o marja fixa, in cuantum de 1,2 puncte procentuale, plus dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile B., precum si orice alte clauza care permite bancii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobanzilor; clauza inscrisa la pct.7 din contract, care prevede ca nivelul dobanzii curente la credite se stabileste de banca, in functie de serviciul datoriei imprumutatului, fiind enumerate cazurile in care banca stabileste nivelul dobanzii; clauza inscrisa la pct.8 din contract, in raport de care banca stabileste nivelul dobanzii majorate in functie de serviciul datoriei in cazul creditelor restante; clauza nr.9 lit. b) din contract, care prevede perceperea unui comision de acordare a creditului de 0,95%, calculat la valoarea creditului initial; clauza nr. 9 lit. c) din contractul de credit, care prevede perceperea unui comision de administrare de 0,05% lunar, calculat la valoarea initiala a creditului contractat, in cuantum de 10,99 lei lunar; clauza nr. 9 lit. f) din contract, care reglementeaza plata unui comision de urmarire riscuri de 61,43 lei lunar, reprezentand un procent de 0,28% din valoarea initiala a creditului; clauzele 2.4 si 2.8 din conditiile generale de creditare anexa la contractul de credit bancar, care prevad modalitatea de calcul a dobanzii raportata la o perioada de 360 de zile, in loc de 365/366 de zile.
Contestatorul a invederat ca dobanda de referinta afisata la sediile B. este lasata la discretia bancii, iar consumatorul nu poate cunoaste cu precizie pretul produsului cumparat, acest pret nefiind predictibil. A sustinut contestatorul ca atunci cand indicele EURIBOR a avut cresteri, B. a majorat cuantumul dobanzii, dar atunci cand acest indice a scazut, banca nu a diminuat corespunzator cuantumul dobanzii. Clauzele care permit bancii calculul dobanzii in functie de dobanda de referinta afisata la sediile B., precum si clauzele care permit bancii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobanzilor/comisioanelor, acorda un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractului de credit. A subliniat contestatorul ca contractele de credit cu dobanda variabila trebuie sa contina clauze care sa confere dobanzii caracter determinabil. In speta, clauzele contestate contin o conditie pur potestativa pentru banca in calitatea sa de debitor al obligatiei de a calcula corect si transparent cuantumul dobanzii. Prin urmare, a solicitat contestatorul ca dobanda sa fie stabilita in functie de un indice verificabil, precum EURIBOR sau ROBOR.
In ceea ce priveste clauzele cuprinse la pct.7 si 8 din contract, contestatorul a apreciat ca sunt veritabile clauze penale interzise de legea civila in contractele de imprumut cu dobanda, conform deciziei nr. XI/2005 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii. De asemenea, aceste clauze sunt abuzive.
Referitor la comisionul de acordare a creditului, acesta nu a fost negociat, el este o dobanda mascata, disimularea dobanzii echivaland cu un dol, si sunt intrunite conditiile pentru constatarea caracterului abuziv al acestuia. A apreciat contestatorul si cu privire la comisionul de administrare ca ar avea caracter abuziv si ca disimuleaza un procent consistent de dobanda, iar acesta este calculat la valoarea initiala a creditului, indiferent de suma rambursata. Aceleasi considerente au fost invocate si cu privire la comisionul de urmarire riscuri si s-a adaugat ca acesta este perceput pentru un cost eventual al bancii si nu pentru unul actual, nefiind totusi restituit consumatorului in cazul inexistentei unor incidente de plata. In plus, contra riscului de neplata banca isi ia oricum garantii reale si personale si il determina pe client sa incheie polite de asigurare a riscului de neplata, clientul fiind obligat prin acest comision sa suporte riscurile bancii. Astfel, banca isi acopera pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de catre alti clienti, transferand astfel consecintele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clientilor bun-platnici.
Contestatorul a sustinut ca nu a fost informat cu privire la posibilitatea majorarii sumelor pe care le va datora in temeiul contractului de credit, majorare determinata de materializarea riscului valutar sau a celui de rata a dobanzii sau cresterii costului creditului provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevazute in contract.
Referitor la modalitatea de calcul a dobanzii prin raportare la o perioada de 360 de zile, contestatorul a apreciat ca este abuziva deoarece prin aceasta modalitate de calcul se ajunge la o rata a dobanzii mai mare decat cea convenita contractual, fara ca aceasta suma suplimentara platita sa isi gaseasca vreun echivalent intr-o obligatie suplimentara a bancii.
Contestatorul a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara si in ceea ce priveste declararea scandentei anticipate a creditului. De asemenea, a reluat argumentele conform carora S. S.a.R.L. nu poate avea calitatea de creditor urmaritor si conform carora nu a fost declarata scadenta anticipata a creditului. Prin urmare, a apreciat contestatorul, creanta nu putea fi cesionata, deoarece nu era scadenta, cesionarul fiind indreptatit sa solicite doar sumele restante si nu intregul credit. In plus, in speta nu a operat o preluare de datorie, banca ramanand obligata fata de debitorul cedat pentru toate drepturile acestuia prevazute de legislatia privind protectia consumatorilor si alte drepturi ale clientului prevazute in contract.
Mai mult decat atat, a aratat contestatorul, chiar in ceea ce priveste S. S.A.R.L. prin mandatar S.C. K.R. S.R.L., aceasta a sesizat organul de executare printr-o cerere semnata de o persoana care nu detine calitatea de reprezentant legal al societatii. Cererea de executare silita este semnata de o persoana despre care nu se cunoaste daca este reprezentantul legal al societatii conform actelor depuse la ONRC.
Contestatorul a anexat cererii sale un set de inscrisuri.
