Preten?ii. Respingerea excep?iei prescrip?iei dreptului material la ac?iune fiind incidente dispozi?iile art.16 alin.1 lit a din Decretul 167/1958 potrivit carora prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, respectiv

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea introdusa pe rolul acestei instante la data de 24.04.2015, inregistrata sub nr. 44325/299/2015, reclamanta A.P.B. a chemat in judecata paratul I.D., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa-l oblige pe acesta la plata catre reclamanta a sumei de 15784,23 lei, din care suma de 12132,75 lei reprezinta contravaloarea cotelor de contributie intretinere aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015, 2637,50 lei reprezinta penalitati de intarziere calculate asupra debitului pentru perioada decembrie 2009-ianuarie 2015, iar suma de 1014 lei reprezinta valoarea fondului de repara?ii restant, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat instantei faptul ca paratul este proprietarul apartamentului nr. 00 situat in Bucure?ti, Sector 1, str. xx, nr.00, bl. 00, sc.00, et.00, calitate in care avea obligatia de a achita contravaloarea cotelor de intretinere aferente imobilului.
In continuare, reclamanta a aratat ca paratul a achitat cu intarziere obligatiile financiare catre asociatie acumuland un debit de 12132,75 lei care reprezinta contravaloarea cotelor de contributie intretinere aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015, motiv pentru care s-a procedat ?i la calcularea penalita?ilor de intarziere aferente debitului restant.
De asemenea, se precizeaza ca la data de 02.07.2013 par?ile au incheiat un acord de mediere prin care paratul ?i-a asumat angajamentul pla?ii debitului in cuantum de 10180,95 lei in rate lunare, insa paratul nu ?i-a respectat obliga?iile asumate.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 2537 C.Civ., C.Proc.Civ., precum si dispozitiile Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari.
In dovedirea cererii de chemare in judecata, reclamanta a  depus la dosarul cauzei inscrisuri (f. 14-92).
Legal citat, la data de 23.06.2015 paratul a formulat note scrise prin care s-a invocat excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune in ceea ce prive?te obliga?ia de plata a cotelor de intre?inere aferente lunilor decembrie 2009- iulie 2010, iar in ceea ce prive?te restul debitului restant s-a solicitat e?alonarea pla?ii acestora pentru o perioada mai indelungata.
In sus?inerea cererii paratul a depus inscrisuri (f.100-108).
Reclamanta a depus raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din data de 15.10.2015 instan?a a pus in discu?ia par?ilor excep?ia priscrip?iei, a incuviin?at proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei ?i la solicitarea paratului a admis cererea de acordare a unui termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
In ?edin?a publica din data de 10.12.2015, paratul a depus inscrisuri (f.124-126), iar dupa acordarea cuvantului pe fond instan?a a re?inut cauza in pronun?are.
Analizand actele dosarului, deliberand cu prioritate,  in raport cu dispozitiile art. 248  Cod pr Civ, asupra exceptiei prescrip?iei,  instanta retine urmatoarele:
Paratul are calitatea de proprietar al apartamentului nr. 00 situat in Bucure?ti, Sector 1, str. xx, nr.00, bl. 00, sc.00, et.00, calitate in raport de care, in temeiul  art. 46 si art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, in calitate de membru asociat, era obligata la plata cotelor de intretinere fata de Asociatia de proprietari.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei f.107-108, instan?a re?ine ca, in perioada octombrie 2010 – iunie 2013 paratul a efectuat pla?i par?iale reprezentand restan?ele la intre?inere, iar pe fiecare chitan?a de plata a fost precizata valoarea debitului restant ramas.
In continuare, instan?a re?ine ca la data de 02.07.2013 par?ile au incheiat un acord de mediere prin care paratul ?i-a asumat angajamentul pla?ii debitului restant la acea data in cuantum de 10180,95 lei in rate lunare (f.85).
In drept, avand in vedere pla?ile voluntare efectuate de catre parat in perioada octombrie 2010 – iunie 2013 ?i acordul de mediere incheiat la data de 02.07.2013, instan?a re?ine ca in cauza devin incidente dispozi?iile art.16 alin.1 lit a din Decretul 167/1958 potrivit carora prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Pe cale de consecin?a, avand in vedere ca, prin efectuarea fiecarei pla?i a restan?elor la intre?inere a inceput sa curga un nou termen de prescrip?ie de 3 ani,  excep?ia prescrip?iei va fi respinsa, ca neintemeiata.
In continuare, pe fondul cauzei, instan?a re?ine ca potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv pe cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari. In temeiul art. 49 din aceeasi lege, Asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-au aplicat. Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
In aceasta calitate de proprietar, paratul a beneficiat de serviciile prestate prin intermediul asociatiei de proprietari si avea obligatia corelativa de a plati lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ii revenea la cheltuielile asociatiei de proprietari, astfel cum impun prevederile art. 46 din Legea nr. 230/2007.
