ordonanta presedintiala - printr-un examen sumar al cauzei, fara a se proceda la analiza fondului raportului juridic dedus judecatii, instanta nu poate dispune obligarea executorului judecatoresc la emiterea unui act de executare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr. 31960/299/2016 la data de 28.07.2016 reclamantii C.C. si C.E. au chemat in judecata pe paratul BEJ C.B., solicitand instantei ca, pe cale de ordonanta presedintiala sa dispuna in principal obligarea paratului la emiterea incheierii de suspendare a executarii pana la ramanerea definitiva a hotararii de constatare a stingerii tuturor datoriilor izvorate din contractul de credit nr. 000467, iar in subsidiar pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca executarea silita este suspendata de drept pana la judecarea definitiva a dosarului nr. 26749/299/2016.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, respectiv: aparenta dreptului, existenta unor cazuri grabnice, caracterul provizoriu al masurii si neprejudecarea fondului.
Au mentionat ca, la data de 16.06.2016 au introdus actiunea in instanta prin care au solicitat sa se constate stingerea tuturor datoriilor izvorate din contractul de credit nr. 000467, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 77/2016.
In temeiul acestei actiuni s-au adresat paratului, solicitand acestuia sa dispuna, prin incheiere, suspendarea executarii, insa acesta a respins, in mod neintemeiat, cererile reclamantilor, refuzand in mod abuziv sa dispuna suspendarea executarii silite in dosarul nr. 2403/2015.
In drept, au fost indicate dispozitiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 77/2016, art. 701 si urm., art. 997 si urm. C.proc.civ.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Desi legal citat, paratul nu a formulat intampinare si nici nu a fost reprezentat in fata instantei.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri.
            Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
    Potrivit art. 997 C.proc.civ., instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt (alin. 5).
 Institutia ordonantei presedintiale, reglementata in art. 997-1002 din noul Cod de procedura civila, reprezinta un mijloc procedural rapid si lipsit de formalism pentru luarea unor masuri provizorii in anumite cazuri ce reclama urgenta.
Ca atare, actiunea avand ca obiect luarea unor masuri pe calea ordonantei presedintiale trebuie sa indeplineasca pe langa cerintele generale pentru exercitarea oricarei actiuni - interesul, calitatea procesuala, capacitatea procesuala si formularea unei pretentii -  si anumite conditii particulare, precum: aparenta dreptului, caracterul provizoriu al masurilor, existenta unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.
Cu privire la fondul ordonantei presedintiale, instanta retine ca aparenta de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acestuia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
In prezenta cauza se solicita pe calea ordonantei presedintiale obligarea  paratului ca pana la solutionarea dosarului nr. 26749/299/2016, sa suspende executarea contractului de credit nr. VER.01.000467.
Astfel, cu privire la raporturile juridice dintre parti, se poate constata ca acestea vizeaza exclusiv raporturi de executare silita in temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit incheiat intre reclamanti si V.C., iar dosarul nr. 26749/299/2016 vizeaza partile contractului de credit sub aspectul procedurii de dare in plata reglementata de Legea nr. 77/2016.
Astfel, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti este inregistrat dosarul nr. 26749/299/2016 prin care reclamantii au solicitat instantei sa constate stingerea tuturor datoriilor izvorate din contractul de credit mentionat, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 77/2016, petit formulat cu titlu subsidiar si in prezenta cerere de ordonanta presedintiala.
Analizand situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, instanta apreciaza ca reclamantii nu se pot prevala de aparenta dreptului, urmand a respinge ca nefondate sustinerile acestuia in sensul ca, printr-un examen sumar al cauzei, fara a se proceda la analiza fondului raportului juridic dedus judecatii, instanta ar putea dispune obligarea executorului judecatoresc la emiterea unui act de executare.
In primul rand, deoarece cu privire la acest obiect – plangere impotriva refuzului executorului judecatoresc de a intocmi un act de executare – legea reglementeaza o alta procedura (art. 712 alin. 1 teza finala si art. 720 alin. 7 C.proc.civ.), tocmai in considerarea faptului ca solutia pronuntata (obligarea la emiterea actului de executare) nu are caracter provizoriu, corespunzator unei aparente de drept, ci se pronunta ca urmare a analizei fondului cauzei.
Pe de alta parte, reclamantii din prezenta cauza nu se bucura de aparenta de drept cata vreme nu au formulat contestatie la executare si nici nu au depus la dosarul cauzei notificarea formulata conform art. 5 din Legea nr. 77/2016. Notificarea atasata la dosar (f. 7) nu indica acest temei de drept (ci doar art. 3), nu este insotita de dovada comunicarii catre creditoare si nici nu justifica aparenta de drept in favoarea reclamantilor.
