ordonanta presedintiala – suspendarea efectelor clauzelor abuzive nu este admisibila pe calea ordonantei presedintiale, avand in vedere ca numai procedura reglementata de art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila asigura echilibrul intre
(Hotarare nr. 11263 din data de 21.06.2016 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 1.06.2016, sub nr. 23873/299/2016, reclamanta G.A a chemat in judecata pe parata R.B., solicitand ca, pe cale de ordonanta presedintiala, instanta sa dispuna: 1. in principal, suspendarea executarii obligatiei de plata a ratelor lunare aferente Contractului de credit nr. RFI35545587519, pana la pronuntarea asupra fondului cauzei avand ca obiect constatare clauze abuzive (risc valutar) si inghetare curs valutar, plus alte clauze contractuale; 2. in subsidiar, suspendarea efectelor clauzelor considerate ca fiind abuzive, respectiv stabilizarea (inghetarea) cursului CHF-leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pana la finalizarea definitiva a litigiului pe fond, si exonerarea de la plata comisionului de administrare, efect al clauzei contractuale art. 3.14; 3. obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in calitate de codebitor, a incheiat Contractul de credit nr. RFI35545587519 din data de 18.08.2008, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 67.452 CHF. A precizat ca, la incheierea contractului de credit, parata a prezentat produsul constand in credit in franci elvetieni ca fiind un produs foarte avantajos, avand in vedere cursul valutar de la acea data, si a descris moneda CHF ca fiind una stabila, atat la acel moment, cat si pentru viitor. A mentionat ca pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti a fost depusa actiune avand ca obiect constatare clauze abuzive si inghetarea cursului valutar, cerere de chemare in judecata ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2412/299/2015.
In ceea ce priveste conditia aparentei dreptului, reclamanta a apreciat ca trebuie analizata raportat la incidenta prevederilor legale in materia consumatorului si ca, in temeiul Legii nr. 193/2000, clauza de risc valutar este una abuziva. Urgenta a fost justificata de faptul ca venitul reclamantei a scazut, incepand cu luna ianuarie 2016, de la 5.310 lei la 2.439 lei, rata lunara fiind in cuantum de aproximativ 2.000 lei/luna, aflandu-se in imposibilitatea de plata a ratelor, avand in vedere ca are in intretinere un copil minor si ca are probleme de sanatate. Reclamanta a considerat ca masura solicitata are caracter vremelnic, urmand a produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului, precum si ca nu se prejudeca fondul cauzei, nesolicitandu-se constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 996 si urmatoarele Cod procedura civila.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 21.06.2016, parata R.B., a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanta presedintiala fie ca inadmisibila, fie ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, parata a sustinut ca masura solicitata de reclamanta este de natura sa prejudece fondul cauzei, intrucat instanta trebuie sa verifice daca sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv. A considerat ca aparenta dreptului nu apartine reclamantei, invederand ca reclamanta solicita suspendarea totala a platii ratelor, desi doar o parte din sumele datorate afirma ca ar fi abuzive, iar obligatia de achitare a ratelor in CHF a fost asumata in mod expres prin contractul de credit. A aratat ca masura suspendarii ratelor si a stabilizarii cursului de schimb nu are caracter vremelnic, intrucat ar determina perturbari majore in circuitul economic si posibilitatea bancii de a-si onora propriile obligatii. A afirmat ca masura solicitata nu este urgenta, intrucat nu tinde la pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere sau la prevenirea unei pagube iminente, ci la suspendarea executarii unor obligatii pecuniare nascute dintr-un contract guvernat de principiul fortei obligatorii.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 205 Cod procedura civila.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Instanta a incuviintat si a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de ambele parti.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Reglementand prin dispozitiile art. 997 Cod procedura civila, invocate de reclamanta, procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida.
Astfel, instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, pe calea ordonantei presedintiale neputand fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
In ceea ce priveste conditia existentei unui caz grabnic care sa justifice masurile provizorii solicitate de reclamanta, instanta considera neintemeiate sustinerile din cererea de emitere a ordonantei presedintiale, intrucat pretinsa imposibilitate de plata a ratelor de credit apare ca fiind determinata, in mod predominant, de motive care tin de persoana codebitorului, respectiv reducerea veniturilor, existenta unor obligatii de intretinere ridicate si a unor probleme de sanatate. Or, pe calea ordonantei presedintiale, nu se pot acorda masuri de protectie sociala, ci numai masuri pentru pastrarea unei situatii juridice a carei aparenta de legalitate este in favoarea reclamantului.