Prin adresa din 30.04.2015, comunicata contestatorului la data de 06.05.2015, instanta i-a pus in vedere acestuia: sa achite o taxa de timbru de 1.000 lei pentru contestatia la executare, sub sanctiunea anularii cererii; sa precizeze concret, cu indicarea modului de calcul, ce suma solicita a-i fi restituita cu titlu de dobanda sau comision si despre ce tip de comision este vorba, defalcat pentru fiecare in parte, sub sanctiunea anularii acestor capete de cerere; sa indice sumele ce solicita a-i fi restituite de la data data incasarii pana la introducerea actiunii, cu indicarea modului de calcul.
Prin adresa din 21.05.2015, comunicata contestatorului la data de 22.05.2015, instanta i-a pus in vedere acestuia aceleasi obligatii ca si in adresa din 30.04.2015, dar si obligatia de a achita o cautiune in suma de 2.178,40 lei pentru cererea de suspendare executare silita.
La solicitarea instantei, la data de 02.06.2015 Biroul Executorului Judecatoresc E.M. a depus copie de pe dosarul de executare nr.206/2015E.
La data de 08.06.2015, contestatorul a depus la dosar precizari, prin care a apreciat ca este scutit de la plata taxei de timbru si ca in sarcina sa s-a stabilit in mod nelegal cuantumul cautiunii. De asemenea, cu privire la solicitarea instantei de a preciza concret, cu indicarea modului de calcul, ce suma solicita a-i fi restituita cu titlu de dobanda sau comision si despre ce tip de comision este vorba, defalcat pentru fiecare in parte, si de a indica sumele ce solicita a-i fi restituite de la data data incasarii pana la introducerea actiunii, cu indicarea modului de calcul, contestatorul a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate cu privire la aceste aspecte.
La termenul din 08.06.2015, instanta a calificat sustinerile contestatorului din precizarile depuse la data de 08.06.2015 ca fiind o cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru si a cautiunii.
Prin incheierea din 18.06.2015, cererea contestatorului de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsa ca tardiv formulata.
Prin citatia emisa la data de 25.06.2015, comunicata contestatorului la data de 01.07.2015, instanta i-a pus in vedere contestatorului sa achite o taxa de timbru de 1.000 lei pentru contestatia la executare, sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata, si o cautiune in suma de 2.178,40 lei pentru cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca prin incheierea din data de 18.06.2015 s-a respins ca tardiv formulata cererea de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
La data de 04.09.2015, intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant S.C. K.R. S.R.L., a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat „respingerea contestatiei ca netimbrata”. Intimata a invederat ca nulitatea ce intervine in cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativa, iar termenul de prescriptie este de 3 ani. De asemenea, cererea contestatorului nu poate fi dedusa judecatii decat pe calea actiunii special prevazute de Legea nr.193/2000 si este de competenta tribunalului, contestatorul neputand invoca, prin urmare, in cadrul contestatiei la executare, motive de fapt si de drept privind fondul dreptului. In subsidiar, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
La termenul din 07.09.2015, contestatorul a depus la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 1.000 lei.
La termenul din 07.09.2015, instanta a admis exceptia netimbrarii cererii de suspendare a executarii silite, a respins ca neintemeiata exceptia netimbrarii contestatiei la executare, invocata de intimata, si a calificat exceptia prescriptiei dreptului de a solicita executarea silita, invocata de de catre contestator, ca fiind o aparare de fond.
Prin incheierea din 14.09.2015, instanta a admis exceptia nulitatii capatului de cerere avand ca obiect obligarea intimatei la restituirea sumelor platite nedatorat cu titlu de dobanda si comisioane si constatarea intervenirii compensarii, exceptie invocata din oficiu, si a anulat acest capat de cerere, in temeiul art. 196 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 194 lit. c) C. proc. civ. De asemenea, instanta a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, invocata de intimata.
Prin adresa din 14.09.2015, comunicata intimatei la data de 01.10.2015, instanta i-a solicitat intimatei sa precizeze intr-un tabel care este modul concret de calcul prin care s-a ajuns la determinarea sumelor care au fost mentionate in cererea de executare silita depusa la executorul judecatoresc si pentru recuperarea carora a fost demarata executarea silita contestata in prezenta cauza, separat pe debit principal, dobanda, comision, etc., ce plati au fost efectuate de contestator de la data incheierii contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007 si pana la data incheierii contractului de cesiune de creante nr. J1111 din data de 26.10.2011, intre B., in calitate de cedent si S. S.a.R.L., in calitate de cesionar, ce plati au fost efectuate de catre contestator dupa aceasta data si cum anume s-a realizat imputatia platii, pentru aceste doua perioade, separat pe debit principal, dobanda, comision, etc.
La data de 14.10.2015, intimata a depus la dosar note scrise, prin care a aratat ca nu cunoaste cuantumul platilor efectuate de contestator de la data incheierii contractului de credit nr. 468/07.05.2007 si pana la dara cesiunii de creante, respectiv 26.10.2011, deoarece au fost efectuate catre creditorul initial. De la data cesiunii de creanta si pana la momentul demararii executarii silite, prin emiterea cererii de executare silita, contestatorul nu a efectuat plati voluntare in contul K.R.. In cadrul executarii silite, in contul creditoarei a fost virata suma de 456 lei de catre Biroul Executorului Judecatoresc E.M., ca urmare a deschiderii dosarului de executare nr. 206/2015. Intimata a atasat notelor scrise o situatie cu sumele datorate de contestator.
Prin incheierea din 19.10.2015, instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit ca fiind o aparare de fond, a unit cu fondul cauzei exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, invocata de catre intimata prin intampinare, si a pus in vedere contestatorului ca in cazul in care apreciaza ca modul de calcul indicat de catre intimata nu este corect, sa precizeze care anume sume apreciaza ca nu sunt calculate corect si de ce anume si sa depuna la dosar dovada platilor efectuate de catre contestator.
