actiunea in constatare clauze abuzive – acordul imprumutatilor pentru modificarile aduse ratei dobanzii

INSTANTA,

Deliberand asupra prezentei cauze civile, in conformitate cu dispozitiile art. 395 alin. 1 Cod procedura civila, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 27.06.2014, sub nr. 30898/299/2014, reclamantii G.R. si G.N. au chemat in judecata pe paratele O.B.R. S.A. si O.F.S. B.V., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: 1. constatarea caracterului abuziv, cu consecinta ca nu produce efecte juridice asupra reclamantilor, al clauzei contractuale cuprinse in Contractul de credit incheiat cu O.B.R. S.A., care consacra variabilitatea dobanzii „in conformitate cu politica bancii” precum si dreptul (nu si obligatia bancii) de a modifica unilateral rata dobanzii in functie de valoarea dobanzii de referinta LIBOR (art. 5.2 din contractul de credit); 2. constatarea nulitatii partiale a clauzei mentionate; 3. constatarea nulitatii actelor unilaterale de modificare a ratei dobanzii emise de parati in temeiul clauzei contractuale mentionate la primul capat de cerere si a graficelor de rambursare aferente acestor acte unilaterale; 4. ca efect al caracterului abuziv al clauzei relative la dreptul bancii de a modifica unilateral rata dobanzii, constatarea caracterului variabil al ratei dobanzii in functie de valoarea dobanzii de referinta LIBOR, inca de la momentul incheierii contractului, cu consecinta determinarii unei marje a bancii ca diferenta dintre rata dobanzii la momentul incheierii contractului si valoarea indicelui LIBOR calculat la acelasi moment; 5. obligarea paratilor la restituirea sumelor platite nedatorat de reclamanti cu titlu de dobanda, in temeiul clauzei contractuale abuzive, de la data incasarii acestora si pana la data incetarii perceperii lor; 6. obligarea paratilor la plata dobanzii legale pentru sumele achitate in plus in mod nedatorat de reclamanti, cu incepere de la data la care au fost facute aceste plati si pana la restituirea lor efectiva; 7. obligarea paratilor la achitarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, cu privire la clauza contractuala referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral rata dobanzii, reclamantii au invocat incidenta alin. 1 lit. a, b si g din Anexa la Legea nr. 193/2000, cat si a definitiei generale a clauzelor abuzive mentionate in art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Acestia au sustinut ca in contractul de credit nu este mentionat un mecanism de modificare a ratei dobanzii, verificabil de catre imprumutat sau de catre instanta, ci un simplu drept al bancii de a modifica rata dobanzii in conformitate cu politica sa, fiind evidenta absenta oricarui criteriu obiectiv in raport cu care respectivul drept sa fie exercitat. Au precizat ca raportarea la indicatorul specific monedei in care a fost acordat creditul nu constituie un motiv intemeiat, cata vreme nu antreneaza o modificare a ratei dobanzii, nu este instituita obligatia bancii de a modifica rata dobanzii si nu este stabilit un mecanism de modificare, iar scaderea acestui indice cu 2,8075 puncte procentuale nu a condus la reducerea ratei dobanzii, aceasta fiind apropiata de 7 %. Au apreciat ca aceasta clauza, astfel cum este formulata, pune consumatorul in imposibilitatea de a cunoaste, in mod real, la incheierea contractului, continutul clauzei privitoare la rata dobanzii, fiind incident alin. 1 lit. b din Anexa la Legea nr. 193/2000. Au aratat ca este incident si alin. 1 lit. g din Legea nr. 193/2000, intrucat contractul permite bancii sa modifice rata dobanzii in cazul in care indicatorul LIBOR cunoaste o evolutie, nefiind stabilita o relatie (formula matematica) intre aceasta evolutie si variatia ratei dobanzii. Cu privire la incidenta art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, au sustinut ca prevederea contractuala este inclusa intr-un contract tip si formulata astfel incat creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor la al doilea capat de cerere, reclamantii au invocat nulitatea absoluta partiala a clauzei contractuale, intrucat aceasta incalca prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 si ale pct. 1 lit. a, lit. b, lit. g si lit. i din Anexa la Legea nr. 193/2000, interpretate in lumina Directivei nr. 93/13/CEE, aceste norme fiind imperative si ocrotind un interes general. Cu privire la al treilea capat de cerere, au sustinut ca actele unilaterale de modificare a ratei dobanzii si a graficelor de rambursare sunt lovite de nulitate absoluta ca efect al aplicarii principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”. Cu privire la al patrulea capat de cerere, au aratat ca, in conformitate cu Legea nr. 193/2000, contractul de credit se va executa in continuare intre parti, dupa eliminarea clauzei abuzive, aplicandu-se acele prevederi ale clauzei care nu au caracter abuziv, respectiv cea care leaga evolutia ratei dobanzii de variatia indicatorului LIBOR, marja bancii fiind de 4,0742 si fiind fixa pe toata durata creditului. Referitor la ultimele doua capete de cerere, reclamantii au sustinut ca mentinerea dobanzii, in conditiile scaderii LIBOR, nu produce efecte asupra lor, indiferent de forma in care s-a produs aceasta majorare, considerand ca paratele trebuie sa restituie sumele platite nedatorat, precum si dobanda legala aferenta, avand in vedere ca banca a fost de rea-credinta la data incasarii sumelor nedatorate.