Legea darii in plata. Imprumutatul principal, societate comerciala, ?i-a asumat contractul de credit in exerci?iul activita?ii, pentru capital de lucru, prevederile Legii nr. 193/2000 nu ii vor fi aplicabile, fiind un profesionist care ?i-a asumat un cont
(Hotarare nr. 21225 din data de 25.11.2016 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 28.08.2016 sub nr. 35604/299/2016, reclamanta BANK SA a chemat in judecata pe para?i-intima?i BMI SRL, AI, AMD solicitand instan?ei sa constatate neindeplinirea condi?iilor de admisibilitate stabilite de Legea nr. 77/2016 si, prin urmare, sa anuleze Notificarea transmisa de parat subscrisei, in temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, in vederea stingerii, prin darea in plata a imobilului ipotecat, a obliga?iilor izvorate din Contractul de credit nr. 2012
De asemenea, s-a solicitat sesizarea Cur?ii Constitu?ionale a Romaniei cu excep?ia de neconstitu?ionalitate a Legii nr. 77/2016 ?i suspendarea cauzei de fa?a pana la solu?ionarea de catre Curtea Constitu?ionale a excep?iei.
In motivarea cererii, s-a aratat ca in data de 30.05.2012, intre reclamanta, in calitate de imprumutator, si BMI SRL, in calitate de imprumutat, repectiv AI, AMD ?i RE in calitate de garan?i a fost incheiat Contractul de credit nr. 2012, prin care Banca a acordat paratului un credit imobiliar in valoare de 250.000 lei in vederea defa?urarii activita?i curente a BMI SRL.
Creditul a fost garantat cu o ipoteza de rang 1 asupra imobilului situat in SECTOR 1 compus din 2 camere ?i dependin?e aflat in proprietatea asociatului, dl. AI prin contractul de ipoteca nr. 2016.
S-a apreciat ca Legea nr. 77/2016 este neconstitu?ionala in raport de mai multe prevederi din Constitu?ia Romaniei.
De asemenea, s-a apreciat asupra neindeplinirii condi?iilor de admisibilitate prevazute de Legea nr. 77/2016, intima?ii nefiind consumatori.
S-a apreciat ca notificarea este nula.
In drept au fost invocate dispozi?iilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozi?iile Legii nr. 77/2016, art. 11, art. 15, art. 16, art. 44, art. 45, art. 53, art. 57, art. 135, art. 148 din Constitu?ie precum ?i celelalte dispozi?ii legale la care s-a facut referire.
B. Aparari – intampinare
Paratul a depus la dosarul cauzei intampinare (f. 98 ?i urm) la data de 16.09.2016 prin care a solicitat respinga contesta?ia formulata de reclamanta-banca ?i sa constate admisibila notificarea inaintata.
Pe cale de excep?ie s-a invocat ?i excep?ia insuficien?ei timbrari.
De asemenea, s-a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Cur?ii Constitu?ionale ?i cererea de suspendare a judeca?ii.
S-a apreciat ca dispozi?iile Legii nr. 77/2016 sunt constitu?ionale.
S-a aratat ca prezenta constesta?ie este neintemeiata, notificarea din data de 22.08.2016 respectand dispozi?iile Legii nr. 77/2016, fiind casa de locuit a so?ilor AI ?i AMD.
S-a apreciat ca intima?ii au calitate de consumatori ?i ca suma contractata este inferioara plafonului de 250.000 Euro.
In drept, au fost invocate dispozi?iile art. 205 C.p.c.
C. Probe
In temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanta a incuviintat reclamantei administrarea probei cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinenta, concludenta si utila cauzei.
D. Excep?ie de neconstitu?ionalitate
La termenul din 11.11.2016 instan?a a constatat admisibila excep?ia neconstitu?ionalita?ii invocata de reclamanta, sesizand Curtea Constitu?ionala a Romaniei, conform celor aratate in incheierea din acea ?edin?a.
De asemenea, la acela?i termen instan?a a respins cererea de suspendare a cauzei de fa?a pana la solu?ionarea cauzei de catre Curtea Constitu?ionala ca fiind neintemeiata pentru motivarea aratata in incheiere.
La acela?i termen de judecata instan?a a respins excep?ia insuficien?ei timbrari ca fiind neintemeiata, cererea fiind legal timbrata cu 20 lei.
