actiune in raspundere civila delictuala – prejudiciu adus imaginii publice, prestigiului profesional si moral, demnitatii si vietii private.

Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 20.06.2013 si inregistrata pe rolul acestei instante  sub nr. 24994/299/20013, reclamantii Z.I. si D.R. au chemat in judecata pe paratul H.H., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale in temeiul art. 1349, 1357 C.civ., art. 253 C.civ, sa oblige paratul sa plateasca reclamantilor suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale si suma de 400 Euro in echivalent la data platii cu titlu de daune materiale catre reclamantul D.R., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii ,  reclamantii au invederat, in esenta, faptul ca la data de 14.12.2011 si la data de 22.12.2011, s-au adresat organelor de cercetare penala cu plangeri impotriva paratului pentru savarsirea infractiunilor de insulta, calomnie si distrugere, plangeri ce au facut obiectul dosarelor penale nr. 21295/P/2011 si nr. 21305/P/2011 pe rolul Parchetului de pe langa J.S. 1, solutionate prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 07.12.2012 si rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 05.11.2012. Reclamantii au sustinut ca au formulat plangeri impotriva rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale, respinse ca neintemeiate. In ceea ce priveste infractiunea de distrugere, prevazuta de art. 217 C. pen., reclamantii au aratat ca cercetarile efectuate au condus la concluzia ca fapta prin continutul ei concret si prin atingerea minima adusa  valorilor ocrotite nu prezinta gradul de pericol al unei infractiuni, iar in cazul infractiunilor de insulta si calomnie, ca incriminarea nu mai exista, conform Deciziei nr. 8/18.10.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Reclamantii au invederat ca in urma cercetarilor efectuate in respectivele dosarele penale s-a constatat existenta faptelor reclamate, dar si imposibilitatea sanctionarii acestora pe cale penala, astfel ca este dovedita existenta faptelor ilicite savarsite de parat in cadrul dosarelor penale, urmand ca in prezenta cauza, instanta sa constate indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale si cu privire la vinovatie, existenta prejudiciului moral si material si a legaturii de cauzalitate intre fapte si prejudiciu. Reclamantii au aratat ca in perioada 19-20.11.2011, paratul a adresat reclamantei insulte si afirmatii calomnioase, fiind constient ca ii poate aduce prejudicii si lezandu-i in mod serios imaginea, atat in perioada cat reclamanta locuia cu chirie in imobilul proprietatea paratului, cat si ulterior plecarii sale, prin intermediul unui post TV,  in emisiunea ?A.D.?, cand paratul a aparut pe post si a recunoscut ca i-a adresat jigniri de genul ?tiganca, prostituata, nebuna, diavol? si a proferat noi jigniri, precum ?schelet, sperietoare de ciori, nebuna, Antichristul ?. Reclamantii au aratat ca in data de 20.11.2011 s-au deplasat la adresa paratului, unde reclamanta a stat cu chirie, pentru a-si lua ultimele lucruri si au fost intampinati cu manifestari injurioase si calomniatoare de catre parat si cu aceasta ocazie paratul i-a lovit peste mainile in care tineau telefoanele mobile marca I - Phone, acestea fiind distruse din cauza impactului cu solul.  Reclamantii au sustinut ca paratul, aflandu-se in fata imobilului sau, si-a dat jos pantalonii, aratandu-le partile intime si facand o referire textuala.  Reclamantii au aratat ca imaginile captate cu o camera de supraveghere din zona imobilului au fost puse la dispozitia unui post de televiziune, care le-a difuzat zile la rand. S-a invocat  vinovatia paratului in savarsirea faptelor ilicite si faptul ca acesta a persistat in manifestarea injurioasa si denigratoare la adresa reclamantilor, cu ocazia aparitiilor in platoul emisiunii ?A.D.? din perioada 22.11.2011-05.12.2011.  Reclamanta a invocat existenta prejudiciului moral creat prin rezultatul negativ de natura nepatrimoniala, incalcarea onoarei, reputatiei, dreptului la propria imagine si dreptul la viata privata, suferinte psihice create care au determinat stari depresive in perioada imediat urmatoare, dar si neimpliniri profesionale. Au aratat reclamantii ca si-au creat o imagine proprie prin activitati licite, in beneficiul publicului larg, activitatea reclamantei putand fi urmarita pe site-ul oficial si pe pagina personala, la fel si a reclamantului care in calitate de jurnalist si reporter a scris articole si a avut diverse aparitii media.