La termenul din 02.11.2015, contestatorul a depus la dosar note scrise, prin care a invederat ca intimata nu a precizat care este modul concret de calcul prin care s-a ajuns la determinarea sumelor care au fost mentionate in cererea de executare silita depusa la executorul judecatoresc si pentru recuperarea carora a fost demarata executarea silita contestata in prezenta caza, separat pe debit principal, dobanda, comision, etc. De asemenea, intimata nu a precizat cum s-a realizat in mod concret imputatia platii pentru cele doua perioade: inainte de cesionare si dupa cesionare. Cu privire la platile efectuate de contestator, acesta a invederat ca nu se mai afla in posesia tuturor ordinelor de incasare, ci doar a unora dintre ele.
Contestatorul a invederat ca dobanda B. pana la data cesiunii nu este corect calculata, iar intimata nu a precizat modul concret de calcul al acesteia. De asemenea, dobanda calculata de la data cesiunii pana la data cererii de executare este gresit calculata, avand in vedere o rata de 16,84%, despre care nu se stie de unde provine, totul fiind raportat la o perioada de 360 de zile in loc de 365/366 de zile. Cu privire la comisioanele B., intimata nu a specificat in niciun fel care este modalitatea de calcul al acestora. Mai mult decat atat, cererea de executare silita a fost formulata pentru suma de 17434,34 lei debit principal, 11213,94 lei dobanda aferenta creditului acordat si 830,43 lei comision bancar, sume care nu concorda cu sumele specificate de intimata in tabelul anexat notelor sale scrise.
Contestatorul a anexat notelor sale scrise fotocopii de pe ordine de incasare.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007, incheiat intre B. S.A. si contestatorul S.D., banca a acordat contestatorului un credit in valoare de 22.000 lei, cu obligatia pentru contestator de restituire in 120 de rate lunare.
Conform art.5 din contract, dobanda curenta este de 10,95% pe an si este revizuibila semestrial. Dobanda curenta este formata din dobanda de referinta revizuibila semestrial, care se afiseaza la sediile B., la care se adauga 1,20 puncte procentuale. In baza art.7 din contract, nivelul dobanzii curente la credite se stabileste de banca in functie de serviciul datoriei imprumutatului, astfel: daca imprumutatul nu inregistreaza credite si/sau dobanzi restante in RON si/sau valuta sau acestea sunt de pana la 7 zile inclusiv, dobanda curenta este cea inscrisa la pct. 5; daca imprumutatul inregistreaza credite si/sau dobanzi restante in RON si/sau valuta cuprinse intre 8 si 30 de zile, dobanda curenta este cea inscrisa la pct. 5, la care se adauga 1 puncte procentuale; daca imprumutatul inregistreaza credite si/sau dobanzi restante in RON si/sau valuta de peste 31 de zile inclusiv, dobanda curenta este cea inscrisa la pct. 5, la care se adauga 3 puncte procentuale.
Conform art.8 din contract, dobanda majorata in functie de serviciul datoriei in cazul creditelor restante: pana la 30 de zile, este dobanda curenta inscrisa inscrisa la pct. 5 la care se adauga 7 puncte procentuale; peste 31 de zile inclusiv, este dobanda curenta inscrisa inscrisa la pct. 5 la care se adauga 7 puncte procentuale.
In temeiul art. 9 lit. b), c) si f) din acelasi contract, pentru creditul pus la dispozitie banca percepe urmatoarele comisioane: comision de acordare credit de 0,95% flat; comision de administrare de 10,99 lei lunar, reprezentand un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat; comision de urmarire riscuri de 61,43 lei lunar, reprezentand un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat.
In baza art. 2 pct. 2.4 si 2.8 din conditiile generale de creditare anexa la contractul de credit bancar, modalitatea de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii aferente creditului acordat este: sold cont imprumut X rata anuala a doanzii X numarul efectiv de zile / 360 X 100. Calculul dobanzilor se va efectua la numarul exact de zile de folosire a creditului raportat la un an calendaristic de 360 de zile.
Prin contractul de cesionare creante nr. J1111 din 26.10.2011, B. S.A. a cesionat intimatei S. S.a.R.L. creanta detinuta impotirva contestatorului. Cesiunea de creanta a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare la data de 31.10.2011.
Prin notificarea nr.SB./8/1805, semnata de B. S.A. si intimata, comunicata contestatorului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 08.11.2011, contestatorul a fost instiintat despre existenta cesiunii de creanta si i s-a pus in vedere sa achite intimatei suma de 20.646,42 lei in termen de 5 zile, in caz contrar urmand sa continue procedurile de colectare a debitului.
La solicitarea intimatei, prin incheierea din 19.12.2014, pronuntata in dosarul nr.36799/4/2014, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a investit cu formula executorie titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr.468 din data de 07.05.2007, incheiat intre B. S.A. si contestator.
La data de 05.02.2015, intimata S. S.a.R.L. a depus cerere de executare silita la Biroul Executorului Judecatoresc E.M., constituindu-se astfel dosarul de executare nr.206/2015E. Intimata a solicitat executarea silita a contestatorului, in temeiul contractului de credit nr.468 din 07.05.2007, incheiat intre B. S.A. si contestator, pentru recuperarea sumei de 17.434,34 lei reprezentand debit principal, a sumei de 11.213,94 lei reprezentand dobanda aferenta creditului acordat si a sumei 830,43 lei reprezentand comision bancar restant. De asemenea, a solicitat actualizarea acestor sume cu dobanda si penalitati conform titlului executoriu pana la achitarea efectiva a debitului.
