Cerere in anulare ordonan?a de plata respinsa. Creditorul in calitate de asigurat RCA, in temeiul art. 662 CPC nu a facut dovada caracterului cert al valorii despagubirii solicitate paratului in calitate de asigurator, astfel in vederea solutionarea cerer

La data de 06.03.2015 a fost inregistrata pe rolul acestei instante, sub nr. 22157/299/2015, cererea in anulare formulata de petenta creditor SC I. SA impotriva Sentintei nr.21045/26.11.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 44104/299/2014, in contradictoriu cu intimatul-debitor SC S.A.R.C.I. SA, prin care s-a solicitat anularea in parte a sentintei si admiterea cererii privind emiterea ordonantei de plata.
In motivarea cererii, petenta creditoare a aratat in esenta faptul ca in mod eronat instanta nu a retinut obligatia de plata a debitului restant in cuantum de 20512,70 aferent dosarelor de dauna nr.RCA-B-1890-2013 si nr. RCA-ELT-143-2013, sustinand ca facturile aferente reparatiilor fiind emise pe numele proprietarilor autoturismelor nu pot fi acceptate la plata de catre asigurator prin semnare si stampilare, acestuia revenindu-i obligatia de plata a despagubirii in baza cererii formulate de proprietar.
In continuare, sustinandu-se caracterul cert, lichid si exigibil a debitului restant, fata  de plata cu intarziere a acestuia, creditorul sustine ca in baza Ordinului CSA nr.14-2011 debitorul datoreaza si penalitati de intarziere in cuantum de 157739,99 lei.
In drept, au fost invocate disp. art 1023 ?i urm. din NCPC.
Cererea a fost legal timbrata.
Intimatul debitor a formulat intampinare in cauza, prin care solicita respingerea cererii in anulare ca neintemeiata, sus?inand ca, Sentinta nr.21045/26.11.2014 de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr 44104/299/2014 este legala ?i temeinica.
In motivarea intampinarii, in esenta se arata ca, cererile de despagubire formulate in dosarele de dauna nr. RCA-B-1890-2013 si nr. RCA-ELT-143-2013 au fost respinse anterior formularii cererii de chemare in judecata, motiv pentru care despagubirile aferente nu au fost achitate.
Sub aspectul probatoriului, a fost incuviintata   proba cu inscrisuri.
A fost anexat dosarul nr. 44104/299/2014, privind ordonanta de plata, solutionat prin sentinta nr.21045/26.11.2014.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Sentinta nr.21045/26.11.2014  pronuntata in dosarul nr. 44104/299/2014, a fost respins ca ramas fara obiect, capatul de cerere privind plata sumei de 23.294,03 lei formulat de creditoarea I. S.A. in contradictoriu cu debitoarea SC S.A.R.C.I. SA, au fost respinse cererile privind plata sumei de 20.512,34 lei, a penalitatilor de intarziere de 157.739,99 lei si actualizarea penalitatilor de intarziere la data platii efective a debitului, astfel cum au fost precizate, ca neintemeiate si s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In motivarea solu?iei pronun?ate instan?a a re?inut ca, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar, instanta retine ca intre creditoarea SC I.  SA, in calitate de cesionar si E.C. SRL, in calitate de cedent, s-au incheiat contractele de cesiune de din 25.02.2014, 13.03.2014, 28.10.2013, 15.07.2013 in temeiul carora E.C. SRL, in contul unei datorii fata de creditoarea SC I.  SA a cedat creantele pe care le detinea impotriva debitoarei SC S.A.R.C.I. SA izvorand din dosarele de dauna nr. RCA/B/2291/2014; nr. RCA/B/2259/2013, nr. RCA/B/1890/2014, nr. RCA/ELT/334/2013, nr. RCA/ELT/280/2013, nr. RCA/ELT/300/2013, nr. RCA/ELT/369/2013, nr. RCA/ELT/357/2013. f. 3-18
E.C. SRL a incheiat cu debitoarea SC S.A.R.C.I. SA contracte de asigurare, iar pentru riscurile asigurate s-au deschis dosarele de dauna nr. RCA/B/2291/2014; nr. RCA/B/2259/2013, nr. RCA/B/1890/2014, nr. RCA/ELT/334/2013, nr. RCA/ELT/280/2013, nr. RCA/ELT/300/2013, nr. RCA/ELT/369/2013, nr. RCA/ELT/357/2013. f. 3-18
Debitoarea a achitat 3 dintre aceste dosare de dauna, respectiv: dosarele de dauna nr. RCA/B/2291/2014 – suma de 2.931,03 lei; nr. RCA/B/1890/2013 – suma de 2.597,32 lei, nr. RCA/ELT/143/2013 – suma de 14.278,17 lei.
Toate celelalte dosare au fost achitate prin ordinele de plata nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 si 3072 din 27.09.2013.
Restul sumei de 23.294,03 lei a fost achita in data de 13.11.2014 cu ordinul de plata nr. 4936 din 13.11.2014.
In ceea ce prive?te dispozitiile legale care reglementeaza ordonanta de plata solicitata a fi emisa in prezenta cauza, instanta a re?inut ca, procedura respectiva poate fi folosita numai daca sunt intrunite strict conditiile de admisibilitate prevazute de art.1013 alin.(1) C. proc. civ., si anume, existenta unei creante certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Analizand in contextul acestor dispozitii legale inscrisurile anexate de creditoare la cererea de emitere a ordonantei de plata, instanta a re?inut ca, pretentiile deduse judecatii sunt nejustificate, prin raportare la calea procesuala aleasa, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste conditia speciala referitoare la proba creantei, prevazuta de art. 1013 alin. 1 C.proc.civ., instanta a retinut necesitatea existentei unui contract civil, constatat printr-un inscris, ori, in lipsa acestuia, a unui alt inscris, insusit de parti prin semnatura sau intr-un alt mod admis de lege.