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe prevederile art. 6 si art. 14 din Legea nr. 193/2000.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 24.07.2014, in conformitate cu art. 200 alin. 2 Cod procedura civila, reclamantii au precizat ca au facut referire la clauzele cuprinse in Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656/16.06.2008 si la graficul de rambursare aferent contractului de credit. Acestia au aratat ca primele 5 capete de cerere au o finalitate unica, respectiv aceea de a raporta rata dobanzii la indicatorul LIBOR incepand cu momentul incheierii contractului de credit, valoarea obiectului capatului 5 de cerere fiind de 10.937,5 CHF, adica 39.509,53 lei, iar valoarea obiectului pentru primele 4 capete de cerere este de 84.017,62 lei, reprezentand sume de recuperat pana in prezent, si 44.508,09 lei, reprezentand sume a caror achitare se evita in viitor. Valoarea obiectului capatului 6 al actiunii a fost precizata ca fiind de 2.571,75 CHF, respectiv 9.289,93 lei.
La data de 20.08.2014, in conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedura civila, parata O.B.R. S.A. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect pentru primele patru capete de cerere, afirmand ca reclamantii nu au semnat actul aditional de conformare a contractului cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 si nu au notificat banca in sensul ca nu doresc sa li se aplice prevederile actului aditional, fiind aplicabile dispozitiile art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, iar clauza contractuala referitoare la dobanda are forma obtinuta ca urmare a modificarilor aduse prin Ordonanta.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, sustinand ca formula de calcul a dobanzii este clara, transparenta si expres indicata in contract. A mentionat ca partile au stabilit expres ca rata anuala de dobanda este variabila prin luarea in considerare a evolutiei indicatorilor de referinta, banca rezervandu-si dreptul de a revizui rata de dobanda, invederand ca, in forma initiala a contractului de credit, nu era definita o marja a bancii, intrucat nu exista o prevedere legala care sa stabileasca aceasta obligatie. A invocat prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 si ale art. 3 lit. g si lit. i din Directiva nr. 2008/48/CE, sustinand ca atat dobanda, cat si comisioanele ce fac obiectul litigiului reprezinta componente ale pretului creditului si sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv. A mai considerat ca algoritmul solicitat de reclamanti pentru formula de calcul a ratei dobanzii nu are nicio baza legala sau contractuala, obligatia introducerii unei marje fixe fiind introdusa prin O.U.G. nr. 50/2010. A precizat ca reclamantii au fost notificati cu privire la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 si au fost invitati la agentie in vederea negocierii si semnarii actului aditional. Referitor la ultimele capete de cerere, a sustinut ca sumele achitate de catre reclamanti au reprezentat plati in temeiul unui contract valabil incheiat si a apreciat ca sumele deja achitate nu pot fi restituite, avand in vedere ca contractele de credit sunt contracte cu executare succesiva.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 1092 Cod civil, ale O.U.G. nr. 50/2010, modificata prin Legea nr. 288/2010, ale O.U.G. nr. 174/2008 si ale art. 3 Cod comercial.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
La data de 12.09.2014, in conformitate cu art. 201 alin. 2 Cod procedura civila, reclamantii au formulat raspuns la intampinare, prin care au solicitat respingerea exceptiilor si apararilor invocate de parata. Acestia au sustinut ca justifica un interes in formularea actiunii, intrucat aplicarea O.U.G. nr. 50/2010 a avut ca efect cimentarea ratei dobanzii la un nivel ridicat, aceasta fiind raportata la indicatorul LIBOR CHF abia din 2010. Au considerat ca nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, intrucat nu au invocat caracterul abuziv al clauzei care instituie obligatia de a plati dobanda, ci caracterul abuziv al clauzei care permite bancii sa modifice rata dobanzii, aceasta nefiind exprimata intr-un limbaj usor accesibil. Au invocat prezumtia de nenegociere a contractului, avand in vedere ca acesta este preformulat. Au sustinut ca dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor nu este dat de variatia ratei dobanzii, ci de imprejurarea ca variatia poate fi controlata doar de catre banca, aceasta putand alege sa se prevaleze de caracterul sau variabil doar atunci cand aceasta variatie i-ar fi favorabila.