Prin incheierea din 09.02.2015, executorul judecatoresc a incuviintat executarea silita, iar prin incheierea din 11.03.2015 a stabilit cheltuielile de executare la suma de 4.089,36 lei. Tot la data de 11.03.2015, a fost emisa somatie de plata in sarcina contestatorului si a fost infiintata poprirea asupra veniturilor contestatorului realizate la Liceul Teoretic Waldorf, pana la concurenta sumei de 33.568,07 lei, compusa din debitul principal de 29.478,71 lei si cheltuielile de executare in valoare de 4.089,36 lei. Contestatorul a fost instiintat despre declansarea executarii silite impotriva sa la data de 20.03.2015, la adresa din cartea sa de identitate.
Cu titlu preliminar, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea intimatei sa restituie contestatorului sumele platite nedatorat, cu titlu de dobanda si comisioane, in temeiul clauzelor contractuale abuzive, de la data incasarii si pana la data incetarii perceperii lor, iar in cazul in care acestea au fost achitate de contestator, dar sunt pretinse de intimata in cadrul executarii silite contestate in prezenta cauza, sa se constate intervenita compensarea in privinta lor intre contestator si intimata, instanta retine ca prin incheierea din 14.09.2015 a fost admisa exceptia nulitatii acestuia, pentru motivele aratate in incheierea respectiva. Ca urmare a admiterii exceptiei nulitatii la termenul din 14.09.2015, instanta va anula capatul de cerere mentionat, in baza art.196 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 194 lit. c) C. proc. civ.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de intimata prin intampinare, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozi?iilor art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudicia?i prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatore?ti in conformitate cu prevederile Codului civil ?i ale Codului de procedura civila. Este adevarat ca Legea nr.193/2000 nu prevede, ca sanc?iune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora in raport cu consumatorul, insa regimul juridic al acestei sanc?iuni este practic identic cu al nulita?ii absolute, acest lucru decurgand din practica Cur?ii de Justi?ie a Uniunii Europene.
Astfel, in ceea ce prive?te natura interesului protejat, norma respectiva ocrote?te un interes general, si nu unul individual, fiind evident faptul ca legea ocrote?te o categorie generica, aceea a consumatorilor, ?i nu o persoana particulara, strict determinata.
Legea nr.193/2000 nu reprezinta decat transpunerea in legisla?ia romaneasca a Directivei nr. 93/13/CEE, ori, potrivit jurispruden?ei Cur?ii Europene de Justi?ie, dispozi?iile acestei directive sunt de ordine publica (cauza Mostaza Claro).
Tot in acest sens, in cauza C-76/10 Pohotovost‘ s.r.o. Vs Iveta Cor?kovská, in considerentul nr. 50 s-a precizat ca „data fiind natura ?i importan?a interesului public pe care se intemeiaza protec?ia pe care Directiva nr. 93/13/CEE o asigura consumatorilor, art. 6 din acesta trebuie sa fie considerat ca o norma echivalenta cu normele na?ionale care ocupa, in cadrul ordinii interne, rangul de ordine publica”.
In acela?i sens, in cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene a aratat ca recunoa?te judecatorului puterea de a declara din oficiu, ca nule clauzele abuzive ale unui contract, aratand totodata ca aceasta putere „se incadreaza pe deplin in contextul general al protec?iei speciale pe care directiva tinde sa o recunoasca interesului colectivita?ii, care, facand parte din ordinea publica economica, depa?e?te interesele specifice ale unor par?i. Exista, cu alte cuvinte, un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator sa nu-?i produca efectele".
A?adar, consecin?a constatarii caracterului abuziv al unor clauze este echivalenta cu constatarea nulita?ii absolute a acestora.
In ceea ce prive?te nulitatea relativa ?i cea absoluta, s-a pronun?at ?i Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie prin decizia nr. 686 din data de 21.02.2013, prin care a hotarat ca, in ceea ce prive?te stabilirea unor clauze abuzive din contract, este vorba despre nulitate absoluta, prin urmare ac?iunea este imprescriptibila.
Pentru aceste motive, instanta va respinge ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007 si din conditiile generale de creditare–anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007, invocata de catre intimata prin intampinare.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii de constatare pe calea contestatiei la executare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, sustinuta de intimata si calificata de instanta ca o aparare de fond, instanta observa ca in temeiul art.713 alin. (2) C. proc. civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui. Fata de acest text de lege, instanta deduce ca constatarea caracterului abuziv ar clauzelor contractuale ar fi inadmisibila pe calea contestatiei la executare doar daca legea ar prevedea o cale procesuala specifica pentru desfiintarea clauzelor abuzive. Or, o asemenea cale procesuala „specifica” nu exista, iar simpla posibilitate a contestatorului de a introduce pe cale separata o actiune in anulare de drept comun nu echivaleaza cu existenta unei cai procesuale specifice. Prevederile art.14 din Legea nr.193/2000 (consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila) nu instituie o cale speciala pentru anularea clauzelor abuzive din contractele de credit, ci trimit la dispozitiile dreptului comun. Prin urmare, in lipsa unei actiuni speciale instituite de lege, este admisibila invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale pe calea contestatiei la executare.
Pe fondul cererii de constatare a caracterului abuziv a anumitor clauze, instanta retine urmatoarele:
Verificand in ce masura mecanismul stabilirii/modificarii dobanzii contractuale, respectiv a comisioanelor, se circumscrie condi?iilor de admisibilitate prevazute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 (evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil), instan?a re?ine ca toate aceste elemente contractuale formeaza obiectul principal al contractului sau prezinta o legatura atat de stransa cu obiectul principal al contractului, incat nu pot fi disociate de acesta. Astfel, din perspectiva bancii, dobanda ?i comisioanele pe care le percepe pentru acordarea imprumuturilor reprezinta chiar cauza incheierii conven?iilor de credit, deoarece ele reprezinta o parte a veniturilor bancii, din care aceasta i?i preleva profitul, care constituie scopul existen?ei sale ca persoana juridica.
