Plangere contraven?ionala admisa. Nerespectarea termenului pentru ridicarea de la oficiul po?tal a scrisorilor recomandate cu confirmare de primire. In temeiul art.249 CPC, prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a inlaturat prezum?ia de temeinicie a
(Hotarare nr. 15466 din data de 10.09.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 26333/299/2015 la data de 17.03.2015, petentul H.A. a solicitat, in contradictoriu cu organul constatator D.G.P.M.B. – Sec?ia 4, sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria PA nr.1778113/21.01.2015.
In motivarea plangerii in esen?a, petentul a aratat, ca la data de 06.01.2015 a inregistrat pe rolul Sec?iei 4 de Poli?ie o plangere impotriva unei societa?i vecine. In continuare, petentul arata ca in mod nelegal prin procesul-verbal contestat s-a dispus amendarea sa re?inandu-se ca a refuzat sa se prezinte in vederea consemnarii declara?iei la data, ora ?i locul descris in invita?ia emisa la data de 14.01.2015.
In acest sens, se precizeaza ca invita?ia emisa la data de 14.01.2015 pentru intalnirea din data data de 21.01.2015 a intrat in posesia sa abia la data de 29.01.2015 cand, cu respectarea termenului de ridicare a scrisorilor recomandate, s-a prezentat la oficiul po?tal.
Fa?a de situa?ia descrisa, petentul sus?ine ca in mod gre?it s-a re?inut in sarcina sa contraven?ia privind refuzul prezentarii in vederea consemnarii declara?iei la data, ora ?i locul descris in invita?ia emisa la data de 14.01.2015.
In continuare, petentul sus?ine nelegalitatea sanc?iunii aplicate ?i prin raportare la imprejurarea ca data stabilita pentru consemnarea declara?iei a fost determinata fara a fi respectat termenul legal de 10 zile in care destinatarul recomandatei se poate prezenta la oficiul po?tal.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001, Legea 360/2002.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (4-10, 16).
Plangerea a fost legal timbrata.
La data de 07.05.2015, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
In sus?inerea intampinarii au fost depuse la dosar actele care au stat la baza intocmirii procesului verbal (f. 23-30, 50-53).
La data de 05.06.2015 petentul a depus raspuns la intampinare prin care a reiterat solicitarea privind admiterea plangerii formulate impotriva procesului verbal de contraven?ie.
In sus?inerea raspunsului la intampinare au fost depuse inscrisuri (f.41-44)
In sedinta publica din data de 03.09.2015, instanta a pus in discu?ia par?ilor excep?ia tardivita?ii formularii plangerii contraven?ionale ?i a incuviin?at proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerandu-le pertinente, concludente ?i utile pentru solu?ionarea cauzei.
Avand cuvantul pe fondul cauzei, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contraven?iei ?i a solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale in valoare de 2500 lei, precum ?i la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand inscrisurile existente la dosar prin prisma exceptiei tardivitatii invocata din oficiu, instanta retine ca, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria PA nr.1778113/21.01.2015 petentul a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 200 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.2 pct.31 din Legea 61/1991, re?inandu-se in sarcina sa ca a refuzat sa se prezinte la sec?ia de poli?ie la invita?ia justificata a lucratorilor de poli?ie de?i a fost citat in vederea solu?ionarii peti?iei inregistrate.
Fata de cele aratate, sunt incidente in cauza dispozitiile art.31 alin.1 din O.G. nr. nr.2/2001, in conformitate cu care „impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia”.
Intrucat procesul-verbal seria PA nr.1778113/21.01.2015 a fost legal comunicat petentului la data de 04.03.2015, iar prezenta plangere contraventionala a fost inregistrata pe rolul instan?ei la data de 17.03.2014, instan?a re?ine ca a fost respectat termenul de 15 zile pentru formularea plangerii contraventionale.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia tardivitatii introducerii plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
In continuare, in conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ. Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
In cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal a fost legal intocmit acesta nefiind afectat de nici o cauza de nulitate.
In privinta temeiniciei actului atacat, instanta constata ca situatia de fapt retinuta in procesul-verbal nu este conforma realitatii pentru urmatoarele considerente.