Reclamantul D.R. a aratat ca paratul i s-a adresat cu apelativul ?bagabont?, iar in data de 23.11.2011 in emisiune a continuat seria jignirilor, adresandu-i apelativul ?vitelu?, desi aflase in emisiunea precedenta cum se numeste, fiind cunoscut in mass-media ca jurnalist, iar afirmatiile paratului i-au produs prejudicii de natura morala.
Reclamantii au subliniat ca faptele reclamate au fost savarsite cu intentie directa de catre parat, iar caracterul determinat al faptelor releva particularitatea atitudinii subiective a acestuia animat de intentia de a discredita si a compromite o persoana publica.
Reclamantii au sustinut ca faptele paratului au ramas nesanctionate pe latura penala, desi acesta a insultat, calomniat si distrus un bun personal si mai mult, reclamantul a suportat cheltuieli de judecata pentru ca a atacat rezolutia Parchetului, fiind obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 1349, 1357, art. 253 C.civ., art. 26, art. 30 alin. 6 Constitutie, art. 8, 10 pct. 2 din  CEDO, art. 451, 453 C.pr.civ.
In dovedirea cererii de chemare in judecata, reclamantii au depus inscrisuri (f. 11-26, f. 69-80, 82-92).
In partea referitoare la capetele de cerere avand ca obiect daune morale, cererea este scutita de taxa judiciara de timbru potrivit art. 15 lit. f1 din Legea nr. 114/1996, iar capatul de cerere avand ca obiect despagubiri materiale a fost legal timbrat cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 155,96 lei si timbru judiciar de 3 lei.
Prin intampinarea depusa la data de 11.12.2013, paratul H.H. a  solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca nefondata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat, in esenta, faptul ca,  potrivit art. 22 C.pr.pen. exista autoritate de lucru judecat a hotararii penale nr. 601/12.06.2013 pronuntata de J. S.1 B. asupra laturii civile cu privire la fapta si vinovatie, ca in ce priveste fapta de insulta si calomnie neinceperea urmaririi penale s-a dispus pentru lipsa faptei, iar instanta a mentinut aceasta dispozitie prin hotararea judecatoreasca. In ceea ce priveste fapta de distrugere a telefonului mobil, paratul a aratat ca prin cele doua solutii penale s-a facut aplicarea art. 10 lit. b1 C.pr.pen., iar  instanta penala a respins plangerea in totalitate, plangere care implica si latura civila. Paratul a sustinut ca prin solutiile dispuse pe latura penala, raportat la art. 22 si 346 C.pr.pen. , cele 3 capete de cerere sunt nefondate. A mai aratat paratul ca nu sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale. S-a mentionat ca din probele administrate nu rezulta existenta unei fapte ilicite savarsite de parat, ca nu s-a facut proba ca telefonul mobil a fost distrus de catre parat in momentul precizat de D.R. si prin simpla lui cadere din mana reclamantului.