Totodata, instanta retine ca, in contractul de credit, figureaza doi imprumutati, care raspund „solidar si indivizibil”, obligatiile de plata fata de parata nefiind influentate de partajul incheiat intre cei doi debitori, intrucat banca nu a fost parte la contractul de tranzactie. Avand in vedere ca cererea de suspendare a obligatiei de plata a ratelor lunare nu a fost formulata si de imprumutatul G.A, precum si ca nu s-a invocat niciun motiv temeinic care ar justifica imposibilitatea acestuia de achitare a ratelor de credit, instanta constata ca masura solicitata nu este de natura sa previna paguba iminenta care ar consta in declararea scadentei anticipate a creditului.
Totodata, paguba iminenta invocata nu este ireparabila sau greu de reparat, intrucat imprumutatii au posibilitatea de a solicita anularea actului de reziliere a contractului de credit, in cazul in care se va admite cererea formulata in Dosarul nr. 2412/299/2015 si se va stabili ca obligatiile de plata care determina rezilierea nu exista, fiind stabilite in baza unor clauze abuzive.
In ceea ce priveste conditia neprejudecarii fondului, instanta retine ca suspendarea executarii contractelor constatate prin inscrisuri care reprezinta titluri executorii si a caror desfiintare a fost solicitata printr-o actiune de fond este reglementata de art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila, instanta avand posibilitatea suspendarii executarii pana la solutionarea fondului, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, cu conditia depunerii unei cautiuni.
In speta, reclamanta nu a folosit aceasta procedura special reglementata pentru suspendarea executarii unui contract constatat printr-un inscris care reprezinta titlu executoriu, ci a inteles sa solicite masura pe calea ordonantei presedintiale, fara a oferi nicio justificare in acest sens, astfel cum i s-a solicitat prin citatia comunicata la data de 7.06.2016.
Cererea reclamantei formulata pe calea ordonantei presedintiale este neintemeiata, intrucat s-ar prejudeca fondul cauzei, fiind reglementata o procedura speciala de suspendare a executarii, pentru situatia in care se solicita desfiintarea contractului de credit.
Fondul cauzei in cazul ordonantei presedintiale cu care a fost investita instanta este cererea de suspendare a executarii pe care reclamanta ar fi putut-o formula in temeiul art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila. Or, pentru a solutiona ordonanta presedintiala, instanta ar trebui sa analizeze atat conditia urgentei, cat si existenta motivelor temeinice pentru suspendarea executarii, pronuntandu-se, in fapt, asupra unei cereri de suspendare a executarii contractului de credit.
Cererea reclamantei nu poate fi admisa pe calea ordonantei presedintiale, avand in vedere ca numai procedura reglementata de art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila asigura echilibrul intre interesele debitorului si cele ale creditorului, prin obligatia stabilita in sarcina debitorului de a depune cautiunea in cuantumul fixat de lege.
In ceea ce priveste aparenta de drept, instanta considera ca aceasta este in favoarea paratei, fiind intemeiate sustinerile din intampinare.
Referitor la capatul de cerere principal, instanta constata ca nu s-a invocat de catre reclamanta niciun argument de drept care ar justifica scutirea sa vremelnica de la plata ratelor lunare de credit, in integralitate, un asemenea rezultat neputand fi atins nici in cazul in care s-ar admite cererea de chemare inregistrata in Dosarul nr. 2412/299/2015.
Referitor la capatul de cerere subsidiar, instanta constata ca aparenta de drept este in favoarea paratei, intrucat solicitarea de „stabilizare a cursului de schimb CHF-leu”, pe langa faptul ca apare ca fiind lipsita de temei legal, contravine efectelor pe care le produce constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale, potrivit art. 6 si art. 7 din Legea nr. 193/2000, acesta fiind lipsirea de efecte si eliminarea clauzelor abuzive, respectiv rezilierea contractului, la cererea consumatorului.
