Plangere contraven?ionala - accident. In temeiul art.249 CPC ?i avand in vedere jurispruden?a CEDO, prin proba testimoniala ?i video - inlaturarea prezum?iei de temeinicie a actului sanc?ionator – alta situa?ie de fapt.

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 46275/299/2014 la 08.10.2014, petenta Z.A.I. a solicitat, in contradictoriu cu organul constatator  D.G.P.M.B. – Brigada de Politie Rutiera, sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria CP nr.6311255/24.09.2014.
In motivarea plangerii petenta a aratat, in esen?a, ca la data de 24.09.2014, conducea autoturismul cu nr. de inmatriculare XX 91 XXX, pe str. yy dinspre Calea Grivi?ei inspre Pia?a Victoriei, iar la intersec?ia cu str. Polizu, dupa efectuarea virajului la stanga, pe culoarea verde a semaforului, inainte de parasi intersec?ia, autoturismul condus de ea a fost lovit in u?a ?i aripa dreapta spate, de autoturismul cu nr. de inmatriculare YY 81 YYY, condus de numitul M.A..
Petenta a mai aratat ca dupa producerea incidentului, la fa?a locului s-a prezentat un poli?ist care nu a intocmit niciun act constatator cu toate ca martorii prezen?i la fa?a locului au observat cum celalalt ?ofer implicat in accident a trecut pe culoarea ro?ie a semaforului.
Avand in vedere situatia de fapt descrisa, petenta solicita anularea procesului-verbal, intrucat contine situa?ia de fapt re?inuta nu corspune realita?ii.
 In drept au fost invocate dispozitiile  OG 2/2001.
In sus?inerea cererii au fost depuse inscrisuri (10-17).
Plangerea a fost legal timbrata.
La data de 03.12.2014, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
In sus?inerea intampinarii au fost depuse la dosar actele care au stat la baza intocmirii procesului verbal (f. 44-46).
La data de 19.12.2014 petenta a depus raspuns la intampinare prin care a reiterat admiterea plangerii formulate impotriva procesului verbal de contraven?ie.
In sedinta publica din data de 26.02.2015, instanta a incuviin?at proba cu inscrisuri ?i proba testimoniala cu un martor, considerandu-le pertinente, concludente ?i utile pentru solu?ionarea cauzei.
La termenul din data de 10.07.2015 instan?a a procedat la audierea martorului, declara?ia acestuia fiind ata?ata la dosarul cauzei.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
 Petenta a fost sanctionata retinandu-se in sarcina sa ca, in data de 24.09.2014 a condus autoturismul cu nr. inmatriculare XX 91 XXX pe str. xx ?i la intersec?ia cu str. Polizu nu a acordat prioritate de trecere la efectuarea virajului la stanga, intrand in coliziune cu autoturismul cu nr. de inmatriculare YY 03 YYY, condus de numitul M.A, care circula din sens opus.
Prin  procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr.6311255/24.09.2014, petenta a fost sanctionata contraventional  cu  amenda in cuantum de 540 lei ?i re?inerea permisului de conducere, re?inandu-se incalcarea disp. art. 59 alin.2 din OUG 195/2002, constand in aceea ca la efectuarea virajului la stanga nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula din sens opus.
In conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat si constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza conditiile pentru incheierea sa valabila, si anume dispozitiile art. 17 din acelasi act normativ. Cu privire la conditiile prevazute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste conditii trebuia sa fie invocata de petent si totodata acesta trebuia sa dovedeasca vatamarea suferita ca urmare a eventualei neindicari a unei mentiuni in procesul-verbal si ca aceasta vatamare nu se poate inlatura altfel decat prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat si prin decizia nr. 22/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii).
In cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal a fost legal intocmit acesta nefiind afectat de nici o cauza de nulitate.
In privinta temeiniciei actului atacat, instanta constata ca situatia de fapt retinuta in procesul-verbal nu este conforma realitatii pentru urmatoarele considerente.
In acest sens, plecand de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedura civila, se retine de regula ca procesul-verbal legal intocmit face dovada pana la proba contrarie, iar in temeiul art.249 CPC sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal. Aceasta modalitate ar parea ca incalca din start cerinta referitoare la sarcina probei, care in mod normal ar trebui sa apartina celui ce acuza, adica agentului constatator. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumtiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege), asociata cu prezumtia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumtia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar in materie penala obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. In functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera prezumtia, asigurandu-se totodata respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urma nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, desi din probele administrate in acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Asadar, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
In baza aceluiasi act normativ, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania).
In cauza, petenta a solicitat proba testimoniala cu un martor care sa relateze modul in care s-au petrecut evenimentele.
Din declaratia martorului, a rezultat ca nu a observat personal accidentul , insa a precizat ca intersec?ia in care s-a produs acesta este una semaforizata, ma?ina petentei fiind pozi?ionata pe sensul de mers al taximetristului, virajul la stana fiind deja efectuat.
Acesta a mai men?ionat ca, dupa parerea sa, din modul in care erau pozi?ionate autoturismele dupa impact, ma?ina condusa de numitul M.A. este cea care a intrat in autoturismul condus de petenta.
Sus?inerile martorului se coroboreaza cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere instalate in intersec?ia unde s-a produs accidentul (minutul 7 si 44 secunde), din acestea rezultand ca pietonul a continuat sa traverseze pe culoarea ro?ie a semaforului, iar autoturismul condus de numitul M.A. a patruns in intersec?ie, de asemenea pe culoarea ro?ie a semaforului, neacordand prioritate autoturismului condus de petenta, care se angajase in efectuarea virajului la stanga.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta constata ca petenta a iesit din pasivitate si prin probele administrate a inlaturat prezumtia de veridicitate a procesului-verbal facand dovada unei alte situatii de fapt fata de cea retinuta in procesul-verbal.
Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca in mod neintemeiat s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prevazute de art.59 alin.2 si sanctionate de art.101 al.3 din O.G. nr. 195/2002, iar in conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001 va admite plangerea contraventionala formulata de petenta in contradictoriu intimata DGPMB, impotriva procesului verbal de contraventie seria CP nr.6311255/24.09.2014, va anula procesul verbal de contraventie, va exonera petentul de la plata amenzii de 540 lei, urmand a fi inlaturate ?i masurile complementare dispuse.