Paratul a invocat existenta legitimei aparari in conditiile in care reclamanta Z.I. a fost chiriasa in apartamentul proprietatea sa, nu si-a platit chiria mai multe luni si a refuzat rezilierea contractului si predarea apartamentului in buna-stare. A aratat paratul ca dupa reziliere, reclamantii au venit la imobilul sau in noaptea de 19-20.11.2011, au fortat usa de acces a imobilului, pe care au distrus-o, iar la aparitia sa au inceput sa il insulte, sa ii adreseze injurii, sa il ameninte si sa forteze intrarea in casa proprietatea sa. De asemenea, a aratat paratul ca reclamanta in mai multe emisiuni TV i-a adus injurii, calomnii, insulte si ca toate declaratiile sale date in presa au fost in scopul de a-si proteja viata privata de atitudinea reclamantilor, dar si dreptul sau de proprietate asupra apartamentului pe care reclamanta l-a folosit fara sa achite chiria pe mai multe luni si pe care a refuzat sa il elibereze de buna-voie, creand scandal.
A aratat paratul ca pentru a se constata prejudiciul, reclamantii trebuie sa indice in concret ce imagine aveau acestia in public cu dovezi concrete, cum a fost afectata imaginea lor, consecintele negative suportate cu dovezile aferente si dovada prejudiciului cert si nu general. S-a mentionat ca actul medical din luna decembrie 2012 nu reprezinta o consecinta imediata a afirmatiilor sale din presa din luna octombrie 2011, nu are nici o legatura cu afirmatiile sale din presa , cu privire la situatia de fapt, este emis dupa un an de la pretinsa fapta ilicita . Astfel, a invocat paratul ca nu exista un prejudiciu cert sub aspectul existentei si intinderii sale creat de declaratia paratului din presa din luna octombrie 2011.
In ce priveste legatura de cauzalitate, paratul a  aratat ca nu s-a dovedit de reclamanti legatura dintre afirmatiile facute de parat in presa si imaginea reclamantilor repercutata asupra publicului, ca nu sunt probe concrete si nici nu s-au indicat elementele de cauzalitate.
Referitor la conditia vinovatiei paratului, paratul a aratat ca afirmatiile sale au fost facute sub imperiul provocarii de catre reclamanta Z.I., ca nu a avut intentia de a aduce un prejudiciu de imagine acestor reclamanti, ca a fost chemat la A 1 sa explice situatia si sa se apere, si nu pentru a prejudicia imaginea reclamantei, dar in contextul atator provocari a fost determinat sa faca o declaratie la nivelul celor pe care reclamanta le facea.
In drept, paratul a invocat disp. art. 205 C.pr.civ., art. 1353, art. 1360 C.civ., art. 22 si art. 346 C.pr.pen.
In sustinerea intampinarii, paratul a depus la dosar inscrisuri (f. 93-102,104-126) .
La data de 07.01.2014, reclamantii Z.I. si D.R. au depus raspuns la intampinare, prin care au aratat ca in prezenta cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 22 C. pr. pen, deoarece ordonanta/rezolutia procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau neinceperea urmaririi penale nu are autoritate de lucru judecat in procesul civil, inlaturarea raspunderii penale nu exclude raspunderea civila pentru prejudicii cauzate victimei. Au aratat reclamantii ca autoritate de lucru judecat are doar hotararea instantei penale cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit fapta si a vinovatiei acesteia, or, in cauza hotararea nr. 601/12.06.2013 pronuntata de J. S. 1 B. nu a solutionat fondul cauzei penale si nici actiunea civila.
In ce priveste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, reclamantii au solicitat inlaturarea apararii paratului care sustine ca fapta nu exista deoarece insulta si calomnia nu mai sunt prevazute de legea penala, deoarece daca faptele nu sunt prevazute de legea penala, aceasta nu inseamna cu ele nu constituie fapte ilicite. In ce priveste existenta faptei de distrugere a telefonului mobil, reclamantii au aratat ca este probata prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale cu privire la incidenta cazului prevazut de art. 10 lit. b1 C.pr.pen., respectiv ca fapta exista, dar ca nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Au aratat reclamantii ca prejudiciul adus reclamantului D.R. nu a fost reparat pe nicio cale, telefonul mobil fiind distrus prin actiunea paratului de lovire a reclamantilor in mod intentionat peste mana, fapta constatata, probata si retinuta prin chiar rezolutia data.
