Plangere contraven?ionala admisa. Prin proba testimoniala solicitata de catre petent, in baza art. 249 CPC s-a inlaturat prezum?ia de temeinicie a procesului-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei.

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 20600/299/2015 la 03.03.2015, petenta M.A.M. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu organul constatator  I.G.P.R. – Brigada de Politie Rutiera, sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria CP nr.8578226/10.02.2015.
In motivarea plangerii petenta a aratat, in esen?a, ca la data de 10.02.2015, se deplasa spre locul de munca din direc?ia Pia?a Romana spre BD. Dacia, iar in timpul traversarii trecerii de pietoni a observat schimbarea culorii semaforului in culoarea ro?ie, astfel incat aflandu-se deja pe trecerea de pietoni a grabit pasul.
Petenta a mai aratat ca, de?i a incercat sa explice agentului constatator faptul ca a inceput traversarea pe culoarea verde, acesta a procedat la intocmirea procesului verbal.
Avand in vedere situatia de fapt descrisa, petenta solicita anularea procesului-verbal, intrucat contine situa?ia de fapt re?inuta nu corespunde realita?ii.
In drept cererea nu a fost motivata.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (3-5).
Plangerea a fost legal timbrata.
De?i legal citat, intimatul nu a depus intampinare, insa la data de 22.05.2015 s-a precizat ca procesul-verbal a fost intocmit in baza constatarilor personale ale agentului constatator, evenimentul nefiind inregistrat video.
La termenul din data de 04.06.2015 instanta a incuviin?at proba cu inscrisuri ?i proba testimoniala cu un martor, considerandu-le pertinente, concludente ?i utile pentru solu?ionarea cauzei.
La termenul din data de 29.10.2015 instan?a a procedat la audierea martorului, declara?ia acestuia fiind ata?ata la dosarul cauzei
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
 Petentul a fost sanctionat retinandu-se in sarcina sa ca, in data de 10.02.2015 a traversat intersec?ia pe culoarea ro?ie a semaforului electric care func?iona normal.
Prin  procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr.8578226/10.02.2015, petentul a fost sanctionat contraventional  cu  amenda in cuantum de 195 lei, re?inandu-se incalcarea disp. art. 60 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, constand in aceea ca a traversat pe culoarea ro?ie a semaforului electric.
In conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ. Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
In cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal a fost legal intocmit acesta nefiind afectat de nici o cauza de nulitate.
In privinta temeiniciei actului atacat, instanta constata ca situatia de fapt retinuta in procesul-verbal nu este conforma realitatii pentru urmatoarele considerente.
Avand in vedere cele expuse mai sus, trebuie avut in vedere faptul ca, plecand de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedura civila, se retine de regula ca procesul-verbal legal intocmit face dovada pana la proba contrarie, iar in temeiul art.249 CPC sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal. Aceasta modalitate ar parea ca incalca din start cerinta referitoare la sarcina probei, care in mod normal ar trebui sa apartina celui ce acuza, adica agentului constatator. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumtiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege), asociata cu prezumtia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumtia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta). In baza aceluiasi act normativ, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania).
In cauza, petentul a solicitat proba testimoniala cu un martor care sa relateze modul in care s-au petrecut evenimentele.
Din declaratia martorului, care la momentul descris in actul sanc?ionator se afla pe partea opusa a intersec?iei, rezulta ca petenta a inceput traversarea intersec?iei pe culoarea verde a semaforului, martorul precizand ca nu a observat ca acesta ar fi func?ionat intermitent.
Sustinerile  martorului se coroboreaza cu mentiunile petentului inscrise in cadrul rubricii ”obiec?iuni” a procesului-verbal.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta constata ca petentul a iesit din pasivitate si prin probele administrate a inlaturat prezumtia de veridicitate a procesului-verbal facand dovada unei alte situatii de fapt fata de cea retinuta in procesul-verbal.
Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca in mod neintemeiat s-a retinut in sarcina petentului savarsirea contraventiei prevazute de art. art. 60 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 si sanctionate de art.99 din O.G. nr. 195/2002, iar in conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001 va admite plangerea contraventionala formulata impotriva procesului verbal de contraventie seria CP nr.8578226/10.02.2015, va anula procesul verbal de contraventie, va exonera petentul de la plata amenzii de 195 lei, urmand a fi inlaturate ?i masurile complementare dispuse.