pretentii – conflict de competenta in raport de faptul ca prima instanta investit a declinat din oficiu competenta de solutionare a cauzei, desi era vorba de o competenta de ordine privata

I N S T A N T A

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Craiova instante la data de 20.03.2015, sub nr. …, reclamanta S.G.A. S.A. a solicitat, in contradictoriu cu parata S.A.R.C.I. S.A. si cu intervenientul S.G., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 20.300 lei reprezentand despagubire neachitata conform OP nr. 343539/04.02.2015 si a sumei de 568,40 reprezentand penalitatilor de intarziere de 0,1% pentru fiecare de zi de intarziere pentru perioada 03.03.2015 – 18.03.2015, precum si in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in data de 12.02.2014, s-a produs un eveniment rutier in care vinovatia apartine, potrivit Anexei 2 nr. 883941/03.12.2014, conducatorului autovehiculului cu numar de inmatriculare ..., avand asigurare de raspundere civila obligatorie eliberata de catre parata. Reclamanta a mentionat ca in accident a fost avariat autovehiculul Dacia Logan cu numarul de inmatriculare ..., proprietar B.S. IFN S.A., asigurat CASCO la societatea sa.
Reclamanta a invederat ca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, in temeiul contractului de asigurare facultativa, societatea sa l-a despagubit pe clientul sau cu suma de 20.300 lei, conform OP nr. 343539/04.02.2015, dosar dauna nr. K21200138234, suma pe care urma sa o recupereze in baza asigurarii RCA, valabila la data producerii accidentului.
In continuare, reclamanta a invocat prevederile art. 2210 alin. 1 C.civ., aratand ca, intrucat evenimentul rutier s-a produs din vina conducatorului auto cu nr. ..., societatea sa s-a adresat asiguratorului de raspundere civila, in vederea recuperarii despagubirii platite. Astfel, prin inaintat adresa nr. 368/13.02.2015 a inaintat paratei dosarul de dauna, solicitand acordarea despagubirii cuvenite pe cale amiabila, insa aceasta nu a dat curs solicitarii sale. De asemenea, reclamanta a procedat la convocarea paratei la data de 13.02.2015, in vederea realizarii procedurii de informare asupra avantajelor medierii, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 192/2006.
Reclamanta a invocat prevederile art. 64 alin. 2 din Ordinul nr. 14/2011, mentionand ca despagubirea se efectueaza de catre asiguratorul RCA in maximum 15 zile daca nu exista nici o obiectie, iar parata nu a avut nicio obiectie cu privire la despagubirea solicitata. De asemenea, a invocat prevederile Normelor de Aplicare a Ordinului 14/2011, art. 39 alin. 1 si 2 si art. 64 din acelasi ordin, mentionand ca, intrucat parata nu a facut nicio obiectie, aceasta este obligata sa achite si penalitati de intarziere.
In drept, au fost invocate prevederile art. 2210 C.civ., art. 54 din Legea 136/1995, art. 39 alin. l-2 si art. 64 din Ordinul nr. 14/2011.
In sustinerea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri (filele 6-77).
Cererea a fost legal timbrata, conform ordinelor de plata depuse la dosar (fila 83 dosar declinat si fila 11).
La data de 11.05.2015, prin serviciul registratura, intervenientul a depus intampinare prin care a solicitat obligarea paratei la plata sumei datorate fara a se retine solidaritatea fata de intervenient.
In motivarea intampinarii, intervenientul a precizat ca, la data de 02.12.2014, a avut loc un eveniment rutier, iar in urma cercetarilor s-a constatat ca avarierea autoturismului cu nr. ... a avut loc din culpa sa, ocazie cu care s-a incheiat un document de constatare amiabila de accident. Acesta a aratat ca autoturismul sau, cu nr. ..., avea incheiata asigurarea obligatorie de raspundere civila auto la parata - RCA nr. HP001421319, valabila de la 16.04.2014 pana la 15.04.2015, cu limite de despagubire pentru pagube materiale in valoare de 1.000.000 Euro.
In drept, au fost invocate prevederile art. 2210 C.civ., art. 205 C.pr.civ. si Legea nr. 136/1995.
In sustinerea intampinarii, intervenientul a depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri (filele 92-93).
La data de 11.05.2015, prin serviciul registratura, reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat sa se constate ca intervenientul a recunoscut vinovatia producerii evenimentului din data de 02.12.2014, fara a contesta avariile produse pagubitului.
Prin sentinta civila nr. 11931/09.10.2015, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale invocata din oficiu si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, unde cauza a fost inregistrata la data de 11.11.2015, sub nr. ….