Reclamantii au solicitat inlaturarea apararii paratului care invoca legitima aparare, deoarece in cauza nu este vorba de o raspundere penala, ci de o raspundere civila, au sustinut caracterul neadevarat al sustinerilor paratului care afirma ca a fost provocat prin fapte ale reclamantilor care ar fi adresat injurii si ar fi fortat intrarea in imobilul paratului, intrucat probele contrazic aceste afirmatii, respectiv un contract valabil incheiat ce permitea reclamantei si insotitorului acesteia accesul in imobilul in care inchiriase un apartament pentru a-si lua ultimele lucruri.
Au aratat reclamantii ca paratul a patruns in locuinta reclamantei Z.I., profitand de usa descuiata de la locuinta acesteia, fortand-o sa plateasca chiria prin actiuni violente, pe luna care tocmai se incheiase si tot acesta s-a deplasat la diferite emisiuni si a adus insulte si injurii reclamantilor, dezvaluind aspecte ale vietii private, punand la dispozitie imagini cu cei doi, care ulterior au fost reluate de nenumarate ori, fara acordul acestora.
Au mai argumentat reclamantii ca li s-a adus atingere dreptului la viata privata, la propria imagine, ca au suferit consecinta  negativa a deteriorarii imaginii publice, reclamanta a fost privata o mare perioada de timp de oportunitatea incheierii unor contracte cu televiziunile cu care a colaborat, din cauza imaginii create fara voie ei, iar pe fondul neimplinirilor profesionale, starea de depresie era inevitabila, faptele paratului au determinat alterarea starii de sanatate a reclamantei prin accentuarea starii de depresie, fapt notoriu, cunoscut de toata presa tabloida. A mai aratat reclamanta ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private de catre ceilalti, ca dat fiind faptul ca este cunoscuta publicului si-a insusit unele riscuri, insa, in cazul unor exagerari sau a savarsirii unor fapte antisociale, instanta trebuie sa se aplece cu mai mare atentie asupra infaptuirii actului de justitie, sa aprecieze in ce masura drepturile fundamentale ocrotite de lege au fost incalcate si sa pronunte o hotarare prin care sa repare prejudiciul moral cauzat reclamantei.
In ceea ce priveste prejudiciul moral cauzat reclamantului D.R., s-a aratat ca acesta era jurnalist la trei publicatii (National, Cancan si on-line), ca avea articole de presa scrise publicate in cotidiene nationale si on-line, ca era cunoscut si prin cateva aparitii TV in calitate de reporter (anterior relatiei cu reclamanta) si ca prejudiciul moral a constat in imaginea negativa creata si determinata de actiunile paratului care sustine ca a fost provocat, in conditiile in care reclamantul afirma ca doar a insotit-o pe reclamanta Z.I. la locuinta sa pentru a-si lua lucrurile si a cazut victima paratului. S-a mai aratat ca paratul nu s-a plans organelor competente in legatura cu eventualele fapte pe care acum le considera provocatoare. De asemenea, reclamantul D.R. a aratat ca dupa difuzarea imaginilor nu a mai lucrat in presa scrisa si nici ca reporter, rezultatul negativ fiind efectul prejudiciului adus propriei imagini prin actiunile paratului.
La termenul de judecata din data de 09.04.2014, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat, ca neintemeiata, cu motivarea aratata in cuprinsul incheierii de la acea data.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat pentru parti proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 20.11.2011, intre reclamantii Z.I. si D.R. si paratul H.H.a avut loc un schimb de replici, in cadrul carora paratul a folosit expresii jignitoare la adresa reclamantei Z.I., folosind apelativul ?cioara? si a avut o comportare necivilizata, expunandu-si partile intime in fata reclamantilor, asa cum rezulta din transcrierea inregistrarii (f. 82-83), inscrisuri sub semnatura privata netagaduite de parat.
