obligarea paratilor la repararea prejudiciului de imagine produs de afirmatii calomnioase, defaimatoare privind reputatia reclamantilor in sensul de a publica pe cheltuiala lor hotararea ce se va pronunta in cauza precum si scuzele oficiale.

La data de 15.01.2015 brokerul - a inaintat catre Finantatorul -Leasing ( parat in cauza) o cerere de finantare prin Leasing Financiar pentru persoane juridice clienti noi f. 78 pentru solicitantul - avand ca asociat unic si Administrator pe - (unul dintre cei 3 reclamanti).
La data de 19.01.2015 cererea a fost refuzata de catre - Leasing, angajatul acesteia - (parata in cauza) transmitand catre -, reprezentantul brokerului SC - SRL-semnatar al cererii de finantare, un e-mail intitulat Dosar refuzat-iata de ce f. 18 care cuprinde o analiza de bonitate precum si referiri la persoana asociatului unic -, a fratelui - si a tatalui -.
In speta, raportat la motivele invocate de catre reclamanta in sustinerea cererii de chemare in judecata, sunt incidente urmatoarele dispozitii legale:
Conform art. 1349 C.civ. alin. 1 „orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin.2 „cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.”
Potrivit art. 1357 C.civ. “Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.”
Astfel conditiile raspunderii civile delictuale sunt: existenta unui prejudiciu, savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite.
Conform art. 1357 C.civ. “Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.”.
Interpretand dispozitiile legale mentionate rezulta ca reclamantii sunt cei care trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege atragere raspunderii civile delictuale a paratilor.
In ceea ce priveste fapta ilicita instanta retine ca aceasta reprezinta orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Analizand situatia in cauza de fata, instanta retine ca reclamantii imputa paratilor faptul ca in e mail-ul din data de 19.01.2015 transmis de catre parata - in calitate de angajat al paratei SC - Leasing  catre brokerul - SRL se face referire la fapte si imprejurari defaimatoare si care le produc un prejudiciu moral.
Sub acest aspect, instanta apreciaza ca faptele imputate paratilor nu au semnificatia faptei ilicite in sensul articolelor mai sus mentionate. In acest sens, instanta retine in primul rand ca presupusele fapte ilicite, respectiv referirea la fapte si imprejurarile defaimatoare la adresa asociatului unic al - SRL sunt preluari exacte ale unor articole de presa din mediul online fiind inserate intr-o analiza privind oportunitate aprobarii cererii de finantare.
Chiar si apreciind ca inserarea intr o analiza de bonitate a unor articole de presa cuprinzand relatari la adresa asociatului unic si a familiei acestuia ar putea avea semnificatia unei fapte ilicite, instanta constata ca pentru a putea fi atrasa raspunderea civila delictuala a autorului/autorilor faptei ilicite este necesar ca prin fapta ilicita sa se cauzeze un prejudiciu.
Prejudiciul este consecinta negativa suferita de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana. Prejudiciul poate fi material sau moral, in aceasta ultima categorie intrand si prejudiciul cauzat prin atingeri aduse onoarei, demnitatii si imaginii in colectivitate, prejudicii invocate de reclamanti in sustinerea cererii.
Conform art. 72 C.civ: „ Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75„
Conform art. 73 C.Civ: „ Orice persoana are dreptul la propria imagine.„
Sub un prim aspect, instanta constata ca ceea ce se invoca de catre reclamanti este lezarea acestor atribute ale personalitatii umane din perspectiva modului in care colectivitatea, ca notiune generala in care sunt incluse toate persoanele cu care reclamantii intra in contact si nu modul in care s-a schimbat propria perceptie a reclamantilor asupra lor ca urmare a acestei fapte.
Prin urmare, este necesar sa se determine care a fost ecoul generat in colectivitate, in sens generic, prin inserarea intr-o analiza de bonitate a 2 articole de presa preluate din mediul online, si modalitatea in care acest demers a afectat dreptul la demnitate, onoare si imagine a reclamantilor.
Din sustinerile reclamantilor dar si ale paratilor coroborate cu contractele de intermediere depuse de parata - Leasing la dosar, rezulta ca niciunul dintre parati nu a facut public email ul din 19.01.2015 prin urmare, nu li se putea leza reclamantilor, dreptul la demnitate, onoare si imagine in colectivitate. Instanta constata ca e mail cu pricina a fost transmis de catre parati catre Brokerul ce a formulat cererea de finantare, persoana tinuta de obligatia de confidentialitate atat fata de parati cat si fata de reclamanti in baza relatiilor contractuale dintre broker si finantator (parat) cat si dintre Broker si utilizator-client.
Ca si principiu, afirmatii defaimatoare la adresa unei persoane pot cauza prejudicii persoanei in cauza, atat materiale cat morale, insa este necesar sa se probeze in ce constau in concret aceste prejudicii pentru a se putea aprecia asupra intinderii lor si a despagubirilor necesare pentru repararea integrala a acestora. Astfel instanta de judecata este chemata sa constate existenta unui prejudiciu concretizat prin suferintele fizice sau psihice la care a fost supusa o persoana, pentru ca mai apoi, prin raportare la mai multe criterii, ca importanta valorii lezate, intensitatea neplacerilor provocate, repercusiunile prejudiciului asupra situatiei sociale, sa stabileasca cuantumul sumei de bani care este apta sa aline consecintele negative a faptului ilicit.
Or, reclamantii s-au limitat sa motiveze indeplinirea conditiei existentei faptei ilicite fara a indica in nici un fel in ce modalitate si in ce masura, in concret, le-a fost lezat dreptul la demnitate, onoare si imagine.
In aceste conditii, avand in vedere ca reclamantii nu a probat in nici un fel prejudiciul produs prin fapta ilicita iar, in opinia instantei, acest prejudiciu nu rezulta automat, ex re, din savarsirea faptei, precum si faptul ca, din circumstantele factuale ale cauzei astfel cum au fost prezentate anterior, nu rezulta ca le-a fost lezat reclamantilor dreptul la demnitate, onoare si imagine, instanta, retinand ca lipseste un element esential pentru atragerea raspunderii civile delictuale a paratilor, va respinge ca neintemeiata cererea reclamantilor de obligare a paratilor la repararea prejudiciului de imagine.