Astfel, eliminarea clauzei de risc valutar nu ar produce niciun efect juridic, intrucat contractul s-ar completa cu dispozitiile legale supletive care reglementeaza obligatia de restituire in cazul imprumutului de consumatie. Obligatia de plata a ratelor de credit in moneda in care a fost acordat imprumutul apare ca fiind in conformitate cu art. 1578 Cod civil din 1864, conform carora imprumutatul ar avea aceeasi obligatie de restituire a sumei numerice aratate in contract, indiferent de sporirea sau scaderea pretului monedelor.
Masura solicitata de reclamanta prin capatul de cerere subsidiar apare ca fiind inechitabila, avand in vedere ca rata dobanzii a fost stabilita pentru un credit acordat in CHF, valoarea redusa a dobanzii fiind si unul dintre motivele pentru care consumatorul a ales produsul de creditare in valuta straina. Totodata, variatia ratei dobanzii este raportata la un indice de referinta variabil specific monedei in care a fost acordat creditul (LIBOR CHF), care are o valoare redusa, diferita de valoarea indicelui de referinta obiectiv aplicabil pentru creditele acordate in lei.
In ceea ce priveste solicitarea de suspendare a obligatiei de plata a comisionului de administrare, instanta retine ca sumele datorate cu acest titlu au o valoare relativ redusa, de 90 CHF pe luna, nefiind de natura sa influenteze in mod semnificativ posibilitatile de plata ale imprumutatilor.
Totodata, in cazul comisionului de administrare, aparenta de drept este in favoarea paratei, avand in vedere ca acest cost a fost prevazut, in mod expres, in clauza cuprinsa la art. 3.14 din Contractul de credit nr. RFI35545587519, precum si in graficul de rambursare, ca fiind distinct de dobanda. Instanta are in vedere si faptul ca perceperea unor asemenea costuri este permisa expres de prevederile art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, in conditiile in care acest act normativ din anul 2010 a fost adoptat pentru a crea un cadru juridic favorabil consumatorului care incheie contracte de credit.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat in cuantum de 1.200 lei, conform chitantei nr. 964 din 24.05.2016 eliberata de C.A.C., instanta o considera vadit neintemeiata, avand in vedere ca in prezentul litigiu nu se pune problema stabilirii culpei procesuale a paratei, reclamanta solicitand o masura provizorie, fara prejudecarea fondului, precum si ca parata nu a determinat efectuarea unor cheltuieli suplimentare prin apararile formulate.
Mai mult, plata de catre reclamanta a unui onorariu de avocat intr-un cuantum care ar reprezenta mai mult de jumatate din rata lunara de credit datorata ridica semne de intrebare cu privire la buna-credinta a acesteia atunci cand a invocat pretinsele dificultati financiare in indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de credit.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 997 Cod procedura civila, instanta respinge ca neintemeiata cererea de emitere a ordonantei presedintiale.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in calitate de codebitor, a incheiat Contractul de credit nr. RFI35545587519 din data de 18.08.2008, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 67.452 CHF. A precizat ca, la incheierea contractului de credit, parata a prezentat produsul constand in credit in franci elvetieni ca fiind un produs foarte avantajos, avand in vedere cursul valutar de la acea data, si a descris moneda CHF ca fiind una stabila, atat la acel moment, cat si pentru viitor. A mentionat ca pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti a fost depusa actiune avand ca obiect constatare clauze abuzive si inghetarea cursului valutar, cerere de chemare in judecata ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2412/299/2015.
