accesiune – daca se poate cere realizarea dreptului pe alta cale prevazuta de lege, cererea de accesiune este inadmisibila;

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.05.2015 sub nr. dosar nr.58223/299/2015, reclamantii S.D., M.M.V. si S.A. au chemat in judecata pe paratii M.B.P.G., si P.S.B., pentru ca prin hotararea ce va pronunta, instanta sa constate ca, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, reclamantii  sunt proprietarii constructiei formata dintr-un apartament aflat la etajul 1, compus din 2 dormitoare, o baie, bucatarie comuna, situat in Bucuresti, sector 1.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, in esenta, la data de 08.02.2012, prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.363 de catre BNP A.D.R., au cumparat de la S.M. o suprafata de 170 m.p. situata in Bucuresti, sector 1. Acest teren este inscris in cartea funciara a Sectorului 1 Bucuresti.
In anul 2012, pe acest teren a ridicat cu materialele acestora si pe cheltuiala lor, o constructie pentru care nu a obtinut autorizatie, desi au depus toate eforturile in acest sens.
Tot in legatura cu autorizatia de constructie, reclamantii au aratat ca au facut numeroase demersuri, dar paratii au refuzat sa o elibereze. In plus, paratii ii ameninta cu daramarea constructiei  si cu aplicarea de sanctiuni contraventionale. De asemenea, neavand acte nu isi pot inscrie dreptul de proprietate asupra constructiei in cartea funciara.
Au sustinut ca aceasta constructie are deschis rol fiscal incapand cu anul 2015 si ca au platit o parte din impozit. Pentru motivele de mai sus reclamantii sunt nevoiti sa se adreseze instantei de judecata, care singura este in drept sa hotarasca asupra cererii acestora.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art.567, art.577 si urm. C.civil si art.35 C.pr.civila.
In probatiune, reclamantii au solicitat incuviintarea probei prin inscrisuri, expertiza si martori, atasand la cerere, in copie, inscrisuri (f.5-19).
Reclamantul Stoica David a achitat taxa judiciara de timbru de 2.105 lei (f.37).
In data de 29.10.2015, paratul P.S.B. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a P.S.B..
In motivarea exceptiei, paratul a aratat ca acesta nu are calitate de proprietar, posesor sau administrator asupra terenului pe care s-a edificat constructia din str. D.C. si nici asupra materialelor de constructie.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca reclamantii nu au produs nicio dovada in sensul ca au facut numeroase demersuri pentru obtinerea autorizatiei de constructie.
A sustinut ca reclamantii incearca sa lipseasca de continut prevederile imperative ale Legii nr.50/1991.
In drept, paratul a invocat dispozitiile Legii nr.50/1991, Legea nr.215/2001.
In data de 02.12.2015, reclamantii au depus raspuns la intampinare.
Au aratat ca P.S.B. are calitate procesuala, intrucat poate lua masuri de demolare a constructiei si de sanctionare contraventionala si ca unitatea adminstrativ teritoriala este proprietara constructiei. A adaugat ca aceasta calitate rezulta din Legea administratiei publice locale, cat si din Legea nr.50/1991.
Au mentionat ca paratul a luat deja masuri impotriva reclamantilor, in sensul ca pe rolul Tribunalului Bucuresti se afla dosarul nr.7896/3/2013 care are ca obiect, printre altele, demolarea constructiei edificate de reclamanti.
Au invederat ca in afara de cererea de obtinere a autorizatiei de construire si de zecile de audiente pentru obtinerea acesteia, intr-adevar nu au facut alte demersuri.
Au sustinut ca inexistenta autorizatiei de construire nu poate obstructiona sau limita dreptul de proprietate. Constatarea dreptului de proprietate al reclamantilor nu poate avea consecinte pe planul raporturilor de natura administrativa.
Neavand deschisa procedura gratioasa privind inscrierea in cartea funciara reclamantii trebuie sa aiba posibilitatea recunoasterii dreptului lor prin intermediul justitiei.
In data de 03.02.2016, M.B.P.G. a depus note de sedinta.
In data de 05.02.2016, reclamantii au depus cerere precizatoare.
In cauza, instanta a administrat proba prin inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in data de 08.02.2012 intre S.M., in calitate de vanzatoare, si S.D., A.M., casatorit cu A.P., in calitate de cumparatoare, a intervenit contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.363/08.02.2012 de BNP A.D.R., prin care vanzatoarea a vandut cumparatorului S.D. cota de ½ si cumparatorului A.M. cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, sector 1, compus din teren din categoria curti constructii in suprafata totala de 170 m.p. (f.11-15).