La data de 22.11.2011, in emisiunea TV ?Acces direct?, paratul a facut referiri la reclamantul D.R., folosind termenul de ?vagabond? si ?hot? fata de acesta, expresie cu vadit caracter ofensator la adresa onoarei si reputatiei reclamantului. Cu aceeasi ocazie, paratul a facut referiri si la reclamanta Z.I., folosind sintagma ?cel mai salbatic, cel mai cretin?. Aceste aspecte rezulta din transcrierea emisiunii A.D., inscris sub semnatura privata netagaduit de parat.
Din probele administrate in cauza nu a rezultat ca paratul a adresat jigniri reclamantei Z.I. folosind cuvintele invocate de reclamanta, respectiv ?prostituata, nebuna, diavol, schelet sperietoare de ciori, Antichrist?.
La data de 23.11.2011, in emisiunea TV ?A.D.?, paratul a facut referiri la reclamantul D.R., folosind termenul de ?vitel? (f. 89).
In drept, potrivit art. 1357 alin. 1 C.civ., cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
Potrivit art. 70, 71, 72 si 73 Cod civil, orice persoana are dreptul la libera exprimare la respectarea vietii sale private, a demnitatii sale si la dreptul la propria imagine.
Din  prevederile legale mentionate rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale , se cer a fi intrunite  cumulativ urmatoarele conditii:  existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu ; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu ; vinovatia celui care savarseste fapta ilicita, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Cadrul legal in care urmeaza a fi analizata fapta paratului se completeaza cu dispozitiile art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza dreptul la libertatea de exprimare, drept care nu este insa unul absolut, ci supus limitelor de exercitare potrivit paragrafului 2 al aceluiasi articol, in masura in care folosirea libertatii de exprimare lezeaza, incalca drepturile altor persoane, respectiv demnitatea, onoarea, dreptul la viata privata, care include si protectia reputatiei, ocrotite in egala masura de legiuitor.
De asemenea, in cadrul Natiunilor Unite, Pactul International privind Drepturile Civile si Politice (19 decembrie 1966) este un instrument legal limitativ privind protectia drepturilor omului. Articolul 19 al Pactului stipuleaza ca:
1. Fiecare are dreptul de a avea opinii fara nicio interventie.
2.Fiecare are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include libertatea de a cauta, primi sau distribui informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, atat oral, cat si in scris sau la tipar, in forma de arta, sau prin alt mijloc la alegerea sa.
In paralel cu art. 10 al Conventiei Europene, libertatea garantata de art. 19 al Pactului ONU nu este absoluta. Articolul 19 par. 3 lit. „a” prevede ca: exercitarea drepturilor prevazute in par. 2 al prezentului articol comporta anumite datorii si responsabilitati. Din acest motiv poate fi supusa anumitor restrictii care sa fie in conformitate cu legea si cu necesitatile, pentru respectarea drepturilor si a reputatiei altor persoane.
Din jurisprudenta Curtii, asa cum rezulta din Hotararea Boldea impotriva Romaniei ( 15. februarie 2007), rezulta ca „Libertatea de expresie constituie unul din temeiurile esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului”. Ea este valabila nu numai pentru informatiile sau ideile stranse cu bunavointa sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci si pentru cele care ranesc, socheaza sau preocupa, in conformitate cu notiunea de pluralism , toleranta si deschidere , dar in limitele circumscrise de art. 10 alin. 2 din CEDO.
In ceea ce priveste dreptul la viata privata, Curtea Europeana a decis, in jurisprudenta sa constanta, ca notiunea de viata privata cuprinde elemente care se raporteaza la identitatea unei persoane, cum ar fi numele sau, personalitatea, integritatea sa fizica si morala; garantia oferita de art. 8 din Conventie fiind destinata, in principal, sa asigure dezvoltarea, fara ingerinte exterioare, a personalitatii fiecarui individ in relatiile cu semenii. Asadar, exista o zona de interactiune intre individ si terti care, chiar si intr-un context public, apartine „vietii private” (a se vedea Von Hannover impotriva Germaniei, paragraful 50).