Prin Sentinta civila nr. 17947/2014 din 21 octombrie 2014, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, si a declinat in favoarea Tribunalului Bucuresti competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a Civila, la data de 15.12.2014, sub nr. 43733/3/2014. Prin Sentinta civila nr. 853/2015 din 19 februarie 2015, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si a dispus inaintarea dosarului catre Curtea de Apel Bucuresti in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.
Prin Sentinta civila nr. 53 din 27 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Civila, in Dosarul nr. 1511/2/2015, competenta de solutionare a cererii a fost stabilita in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Cauza s-a reinregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 7.05.2015, sub nr. 30898/299/2014.
In sedinta publica din 8 septembrie 2015, instanta a respins ca neintemeiate exceptiile lipsei de obiect si de interes, pentru considerentele ce se regasesc in partea introductiva a acestei hotarari.
Instanta a incuviintat si a fost administrata proba cu inscrisuri, la solicitarea ambelor parti.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Intre parata O.B.R. S.A. si reclamantii G.R. si G.N., s-a incheiat Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008 (filele 34-46), avand ca obiect acordarea unui credit in suma de 91.500 CHF, pentru o perioada de 132 luni, in scopul refinantarii unui credit acordat de Bancpost S.A. si in scopul satisfacerii nevoilor personale ale clientului.
Prin clauza cuprinsa la art. 5 din Contractul de credit s-a prevazut ca, la data incheierii contractului, dobanda curenta este de 6,99 %, aceasta fiind variabila in conformitate cu politica bancii si putand fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (LIBOR pentru CHF), fara a exista consimtamantul imprumutatului. S-a stabilit ca noul procent de dobanda va fi comunicat imprumutatului, prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa specificata de acesta sau prin afisare la sediul unitatilor bancare.
Prin Notificarea nr. 72812/08.09.2010 (fila 47), ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, parata le-a comunicat reclamantilor punerea la dispozitie a proiectului de act aditionat la contractul de credit, aducandu-le la cunostinta si dreptul de a rambursa creditul anticipat, fara perceperea comisionului de rambursare anticipata, precum si faptul ca va actualiza nivelul ratei de dobanda incepand cu data de 1.10.2010 cu valoarea indicatorului de referinta aferent valutei de acordare a creditului LIBOR CHF la 3 luni.
Prin notificarea nr. 274 din 23.12.2010 (filele 48-49), reclamantii au fost notificati cu privire la cesionarea de catre parata O.B.R. S.A. a dreptului de creanta care deriva din contractul de credit catre parata O.F.S. BV.
Ulterior, parata a transmis reclamantilor notificari trimestriale cu privire la modificarea dobanzii curente, prin notificarea nr. C7640/1.09.2011 (fila 50) comunicand ca incepand cu data de 26.10.2011 dobanda curenta este de 6,82%, calculata ca suma intre noua valoare a indicatorului de referinta de 0,05% si marja de dobanda de 6,77%.
La solicitarea reclamantilor au fost incheiate Actele aditionale nr. 1/12.01.2011, nr. 2/28.09.2011, nr. 3/23.04.2012, nr. 4/19.10.2012 si nr. 5/19.11.2013 (filele 65-87), prin care a fost suspendata partial obligatia de plata a ratelor de credit. Reclamantii si-au insusit prin semnatura obligatia de plata a ratelor de credit astfel cum au fost stabilite prin scadentarele anexate actelor aditionale, nivelul dobanzii fiind calculat conform formulei de calcul care include marja de dobanda de 6,77% si indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni. Astfel, nivelul de dobanda aplicat conform scadentarului aferent Actului aditional nr. 5/19.11.2013 a fost de 6,79%.
La data incheierii Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008, valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni a fost de 2,75 %, conform informatiilor comunicate de parata (fila 221).
Anterior comunicarii catre reclamanti a notificarii nr. 72812/08.09.2010, parata nu a procedat la modificarea ratei dobanzii anuale de 6,99 %, pana la aceasta data fiind achitate ratele in cuantumul prevazut in scadentarul intocmit cu prilejul incheierii contractului de credit (fila 179), astfel cum reiese din situatia platilor comunicata de parata (filele 215-220).
