Actiune in evacuare. Cererea de pronuntare a unei hotarari prin care sa se constate faptul ca toate constructiile de pe terenul de mai sus mentionat au fost edificate de catre parati si de autorii acestora in mod ilegal, fara a detine autorizatie de cons

III. IN DREPT
A. Reglementari incidente
In ce priveste procedura aplicabila prezentei cereri, instanta retine aplicabilitatea Codului de procedura civila 2010 – Legea nr. 134/2010, publicata in M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicata in temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, publicata in M.Of. din 30.05.2012 – intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de fata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti la data de 03.05.2012 prin urmare procedura se va desfasura conform Codului de procedura civila anterior, intrat in vigoare la 1865.

B. Solutia instantei

B.1. Solutia instantei cu privire la exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind actiunea in evacuare de pe imobilul-teren
Reclamantul, fata de capatul I de cerere, prin concluziile scrise, a aratat ca „ori de cate ori sunt incalcate numai unele din atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a alege si de a recurge la mijloacele juridice indirecte de aparare a dreptului de proprietate, care tind spre aceeasi finalitate, asa numitele actiuni personale care se intemeiaza pe drepturi de creata nascute insa in stransa legatura cu dreptul de proprietate. Fie ca izvorasc din contract (…) acest drepturi de creanta apar in patrimoniul proprietarului ca urmare a incalcarii dreptului de proprietate; ca urmare proprietarul poate sa recurga la actiunile personale prin care solicita realizarea dreptului de creanta, si, pe cale indirecta insasi restabilirea dreptului de proprietate”.
Instanta nu neaga ratiunea reclamantului, insa constata ca in cauza de fata reclamantul, titular al unui drept de proprietate asupra imobilului-teren se afla in stare de contradictorialitate cu paratii care beneficiaza de un drept de proprietate asupra imobilului-constructie care se afla pe respectivul teren, beneficiind si de un prezumtiv drept de folosinta asupra terenului, drept ce i-a fost opus reclamantului.
In virtutea Codului civil 1864, evacuarea era prezenta dar sub forma jurisprudentiala sau doctrinara, fiind nascuta pe cale pretoriana, iar aceasta procedura, chiar daca este izvorata din starea de proprietate, nu poate avea drept efect obligarea unor persoane sa paraseasca imobilul-teren, ridicandu-si constructiile, ci doar poate consta in obligarea parasirii a unor persoane dintr-un imobil-constructie pe care il ocupa fara titlu si din care urmeaza sa fie obligati sa-l vacanteze.
In situatia de fata, reclamantul urmareste obligarea paratilor la ridicarea unor constructii si lasarea posesiei terenului in favoarea reclamantului, situatie care poate fi obtinuta doar pe calea unei actiuni in revendicare, asa cum a fost conturata de practica judiciara si doctrina, Codul civil 1865 necunoscand nici aceasta institutie decat in mod indirect.
Pe cale de consecinta instanta, confirmand cele enuntate de parati atat in fata instantei, cat si prin concluziile scrise, urmeaza a admite exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind evacuarea paratilor si-l va respinge ca fiind inadmisibil.

B.2. Solutia instantei cu privire la exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si a fondului cauzei
Instanta, analizand inscrisurile depuse de parti la dosarul cauzei, precum si situatia de fapt expusa cronologic mai sus, dar si concluziile depuse de catre parti, conchide ca al doilea si al treilea capat de cerere a reclamantului se intemeiaza in drept in prevederile art. 494 C.civ.1864 privitoare la accesiunea imobiliara artificiala.
In concordanta cu cele sustinute de catre reclamant, instanta constata ca in cauza de fata, dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui teren vine in contradictoriu cu dreptul de proprietate a paratilor asupra constructiilor edificate pe respectivul teren, reclamantul pretinzand ca respectivul teren sub cladirile paratilor ii apartine, paratii negand acest aspect.