In acest sens, plecand de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedura civila, se retine de regula ca procesul-verbal legal intocmit face dovada pana la proba contrarie, iar in temeiul art.249 CPC sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal. Aceasta modalitate ar parea ca incalca din start cerinta referitoare la sarcina probei, care in mod normal ar trebui sa apartina celui ce acuza, adica agentului constatator. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumtiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege), asociata cu prezumtia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumtia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
In baza aceluiasi act normativ, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania).
In cauza, petentul a solicitat ?i a depus la dosar inscrisuri prin care a rasturnat prezum?ia de temeinicie a procesului verbal, facand dovada unei alte situa?ii de fapt.
Astfel, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosarul cauzei instan?a re?ine faptul ca, la data de 06.01.2015 petentul a inregistrat pe rolul Sec?iei 4 de Poli?ie o plangere impotriva unei societa?i vecine, iar ulterior la data de 14.01.2015 a fost emisa invita?ia privind prezentarea petentului la data de 21.01.2015, ora 15.00 la sec?ia de poli?ie.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar rezulta ca, invita?ia emisa la data de 14.01.2015 pentru intalnirea din data data de 21.01.2015 a intrat in posesia petentului abia la data de 29.01.2015 cand, cu respectarea termenului de ridicare a scrisorilor recomandate, s-a prezentat la oficiul po?tal.
Fa?a de situa?ia de fapt rezultata din materialul probator analizat, instan?a re?ine ca in mod gre?it s-a re?inut in sarcina petentului contraven?ia privind refuzul prezentarii la sec?ia de poli?ie la invita?ia justificata a lucratorilor de poli?ie de?i a fost citat in vederea solu?ionarii peti?iei inregistrate, intrucat in sarcina petentului nu poate fi re?inuta nicio culpa.
In acest sens, instan?a re?ine ca, petentul s-a prezentat la oficiul po?tal in interiorul termenului de pastrare al recomandatelor, acestuia neputandu-i-se imputa faptul ca invita?ia a fost stabilita pentru o data anterioara celei in care destinatarul recomandatei avea posibilitatea sa ridice recomandata.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta constata ca petentul a iesit din pasivitate si prin probele administrate a inlaturat prezumtia de veridicitate a procesului-verbal facand dovada unei alte situatii de fapt fata de cea retinuta in procesul-verbal.
Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca in mod neintemeiat s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prevazute de art.2 pct.31 din Legea 61/1991, iar in conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001 va admite plangerea contraventionala formulata de petenta in contradictoriu intimata DGPMB, impotriva procesului verbal de contraventie seria PA nr.1778113/21.01.2015, va anula procesul verbal de contraventie, va exonera petentul de la plata amenzii de 200 lei.
In ceea ce prive?te capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata daunelor morale in cuantum de 2500 lei, instan?a il va respinge ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente.
In drept, potrivit art.1357 C. Civ. cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului raspunzand pentru cea mai usoara culpa.
Analizand prevederile legale mentionate rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: (1) existenta unei fapte ilicite; (2) existenta unui prejudiciu, care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca; (3) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; (4) existenta vinovatiei autorului faptei.
In continuare, conform art. 249 din Codul de procedura civila, sarcina probei ii revine celui care face o cerere in fata instantei de judecata.
In cauza, prin probele administrate reclamantul nu a facut dovada savar?irii vreunei fapte ilicite si nicio dovada a prejudiciului suferit.
Astfel, instan?a re?ine ca fapta constand in emiterea unui proces-verbal de constatarea ?i sanc?ionare a contraven?iei, care ulterior a fost anulat de catre o instan?a de judecata, nu poate fi re?inuta ca fiind o fapta ilicita atat timp cat nu s-a facut dovada unei inten?ii directe a func?ionarului cu privire la lezarea intereselor petentului.
In raport de cele aratate, avand in vedere ca reclamantul nu a administrat dovezi, conform art.249 C.Pr.civ. din care sa rezulte fapta ilicita a intimatului, existenta unui prejudiciu cert, precum ?i existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si presupusul prejudiciu, instanta considera ca nu sunt indeplinite in cauza conditiile legale prevazute de art.1357 C.civ., pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta urmeaza sa respinga capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata daunelor morale, ca neintemeiata.
In temeiul art. 453 raportat la art.452 C. proc. civ., instanta va admite in parte capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata ?i va obliga debitoarea, ca parte cazuta in pretentii sa plateasca petentului cheltuieli de judecata in cuantum de 20 lei reprezentand taxa judiciara de timbru
Instan?a va respinge ca neintemeiat capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata contravalorii multiplicarii inscrisurilor, intrucat prin raportare la prevederile art.452 din CPC petentul nu a depus la dosar dovada existen?ei ?i a intinderii acestor cheltuieli.
