contestatie la executare - intoarcere executare. Cheltuieli de executare.

Conform art. 712 C.proc.civ., impotriva executarii silite insesi, precum si impotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Contestatoarea a inteles sa conteste creanta, motivat de faptul ca aceasta nu a fost calculata corect.
Examinand acest aspect, se retine ca, potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza de expertul desemnat de instanta, Presura Alexandra, drepturile salariale cuvenite intimatei potrivit sentintei civile nr. - a Tribunalului Bucuresti sunt in cuantum brut total de 6.091,12 lei,respectiv net de 4.272,30 lei.
In ceea ce priveste modul de calcul al sumelor cuvenite intimatei conform titlului pus in executare, instanta observa - din compararea modului de calcul al debitului potrivit raportului de expertiza intocmit in dosarul executional - cu cel intocmit  de catre expertul Presura Alexandra desemnat in prezenta cauza -  ca diferenta provine din modul diferit de determinare a cuantumului dobanzii legale; astfel, in conditiile in care Tribunalul Bucuresti a stabilit dobanda legala pentru neacordarea de catre angajator a drepturilor salariale la scadenta acestora, aplicabile sunt, pentru perioada anterioara datei de 01.09.2011 (la care a intrat in vigoare  OG 13/2011), prevederile art. 3 din OG 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, iar pentru perioada septembrie 2011-aprilie 2015, disp art.3 alin 2 din OG 13/2011. Ca atare, expertul Presura Alexandra a calculat in mod corect cuantumul dobanzii legale raportandu-se la prevederile ambelor acte normative anterior mentionate, instanta apreciind intemeiata apararea contestatoarei debitoare sub aspectul modului de calcul al dobanzii legale (raportat numai la prevederile OG 13/2011, aplicate retroactiv, de expertul desemnat in dosarul executional,  pentru perioada anterioara datei de 01.09.2011).
Cu privire la calculul dobanzii legale aferente debitului principal, instanta retine ca s-a avut in vedere, pentru intreaga perioada de calcul, dobanda legala penalizatoare, conform art. 3 alin. 2 din OG 13/2011, calculata ca dobanda penalizatoare + 4%.
Astfel, instanta retine ca potrivit OG 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, diminuat cu 20%.
OG 9/2000 a fost abrogata la data de  01.09.2011, prin OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.
Conform acestui nou act normativ, rata dobanzii penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale. 
Referitor la natura juridica a dobanzilor legale, instanta retine ca acestea reprezinta obligatii de plata accesorii.
Asa cum a statuat Curtea Constitutionala in mod constant in jurisprudenta sa, un act normativ nu este retroactiv atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca, in aceste cazuri, legea noua nu face altceva decat sa reglementeze pentru perioada ulterioara intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.
In acest sens, a se vedea Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, si Decizia nr. 181 din 1 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 21 mai 2014.
Instanta constata ca OG 13/2011 nu cuprinde o norma tranzitorie care sa reglementeze situatia raporturilor juridice nascute sub imperiul vechii reglementari si care continua sa produca efecte juridice si sub imperiul noii reglementari, respectiv situatia obligatiilor scadente anterior intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 13/2011, nestinse la data intrarii in vigoare a acestui act normativ.
Intr-o atare situatie, instanta apreciaza ca noul regim al obligatiilor de plata accesorii (dobanzi legale) urmeaza a se aplica si creantelor care au scadenta anterior intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 13/2011, insa numai de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, respectiv de la data de 01.09.2011.
In caz contrar s-ar accepta ca dispozitiile legii noi sa fie aplicate unor situatii juridice nascute anterior intrarii ei in vigoare, ceea ce ar duce la incalcarea principiului neretroactivitatii legii reglementat de art. 15 din Constitutie, or, legea se aplica situatiilor nascute numai dupa adoptarea ei, exercitandu-si actiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrarii sale in vigoare, nu si situatiilor anterioare, trecute (facta praeteria).
Fata de aceste argumente se retine ca actele de executare intocmite in cauza sunt nelegale sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 3 alin. 2 OG nr. 13/2011 anterior datei de 01.09.2011, data intrarii in vigoare a OG 13/2011.
Totodata, instanta retine ca in speta nu este aplicabila Decizia nr. 2/17.02.2014 a ICCJ, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii; astfel, ICCJ a statuat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011. Or, in speta, drepturile salariale nu au fost achitate esalonat, iar creditorul intimat nu poate fi incadrat in categoria personalului bugetar (Compania Nationala de Cai Ferate "C.F.R." - S.A. fiind infiintata ca societate comerciala pe actiuni, conform HG 581/1998).