La data de 21 februarie 2014 intre A.M. si A.P., in calitate de vanzatori, si M.M.V., in calitate de cumparatoare, a intervenit contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1452/21.02.2014 de S.P.N. M.S. si I.S., avand ca obiect dreptul de proprietate asupra cotei de 49% din imobilul situat in Bucuresti, str. D.C. sector 1, compus din teren din categoria curti constructii in suprafata totala de 170 m.p. (f.7-10).
In anul 2012, reclamantii au efectuat, in lipsa autorizatiei de construire, cu rea-credinta, lucrari de construire pe terenul situat in Bucuresti, str. D.C., nr.29, sector 1.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a tinut seama de cuprinsul cererii de chemare in judecata, precum si de faptul ca reclamantii nu au depus la dosar certificatul de urbanism, autorizatia de construire si procesul verbal de receptie a lucrarii.
In drept, potrivit art.557 C.civil, “  (1) Dreptul de proprietate se poate dobandi, in conditiile legii, prin conventie, mostenire legala sau testamentara, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de buna-credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune, traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de proprietate prin ea insasi. (2) In cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobandi prin efectul unui act administrativ. (3) Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobandire a dreptului de proprietate. (4) Cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, in cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara, cu respectarea dispozitiilor prevazute la art. 888.”  
Conform art.567 C.civil, prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel.
In baza art.577 C.civil (dobandirea lucrarii de catre proprietarul imobilului), constructiile, plantatiile si orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrari, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Cand lucrarea este realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrarii se naste in favoarea proprietarului imobilului din momentul inceperii lucrarii, pe masura realizarii ei, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui lucru considerat mai putin important intr-un lucru mai important.
In cazul in care cele doua lucruri au apartinut unor proprietari diferiti, titularul dreptului de proprietate asupra lucrului mai important devine si proprietar al lucrului mai putin important, astfel incat accesiunea apare ca un mod de dobandire a proprietatii asupra lucrului mai putin important.
Accesiunea imobiliara artificiala presupune interventia omului, si, spre deosebire de cea naturala, implica plata unor despagubiri catre cei in detrimentul carora opereaza. In alte cuvinte, accesiunea imobiliara artificiala are loc cu titlu oneros, spre deosebire de accesiunea imobiliara naturala, care are loc cu titlu gratuit.
Codul civil reglementeaza doar doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala, si anume constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de proprietar pe terenul sau cu materialele altei persoane (art.580 C.civ.), respective constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe terenul proprietatea altei persoane (art.581 C.civ.).
In conceptia legiuitorului, in ambele cazuri, lucrul mai important il reprezinta terenul, asa incat proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al constructiei edificate pe terenul respectiv.
Aceasta solutie se sprijina pe art.579 C.civ., potrivit caruia orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Textul de lege instituie doua prezumtii relative.
Prima prezumtie, trasa din faptul ridicari unei constructii pe un anumit teren, se refera la imprejurarea ca o asemenea lucrare s-a facut de insusi proprietarul terenului respectiv, pe cheltuiala sa in ce priveste valoarea materialelor si a manoperei. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata, dovedindu-se fie ca proprietarul a construit cu materialele apartinand altuia, caz in care devine incident art.580 C.civ., fie ca o alta persoana a ridicat constructia, caz in care isi va gasi aplicare art.581 C.civ.
Asadar, potrivit Codului civil, problema accesiunii imobiliare artificiale se pune atunci cand, inainte de efectuarea constructiei, plantatiei sau altei lucrari, nu s-a incheiat o conventie intre proprietarul terenului si proprietarul materialelor sau a constructiei insesi.
Prin intermediul art.579 alin.2 din noul Cod civil, legiuitorul a mai prevazut doua ipoteze privind chestiunea accesiunii imobiliare artificiale, in sensul ca proba contrara se poate face cand s-a constituit un drept de superficie, cand proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrarii noi sau in alte cazuri prevazute de lege.
Ca atare, in cazul realizarii unei lucrari de catre proprietarul imobilului, cu materialele sale, nu se pune problema dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune, ci aceea a exercitarii dreptului de dispozitie materiala din continutul dreptului de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care legiuitorul a pus la dispozitia persoanelor interesate procedura in baza careia ar putea fi recunoscut dreptul de proprietate asupra constructiei noi sau asupra unei extinderi la o constructie existenta.
