Plangere contraven?ionala. Prin raportare la dispozi?iile art.249 CPC ?i la jurispruden?a CEDO, prin depozi?ia martorului nu s-a dovedeit o alta situa?ie de fapt. Prezum?ii simple ale instan?ei.

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data data de 28.04.2015, sub nr.45349/299/2015, petentul R.B.A. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul DGPMB-Poli?ia Sector 1, anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PF nr.0160880/18.04.2015.
 In motivarea plangerii contraventionale, in esen?a petentul a aratat ca, situa?ia de fapt re?inuta nu corespunde realita?ii, sus?inand ca la data de 18.04.2015 afara ploua ?i muzica era data la un volum decent, fara a tulbura ordinea ?i lini?tea publica.
In ceea ce prive?te legalitatea procesului-verbal, petentul sus?ine ca acesta a fost incheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001 intrucat agentul constatator nu i-a acordat posibilitatea formularii obiec?iunilor ?i nu a prezentat dovada depa?irii limitei valorii decibelilor admisa.
In drept, cererea a fost motivata fata d edispozitiile art.8 din Legea 61/1991.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (f.4-6)
Cererea a fost legal timbrata.
Intimatul, legal citat, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale, sustinand ca procesul-verbal a fost legal si temeinic intocmit.
Odata cu intampinarea, intimatul a depus  actele care au stat la baza intocmirii procesului-verbal, respectiv raportul agentului constatator, fi?a de interven?ie ?i procesul-verbal privind deplasarea la fa?a locului (f.19-23).
Petentul a depus raspuns la intampinare.
In ?edin?a publica din data 12.11.2015, instanta a incuviintat proba cu inscrisurile aflate la dosar ?i proba testimoniala cu cate un martor pentru fiecare parte considerand-o concludenta, pertinenta si utila solutionarii cauzei. Declara?iile martorilor au fost consemnate ?i ata?ate dosarului.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Petentul a fost sanctionat intrucat la data de 18.04.2015, ora 21:40 a tulburat ordinea ?i lini?tea publica pe str. xx, in spatele imobilului cu nr.00, prin zgomote ?i larma, ascultand muzica la o intensitate foarte ridicata la sistemul de sonorizare a autoturismului, starnind indignarea locuitorilor din zona.
Prin  procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PF nr.0160880/18.04.2015, in baza art. 2 pct.25 raportat la art.3 alin.1 lit.b din Legea 61/1991, petentul a fost sanctionat contraventional  cu amenda in cuantum de 850 lei.
In conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ.
Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
Instan?a va inlatura sus?inerile petentului privind nelegalitatea intocmirii procesului verbal prin raportare la prevederile art.16 alin.7 din OG 2/2001, intrucat prin formularea prezentei plangeri contraven?ionale petentului i s-a asigurat posibilitatea invocarii tuturor obiec?iunilor, respectiv tuturor apararilor de fapt ?i de drept privind legalitatea procesului-verbal, astfel incat nu se poate sus?ine producerea vreunei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului sanc?ionator.
In privinta temeiniciei actului atacat, instanta constata ca situatia de fapt retinuta in procesul-verbal este conforma realitatii pentru urmatoarele considerente.
Veridicitatea faptei este confirmata de raportul agentului constatator coroborat cu fi?a de interven?ie atasate dosarului, din care rezulta ca in urma unui apel la numarul de urgen?a 112, la fa?a locului s-a deplasat un echipaj al poli?iei intrucat locuitorii din zona imobilului situat pe str. Iacob Felix,  nr.41 au reclamant tulburarea ordinii ?i lini?tii publice prin larma ?i zgomote.
De asemenea, situa?ia de fapt descrisa in procesul-verbal este sus?inuta ?i de martorul B.P., care in cadrul declara?iei a precizat faptul ca, in calitate de administrator al imobilului  situat pe str. xx,  nr.00 a sunat la 112 intrucat mai multi proprietari din bloc i-au semnalat faptul ca in parcarea de langa imobil au vazut foc deschis. In continuare martorul a precizat ca dupa ce a observat ?i personal focul aprins in parcare ?i faptul ca de?i afara ploua foarte tare se auzea muzica pana la apartamentul sau care se afla la o distan?a de cca. 20 m a sunat la 112 pentru a reclama cele descrise.