Instanta va inlatura apararea intimatului in sensul ca expertul desemnat in cauza a calculat drepturile salariale in raport de grila de salarizare de 570 lei, respectiv de 600 lei, si nu de 700 lei, cum a dispus instanta, retinand ca expertul Presura Alexandra a precizat  ca a calculat diferentele de drepturi salariale in raport de salariul de baza minim brut de 700 de lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 prelungit si drepturile salariale efectiv platite pe perioada 01.10.2009-31.12.2010 in functie de perioada efectiv lucrata de intimata. Astfel, potrivit raportului intocmit in cauza, intimata ar fi trebuit sa primeasca o diferenta de drepturi salariale pentru perioada 01.10.2009-31.12.2010 in cuantum de 4.165,69 lei (fara actualizare si dobanda legala), iar raportul de expertiza depus in dosarul executional 655/2015  a stabilit cuantumul acelorasi drepturi ca fiind de 4.165,69 lei.
Potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, intimata avea dreptul sa primeasca o diferenta de drepturi salariale nete actualizate cu rata inflatiei si dobanda legala pentru perioada 01.10.2009-31.12.2010 in valoare de 4.272,30 lei.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va admite in parte contestatia la executare si va dispune anularea in parte a actelor de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. -, dat fiind ca valoarea creantei stabilita potrivit titlului executoriu este in cuantum de 4.272,30 lei.
Cu privire la nelegalitatea incheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, retine prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedura civila, conform carora debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu.
Sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de executor prin incheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanta de judecata, care trebuie sa verifice daca cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca nu sunt disproportionate fata de cuantumul creantei si volumul de munca efectuata de cei implicati in executare. Chiar daca debitorul este in culpa pentru faptul ca nu a executat de buna-voie creanta cuprinsa intr-un titlu executoriu, aceasta nu inseamna ca, in mod discretionar, creditorul sau poate efectua cheltuieli de executare exagerate, stiind ca le va recupera in temeiul art. 669 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste onorariul de executor, sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 si cele ale Ordinului ministrului justitiei nr. 2550/2006, in cazul obligatiilor avand ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi plafonul de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
In aceste conditii, in raport de cuantumul creantei cuvenite intimatului creditor (de 4.272,30 lei), se retine ca onorariul de executor nu putea depasi 427,23 lei, conform art. 39 din Legea 188/2000.
La aceasta suma se adauga valoarea TVA care se calculeaza separat, rezultand suma finala de 529,76 lei. In consecinta instanta apreciaza ca se impune reducerea onorariului executorului judecatoresc, acesta fiind stabilit cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 188/2000.
Totodata, instanta retine ca in incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare este mentionata suma de 372 lei cu titlul generic de cheltuieli de executare, fara a fi detaliate si fara ca, la dosarul de executare sa fie atasat un inscris care sa faca dovada efectuarii lor de catre creditor sau de catre executorul judecatoresc, motiv pentru care instanta le apreciaza ca fiind nejustificate, cu consecinta excluderii lor din categoria cheltuielilor de executare care pot fi stabilite in sarcina debitorului.
Astfel, suma totala la care debitorul poate fi obligat cu titlu de cheltuieli de executare este de 1.029,76 lei, compusa din: onorariu executor si onorariu expert contabil.
In ceea ce priveste solicitarea de anulare a raportului de expertiza extrajudiciara intocmit in dosarul de executare, instanta retine ca aceasta cerere nu poate fi admisa, acest raport nefiind un act de executare intocmit sau emis de executorul judecatoresc.
In consecinta, instanta va admite in parte contestatia la executare si va dispune anularea executarii silite si a tuturor actelor de executare efectuate in dosarul nr. -pentru sumele ce depasesc valoarea de 4.272,30 lei (debit principal), respectiv 1.029,76 lei (cheltuieli de executare).
Cat priveste capatul de cerere referitor la intoarcerea executarii silite, se retine ca, potrivit art. 723 C.proc.civ., in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia,  iar potrivit art. 724 alin. 1 coroborat cu alin. 3  C.proc.civ. in cazul in care instanta judecatoreasca care a desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita nu a dispus  restabilirea situatiei anterioare, cel indreptatit o va putea cere pe cale separata, dispozitii valabile si pentru ipoteza desfiintarii partiale.
-
In temeiul art. 451 si art. 453 C.proc.civ., instanta va obliga intimata la plata catre contestatoare a sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert si taxa de timbru aferenta capatului de cerere avand ca obiect intoarcerea executarii silite.
Instanta retine ca, referitor la cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare, fata de dispozitiile art. 45 alin 2 teza a doua din OUG nr. 80/2013, contestatoarea are posibilitatea de  a solicita restituirea proportionala a taxei de timbru.