In alta ordine de idei, conform art. 37 alin. (1) din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate asupra constructiilor se inscrie in cartea funciara in baza unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locala emitenta a autorizatiei de construire, care sa confirme ca edificarea constructiilor s-a efectuat conform autorizatiei de construire si ca exista proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor, precum si a celorlalte dispozitii legale in materie si a unei documentatii cadastrale.
  Potrivit art.37 alin.(2) din Legea nr.7/1996, constructiile realizate inainte de 1 august 2001, care este data intrarii in vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si unele masuri pentru realizarea locuintelor, se intabuleaza, in lipsa autorizatiei de construire, in baza certificatului de atestare fiscala prin care se atesta achitarea tuturor obligatiilor fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla situata constructia, precum si a documentatiei cadastrale. 
Cat priveste documentatia necesara pentru inscrierea unei constructii noi sau a unei extinderi de constructii, pentru un imobil inscris in cartea funciara, instanta retine ca aceasta ar trebui sa cuprinda, printre altele, conform art.17 lit. k) din Ordinul nr.634/2006 (in vigoare pana 29 august 2014), autorizatie de construire si proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor sau, dupa caz, certificat de atestare a edificarii/extinderii constructiei, eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, in conditiile art. 55 alin. (1) din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, “Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare, emisa in conditiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau constructii - identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel.”
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizatia de construire constituie actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor.
Conform art.37 alin.5 teza I din Legea nr.50/1991, „constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara”.
Prin urmare, legea speciala prevede in caz de nerespectare a dispozitiilor acesteia mai multe sanctiuni, constand in faptul ca, in speta, constructia nu poate fi considerata finalizata, constructia nu poate fi intabulata, amenda contraventionala si, respectiv, posibilitatea desfiintarii constructiei.
Fata de cele mai sus expuse, avand in vedere faptul ca, pe de o parte,  reclamantii au efectuat lucrari de construire asupra terenului situat in Bucuresti, str. D.C., nr.29, sector 1, in lipsa autorizatiei de construire absolut necesara pentru constatarea dreptului de proprietate asupra constructiei, iar, pe de alta parte, faptul ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile accesiunii imobiliare artificiale, instanta va respinge cererea ca neintemeiata, intrucat cei care efectueaza constructii nu se pot sustrage de la obligatia de a obtine in prealabil autorizatia de construire, prin intentarea de actiuni in care sa solicite constatarea dreptului de proprietate stiind ca nu au o astfel de autorizatie.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a avut in vedere faptul ca reclamantii nu au depus la dosarul cauzei autorizatia de construire.
In ceea ce priveste reaua-credinta a reclamantilor si incidenta dispozitiilor Legii nr.50/1991, instanta constata ca notiunea de „buna-credinta a autorului lucrarii” este consacrata legislativ de dispozitiile art.581 Cod civil, potrivit carora in cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de buna-credinta, proprietarul imobilului nu va putea cere desfiintarea acestei lucrari, dar va avea dreptul  sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii,  sau sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Avand in vedere faptul ca reclamantii au efectuat lucrari de construire  fara a detine autorizatie de construire, instanta apreciaza ca lucrarile sus-mentionate au fost realizate cu rea-credinta.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a retinut ca prin Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (in vigoare incepand cu data de 07 august 1991),  legiuitorul nu a facut decat sa completeze dispozitiile Codului civil din 1864, in special cu privire la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.
O interpretare contrara, in sensul ca in cauza dedusa judecatii nu ar fi aplicabile normele de drept administrativ, ar avea drept consecinta  admiterea actiunii si dispunerea masurii intabularii dreptului de proprietate asupra extinderii constructiei, cu nesocotirea cu buna-stiinta a prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, in sensul ca „constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara.”
Prin urmare, instanta nu trebuie sa faca vreo distinctie intre raportul de drept administrativ si raportul de drept civil.
In acelasi sens, potrivit art.586 alin.1 si alin.2 din nou Cod civil (buna-credinta a autorului lucrarii), (1) autorul lucrarii este de buna-credinta daca se intemeiaza fie pe cuprinsul cartii funciare in care, la data realizarii lucrarii, era inscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobandire nesupus inscrierii in cartea funciara, daca, in ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciara si nu a cunoscut pe nici o alta cale viciul titlului sau. (2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinta cel care construieste in lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege.
Nu in ultimul rand, pentru a ajunge la concluzia ca cererea reclamantilor de a se constata dreptul de proprietate asupra extinderii este neintemeiata, instanta a tinut cont si de art.35 C.pr.civila, care prevede ca „cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau ineexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazute de lege.”.
Pentru aceste considerente, instanta respinge cererea, ca neintemeiata.