In ceea ce priveste conditia aparentei dreptului, reclamanta a apreciat ca trebuie analizata raportat la incidenta prevederilor legale in materia consumatorului si ca, in temeiul Legii nr. 193/2000, clauza de risc valutar este una abuziva. Urgenta a fost justificata de faptul ca venitul reclamantei a scazut, incepand cu luna ianuarie 2016, de la 5.310 lei la 2.439 lei, rata lunara fiind in cuantum de aproximativ 2.000 lei/luna, aflandu-se in imposibilitatea de plata a ratelor, avand in vedere ca are in intretinere un copil minor si ca are probleme de sanatate. Reclamanta a considerat ca masura solicitata are caracter vremelnic, urmand a produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului, precum si ca nu se prejudeca fondul cauzei, nesolicitandu-se constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 996 si urmatoarele Cod procedura civila.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 21.06.2016, parata R.B., a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanta presedintiala fie ca inadmisibila, fie ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, parata a sustinut ca masura solicitata de reclamanta este de natura sa prejudece fondul cauzei, intrucat instanta trebuie sa verifice daca sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv. A considerat ca aparenta dreptului nu apartine reclamantei, invederand ca reclamanta solicita suspendarea totala a platii ratelor, desi doar o parte din sumele datorate afirma ca ar fi abuzive, iar obligatia de achitare a ratelor in CHF a fost asumata in mod expres prin contractul de credit. A aratat ca masura suspendarii ratelor si a stabilizarii cursului de schimb nu are caracter vremelnic, intrucat ar determina perturbari majore in circuitul economic si posibilitatea bancii de a-si onora propriile obligatii. A afirmat ca masura solicitata nu este urgenta, intrucat nu tinde la pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere sau la prevenirea unei pagube iminente, ci la suspendarea executarii unor obligatii pecuniare nascute dintr-un contract guvernat de principiul fortei obligatorii.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 205 Cod procedura civila.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Instanta a incuviintat si a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de ambele parti.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Reglementand prin dispozitiile art. 997 Cod procedura civila, invocate de reclamanta, procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida.
Astfel, instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, pe calea ordonantei presedintiale neputand fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
In ceea ce priveste conditia existentei unui caz grabnic care sa justifice masurile provizorii solicitate de reclamanta, instanta considera neintemeiate sustinerile din cererea de emitere a ordonantei presedintiale, intrucat pretinsa imposibilitate de plata a ratelor de credit apare ca fiind determinata, in mod predominant, de motive care tin de persoana codebitorului, respectiv reducerea veniturilor, existenta unor obligatii de intretinere ridicate si a unor probleme de sanatate. Or, pe calea ordonantei presedintiale, nu se pot acorda masuri de protectie sociala, ci numai masuri pentru pastrarea unei situatii juridice a carei aparenta de legalitate este in favoarea reclamantului.
Totodata, instanta retine ca, in contractul de credit, figureaza doi imprumutati, care raspund „solidar si indivizibil”, obligatiile de plata fata de parata nefiind influentate de partajul incheiat intre cei doi debitori, intrucat banca nu a fost parte la contractul de tranzactie. Avand in vedere ca cererea de suspendare a obligatiei de plata a ratelor lunare nu a fost formulata si de imprumutatul G.A, precum si ca nu s-a invocat niciun motiv temeinic care ar justifica imposibilitatea acestuia de achitare a ratelor de credit, instanta constata ca masura solicitata nu este de natura sa previna paguba iminenta care ar consta in declararea scadentei anticipate a creditului.
Totodata, paguba iminenta invocata nu este ireparabila sau greu de reparat, intrucat imprumutatii au posibilitatea de a solicita anularea actului de reziliere a contractului de credit, in cazul in care se va admite cererea formulata in Dosarul nr. 2412/299/2015 si se va stabili ca obligatiile de plata care determina rezilierea nu exista, fiind stabilite in baza unor clauze abuzive.
In ceea ce priveste conditia neprejudecarii fondului, instanta retine ca suspendarea executarii contractelor constatate prin inscrisuri care reprezinta titluri executorii si a caror desfiintare a fost solicitata printr-o actiune de fond este reglementata de art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila, instanta avand posibilitatea suspendarii executarii pana la solutionarea fondului, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, cu conditia depunerii unei cautiuni.
In speta, reclamanta nu a folosit aceasta procedura special reglementata pentru suspendarea executarii unui contract constatat printr-un inscris care reprezinta titlu executoriu, ci a inteles sa solicite masura pe calea ordonantei presedintiale, fara a oferi nicio justificare in acest sens, astfel cum i s-a solicitat prin citatia comunicata la data de 7.06.2016.
Cererea reclamantei formulata pe calea ordonantei presedintiale este neintemeiata, intrucat s-ar prejudeca fondul cauzei, fiind reglementata o procedura speciala de suspendare a executarii, pentru situatia in care se solicita desfiintarea contractului de credit.
Fondul cauzei in cazul ordonantei presedintiale cu care a fost investita instanta este cererea de suspendare a executarii pe care reclamanta ar fi putut-o formula in temeiul art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila. Or, pentru a solutiona ordonanta presedintiala, instanta ar trebui sa analizeze atat conditia urgentei, cat si existenta motivelor temeinice pentru suspendarea executarii, pronuntandu-se, in fapt, asupra unei cereri de suspendare a executarii contractului de credit.