In ceea ce priveste caracterul cert al creantei, in raport de prevederile art. 662 alin. 2 C.proc.civ., instanta a retinut ca o creanta are acest caracter atunci cand existenta ei neindoielnica rezulta din titlu, prin notiunea de „titlu” intelegandu-se actul de creanta autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de catre acesta.
Astfel, in masura in care creditoarea intelege sa recurga la procedura speciala a ordonantei de plata pentru valorificarea pretentiilor sale, s-a retinut ca se impune ca reclamantul sa probeze in mod riguros existenta si intinderea creantei, care trebuie sa fie atestata de inscrisuri insusite de parti in modalitatile prevazute de lege.
In continuare, analizand sustinerile debitoarei din cuprinsul intampinarii, prin raportare la inscrisurile pe care aceasta isi intemeiaza afirmatiile, respectiv ordinele de plata nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 si 3072 din 27.09.2013, instanta a constat ca a ramas fara obiect, capatul de cerere privind plata sumei de 23.294,03 lei, deoarece debitoarea a achitat 3 dintre aceste dosare de dauna, respectiv: dosarele de dauna nr. RCA/B/2291/2014 – suma de 2.931,03 lei; nr. RCA/B/1890/2013 – suma de 20.363,15 lei, nr. RCA/ELT/143/2013 – suma de 14.278,17 lei.
In ceea ce priveste suma de 20.512,34 lei,s-a retinut ca,  aceasta nu este certa, deoarece facturile emise de E.C. nu au fost acceptate la plata de debitoare prin semnatura si stampila, iar toate celelalte dosare au fost achitate prin ordinele de plata nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 si 3072 din 27.09.2013.
Penalitatile de intarziere in cuantum de 157.739,99 lei calculate la sumele ce fac obiectul dosarelor de dauna cesionate, nu au un caracter cert, deoarece in contractele de cesiune de creanta si nici in alte inscrisuri nu este prevazut cuantumul acestora.
Pentru determinarea cuantumului penalitatilor de intarziere si momentului de la care incep sa curga instanta a apreciat ca se impune administrarea unui probatoriu complex, respectiv expertiza contabila, incompatibila cu ordonanta de plata.
In sustinerea prezentei cereri in anulare petenta creditoare a aratat faptul ca, in mod gre?it instan?a a re?inut apararile debitorului, sustinand ca facturile aferente reparatiilor fiind emise pe numele proprietarilor autoturismelor nu pot fi acceptate la plata de catre asigurator prin semnare si stampilare, acestuia revenindu-i obligatia de plata a despagubirii in baza cererii formulate de proprietar.
Analizand cererea in anulare formulata de creditoare cu privire la sentinta nr. 21045/26.11.2014  pronuntata in dosarul nr. 44104/299/2014 instan?a constata ca aceasta este neintemeiata, urmand a fi respinsa fata de urmatoarele considerente:
Potrivit art. 1013 alin. 1 NCPC, aceasta procedura a ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Conform art. 662 NCPC, creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
In ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de debit principal reprezentand contravaloarea despagubirilor in cuantum de 20512,34 lei aferente dosarelor de dauna nr.RCA-B-1890-2013 si nr. RCA-ELT-143-2013, prin raportare la prevederile art.249 din CPC, instan?a re?ine ca, nu s-a facut dovada caracterului cert al crean?ei, motiv pentru care se apreciaza ca, in vederea solutionarea cererii este necesara administrarea unor probe pe calea dreptului comun, probe care sunt insa incompatibile cu procedura ordonantei de plata.
In acest sens, instanta retine ca, prin inscrisurile aflate la dosarul cauzei nr. 44104/299/2014, filele 139-140 debitorul, in calitate de asigurator a facut dovada refuzului la plata a despagubirilor in cuantum de 20512,34 lei aferente dosarelor de dauna nr.RCA-B-1890-2013 si nr. RCA-ELT-143-2013, devenind astfel incidente prevederile art.36 din Ordinul CSA potrivit carora in termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire, situatie in care potrivit alin. 5 al aceluiasi articol despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.
Astfel, avand in vedere faptul ca pentru determinarea corecta a despagubirii datorate este necesara efectuarea unei expertize auto, proba incompatibila cu procedura speciala a ordonantei de plata, instanta va  respinge cererea in anulare, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care se solicita obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 157.739,99 lei calculate la sumele ce fac obiectul dosarelor de dauna cesionate, de asemenea, instanta retine ca aceasta suma nu are un caracter cert.
In acest sens, instanta retine ca nici in contractele de cesiune de creanta si nici in alte inscrisuri nu este prevazut cuantumul si modul de calcul al penalitatilor datorate in baza Ordinului 14/2014 si cesionate catre SC I.  SA.
Astfel, rezulta in primul rand faptul ca penalitatile datorate in baza Ordinului 14/2014 nu au facut obiectul contractelor de cesiune, iar pe de alta parte pentru determinarea cuantumului acestora si a momentului de la care incep sa curga instanta apreciaza ca se impune administrarea unui probatoriu complex, respectiv expertiza contabila, incompatibila cu ordonanta de plata.
Pe cale de consecinta, prin raportare la prevederile art.249 din CPC, instan?a re?ine ca, nu s-a facut dovada caracterului cert, al crean?ei, motiv pentru care se apreciaza ca, in vederea solutionarea cererii este necesara administrarea unor probe pe calea dreptului comun, probe care sunt insa incompatibile cu procedura ordonantei de plata, astfel incat, instanta va  respinge cererea in anulare, ca neintemeiata.