In drept, instanta retine ca, in baza art. 249 CPC. „cel ce face o sus?inere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca”.
Din inscrisurile atasate dosarului cauzei, respectiv listele de plata aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015 coroborate cu fisa individuala a apartamentului reiese ca paratul a acumulat o datorie catre asociatie in valoare de 12132,75 lei, reprezentand contravaloare cote de contributie aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015 ?i 1014 lei reprezentand valoarea fondului de repara?ii.
In continuare, instan?a are in vedere faptul ca obligatia de a plati o suma de bani este o obligatie de a face, creditorului acestei obligatii, in vederea obtinerii executarii acesteia prin intermediul unei actiuni in justitie, nu-i revine decat sarcina de a proba existenta temeiului pla?ii si executarea propriilor obligatii, urmata de afirmarea neexecutarii obligatiei debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitante de plata faptul ca intre cele doua entitati nu mai exista nicio obligatie valabila, aceasta fiind stinsa anterior prin plata.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, potrivit dispozi?iilor Legii 230/2007 instanta retine ca, prin listele de plata afi?ate - aferente perioadei acumularii debitului, reclamanta a dovedit existenta dreptului de creanta reprezentand contravaloarea cotelor de intre?inere ?i a fondului de repara?ii pentru lunile decembrie 2009-ianuarie 2015.
Paratul nu a facut insa proba contrarie, prin dovedirea platii sumelor solicitate de catre reclamant intrucat chitan?ele depuse la file 107-108 au fost avute in vedere la calculul debitului restant care face obiectul prezentului litigiu, iar chitan?a depusa la fila 124 cuprinde men?iunea expresa privind plata restan?elor aferente listelor din septembrie 2015.
Astfel, avand in vedere situa?ia de fapt rezultata din inscrisurile analizate instanta va retine ca paratul nu si-a executat obligatia de plata a sumelor restante, pe cale de consecin?a va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 12132,75 lei, reprezentand contravaloare cote de contributie aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015, precum ?i la plata sumei de 1014 lei reprezentand valoara fondului de repara?ii restant aferent perioadei ianuarie 2010- ianuarie 2015 (f.83-84).
In continuare, instan?a are in vedere dispozitiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, potrivit carora asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, dar si procesul-verbal al asociatiei de stabilire a cuantumului penalitatilor, astfel incat paratul este obligat sa suporte penalita?ile de intarziere generate de neachiatarea cotelor de intre?inere la data scaden?ei.
In acest sens, instan?a re?ine ca, sunt datorate penalita?ile de intarziere in cuantum de 2637,50 lei, calculate asupra debitului de 12132,75 lei, pentru perioada ianuarie 2010 -ianuarie 2015 (f. 83-84).
Pe cale de consecin?a, avand in vedere ansamblul considerentelor de fapt ?i de drept re?inute, instan?a urmeaza sa admita cererea de chemare in judecata ?i va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 12132,75 lei, reprezentand contravaloare cote de contributie aferente lunilor decembrie 2009-ianuarie 2015, la plata sumei de 1014 lei reprezentand valoarea fondului de repara?ii aferent perioadei ianuarie 2010- ianuarie 2015 ?i la plata sumei de 2637,50 lei, reprezentand penalitati de intarziere calculate asupra debitului pentru perioada ianuarie 2010 - ianuarie 2015.
Cu privire la cererea paratului prin care se solicita e?alonarea debitului restant, instan?a re?ine ca potrivit art. 397 alin.3 CPC in cazurile in care instanta poate da termen pentru executarea hotararii, ea va face aceasta prin chiar hotararea care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru care a acordat termenul.
Insa, in cauza, avand in vedere faptul ca debitorului i s-a mai acordat posibilitatea pla?ii e?alonate prin acordul de mediere, insa acesta nu ?i-a indeplinit obliga?iile de plata la termenele convenite, instan?a re?ine ca in cauza sunt aplicabile dispozi?iile finale ale alin.3 art.397 CPC conform carora debitorul nu va putea cere termen de plata, daca i s-a acordat un termen rezonabil de plata de catre creditor ori a avut posibilitatea sa execute intr-un termen rezonabil, calculat de la data comunicarii cererii de chemare in judecata, in conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil si nici daca la data pronuntarii subzista vreunul dintre motivele prevazute la art. 674 alin. (1).
Pe cale de consecin?a, instan?a va respinge ca neintemeiata cererea paratului privind e?alonarea pla?ii debitului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta are in vedere faptul ca, potrivit art. 1522 din Noul Cod civil, debitorul a fost pu?i in intarziere cel mai tarziu la data formularii cererii de chemare in judecata, iar in temeiul art. 453 NCPC, constatand ca paratul a cazut in preten?ii, se constata culpa procesuala a acestuia in declansarea prezentului litigiu, motiv pentru care instanta va admite cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecatore?ti va obliga paratul la plata sumei de  500 lei reprezentand onorariu avocat.