Protectia reputatiei unei persoane este prevazuta in art. 10 paragraful 2 din Conventie, ca temei pentru restrangerea libertatii de exprimare. Imaginea persoanei tine de sfera vietii private, iar statele semnatare, in baza obligatiilor pozitive, trebuie sa garanteze oricarei persoane, chiar daca aceasta este persoana publica, „o speranta legitima in ceea ce priveste protectia si respectarea vietii sale private” impotriva practicilor presei de senzatie (CEDO, cauza von Hannover c. Germaniei, hotararea din 24 iunie 2004, par. 68). Protejarea reputatiei si a drepturilor altora este menita sa restranga mai mult decat de obicei libertatea presei, in cazul in care aceasta din urma nu isi propune sa contribuie la o dezbatere de interes general, ci sa satisfaca, in scop pur comercial, curiozitatea unui anumit public cu privire la detalii din viata privata si activitatile cotidiene ale unei celebritati.
Existenta faptei ilicite poate fi retinuta in cazul in care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Prin raportare la situatia concreta din speta, instanta  constata ca prin comportamentul paratului din data de 20.11.2011, prin cuvintele folosite in dialogul purtat cu reclamantii in aceeasi data si mentionate mai sus, prin apelativele folosite in cadrul emisiunii tv ?A.D.? din data de 20.11.2011 si 22/23.11.2011 paratul a adus o atingere substantiala onoarei reclamantilor, reputatiei acestora, dreptului la propria imagine  si dreptului la viata privata, fapta paratului imbracand caracter de ilicit, deoarece incalca drepturile corelative ale persoanelor la care a facut referire paratul.
Prin folosirea acestor cuvinte, paratul a dorit sa o puna pe reclamanta Zavoranu Ioana intr-o lumina nefavorabila, prin acreditarea ideii ca reclamanta ar fi de o anumita origine etnica, prin referirea facuta de parat la comportamentul acesteia din timpul emisiunii  tv ?A.D.? din data de 22.11.2011.
De asemenea, comportament obscen al paratului a fost de natura sa lezeze sentimentul de pretuire pe care reclamanta il are fata de ea insasi.
Prin referirile facute la adresa reclamantului D.R., paratul  a dorit sa il prezinte pe acesta intr-o lumina nefavorabila opiniei publice, incercand sa acrediteze ideea ca are un comportament antisocial, titulatura de ?hot? creand imaginea unei persoane care prin faptele sale lezeaza drepturile de natura patrimoniala ale altor persoane. De asemenea, apelativul ?vitel?  folosit in ce il priveste pe acest reclamant are un vadit caracter ofensator la adresa reputatiei reclamantului.
Art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza libertatea de exprimare, nu instituie un drept absolut si chiar daca din jurisprudenta Curtii se desprinde ideea ca in cazul persoanelor publice, criticile admisibile sub protectia art. 10 au un domeniu mult mai vast, totusi acestea nu trebuie sa depaseasca un anumit nivel, trecand la expunerea unor situatii sau judecati de valoare care nu prezinta interes social, ci au mai degraba au rolul de a denigra persoana vizata.
Din punct de vedere al respectarii dreptului la viata privata, aparat de art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, si limitele pana la care o ingerinta este justificata in cazul persoanelor publice, instanta constata, analizand jurisprudenta Curtii, ca intinderea dreptului la respectarea vietii private este mai redusa in masura in care individul, din propria sa initiativa, pune in contact viata sa privata cu viata publica (Bruggemann si Schueten c. Germaniei), dar cu toate acestea, nu inexistenta.
Prin actiunea sa si circumstantele de savarsire, paratul a creat oportunitatea ca un numar nedefinit de persoane sa ia la cunostinta de datele transmise si sa-si formeze o parere despre persoana reclamantilor, consecinta fiind aceea ca imaginea lor a  fost afectata .