Concluzionand, instan?a re?ine ca toate clauzele atacate de contestator intra in sfera de aplicare a dispozi?iilor art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, care, de principiu, exclude verificarea de catre instan?a a caracterului lor abuziv, cu excep?ia situa?iei in care acestea sunt redactate intr-un limbaj u?or inteligibil.
Raportat la clauzele contractuale atacate, instan?a re?ine ca art. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007 stabile?te dobanda curenta aplicabila in raporturile dintre contestator si banca ca fiind variabila, prin raportare la dobanda de referin?a revizuibila, care se afi?eaza la sediile B. la care se adauga 1,20 p.p. In mod similar, in conformitate cu dispozi?iile art.7 ?i art.8 din contractul de credit, nivelul dobanzii curente si nivelul dobanzii majorate se stabilesc in func?ie de serviciul datoriei imprumutatului si prin raportare la aceeasi dobanda de referin?a revizuibila, care se afi?eaza la sediile B.. Toate aceste clauze nu pot fi considerate, in opinia instan?ei, a fi redactate intr-un limbaj u?or inteligibil, care nu necesita cuno?tin?e de specialitate.
No?iunea de „dobanda de referin?a revizuibila” nu este definita de contractul de credit bancar pentru persoane fizice, iar contractul nu con?ine o descriere a modului de calcul al acestei dobanzi. Singura modalitate de calcul prevazuta contractual (art. 2.4 din condi?iile generale) este cea a dobanzii datorate, care face referire la rata anuala a dobanzii, rata care depinde, evident, de „dobanda de referin?a revizuibila”.
La art. 2.10.a din conditiile generale de creditare se prevede ca banca poate modifica dobanda in functie de costul resurselor de creditare, dar notiunea de „cost al resurselor de creditare ale bancii” este extrem de vaga ?i nu permite identificarea modului de calcul al „dobanzii de referin?a revizuibile”. De asemenea, in absen?a includerii in contract a elementelor care stau la baza formulei de calcul ?i a formulei de calcul care sta la baza stabilirii indicelui de evolu?ie a dobanzii de referin?a variabile, consumatorul se afla in imposibilitate de a verifica daca banca a respectat propria formula de calcul a dobanzii, lasand, practic, dobanda de referin?a variabila ?i oportunitatea majorarii ei la pura latitudine a bancii. In mod similar, in opinia instan?ei, acelea?i aspecte sunt incidente ?i cu privire la dispozi?iile art. 7 ?i art. 8 din contractul de credit, unde se prevede ca nivelul dobanzii curente la credite si nivelul dobanzii majorate se stabilesc in func?ie de serviciul datoriei imprumutatului si prin raportare la aceeasi dobanda revizuibila stabilita unilateral de banca.
In consecin?a, instan?a va proceda in continuare la analiza caracterului abuziv al clauzelor de la art. 5, 7 si 8 din contractul de credit, re?inand faptul ca limbajul utilizat in redactarea lor nu este suficient de u?or inteligibil pentru a le exclude de la aplicarea dispozi?iilor art. 4 alin.1–5 din Legea nr.193/2000.
Verificand in ce masura clauzele respective au fost negociate cu contestatorul, instan?a re?ine ca ele au fost acceptate de catre acesta fara negociere, iar intimata, de?i avea sarcina probei in acest sens, nu a facut dovada negocierii efective a acestora, posibilitatea acordata contestatorului, la momentul semnarii conven?iei de credit, de a citi contractul, neechivaland, in opinia instan?ei, cu posibilitatea efectiva a imprumutatului de a negocia contractul.
In ceea ce prive?te un eventual efect de dezechilibru intre obliga?iile par?ilor, in detrimentul contestatorului, al acestor clauze, instan?a are in vedere faptul ca formularea vaga a acestor clauze permite bancii, in mod discre?ionar, sa modifice valoarea dobanzii de referin?a variabile, fara a exista vreun mecanism contractual de control a corectitudinii calculelor ?i evaluarilor bancii, accesibil contestatorului. Dezechilibrul are un caracter indubitabil semnificativ, deoarece posibilitatea recunoscuta contractual bancii de a cre?te nivelul dobanzii de referin?a variabile nu este limitata contractual. Acest dezechilibru contractual este ?i contrar cerin?elor bunei credin?e, deoarece cre?terii nivelului obliga?iilor asumate de contestator nu ii corespunde o cre?tere a nivelului obliga?iilor asumate de banca, aceasta din urma avand puterea de a decide discre?ionar asupra elementelor mai sus analizate.
In conformitate cu dispozi?iile art.1 din anexa Legii nr.193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare i?i rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motiva?ie intemeiata, in condi?iile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta, celelalte par?i contractante ?i acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Astfel cum s-a aratat ?i mai sus, lipsa de transparen?a a clauzelor contractuale cuprinse in art. 5, 7 si 8 din contract, in masura in care dobanda curenta si dobanda majorata aplicabile in raporturile dintre parti sunt stabilite prin raportare la „dobanda de referin?a revizuibila, care se afi?eaza la sediile B.”, da dreptul bancii sa modifice unilateral clauzele contractului de credit referitoare la nivelul dobanzii de referin?a variabile, fara obliga?ia de a aduce la cuno?tin?a consumatorului modalitatea concreta de analiza a condi?iilor care justifica modificarea obliga?iilor acestuia din urma. Acest ultim aspect face inaplicabila excep?ia instituita prin dispozi?iile art. 1 lit. a teza I din anexa Legii nr. 193/2000. Motiva?ia intemeiata la care se refera aceste dispozi?ii normative trebuie sa fie adusa la cuno?tin?a consumatorului intr-o modalitate care sa poata fi verificata de acesta, in caz contrar consumatorul fiind pe deplin expus unei conduite contractuale abuzive a profesionistului.
Pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 6 ?i art. 14 din Legea nr.193/2000, coroborate cu cele ale art. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000, instan?a va constata caracterul abuziv si, pe cale de consecinta, nulitatea absoluta a art. 5, 7 si 8 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007.
In ceea ce prive?te clauza referitoare la comisionul de administrare, contestatorul a sustinut ca prin prevederea acestui comision, banca a disimulat o parte a dobanzii, comisionul reprezentand astfel o dobanda mascata, sus?inere care este neintemeiata, in condi?iile in care art. 6 din contract prevede in mod explicit ca in calculul dobanzii anuale efective este inclus ?i comisionul de administrare. A?adar, nu poate fi vorba de o desimulare/mascare, in condi?iile in care in  chiar contractul de credit este men?ionata valoarea dobanzii anuale efective, din aceasta facand parte atat dobanda, cat ?i comisionul contestat de contestator.
Instanta constata ca respectivul comision de administrare a fost prevazut in contract in cuantum fix ce urma a se achita lunar, contestatorul cunoscand ?i fiind de acord cu valoarea acestuia la momentul incheierii contractului. Prin urmare, comisionul de administrare a fost exprimat in mod clar ?i inteligibil, iar la momentul incheierii conven?iei de credit nu exista nici o dispozi?ie legala care sa interzica  perceperea acestui comision de banca. Comisionul de administrare face parte din costul total al creditului, reprezentand un element al pre?ului contractului, neexistand nici o dispozi?ie legala care sa interzica perceperea acestui comision sau care sa permita instan?ei sa modifice cuantumul acestuia.
Comisionul de administrare, a?a cum rezulta din chiar denumirea acestuia, se percepe pentru activita?i de administrare a creditului, cum ar fi intre?inerea  aplica?iilor informatice, de gestiune  a creditului ?i informarea permanenta a clientului ?i fiind un cost determinat de o activitate constanta ca volum ?i intensitate pe intreaga perioada  de derulare a creditului, este firesc ca acest comision sa aiba aceea?i valoare, constanta, pe intreaga perioada.
Prin urmare, instanta va respinge ca neintemeiat capatul de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv si, pe cale de consecinta, a nulitatii absolute a clauzei prevazute la art. 9 lit. c) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007.
In ceea ce priveste comisionul de urmarire riscuri, prin instituirea acestuia este prevazut dreptul bancii de a percepe luna suma de 61,43 lei, reprezentand un procent de 0,28 % din valoarea creditului contractat.
Instan?a apreciaza ca riscul in legatura cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atat mai mult cu cat contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, in cazul neindeplinirii obliga?iilor contractuale de catre consumator existand dreptul bancii de a recurge la executarea silita a bunurilor acestuia, in temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum ?i ob?inerea de despagubiri, astfel incat prejudiciul sa fie acoperit.
Instan?a constata ca terminologia folosita – comision de urmarire riscuri, nu este descrisa in cuprinsul condi?iilor generale ale contractului incheiat de banca pentru ca imprumutatul sa fie in deplina cuno?tin?a de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motiva?ia perceperii acestui comision nu este detaliata nici in cuprinsul condi?iilor speciale, nici in cel al condi?iilor generale ale conven?iei de credit. In plus, comisionul de urmrarire riscuri nici nu se refera la raportul calitate / pre? al presta?iei asumate de banca, deoarece lipse?te justificarea perceperii acestuia.
Spre deosebire de dobanda, care reprezinta echivalentul folosin?ei unei sume de bani pentru o anumita perioada, comisionul este in general perceput pentru serviciile prestate / opera?iunile efectuate de catre banca; in cauza, banca a perceput comisionul de urmarire riscuri fara a presta vreun serviciu sau a efectua vreo opera?iune.
Pentru aceste considerente, instan?a va constata caracterul abuziv si, pe cale de consecinta, nulitatea absoluta a art. 9 lit. f) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007.
In ceea ce prive?te comisionul de acordare credit prevazut la art. 9 lit. b) din contract, instan?a re?ine ca ?i aceasta clauza intrune?te condi?iile ce se desprind din interpretarea art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv: clauza sa fie con?inuta intr-un contract intervenit intre un comerciant ?i un consumator, in accep?iunea data de lege acestor termeni; sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, in?elegand prin aceasta faptul ca respectiva clauza a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influen?eze natura ei; sa creeze in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Analizand valen?ele juridice ale comisionului denumit „de acordare credit”, prin raportare la aceste dispozi?ii normative citate anterior, instan?a constata ca aceasta clauza creeaza un  dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor in detrimentul consumatorului.
Acest comision nu are un echivalent intr-o contrapresta?ie efectiva a paratei, acordarea de credite fiind chiar unul din obiectele de activitate ale bancii. Din moment ce banca acorda credite, ca?tigul sau fiind constituit din dobanda perceputa la aceste credite, un comision suplimentar denumit „de acordare a creditului” reprezinta doar un ca?tig suplimentar, artificial pentru banca, care se adauga la ca?tigul provenit din perceperea dobanzii, fara a reprezenta plata unui serviciu efectiv al bancii.