Cu privire la petitul subsidiar, instanta retine ca acesta este identic cu obiectul principal al cererii inregistrate sub nr. 26749/299/2016, care urmeaza a fi solutionat pe fond de catre instanta investita, fiind evident ca nu exista o aparenta de drept in favoarea reclamantilor, acestia fiind cei care au investit instanta cu dosarul nr. 26749/299/2016.
In consecinta, instanta retine ca, referitor la procedura speciala a ordonantei presedintiale, reclamantii nu se bucura de aparenta dreptului in sensul instituit de art. 997 C proc civ.
Astfel, pentru ca reclamantii sa se prevaleze de aparenta dreptului, este necesar ca in prealabil o instanta de judecata sa analizeze si sa constate in baza temeiurilor de drept mai sus aratate, ca sunt intrunite conditiile procedurii de dare in plata reglementate de Legea nr. 77/2016. Or, o asemenea cercetare a raporturilor juridice dintre parti reprezinta chiar fondul litigiului, ce face obiectul dosarului nr. 26749/299/2016 de pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
In ceea ce priveste caracterul provizoriu al masurilor ce se pot dispune in procedura ordonantei presedintiale, acesta se refera pe de o parte la continutul reversibil al masurilor, in conditiile in care pe calea ordonantei presedintiale nu se pot lua masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt. Pe de alta parte, caracterul provizoriu se refera la durata limitata temporar a acestor masuri.
Avand in vedere si considerentele mai sus aratate cu privire la neindeplinirea conditiei aparentei dreptului in favoarea reclamantilor, instanta constata ca nici conditia caracterului provizoriu al masurii nu este indeplinita, intrucat o asemenea interventie in modalitatea de derulare a procedurii de executare silita ar denatura intreaga reglementare a intinderii obligatiilor partilor.
Vremelnicia masurilor solicitate nu poate fi raportata doar la litigiul de fond, ci trebuie justificata si prin raportare la natura si efectele masurilor solicitate. Iar solicitarea reclamantilor, privind suspendarea executarii silite pana la solutionarea litigiului de fond avand ca obiect constatarea stingerii tuturor datoriilor rezultate din contractul de credit incheiat cu creditoarea nu reprezinta o masura cu caracter temporar, ci una cu caracter definitiv raportat la dreptul pretins. Emiterea unui act de executare (obligatie de a face) are caracter definitiv, iar imprejurarea ca ulterior s-ar putea reveni asupra masurii dispuse (actul de executare ramanand in vigoare, fara a fi posibila intoarcerea executarii obligatiei de a face) nu este de natura sa contureze caracterul vremelnic al masurii, ci dimpotriva.
Caracterul urgent al masurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luarii acesteia, si anume: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
O obligatie de a face nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala decat in cazurile in care se tinde la incetarea unor acte abuzive, deoarece numai in felul acesta se pastreaza caracterul vremelnic al masurilor luate.
Legat de caracterul abuziv al conduitei paratului sub aspectul neindeplinirii unei obligatii de a face, instanta retine ca o atare sustinere nu a fost dovedita, iar modalitatea de sanctionare a unui astfel de comportament in exercitarea atributiilor executorului judecatoresc poate fi stabilita pe calea procedurii speciale a plangerii impotriva refuzului executorului judecatoresc, solutia dispusa avand caracter permanent, nu vremelnic.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca reclamantii nu au probat caracterul abuziv, in sensul art. 997 C proc civ, al derularii executarii silite in conditiile legii.
Nici sustinerea legata de producerea unei pagube care nu ar putea fi reparata nu poate fi primita, cata vreme procedura de executare silita se desfasoara prin poprire, deci prin indisponibilizarea unor sume de bani care, in mod evident, pot fi recuperate, legea reglementand in mod expres institutia intoarcerii executarii silite.
De altfel, reclamantii se marginesc sa invoce incalcarea grava a drepturilor, fara sa aduca nicio argumentare privind necesitatea unor masuri imediate. Desigur ca orice incalcare a unui drept reclama o interventie cat mai rapida pentru restabilirea ordinii juridice, dar art. 997 C.proc.civ. prevede, pentru materia ordonantei presedintiale, o urgenta deosebita, speciala, care trebuie sa depaseasca simpla idee de incalcare a unui drept. In baza acestor considerente, apreciind ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii prevazute de art. 997 C.pr.civ., instanta a respins cererea de ordonanta presedintiala ca inadmisibila.