Desi calitatea de persoane publice a celor doi reclamanti poate justifica afirmatii in spatiul public care limiteaza viata privata a persoanei, totusi, instanta apreciaza ca afirmatiile paratului exced informatiilor care privesc informarea opiniei publice cu privire la persoanele publice din domeniul televiziunilor, mediei, ca subiectul dezbatut de parat in cadrul emisiunii TV nu era un subiect de interes general si ca prin aducerea acestuia la cunostinta publicului a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantilor la viata privata .
Instanta apreciaza ca prin afirmatiile facute in cadrul emisiunilor televizate, paratul a depasit sfera caracterului informativ care prezinta interes pentru opinia publica, aducand grave atingeri onoarei, demnitatii, reputatiei si vietii private a unei persoane, stirbind drepturile reclamantilor astfel cum acestea sunt garantate de art. 26 si art. 30 alin. 6 din Constitutia Romaniei, precum si dreptul prevazut de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In aceste imprejurari, instanta constata ca exista o fapta ilicita ca urmare a afirmatiilor denigratoare ale paratului la adresa reclamantilor.
In ceea ce priveste conditia producerii unui prejudiciu de ordin moral, retinand ca urmarea actiunii reclamantului a constat in lezarea unor drepturi nepatrimoniale, respectiv dreptul la onoare, dreptul la reputatie in mediul personal si profesional, dreptul la viata privata, instanta va retine si existenta prejudiciului ca efect negativ al actiunii paratului, suferit de reclamanti si constand in deteriorarea imaginii reclamantilor. Urmarile faptei antisociale a paratului nu sunt materiale, nu pot fi constatate prin semne exterioare, dar au un caracter implicit, in sensul ca s-au produs imediat prin chiar savarsirea faptei, astfel ca instanta aplica prezumtia simpla a lezarii valorilor nepatrimoniale ce tin de persoana umana, respectiv dreptul la onoare, la reputatie, retinand astfel ca indeplinita conditia producerii prejudiciului.
Legatura de cauzalitate are de asemenea un caracter implicit, rezultand din chiar modul de savarsire a actiunii antisociale. Instanta retine ca nu se impun probe suplimentare in dovedirea raportului de cauzalitate dintre fapta ce aduce atingere dreptului la onoare, reputatie  si lezarea acestor valori nepatrimoniale.
In ceea ce priveste conditia vinovatiei paratului in savarsirea faptei ilicite, instanta retine ca in materia raspunderii civile delictuale autorul faptei ilicite raspunde chiar pentru culpa cea mai usoara. Din modalitatea de savarsire a faptei, respectiv adresarea apelativelor direct, in cadrul discutiilor purtate cu acestia, fapta obscena a paratului adresata reclamantei, afirmatiile din cadrul emisiunilor TV, rezulta ca paratul a actionat intelegand urmarile faptei sale, acceptand posibilitatea producerii acestora si urmarind posibilitatea producerii acestora.
In cauza, instanta nu poate retine incidenta cauzei de exonerare de raspundere civila a legitimei aparari si nici scuza provocarii ca o cauza de reducere a raspunderii paratului.
Astfel, instanta va respinge ca neintemeiate apararile paratului referitoare la legitima aparare, retinand fata de dispozitiile art. 1360 C.civ., ca nu sunt intrunite conditiile pentru a opera aceasta cauza de exonerare de raspundere civila, atata timp cat in cauza nu s-a probat existenta unei agresiuni, a unui atac direct, imediat, material, venit din partea reclamantilor si indreptat impotriva paratului sau a bunurilor sale.
In ceea ce priveste scuza provocarii, invocata de parat in justificarea atitudinii avute in emisiunile tv, ca si cauza de reducere a raspunderii civile raportat si la prevederile art. 1358 C.civ. ce instituie criterii de apreciere a vinovatiei autorului faptei ilicite, instanta urmeaza a inlatura aceasta aparare, retinand ca nu exista un raport de proportionalitate care sa justifice actiunile antisociale si ilicite ale paratului. Cu alte cuvinte, in contextul discutiilor purtate cu reclamantii in data de 20.11.2011, actiunea reclamantei sau a reclamantului nu justifica comportamentul paratului.