Mai mult, intocmirea documenta?iei este in sarcina imprumutatului, care este obligat sa prezinte bancii toate inscrisurile cerute de aceasta pentru constituirea dosarului de creditare, suportand totodata costurile ob?inerii acestora, ?i nu se justifica de ce comisionul este direct propor?ional cu cuantumul  creditului, atata vreme cat documenta?ia este in principiu aceea?i, indiferent de marimea creditului.
Prin urmare, plata acestui comision nu poate fi apreciata drept o plata din punct de vedere juridic, situa?ie in care dezechilibrul creat in detrimentul consumatorului este evident, deoarece suntem in prezen?a unui contract sinalagmatic, acestuia i s-a perceput plata unei sume de bani fara a primi in schimb un bun sau serviciu ?i fara a exista nici macar eventualitatea unei astfel de contrapresta?ii pe parcursul derularii creditului.
Pe langa existen?a acestui dezechilibru, instan?a constata indeplinite ?i celelalte condi?ii cerute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv clauza este con?inuta intr-un contract intervenit intre un comerciant ?i un consumator ?i nu a fost negociata direct cu consumatorul.
Pentru aceste motive, instanta va constata caracterul abuziv si, pe cale de consecinta, nulitatea absoluta a art. 9 lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007.
In ceea ce priveste prevederile art. 2.4 si 2.8 din conditiile generale de creditare, instanta apreciaza ca acestea nu sunt in sine abuzive, deoarece ele sunt redactate intr-un limbaj clar, inteligibil si accesibil consumatorului. Faptul ca anul calendaristic in functie de care se calculeaza dobanda este de 360 de zile nu este abuziv, partile putand stabili in conventiile pe care le semneaza ce inteleg prin sintagma „an calendaristic”, nefiind obligatoriu ca sensul convenit de parti sa fie acelasi cu cel din limbajul comun. Or, partile contractului de credit au definit notiunea de „an calendaristic” in conventia lor, intelegand prin aceasta sintagma un interval de 360 de zile.
Prin urmare, instanta va respinge ca neintemeiat capatul de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv si, pe cale de consecinta, a nulitatii absolute a clauzelor prevazute la art. art. 2 pct. 2.4 si pct. 2.8 din conditiile generale de creditare – anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007.
Pe fondul contestatiei la executare, instanta constata ca nu este intemeiata sustinerea contestatorului conform careia intimata din prezenta speta nu poate avea calitatea de creditor urmaritor. Din contra, atat timp cat nu s-a solicitat anularea contractului de cesiune de creante, acesta este prezumat valabil incheiat si producator de efecte juridice. Nu se poate sustine ca banca avea nevoie de acordul contestatorului pentru a cesiona creanta, prevederile art. 1573 alin. (2) Cod civil instituind regula conform careia consimtamantul debitorului nu este cerut la cesiunea de creanta. De asemenea, nu se poate sustine ca prin cumpararea creantei intimata a ajuns in postura de a derula activitati pe care doar bancile le pot desfasura, deoarece intimata nu a acordat niciun credit, ci doar intreprinde demersuri de recuperare a acestuia. Or, activitatea de recuperare credite nu este un atribut exclusiv al institutiilor de credit. In ceea ce priveste sustinerea contestatorului conform careia in speta este incidenta o preluare de datorie, aceasta nu este intemeiata, deoarece banca si-a executat obligatia de a pune la dispozitia contestatorului suma imprumutata, prin urmare nu se poate afirma ca in patrimoniul bancii se mai afla, la data cesiunii, o „datorie” pe care intimata sa o poata prelua.
Cu privire la afirmatia contestatorului conform careia cererea de executare silita este semnata de o persoana cu privire la care nu exista dovezi ca ar avea calitatea de reprezentant al creditorului, instanta retine ca prin notele scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata. Prin urmare, in mod evident, intimata si-a insusit cererea de executare silita, nemaifiind necesar sa se depuna dovezi suplimentare ale calitatii de reprezentant.
In schimb, instanta apreciaza intemeiata sustinerea contestatorului conform careia creanta intimatei nu este lichida. In temeiul art. 663 alin. (3) C. proc. civ., creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. In speta, intimata a solicitat o anumita suma de bani de la contestator, dar cand i s-a solicitat de catre instanta de judecata sa explice modul de calcul, a depus note scrise la dosar prin care a invederat ca nu detine dovezi cu privire la sumele achitate de contestator si cu privire la sumele pe care acesta le mai are de achitat, sumele pe care intimata le solicita bazandu-se pe informatiile pe care banca i le-a furnizat cand a cesionat creanta. Or, daca nici intimata nu poate justifica cu documente caracterul lichid al creantei, desi are calitatea de creditor si ii revine sarcina probei in a demonstra caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, nici instanta nu poate concluziona ca se urmareste in dosarul de executare recuperarea unei creante lichide.
Instanta mai retine ca dreptul de a solicita intreaga suma datorata de persoana imprumutata in baza unui contract de credit se naste, in general, la data expirarii perioadei contractuale, deoarece doar la acel moment pot fi considerate toate ratele din credit scadente. Cu toate acestea, daca creditorul declara scadenta anticipata a creditului, acesta poate proceda la recuperarea intregii sume datorate inainte de expirarea perioadei contractuale. Acest drept al creditorului este consfintit in speta prin art. 8.3 din conditiile generale de creditare. In speta, nu exista un act prin care banca sa fi declarat expres scadenta anticipata a creditului, insa prin notificarea din 01.11.2011 depusa la dosar la filele 117-118, intimata si-a exprimat expres intentia de a recupera intreaga suma datorata de contestator in baza contractului de credit, chiar daca nu devenisera scadente toate ratele creditului, ca urmare a intervenirii unui caz de culpa, respectiv nerespectarea obligatiilor contractuale de catre contestator. Prin urmare, intimata a considerat intregul credit scadent anticipat inca de la data de 01.11.2011, cand l-a notificat pe contestator sa achite suma integrala datorata in baza contractului.