In motivarea plangerii in esen?a, petentul a aratat, ca la data de 06.01.2015 a inregistrat pe rolul Sec?iei 4 de Poli?ie o plangere impotriva unei societa?i vecine. In continuare, petentul arata ca in mod nelegal prin procesul-verbal contestat s-a dispus amendarea sa re?inandu-se ca a refuzat sa se prezinte in vederea consemnarii declara?iei la data, ora ?i locul descris in invita?ia emisa la data de 14.01.2015.
In acest sens, se precizeaza ca invita?ia emisa la data de 14.01.2015 pentru intalnirea din data data de 21.01.2015 a intrat in posesia sa abia la data de 29.01.2015 cand, cu respectarea termenului de ridicare a scrisorilor recomandate, s-a prezentat la oficiul po?tal.
Fa?a de situa?ia descrisa, petentul sus?ine ca in mod gre?it s-a re?inut in sarcina sa contraven?ia privind refuzul prezentarii in vederea consemnarii declara?iei la data, ora ?i locul descris in invita?ia emisa la data de 14.01.2015.
In continuare, petentul sus?ine nelegalitatea sanc?iunii aplicate ?i prin raportare la imprejurarea ca data stabilita pentru consemnarea declara?iei a fost determinata fara a fi respectat termenul legal de 10 zile in care destinatarul recomandatei se poate prezenta la oficiul po?tal.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001, Legea 360/2002.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (4-10, 16).
Plangerea a fost legal timbrata.
La data de 07.05.2015, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
In sus?inerea intampinarii au fost depuse la dosar actele care au stat la baza intocmirii procesului verbal (f. 23-30, 50-53).
La data de 05.06.2015 petentul a depus raspuns la intampinare prin care a reiterat solicitarea privind admiterea plangerii formulate impotriva procesului verbal de contraven?ie.
In sus?inerea raspunsului la intampinare au fost depuse inscrisuri (f.41-44)
In sedinta publica din data de 03.09.2015, instanta a pus in discu?ia par?ilor excep?ia tardivita?ii formularii plangerii contraven?ionale ?i a incuviin?at proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerandu-le pertinente, concludente ?i utile pentru solu?ionarea cauzei.
Avand cuvantul pe fondul cauzei, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contraven?iei ?i a solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale in valoare de 2500 lei, precum ?i la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand inscrisurile existente la dosar prin prisma exceptiei tardivitatii invocata din oficiu, instanta retine ca, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria PA nr.1778113/21.01.2015 petentul a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 200 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.2 pct.31 din Legea 61/1991, re?inandu-se in sarcina sa ca a refuzat sa se prezinte la sec?ia de poli?ie la invita?ia justificata a lucratorilor de poli?ie de?i a fost citat in vederea solu?ionarii peti?iei inregistrate.
Fata de cele aratate, sunt incidente in cauza dispozitiile art.31 alin.1 din O.G. nr. nr.2/2001, in conformitate cu care „impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia”.
Intrucat procesul-verbal seria PA nr.1778113/21.01.2015 a fost legal comunicat petentului la data de 04.03.2015, iar prezenta plangere contraventionala a fost inregistrata pe rolul instan?ei la data de 17.03.2014, instan?a re?ine ca a fost respectat termenul de 15 zile pentru formularea plangerii contraventionale.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia tardivitatii introducerii plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
In continuare, in conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ. Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
In cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal a fost legal intocmit acesta nefiind afectat de nici o cauza de nulitate.
In privinta temeiniciei actului atacat, instanta constata ca situatia de fapt retinuta in procesul-verbal nu este conforma realitatii pentru urmatoarele considerente.
In acest sens, plecand de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedura civila, se retine de regula ca procesul-verbal legal intocmit face dovada pana la proba contrarie, iar in temeiul art.249 CPC sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal. Aceasta modalitate ar parea ca incalca din start cerinta referitoare la sarcina probei, care in mod normal ar trebui sa apartina celui ce acuza, adica agentului constatator. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumtiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege), asociata cu prezumtia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumtia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
In baza aceluiasi act normativ, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania).