Cererea reclamantei nu poate fi admisa pe calea ordonantei presedintiale, avand in vedere ca numai procedura reglementata de art. 638 alin. 2 raportat la art. 719 Cod procedura civila asigura echilibrul intre interesele debitorului si cele ale creditorului, prin obligatia stabilita in sarcina debitorului de a depune cautiunea in cuantumul fixat de lege.
In ceea ce priveste aparenta de drept, instanta considera ca aceasta este in favoarea paratei, fiind intemeiate sustinerile din intampinare.
Referitor la capatul de cerere principal, instanta constata ca nu s-a invocat de catre reclamanta niciun argument de drept care ar justifica scutirea sa vremelnica de la plata ratelor lunare de credit, in integralitate, un asemenea rezultat neputand fi atins nici in cazul in care s-ar admite cererea de chemare inregistrata in Dosarul nr. 2412/299/2015.
Referitor la capatul de cerere subsidiar, instanta constata ca aparenta de drept este in favoarea paratei, intrucat solicitarea de „stabilizare a cursului de schimb CHF-leu”, pe langa faptul ca apare ca fiind lipsita de temei legal, contravine efectelor pe care le produce constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale, potrivit art. 6 si art. 7 din Legea nr. 193/2000, acesta fiind lipsirea de efecte si eliminarea clauzelor abuzive, respectiv rezilierea contractului, la cererea consumatorului.
Astfel, eliminarea clauzei de risc valutar nu ar produce niciun efect juridic, intrucat contractul s-ar completa cu dispozitiile legale supletive care reglementeaza obligatia de restituire in cazul imprumutului de consumatie. Obligatia de plata a ratelor de credit in moneda in care a fost acordat imprumutul apare ca fiind in conformitate cu art. 1578 Cod civil din 1864, conform carora imprumutatul ar avea aceeasi obligatie de restituire a sumei numerice aratate in contract, indiferent de sporirea sau scaderea pretului monedelor.
Masura solicitata de reclamanta prin capatul de cerere subsidiar apare ca fiind inechitabila, avand in vedere ca rata dobanzii a fost stabilita pentru un credit acordat in CHF, valoarea redusa a dobanzii fiind si unul dintre motivele pentru care consumatorul a ales produsul de creditare in valuta straina. Totodata, variatia ratei dobanzii este raportata la un indice de referinta variabil specific monedei in care a fost acordat creditul (LIBOR CHF), care are o valoare redusa, diferita de valoarea indicelui de referinta obiectiv aplicabil pentru creditele acordate in lei.
In ceea ce priveste solicitarea de suspendare a obligatiei de plata a comisionului de administrare, instanta retine ca sumele datorate cu acest titlu au o valoare relativ redusa, de 90 CHF pe luna, nefiind de natura sa influenteze in mod semnificativ posibilitatile de plata ale imprumutatilor.
Totodata, in cazul comisionului de administrare, aparenta de drept este in favoarea paratei, avand in vedere ca acest cost a fost prevazut, in mod expres, in clauza cuprinsa la art. 3.14 din Contractul de credit nr. RFI35545587519, precum si in graficul de rambursare, ca fiind distinct de dobanda. Instanta are in vedere si faptul ca perceperea unor asemenea costuri este permisa expres de prevederile art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, in conditiile in care acest act normativ din anul 2010 a fost adoptat pentru a crea un cadru juridic favorabil consumatorului care incheie contracte de credit.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat in cuantum de 1.200 lei, conform chitantei nr. 964 din 24.05.2016 eliberata de C.A.C., instanta o considera vadit neintemeiata, avand in vedere ca in prezentul litigiu nu se pune problema stabilirii culpei procesuale a paratei, reclamanta solicitand o masura provizorie, fara prejudecarea fondului, precum si ca parata nu a determinat efectuarea unor cheltuieli suplimentare prin apararile formulate.
Mai mult, plata de catre reclamanta a unui onorariu de avocat intr-un cuantum care ar reprezenta mai mult de jumatate din rata lunara de credit datorata ridica semne de intrebare cu privire la buna-credinta a acesteia atunci cand a invocat pretinsele dificultati financiare in indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de credit.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 997 Cod procedura civila, instanta respinge ca neintemeiata cererea de emitere a ordonantei presedintiale.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016