Or, instanta remarca faptul ca cererea de executare silita a fost depusa de intimata abia la data de 05.02.2015. Faptul ca aceasta cerere de executare este datata 13.10.2014 este irelevant, deoarece data inceperii executarii silite este considerata data depunerii cererii de executare la executorul judecatoresc sau la oficiul postal. In plus, termenul prescriptiei executarii nu se intrerupe la data formularii cererii de executare silita, ci la data depunerii acesteia, conform art. 709 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. In speta, intimata nu a demonstrat ca a depus cererea de executare la executorul judecatoresc sau la oficiul postal anterior expirarii termenului de prescriptie a executarii silite, singura dovada cu privire la data depunerii cererii fiind stampila aplicata de executorul judecatoresc pe cerere, in interiorul careia s-a consemnat ca data a depunerii data de 05.02.2015.
In temeiul art. 706 C. proc. civ., dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita. Intrucat dreptul de a obtine executarea silita s-a nascut pentru intimata la data declararii scadentei anticipate a creditului, eveniment care a survenit cel mai tarziu la data de 01.11.2011, cand intimata a solicitat expres sa i se achite tot creditul, si intrucat nu s-a facut dovada unui caz de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei, intimata chiar recunoscand ca intimatul nu a facut nicio plata voluntara, instanta nu poate deduce decat ca intre momentul nasterii dreptului de a solicita executarea silita si momentul depunerii cererii de executare silita au trecut mai mult de 3 ani si ca dreptul intimatei de a solicita executarea silita s-a prescris.
Ca efect al intervenirii prescriptiei, conform art. 707 alin. (2) C. proc. civ., dreptul intimatei de a obtine executarea silita s-a stins, iar contractul de credit si-a pierdut puterea executorie. Or, in temeiul art. 632 alin. (1) C. proc. civ., executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.
Pentru aceste motive, instanta va anula executarea silita insasi, precum si toate actele de executare intocmite de catre B.E.J. E.M. in dosarul de executare nr.206/2015E, inclusiv incheierea nr. 206/09.02.2015 de incuviintare a executarii silite si incheierea nr. 206/11.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, emise de catre B.E.J. E.M. in dosarul de executare nr. 206/2015E. De asemenea, avand in vedere ca doar titlurile executorii pot fi investite cu formula executorie, conform art. 641 alin. (1) C. proc. civ., nu si titlurile care si-au pierdut puterea executorie, instanta va anula incheierea din 19.12.2014 pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 36799/4/2014, de investire cu formula executorie a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007, fata de dispozitiile art. 641 alin. (5) C. proc. civ., care stabilesc ca incheierea prin care se admite cererea de investire cu formula executorie nu este supusa niciunei cai de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul contestatiei la executare.
Avand in vedere dispozitiile art. 703 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care stabilesc ca executarea silita inceteaza daca a fost anulata executarea, instanta va dispune incetarea executarii silite impotriva contestatorului in temeiul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 468/07.05.2007.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat de catre contestator cheltuieli de judecata.
De asemenea, in baza art. 720 alin. (4) C. proc. civ., instanta va dispune comunicarea prezentei hotarari catre Biroul Executorului Judecatoresc E.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Admite exceptia nulitatii capatului de cerere avand ca obiect obligarea intimatei sa restituie contestatorului sumele platite nedatorat, cu titlu de dobanda si comisioane, in temeiul clauzelor contractuale abuzive, de la data incasarii si pana la data incetarii perceperii lor, iar in cazul in care acestea au fost achitate de contestator, dar sunt pretinse de intimata in cadrul executarii silite contestate in prezenta cauza, sa se constate intervenita compensarea in privinta lor intre contestator si intimata, exceptie invocata de instanta din oficiu.
In baza art.196 alin.1 NCPC, raportat la art.194 lit.c NCPC, anuleaza capatul de cerere mentionat mai sus.
Respinge ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007 si din Conditiile Generale de Creditare-Anexa la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007, invocata de catre intimata prin intampinare.
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatorul S.D., cu domiciliul in …., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in ….  in contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. PRIN MANDATAR S.C. K.R. S.R.L., cu sediul in …., avand numar de ordine la Registrul Comertului …, cod unic de inregistrare RO ..., astfel cum a fost precizata.
Constata caracterul abuziv si, pe cale de consecinta, nulitatea absoluta a urmatoarelor clauze din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007: art.5, art.7, art.8, art.9 lit. b si art.9 lit. f.
Respinge ca neintemeiat capatul de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv si, pe cale de consecinta, a nulitatii absolute a clauzei prevazute la art.9 lit. c din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007 si a clauzelor prevazute la art.2 pct.2.4 si pct.2.8 din Conditiile Generale de Creditare-Anexa la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007.
Anuleaza executarea silita insasi, precum si toate actele de executare intocmite de catre B.E.J. E.M. in dosarul de executare nr.206/2015E, inclusiv Incheierea nr.206/09.02.2015 de incuviintare a executarii silite si Incheierea nr.206/11.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, emise de catre B.E.J. E.M. in dosarul de executare nr.206/2015E.
Anuleaza Incheierea din data de 19.12.2014 pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.36799/4/2014, de investire cu formula executorie a Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007.
Dispune incetarea executarii silite impotriva contestatorului in temeiul Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.468/07.05.2007.
Ia act ca nu s-au solicitat de catre contestator cheltuieli de judecata.
In baza art.720 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si Biroului Executorului Judecatoresc E.M..
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 23.11.2015.


PRESEDINTE,                                   GREFIER,