Astfel, in conformitate cu art. 29 C.p.c.1865, instanta va da calificarea legala a cererilor partilor, chiar daca acestea, la momentul inaintarii lor, nu si-au intemeiat cererile in drept.
Odata precizata incadrarea juridica a cererilor partii, instanta apreciaza ca trebuie sa procedeze la o analiza a situatiei faptice.
In speta paratii sunt titulari netaraganati ai unor constructii care au fost edictate pe terenul situat la adresa Str., sector 1, Bucuresti.
Reclamantul este proprietarul imobilului-teren situat la adresa Str. sector 1,  imobil pe care l-a dobandit de la autorii sai care au fost reimproprietariti printr-o dispozitie a Primarului General al Municipiului Bucuresti asa cum s-a prezentat in situatia faptica.
Astfel, pentru identificarea conflictului dintre cele doua parti referitor la imobilele prezentate trebuie mai intai identificata legatura dintre cele imobile, aflate la numere diferite.
In cauza a fost dispus o expertiza tehnica topografica (f. 251 si urm.)
Astfel instanta constata ca terenul situat la nr. -, str. B se suprapune cu alte 3 terenuri care au figurat in planurile de amplasament anterioare sistematizarii zonei (f. 50), fiind conturate nr. 83, nr. 85, nr. 87, Str. B.
Mai mult decat atat, limitele acestor terenuri sunt precis stabilite, o mare parte din acestea fiind cedate pentru constructia sau transplantarea strazii B, asa cum se poate observa din planul de amplasament.
Terenurile reduse astfel, nr. 83, 85, 87 au facut obiectul nationalizarii si resistematizarii, o parte din acestea fiind comasate in terenul situat la nr. -, Str. B.
*
Pe cale de consecinta, imobilul-cladire ce se afla in proprietatea paratilor se afla situat peste imobilul-teren apartinand reclamantului, suprapunerea fiind imperfecta, o parte din constructie fiind situata pe imobilul-teren cu nr. 85.
Odata constatata aceasta suprapunere trebuie constatat modul in care paratii si autorii acestora au construit respectivele constructii pe imobilul-teren aflat la nr. -.
*
Asadar, instanta constata ca prin respectiva autorizatie de constructie s-a permis construirea unei structuri usor demontabile, provizorii – constructie metalica demontabila – ce urma a deservi populatia prin comercializarea de articole alimentare si nealimentare preambalate.
Ulterior acestui moment SC - SRL in conventie cu SC T SRL au fost de acord ca, exercitand drepturile nascute din autorizatie de constructie si certificatul de urbanism emise in 1992-1993, au fost de acord ca ultima sa procedeze la edictarea unei constructii cu scop comercial.
-
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, aceasta obligatie nu a fost niciodata executata, nefiind obtinuta reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea sa.
In ciuda acestui fapt SC T SRL a continuat gestionarea in fapt a terenului, La data de 05.07.1994 emitandu-se certificatul de urbanism nr. -(f. 89) prin care s-a incuviintat constructia „cu caracter provizoriu pentru reclama si panou publicitar (…)”.
-
In urma respectivelor contracte de vanzare cumparare au fost transmise dreptul de proprietate asupra constructiei, in mod separat, paratul - dobandind imobilul „-” (f. 261), iar paratul SC - SRL dobandit imobilul „-” (f. 261).
In aceste doua contracte de vanzare-cumparare se precizeaza expres ca SC T SRL transmite dreptul de proprietate asupra respectivei constructii si dreptul de folosinta asupra terenului pe care se afla aceasta constructii.
-
Pe cale de consecinta paratul - avea cunostinta de existenta unei suprapuneri dintre imobilul sau constructie si suprafata de teren sub nr. - detinuta de doamna -, obtinand de la aceasta o declaratie prin care sa-i permita sa continue sa profite de pe folosinta respectivului teren.
De asemenea, in cuprinsul respectivele declaratii autentice a doamnei - se precizeaza ca respectiva ii va putea folosi oriunde domnului -, reprezentantul legal al SC T SRL.