Avand in vedere cele sus prezentate, instanta apreciaza ca prin afirmatiile paratului in cauza sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie pentru savarsirea unei fapte ilicite care a adus un prejudiciu imaginii publice, prestigiului profesional si moral, demnitatii reclamantilor si vietii lor private.
Referitor la modalitatea de acoperire a prejudiciului moral, se retine ca  in lipsa unui criteriu matematic pentru socotirea in valori pecuniare a acestui prejudiciu moral, daunele morale se stabilesc prin apreciere de catre instantele de judecata, criteriile de cuantificare a prejudiciului moral fiind subordonate conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei.
Instanta va fixa o suma de bani cu titlu de daune morale astfel incat aceasta sa aiba efect compensatoriu si sa nu constituie o amenda excesiva pentru autorul faptei ilicite sau un  venit nejustificat pentru victima. Acordarea de compensatii materiale pentru daunele morale este justificata de criterii obiective rezultand din gradul de lezare suferit de reclamanti raportat la activitatea publica a acestora, activitate prin care ei insisi se expun public, prin intermediul actiunilor pe care le intreprind. Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca stabilirea  unei sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamanta Z.I. si a unei sume de 7.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamantul D.R. este suficienta pentru inlaturarea consecintelor negative pe care le-a produs fapta ilicita savarsita de parat, sumele pretinse de catre reclamanti, respectiv de 100.000 lei /20.000 lei fiind excesive. Instanta considera ca insasi acordarea unei despagubiri este mai semnificativa decat cuantumul efectiv al despagubirii.
In aceste imprejurari, instanta urmeaza a dispune obligarea paratului la plata catre reclamanta Z.I. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale si la plata catre reclamantul D.R.  a sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratului la plata unor despagubiri materiale pentru prejudiciul creat reclamantului D.R. prin distrugerea telefonului mobil prin actiunea paratului din data de 20.10.2011, instanta retine ca nu s-a probat in cauza un prejudiciu cert  prin fapta paratului de a fi lovit peste mani pe reclamantul D.R.
Din transcrierea inregistrarii din data de 20.11.2011 rezulta actiunea paratului de a fi lovit peste maini pe reclamant, din aceeasi transcriere rezulta ca operatiunea de inregistrare a discutiilor purtate intre parti a avut loc cu telefonul mobil, ca dupa gestul paratului de a lovi peste maini pe reclamant s-a continuat filmarea cu telefonul mobil, ceea ce presupune ca telefonul era in buna stare si functiona.
Desi prin rezolutia nr. 2129/P/2011 dispusa de Parchetul de pe langa Judecatoria S.1B., mentinuta prin sentinta penala nr. 601/12.06.2013 pronuntata de J. S. 1 B. in dosarul nr. 14681/299/2013  s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de paratul H.H. cu aplicarea art. 18 ind. 1 C. pen., sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere prevazuta de art. 217 C. pen., instanta constata ca reclamantul cu probele administrate nu a facut dovada unui prejudiciu cert, nefiind depuse la dosar facturi , chitante de achizitionare a telefonului  I - Phone.
 In aceste circumstante, instanta nu poate retine existenta unui prejudiciu material cert produs reclamantului D.R. prin fapta paratului, cu consecinta inlaturarii raspunderii civile delictuale a paratului pentru aceasta fapta.
Pentru aceste considerente, instanta respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratului la plata sumei de 400 Euro cu titlu de daune materiale.
In temeiul art. 453 alin. 2 C.proc. civ., fata de solutia pronuntata, instanta obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Fata de principiul disponibilitatii, instanta ia act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata si ca paratul isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata  pe cale separata.