In continuare, instanta retine ca, potrivit art. 249 CPC, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. In acest sens, instanta apreciaza ca procesul-verbal atacat se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie, fiind un act autentic intocmit de catre un functionar public aflat in exercitarea atributiunilor de serviciu.
Astfel, fapta a fost constatata personal de catre agentii constatatori, acestia avand posibilitatea de a observa fapta contraventionala prin propriile simturi si de a aprecia gradul de pericol concret creat de petenta prin savarsirea contraventiei.
In aplicarea concordanta a prezumtiei de legalitate, de veridicitate si de autenticitate a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor cu prezumtia de nevinovatie de care se bucura acuzatul in materie penala, conform art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, se impune precizarea ca instanta de contencios european a stabilit in jurisprudenta sa ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni vs. Franta).
Aceasta interpretare nu este contrara drepturilor si garantiilor prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In primul rand, drepturile si garantiile stabilite in Conventie nu sunt absolute, cu exceptia dreptului de a nu fi supus torturii. In al doilea rand, statele se bucura de o marja de apreciere in cea ce priveste restrangerea, in concreto, a drepturilor si garantiilor, atunci cand se urmareste realizarea unui scop legitim, iar restrangerea este prevazuta de lege, proportionala si necesara intr-o societate democratica. Din aceasta perspectiva, nevoia combaterii fenomenului contraventional se subsumeaza conceptului de scop legitim, iar restrangerea este proportionala – petenta avand dreptul sa conteste procesul-verbal de sanctionare contraventionala, dupa cum s-a intamplat in cauza de fata.
Asadar, in cauza de fata, instanta apreciaza ca petentul este cel care trebuia sa faca dovada celor sustinute in plangere, avand sarcina de a administra probe care sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal, insa acesta nu a administrat probe din care sa reiasa o alta situatie de fapt.
In acest sens, din declara?ia martorului C.A.F. instan?a re?ine aceea?i situa?ie de fapt, respectiv ca afara ploua toren?ial, petentul impreuna cu alte trei persoane sarbatorind botezul fiicei martorului au facut un gratar intr-un loc amenajat pentru parcare ?i ascultau muzica din ma?ina.
Avand in vedere situa?ia de fapt rezultata din probatoriul administrat in cauza, instan?a va respinge sus?inerile petentului potrivit carora muzica se asculta la un volum decent, intrucat daca afara ploua toren?ial iar muzica se auzea pana la imobilul care se afla la o distan?a de cel putin 20m de catre locuitorii acestuia care se presupune ca aveau geamurile inchise pentru ca afara ploua toren?ial, este foarte pu?in probabil ca muzica sa fi fost ascultata la un volum care sa nu conduca la tulburarea lini?tii publice, in acest sens inregistrandu-se ?i plangerea formulata in cadrul apelului efectuat la numarul de urgen?a 112.
De asemenea, instan?a va respinge sus?inerile petentului in sensul ca nu s-a facut dovada depa?irii limitei valorii decibelilor admisa intrucat in cadrul textului legal care prevede fapta contraven?ionala nu se precizeaza nicio limita a decibelilor a carei depa?ire sa fie necesara pentru re?inerea savar?irii elementului material al contraven?iei.
Fata de cele aratate, instanta apreciaza ca in mod temeinic s-a retinut in sarcina petentului savarsirea contraventiei prevazute de art. 2 pct.25 raportat la art.3 alin.1 lit.b din Legea 61/1991 care sanctioneaza tulburarea lini?tii ?i ordinii publice.
In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile Legii 61/1991 au drept scop asigurarea ordinii ?i lini?tii publice a ceta?enilor. Astfel, in temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedand la verificarea legalitatii sanctiunii aplicate, instanta apreciaza ca amenda contraventionala in cuantum de 850 lei respecta dispozitiile art.21 alin.3 din acelasi act normativ, in conformitate cu care sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia si de celelalte date re?inute in raportul agentului constatator ?i  inscrise in procesul-verbal, respectiv fapta contraven?ionala a fost savar?ita seara tarziu, in jurul orei 21.30 in imediata vecinatate a unui imobil de locuin?e, mai mul?i locatari facand sesizari cu privire la tulburarea lini?tii publice.
Pentru toate aceste considerente, in conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001, instanta apreciaza ca procesul – verbal seria PF nr.0160880/18.04.2015 este legal si temeinic intocmit si pe cale de consecinta, va respinge plangerea contraventionala, ca neintemeiata, mentinand actul atacat, precum si sanctiunile aplicate prin acesta.