actiune in raspundere civila delictuala – nu a fost probata existenta prejudiciului suferit, a vinovatiei paratilor si nici a legaturii de cauzalitate intre fapta si pretinsul prejudiciu.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.032013 sub nr.11942/299/2013 reclamantul T.L. a chemat in judecata  pe paratii R.T., D.G. si I.M.G. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea solidara a paratilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentand prejudiciul moral cauzat prin declaratiile paratului R.T. in cadrul emisiunii „L.O.Z.” din 8.02.2013, declaratii tolerate de moderatorul emisiunii, parata D.G., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in cadrul emisiunii „L.O.Z.” din data de 8.02.2013 de la postul de televiziune A.3 proprietatea paratei I.M.G., paratul R.T. a declarat ca reclamantul este cel mai mare antiroman in viata, sprijinit masiv atat de V.O. cat si de T.B., iar moderatoarea emisiunii, parata D.G., nu a intervenit, incalcand astfel obligatiile stabilite prin art.40 din Codul de reglementare a continutului audiovizual aprobat prin DCNA. A invederat reclamantul ca este inadmisibil sa fie calomniat in acest mod, in conditiile in care si-a riscat viata pentru ca Romania sa scape de dictatura comunista iar imaginea sa in cadrul societatii, ca fost episcop si actual eurodeputat in al doilea mandat,  a avut de suferit, fiindu-i adusa atingere onoarei si demnitatii precum si dreptului la imagine.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.1349, 1357, 1373 NCC.
Prin intampinarea formulata in cauza la data de 18.07.2013 parata SC I.M.G. SRL a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Sub aspectul probatoriului instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisuri si interogatoriu.
In cadrul emisiunii „L.O.Z.” din data de 08.02.2013 moderata de parata D.G.,  paratul R.T. a afirmat ca reclamantul este „cel mai mare antiroman in viata, sprijinit masiv atat de V.O. cat si de T.B.”.
Instanta retine ca in temeiul art.1349 si urm.Cod Civil,  raspunderea civila delictuala este un raport juridic obligational izvorand dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, in cadrul acestui raport persoana vinovata fiind obligata sa repare daunele suferite de cealalta parte. Astfel cum rezulta din norma legala mentionata mai sus, pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie indeplinite in mod cumulativ patru conditii: trebuie sa existe un prejudiciu, fapta ilicita, o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia autorului.
Caracterul ilicit al faptei trebuie analizat  prin raportare la libertatea de exprimare garantata de Constitutia Romaniei, precum si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Art. 10 din Conventie prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. In ceea ce priveste libertatea de opinie, prin includerea acesteia in cadrul art. 10, s-a avut in vedere consacrarea libertatii de exprimare a opiniilor, a judecatilor de valoare in legatura cu diverse subiecte.
Necesitatea protejarii libertatii de exprimare este fundamentata in primul rand pe valoarea pe care aceasta o reprezinta ca mijloc pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice. De aici decurge pozitia privilegiata acordata liberei discutari a chestiunilor de interes general, si in particular a libertatii presei, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori aparate de stat.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, o anumita doza de exagerare trebuie tolerata in cazul in care exista o dezbatere publica privitoare la chestiuni de interes general. In acest sens instanta retine ca  afirmatiile facute tin de viata profesionala  a reclamantului, si nu de cea privata.
Instanta constata ca nu a fost probata existenta prejudiciului suferit, a vinovatiei paratilor si nici a legaturii de cauzalitate intre fapta si pretinsul prejudiciu.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca actiunea este neintemeiata si o respinge ca atare.
Vazand solutia pronuntata, instanta respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecata, ca neintemeiata.
Se ia act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.