Astfel instanta va conchide ca reprezentantul legal al SC T SRL, domnul - cunostea situatia precara a dreptului de folosinta asupra respectivului imobil, obtinand acordul doamnei - care fusese reimproprietarita cu imobilul situat la adresa Str. B nr. 85.
-
Astfel SC T SRL si pe cale de consecinta si succesorul sau - au cunoscut situatia juridica a terenului, primul angajandu-se sa urmareasca obtinerea unei concesiuni asupra respectivului teren, fiind rezonabil de conchis ca SC T SRL prin reprezentantul sau - avea cunostinta de faptul ca terenul se afla la momentul respectiv in proprietate, cel putin partiala (excluzand imobilul de la adresa B nr. 85 apartinand -) a statului si urmarind a obtine concesiunea de la stat cu privire la restul de teren.
Pe cale de consecinta, in lumina celor expuse mai sus si in virtutea inscrisurilor prezente la dosar, instanta conchide ca paratii nu pot opune un drept de folosinta proprietarului actual.
Astfel autorul lor, SC - SRL nu detinea la momentul obtinerii autorizatiei de constructie si certificatului de urbanism un drept de folosinta, ci statul, prin Primaria Sectorului 1 Bucuresti, a recunoscut un drept limitat de folosinta acestuia in sensul permisiunii edictarii unei constructii usor demontabile, provizorii.
Mai mult, SC T SRL, urmarind obligarea domnului -a, reprezentantului legal al SC - SRL, la transmiterea dreptului de proprietate ulterior reconstituirii dreptului a recunoscut faptul ca era constient de starea sa de precaritate asupra terenului.
Ulterior, la momentul instrainarii constructiei care la nivelul anului 1998-2001 prezenta doar etaj, depasind nivelul autorizatiei de constructie din anul 1992 care permitea doar o structura redusa ca dimensiune si usor demontabila, SC T SRL cunostea precaritatea dreptului sau asupra terenului de sub constructiei, aceasta limitare fiind cunoscuta si de parati, prin contract transmitandu-se doar proprietatea asupra constructiei si o folosinta asupra terenului, in contractul cu paratul - fiind intarit acest aspect prin obligarea reprezentantului legal al SC T SRL la obtinerea unei concesiuni din partea statului asupra terenului.
Nu este contestat ca pana la momentul emiterii dispozitiei de restituire a terenului cu nr. 83 in 2009 catre autorii reclamantului de catre Primarul Municipiului Bucuresti, terenul respectiv apartinea statului, fiind gestionat in mod curent de Primaria Sectorului 1 Bucuresti, aceasta emitand autorizatii de constructii provizorii atat in 1994 (f. 89), cat si ulterior in 2006, insa aceste structuri doar erau usor demontabile, cu caracter de provizorat.
Insa structura care a fost identificata de catre expertul in constructii, pin expertiza depusa la dosarul cauzei (f. 18 si urm vol. II) nu este o structura provizorie, ci este o structura avand fundatie, structura de rezistenta – metalica si planseu din profile metalice inglobate in beton (f. 24).
-
SC T SRL, preluand dreptul la edificare de la SC MAGURA SRL a procedat la construirea unui edificiu superior celui care ii era permis prin autorizatiile de constructie prezente la dosarul cauzei.
SC T in 1998 si 2001 a instrainat imobilul catre alte doua persoane, care au cunoscut ca dobandesc doar o constructie, a carei structura este diferita de cea care fusese permisa prin Autorizatia de Constructie din 1993 (f. 74), respectivul Certificatul de urbanism din 1992 (f. 75) si ca dreptul de folosinta asupra terenului pe care se afla constructia este unul precar.
Aceasta situatie de fapt se transpune in situatia juridica prin statutul de constructor de rea-credinta a constructorului initial, acest statut transmitandu-se intregului sir de dobanditori ai constructiilor situate la nr. -, Str. B care vor trebui sa suporte consecintele statului respectiv, acestia cunoscand ca au construit un edificiu pe terenul altei persoane, neputand invoca buna-credinta din moment ce nu detineau niciun de autorizatie pentru constructia care se afla in prezent edificata, iar ulterior nu au efectuat niciun fel de demersuri pentru intrarea in legalitate.