Incepand cu luna octombrie 2010, ca urmare a aplicarii formulei de calcul mentionate in notificare, parata a procedat la variatia trimestriala a ratei de dobanda, in conformitate cu variatia indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni, rata dobanzii anuale datorate de reclamanti scazand la 6,79 %, conform scadentarului aferent Actului aditional nr. 5/19.11.2013.
In drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzis comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Art. 4 alin. 1 din aceasta Lege stabileste ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
De asemenea, in ce priveste notiunea de clauza abuziva, art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual si, in contradictie cu exigenta de buna-credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Din ambele reglementari rezulta aceleasi conditii care imprima unei clauze contractuale caracter abuziv si anume: clauza sa nu fie negociata individual si sa se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorilor.
In speta, instanta retine ca reclamantii se circumscriu notiunii de consumator in acceptiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, intrucat sunt persoane fizice si au incheiat contractul de credit pentru satisfacerea unor nevoi personale.
Referitor la caracterul nenegociat, instanta stabileste ca acesta se regaseste cu privire la clauza ce se solicita a fi constatata ca fiind abuziva, intrucat contractul de credit se incadreaza in categoria contractelor preformulate, iar mentiunile privind faptul ca banca poate modifica in mod unilateral rata dobanzii curente in functie de politica sa au fost stabilite unilateral si anterior de catre banca parata, neputand fi modificate la solicitarea clientilor.
Conform art. 3 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, se considera intotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individual atunci cand a fost redactata in prealabil, iar consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei, in special in cazul unui contract de adeziune, faptul ca anumite aspecte ale unei clauze sau o anumita clauza au fost negociate individual neexcluzand aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia indica faptul ca este, cu toate acestea, un contract de adeziune. 
Instanta retine ca serviciile de creditare contractate de reclamanti vizeaza un domeniu strict reglementat si controlat, cel bancar, iar pe piata aferenta acestor servicii, parata nu detine o pozitie de monopol, consumatorii avand posibilitatea de a studia ofertele mai multor institutii bancare si de a decide in raport de propriile interese.
Insa, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008 era necesar ca reclamantii sa justifice si sa probeze faptul ca aceste clauze prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.  
Analizand clauza mentionata, instanta constata ca aceasta nu a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului, avand in vedere ca nu exista posibilitatea aplicarii ei efective, nefiind stabilita periodicitatea si formula de calcul a modificarii dobanzii in mod unilateral de catre banca.
In concret, aceasta clauza nu a produs niciun efect in relatiile contractuale dintre parti, intrucat nu a fost aplicata de catre parata, rata anuala a dobanzii de 6,99 %, specificata in contract, fiind mentinuta pana la modificarea acestuia ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.
Solicitarea reclamantilor de inlaturare a acestei clauze, cu consecinta inserarii in contractul de credit a formulei de calcul in care rata dobanzii anuale sa fie compusa din indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni si din marja bancii de 4,0742 % este neintemeiata, intrucat, in conformitate cu art. 6 din Legea nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale conduce la lipsirea de efecte a acestora, iar nu la modificarea lor, urmand sa se aprecieze daca contractul poate continua in conditiile in care nu vor mai fi aplicate clauzele abuzive.
 In cauza, avand in vedere ca nu s-a solicitat desfiintarea intregului contract de credit, constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prin care este stabilit caracterul variabil al dobanzii ar avea ca si consecinta continuarea raporturilor contractuale cu aplicarea ratei dobanzii anuale de 6,99 %, mentionata in contractul initial, acest aspect nefiind in favoarea consumatorului care, in prezent, plateste o dobanda lunara calculata prin aplicarea unei rate anuale de 6,79 %.
Instanta mai retine ca prevederile contractului initial nu cuprind obligatia bancii de a modifica trimestrial rata dobanzii anuale, in functie de evolutia indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni, o asemenea obligatie neputand fi stabilita retroactiv, in procedura reglementata de Legea nr. 193/2000, atata vreme cat parata nu a inteles sa efectueze nicio crestere a dobanzii contractuale.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene care, in cauza C-618/10 (Banco Español de Crédito SA impotriva lui Joaquín Calderón Camino), a hotarat ca articolul 6 alin. 1 din Directiva nr. 93/13 trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari a unui stat membru care permite instan?ei na?ionale, atunci cand constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse intr?un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor ?i un consumator, sa completeze respectivul contract modificand con?inutul acestei clauze.