In cauza, petentul a solicitat ?i a depus la dosar inscrisuri prin care a rasturnat prezum?ia de temeinicie a procesului verbal, facand dovada unei alte situa?ii de fapt.
Astfel, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosarul cauzei instan?a re?ine faptul ca, la data de 06.01.2015 petentul a inregistrat pe rolul Sec?iei 4 de Poli?ie o plangere impotriva unei societa?i vecine, iar ulterior la data de 14.01.2015 a fost emisa invita?ia privind prezentarea petentului la data de 21.01.2015, ora 15.00 la sec?ia de poli?ie.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar rezulta ca, invita?ia emisa la data de 14.01.2015 pentru intalnirea din data data de 21.01.2015 a intrat in posesia petentului abia la data de 29.01.2015 cand, cu respectarea termenului de ridicare a scrisorilor recomandate, s-a prezentat la oficiul po?tal.
Fa?a de situa?ia de fapt rezultata din materialul probator analizat, instan?a re?ine ca in mod gre?it s-a re?inut in sarcina petentului contraven?ia privind refuzul prezentarii la sec?ia de poli?ie la invita?ia justificata a lucratorilor de poli?ie de?i a fost citat in vederea solu?ionarii peti?iei inregistrate, intrucat in sarcina petentului nu poate fi re?inuta nicio culpa.
In acest sens, instan?a re?ine ca, petentul s-a prezentat la oficiul po?tal in interiorul termenului de pastrare al recomandatelor, acestuia neputandu-i-se imputa faptul ca invita?ia a fost stabilita pentru o data anterioara celei in care destinatarul recomandatei avea posibilitatea sa ridice recomandata.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta constata ca petentul a iesit din pasivitate si prin probele administrate a inlaturat prezumtia de veridicitate a procesului-verbal facand dovada unei alte situatii de fapt fata de cea retinuta in procesul-verbal.
Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca in mod neintemeiat s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prevazute de art.2 pct.31 din Legea 61/1991, iar in conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001 va admite plangerea contraventionala formulata de petenta in contradictoriu intimata DGPMB, impotriva procesului verbal de contraventie seria PA nr.1778113/21.01.2015, va anula procesul verbal de contraventie, va exonera petentul de la plata amenzii de 200 lei.
In ceea ce prive?te capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata daunelor morale in cuantum de 2500 lei, instan?a il va respinge ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente.
In drept, potrivit art.1357 C. Civ. cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului raspunzand pentru cea mai usoara culpa.
Analizand prevederile legale mentionate rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: (1) existenta unei fapte ilicite; (2) existenta unui prejudiciu, care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca; (3) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; (4) existenta vinovatiei autorului faptei.
In continuare, conform art. 249 din Codul de procedura civila, sarcina probei ii revine celui care face o cerere in fata instantei de judecata.
In cauza, prin probele administrate reclamantul nu a facut dovada savar?irii vreunei fapte ilicite si nicio dovada a prejudiciului suferit.
Astfel, instan?a re?ine ca fapta constand in emiterea unui proces-verbal de constatarea ?i sanc?ionare a contraven?iei, care ulterior a fost anulat de catre o instan?a de judecata, nu poate fi re?inuta ca fiind o fapta ilicita atat timp cat nu s-a facut dovada unei inten?ii directe a func?ionarului cu privire la lezarea intereselor petentului.
In raport de cele aratate, avand in vedere ca reclamantul nu a administrat dovezi, conform art.249 C.Pr.civ. din care sa rezulte fapta ilicita a intimatului, existenta unui prejudiciu cert, precum ?i existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si presupusul prejudiciu, instanta considera ca nu sunt indeplinite in cauza conditiile legale prevazute de art.1357 C.civ., pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta urmeaza sa respinga capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata daunelor morale, ca neintemeiata.
In temeiul art. 453 raportat la art.452 C. proc. civ., instanta va admite in parte capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata ?i va obliga debitoarea, ca parte cazuta in pretentii sa plateasca petentului cheltuieli de judecata in cuantum de 20 lei reprezentand taxa judiciara de timbru
Instan?a va respinge ca neintemeiat capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata contravalorii multiplicarii inscrisurilor, intrucat prin raportare la prevederile art.452 din CPC petentul nu a depus la dosar dovada existen?ei ?i a intinderii acestor cheltuieli.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016