Retinand aceasta situatie si suprapunerea terenului de la nr. 83, Str. B aflat in proprietatea reclamantului cu imobilul-constructie de la nr. -, Str. B, instanta constata si incidenta art. 494 alin. 2 C.civ.1864 care arata ca „Daca proprietarul pamantului cere ridicare plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut”.
Instanta constata ca sunt aplicabile art. 482 si 492 din Codul civil 1864. Textul care consacra idea de accesiune in cel mai larg sens al ei, incluzand atat accesiunea prin producere, cat si accesiunea prin unire sau incorporare (art. 482 C.civ. 1864) reprezinta temei al unei prezumtii de proprietate decurgand din relatia de la accesoriu la principal care este stabilita intre doua lucruri.
Acest text legal are o dubla dimensiune: pe de o parte, el reglementeaza faptul material al accesiunii si efectul dobanditor de proprietate al acestuia, pe de alta parte, el instituie o prezumtie de proprietate asupra lucrului accesoriu in favoarea proprietarului lucrului principal. Sub acest ultim aspect, se pleaca de la legatura de la accesoriu la principal dintre cele doua lucruri, care este un rezultat al unirii sau incorporarii, si se trage concluzia ca proprietarul lucrului principal este si proprietarul lucrului accesoriu.
Este prezent deci in acest text legal mecanismul probatoriu specific prezumtiei. In acest context, merita amintit textul art. 1199 C.civ., conform caruia prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
  Asadar, in cuprinsul acestui text trebuie sa se faca diferenta intre faptul material care a
generat legatura de la accesoriu la principal si legatura insasi, care este rezultatul faptului
material.
Accesiunea ca mod de dobandire a proprietatii este efectul faptului material, accesiunea ca prezumtie de proprietate este dedusa din legatura materiala de la accesoriu la principal, a carei constatare poate fi facuta pe toata durata ei, iar nu doar in momentul initial in care a fost creata.
Pe cale de consecinta, acest text legal isi pastreaza intreaga semnificatie juridica sub aspectul prezumtiile de proprietate, in sensul ca ea opereaza cu privire la toata intinderea obiectului proprietatii (daca este vorba despre un teren, trebuie sa se tina seama nu numai de sol, ci si de subsol, de spatiul situat deasupra solului, de elementele exterioare care se adauga lucrului prin unire sau incorporare). Daca se are in vedere insa accesiunea ca mod de dobandire a proprietatii, ea este doar efectul faptului material al unirii sau incorporarii.
Astfel, o data constat ca prin decizia de reconstituire a dreptului de proprietate a terenului situat la adresa Str. B, nr. 83, sector 1, s-a transmis proprietarului si dreptul a face uz de aceste prevederi generale din materia accesiunii imobiliare artificiale, acest drept transmitandu-se si succesorului persoanelor al caror drept a fost reconstituit, in cauza de fata, reclamantul.
Astfel, constatand calitatea de constructori de rea-credinta a paratilor a imobilelor construite la nr. -, Str. B, constatand suprapunerea partiala a imobilului de la nr. - cu cel de la nr. 83, constatand ca reclamantul este proprietarul imobilului de la nr. 83 prin Contractul de vanzare-cumparare depus la dosarul cauzei, instanta va face aplicatia art. 494 alin.2  C.civ. 1864 si va obliga paratii sa-si ridice constructiile edificate la adresa Str. B, nr. -, sector 1, Bucuresti amplasate pe terenul situat la adresa Bucuresti, Sector 1, str. B, nr. 83 identificat prin nr. cadastral - in termen de 6 luni de la ramanerea definitiva si irevocabila a prezentei hotarari.
In lipsa executarii respectivei obligatii in termenul aratat, autorizeaza reclamantul sa ridice constructiile mai sus identificate pe cheltuiala paratilor.