In acelasi sens, instanta retine ca, incepand cu luna octombrie 2010, reclamantii au fost notificati trimestrial despre reducerea ratei dobanzii anuale, prin aplicarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni la marja fixa a bancii de 6,77 %, acestia achitand ratele de credit astfel stabilite timp de patru ani, fara a formula nicio opozitie cu privire la modalitatea de calcul a ratei dobanzii anuale. Totodata, reclamantii si-au insusit in mod expres scadentarele aferente actelor aditionale incheiate cu parata, in care este inclusa rata dobanzii anuale stabilita prin adunarea marjei fixe a bancii de 6,77 % cu indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni.
In aceste conditii, avand in vedere ca imprumutatii si-au dat acordul pentru modificarile aduse ratei dobanzii de catre parata, instanta constata ca nu se poate retine modificarea unilaterala a ratei dobanzii de catre banca, astfel incat nu sunt incidente prevederile cuprinse la pct. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
De asemenea, nu este incident cazul prevazut de lit. b din Anexa la Legea nr. 193/2000, intrucat clauza contractuala analizata nu obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului, neintervenind nicio modificare a dobanzii in functie de politica bancii pana la intrarea in vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 50/2010.
Nu este incident nici cazul prevazut de lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000, intrucat clauza cuprinsa la art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008 nu reglementeaza un drept al bancii de interpretare a contractului, ci de modificare a pretului creditului acordat.
Sustinerile reclamantilor privind faptul ca valoarea initiala a marjei fixe a bancii a fost de 4,0742 % sunt neintemeiate, avand in vedere ca in Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008  nu exista nicio clauza referitoare la o asemenea valoare, stabilirea marjei fixe a bancii fiind impusa ulterior incheierii contractului, prin dispozitiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010.
Pentru aceste considerente, observand ca reclamantii urmaresc completarea contractului de credit incheiat intre parti, prin inserarea unei obligatii noi a bancii de a stabili trimestrial rata anuala a dobanzii in functie de variatia indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni, incepand cu data incheierii contractului, precum si ca nu s-a produs si nu se poate produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, intrucat rata anuala a dobanzii nu a fost modificata unilateral in sens crescator de catre parate, in conformitate cu art. 4 alin. 1 si alin. 6 din Legea nr. 193/2000, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei cuprinse la art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008.
Avand in vedere ca nu au fost incalcate prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 raportate la pct. 1 lit. a, lit. b, lit. g si lit. i din Anexa la Legea nr. 193/2000, motivul de nulitate absoluta invocat de reclamanti nu exista, fiind neintemeiat nici cel de-al doilea capat de cerere.
Avand in vedere ca paratele nu au majorat rata dobanzii anuale stabilite prin clauza cuprinsa la art. 5.1 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1000/10656 din 16.06.2008, aceasta fiind redusa de la 6,99% la 6,79%, precum si ca actele aditionale si scadentarele aferente acestora au fost insusite de catre reclamanti prin semnatura, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiat al treilea capat de cerere.
Al patrulea capat de cerere este neintemeiat atat din perspectiva caracterului subsidiar al acestuia, cat si pentru ca solicitarea reclamantilor contravine libertatii de vointa a partilor la incheierea contractului reglementata de art. 942 Cod civil din 1864 si prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 si ale 6 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE, efectul constatarii caracterului abuziv al unei clauze contractuale fiind inlaturarea acesteia, instanta neavand posibilitatea de a suplini acordul de vointa al agentului economic pentru stabilirea unor clauze contractuale noi, care ar corespunde normelor legale in materia protectiei consumatorului.
Intrucat sunt neintemeiate capetele de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv si a nulitatii absolute a clauzei privind modalitatea de calcul a ratei dobanzii anuale, instanta constata ca nu este aplicabil principiul repunerii partilor in situatia anterioara, sumele achitate de reclamanti fiind datorate, iar graficele de rambursare fiind intocmite cu respectarea clauzelor contractuale valabile, motiv pentru care va respinge ca neintemeiate si capetele de cerere accesorii avand ca obiect obligarea bancii la restituirea sumelor platite in temeiul clauzelor pretins abuzive si a dobanzii legale aferente.
Avand in vedere ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata, culpa procesuala le apartine reclamantilor, conform art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, fiind neintemeiata si solicitarea acestora de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va constata ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii G.R., avand CNP …., si G.N., avand CNP …., ambii cu domiciliul in …, si cu domiciliul ales la ….., in contradictoriu cu paratele paratele O.B.R. S.A. avand C.U.I. …., inmatriculata la O.N.R.C. sub nr. …, cu sediul in …., si O.F.S. B.V., cu sediul in …., prin mandatar O.B.R. S.A., cu sediul in ...
Constata ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul si motivele de apel se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 8.09.2015.

PRESEDINTE, GREFIER,