Analizand cu prioritate, in temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., exceptia necompetentei teritoriale a instantei, fata de fondul cererii de chemare in judecata, o constata intemeiata pentru urmatoarele motive:
Instanta retine ca regula de drept comun in materia competentei teritoriale este inscrisa in art. 107 C.pr.civ., potrivit caruia cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel. Cu toate acestea, fiind vorba de o pricina referitoare la bunuri, normele de competenta teritoriale sunt norme juridice de ordine privata, de la care partile pot deroga.
Astfel, exista unele situatii in care, pe langa instanta de la domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului, mai sunt competente si alte instante (competenta teritoriala alternativa), cum ar fi situatia prevazuta de art. 115 alin. 1 C.pr.civ. potrivit caruia, in materie de asigurare, competenta este si instanta in circumscriptia careia se afla domiciliul/sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.
Instanta retine ca, in toate cazurile de competenta teritoriala alternativa, alegerea intre mai multe instante deopotriva competente apartine reclamantului (art. 116 C.pr.civ.), iar, in situatia in care acesta ar sesiza o instanta necompetenta, doar paratul este cel care ar putea sa invoce necompetenta teritoriala.
In acest sens, art. 130 alin. 3 C.pr.civ. prevede ca necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante. Astfel, chiar si in situatia in care reclamantul a sesizat o alta instanta decat cea competenta potrivit legii, numai paratul ar putea cere declinarea competentei la una dintre instantele competente potrivit legii, instanta neputand invoca, din oficiu, exceptia de necompetenta.
Pe cale de consecinta, asa cum rezulta din prevederile legale anterior enuntate, Judecatoria Craiova, chiar daca nu era competenta dupa nici unul dintre criteriile de competenta alternativa prevazuta de lege, nu putea sa-si invoce din oficiu necompetenta teritoriala. Astfel, avand in vedere ca parata nu a depus intampinare, instanta retine ca Judecatoria Craiova a devenit competenta din punct de vedere teritorial prin neinvocarea exceptiei necompetentei teritoriale de catre parata.
Instanta retine ca in prezenta cauza a fost sesizata prin sentinta de declinare a Judecatoriei Craiova, si nu prin cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant, motiv pentru care apreciaza ca in situatia data poate sa invoce din oficiu necompetenta teritoriala. O interpretare contrara ar conduce la eludarea normelor procedurale care reglementeaza competenta teritoriala de ordine privata, in sensul ca, ori de cate ori paratul nu invoca aceasta exceptie, instanta sesizata ar avea posibilitatea sa decline din oficiu competenta de solutionare a cererii, transformand, asadar, competenta alternativa intr-o competenta de ordine publica.
In concluzie, avand in vedere ca Judecatoria Craiova nu avea posibilitatea de a declina competenta de solutionare a cererii, instanta urmeaza sa admita exceptia necompetentei teritoriale si sa decline competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova.
Fata de dispozitiile art. 133 pct. 2 C.pr.civ., potrivit carora exista conflict de competenta cand doua sau mai multe instante si-au declinat reciproc competenta de a judeca acelasi proces sau, in cazul declinarilor succesive, daca ultima instanta investita isi declina la randul sau competenta in favoarea uneia dintre instantele care anterior s-au declarat necompetente, instanta urmeaza sa constate ivit conflictul negativ de competenta si sa dispuna inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta in drept sa hotarasca asupra conflictului de competenta, in aplicarea dispozitiilor art. 135 alin. 1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia necompetentei teritoriale, invocata din oficiu.
Declina competenta de solutionare a cererii formulate de reclamanta S.G.A. S.A., cu sediul in …. si cu sediul ales in …., in contradictoriu cu parata S.A.R.C.I. S.A., cu sediul in …., si cu intervenientul S.G., cu domiciliul in …., in favoarea Judecatoriei Craiova.
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
Dispune inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta in drept sa hotarasca asupra conflictului de competenta.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 14.12.2015.

PRESEDINTE                                                                                                GREFIER