obligatia de a nu face – simpla declaratie a persoanei juridice este suficienta pentru a se dispune constatarea faptului ca aceasta nu are calitatea de beneficiar al serviciului public de televiziune.

Prin actiunea formulata la data de 30.07.2015 si inregistrata pe rolul instantei sub nr.88155/299/2015 reclamanta R.S. a chemat in judecata pe paratii S.R., S.T.si E.M. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea primelor 2 parate la incetare emiterii facturilor cuprinzand taxa pentru servicii publice de radio si televiziune in cuprinsul facturii E si ca o consecinta obligarea paratei E.M. de a nu adauga in factura de energie si taxa radio tv.
Se solicita obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii arata reclamanta ca la data de 11.09.2008 ea a formulat o cerere in care solicita sa fie eliminata taxa radio tv din cuprinsul facturii Enel pentru ca ea nu are aparate de receptie radio tv.
Aceasta taxa nu a mai fost cuprinsa in facturile ei in perioada octombrie 2008-iunie 2015 dar ea a inceput din nou sa fie perceputa din luna iulie 2015.
In drept reclamanta isi intemeiaza cererea pe prevederile Deciziei ICCJ nr.2102/ 2009.
In sustinerea actiunii reclamanta  a depus la dosar facturi fiscale , cererea adresata lui E.M.,certificat de inregistrare , contract de furnizare a energiei electrice si dovada achitarii taxei de timbru.
La data de 30.09.2015 parata S.R. a formulat intampinare in care invoca exceptia de inadmisibilitate a formularii prezentei actiuni si pe fondul cauzei solicita respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata.
La data de 16.09.2015 intimata S.T. a formulat intampinare in care solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
La data de 24.09.2015 parata E.M. a formulat intampinare in care invoca lipsa calitatii procesuale pasive a sa si pe fondul cauzei solicita respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata.
Instanta analizand actele dosarului si vazand materialul probator administrat in cauza retine urmatoarele :
1.Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei E.M. instanta va retine faptul ca asa cum rezulta din prevederile art.5 alin 1 din HG 977/ 2003 taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la platitorii acesteia de catre S.C.D. prin filialele sale, in baza unui contract de mandat, odata cu plata enerigiei electrice consumate.
Astfel, se va retine faptul ca aceasta parata are in prezenta cauza calitatea de mandatar a celorlalte 2 parate , avand printre altele de a factura si de a incasa taxele de la abonatii titulari ai contractelor de furnizare a energiei electrice.
Pe cale de consecinta se va retine faptul ca asa cum s-a stabilit in doctrina si in practica, faptul ca mandatarul nu va putea fi parte in judecata pentru actele/operatiunile efectuate pe seama mandantului, calitatea procesuala pasiva presupunand existenta unei identitati intre persoana paratului si cel care este obligat la raportul juridic dedus judecatii.
Instanta retine faptul ca aceasta parata procedeaza la facturarea taxelor radio si tv in baza HG 978 / 22.08.2003 si ca ea nu actioneaza in nume propriu, ci in calitate de mandatar a celorlalte 2 parate.
Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate si va respinge actiunea fata de aceasta parata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Cu privire la exceptia de inadmisibilitate a formularii prezentei actiuni, exceptie formulata de parata – S.T. prin intampinare , instanta va respinge aceasta exceptie ca neintemeiata.
Se va retine faptul ca formularea din petitul actiunii prin care reclamanta solicita incetarea emiterii sumelor ce reprezinta taxa pentru serviciile de radio si televiziune este o simpla eroare materiala si ca intentia reclamantei a fost aceea de a scrie « incetarea emiterii facturilor ce reprezinta taxa pentru servicii ».
In aceasta situatie , instanta apreciaza ca nu se poate vorbi despre inadmisibilitatea formularii actiunii.
Cu privire la fondul cauzei instanta va avea in vedere faptul ca reclamanta din prezenta cauza a formulat o cerere la data de 11.09.2008, cerere depusa la registratura  ENEL si inregistrata sub nr.2023366 in care solicita eliminarea taxei radio tv din cuprinsul facturii Enel pentru ca ea nu detine si nu utilizeaza aparate de receptie radio tv.
Se vor avea in vedere astfel prevederile art. 40 alin 3 din Legea 41/ 1994 care stabilesc ca persoanele juridice din Romania , inclusiv filialele , sucursalele , agentiile si reprezentantele acestora precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Astfel, in sarcina reclamantei ar fi existat obligatia legala de plata a acestor taxe numai in situatia in care se stabileste calitatea ei de beneficiar al acestor servicii.
Dar reclamanta a depus o cerere in care a declarat ca ea nu beneficiaza de aceste servicii si ca nu detine aparatura care sa-i permita folosirea acestor servicii.
In acest sens, se vor avea in vedere prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/ 2004 care stabilesc ca obligatia prevazuta de art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/ 1994 este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza in anumite modalitati de serviciile publice respective; Decizia ICCJ 2102/ 2009  ?i Decizia ICCJ 607/ 2011.
Se va inlatura sustinerea paratei -  S.T. -  care invoca faptul ca persoana juridica nu poate rasturna prezumtia de beneficiar al serviciului de radio si tv printr-o simpla declaratie scrisa.
Se retine faptul ca declaratia persoanei juridice este semanta de conducatorul acesteia, aceasta persoana angajand societatea in toate raporturile si avand responsabilitatea deplina a declaratiilor pe care le face.
Pe cale de consecinta instanta apreciaza ca simpla declaratie a persoanei juridice este suficienta pentru a se dispune constatarea faptului ca aceasta nu are calitatea de beneficiar al serviciului public de televiziune.
Imprejurarea ca aceasta reclamanta are incheiat contract cu serviciile de internet nu presupune obligatoriu faptul ca ea foloseste serviciile de radio si televiziune respectiv nu presupune faptul ca ea foloseste serviciul public de televiziune.