II. IN FAPT
In data de 30.05.2012, intre reclamanta, in calitate de imprumutator, si BMI SRL, in calitate de imprumutat, repectiv AI ?i RE in calitate de garan?i a fost incheiat Contractul de credit nr. 2012, prin care Banca a acordat paratului un credit imobiliar in valoare de 250.000 lei in vederea defa?urarii activita?i curente a BMI SRL (f. 29).
La data de 11.06.2013 a fost incheiat actul adi?ional nr. 1 (f. 47), urmand ca la data de 28.06.2013 sa fie incheiat actul adi?ional nr. 2 din data de 28.06.2013 (f. 67).
Creditul a fost garantat cu o ipoteza de rang 1 asupra imobilului situat in SECTOR 1 compus din 2 camere ?i dependin?e aflat in proprietatea asociatului, dl. AI prin contractul de ipoteca nr. 2016.
.
III. IN DREPT
A. Reglementari incidente
In ce priveste procedura aplicabila prezentei cereri, instanta retine aplicabilitatea Codului de procedura civila 2010 – Legea nr. 134/2010, publicata in M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicata in temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, publicata in M.Of. din 30.05.2012 – intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de fata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.08.2016 prin urmare procedura se va desfasura conform Codului de procedura civila intrat in vigoare la 15 februarie 2013.
B. Solutia instantei
B.1.1. Aspecte preliminare privind condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016
In primul rand, trebuie statuat asupra condi?iilor pe care un consumator trebuie sa le indeplineasca pentru a se putea prevala de dispozi?iile Legii nr. 77/2016 ?i pentru a putea da in plata un imobil contractat de la o institu?ie bancara.
Potrivit art. 4 alin. 1 pct. a, creditorul si consumatorul trebuie sa faca parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia special, adica creditorul sa fie o institu?ie bancara, iar persoana care da in plata un anumit imobil in contul unui credit asumat trebuie sa fie un consumator a?a cum l-a definit Legea nr. 193/2000, respective OG nr. 21/1992.
In conformitate cu art. 4 alin. 1 pct. B cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;
Astfel, nu orice credit asumat de un consumator ?i nascut in raport de o institu?ie bancara este supus prezentei legi, existand un prag superior limitata peste care un consumator nu poate stinge imprumutul prin modalitatea prescrisa de prezenta lege
Potrivit art. 4 alin. 1 pct. C creditul trebuie sa fi fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta.
Analizand acest punct din lege, instan?a constata ca nu orice credit poate fi stins pe calea darii in plata, ci doar acel credit care a fost asumat in scopul imbunata?irii sau achizi?ionarii unui imobil de natura locuin?a.
In ceea ce prive?te conceptul de locuin?a, instan?a apreciaza ca acesta se refera la natura locativa a imobilului ce urmeaza a fi supus darii in plata. Nu se poate admite teza conform careia locuin?a trebuie sa fie strict a consumatorului, cat timp in ultima teza din punctul analizat se atesta ca se poate da in plata ”cel pu?in un imobil avand destina?ia de locuin?a”.
Cum nu se poate admite ca o persoana poate avea mai multe locuin?a (poate avea mai multe re?edin?e, dar nu locuin?e principale) instan?a conchide, din interpretarea teleologica a articolului prezent, ca legiuitorul a avut in vedere ipoteza in care creditul a fost acordat pentru achizionarea/imbunata?irea unei locuin?e, iar pentru garantarea creditului s-a oferit drept garan?ie nu doar imobilul obiect al contractului, ci ?i un alt imobil al unui fidejusor care este locuin?a acestuia.
Astfel, instan?a considera ca ipoteza in care o persoana de?ine trei imobile ?i care toate au fost grevate cu ipoteza pentru garantarea unui credit nu va intruni condi?iile cerute pentru darea in plata, caci nu se poate admite ca una din locuin?e este a consumatorului, iar celelalte imobile sunt locuin?a altor persoane caci am ajunge la ipoteza nedorita in care un consumator da in plata alte imobile care sunt inchiriate unor ter?e persoane, proprietatea consumatorului, dar locuin?e pentru chiria?i.
Cu alte cuvinte, instan?a apreciaza ca se impune interpretarea ca se poate da in plata un imobil cu destina?ia de locuin?a pentru consumator alaturi de alte imobile care au natura de locuin?a fidejusorii care au garantat creditul cu propria lor locuin?a.
La art. 4 alin. 1 lit. d din Lege se atesta ca este necesar ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru o infrac?iune in legatura cu creditul pentru care solicita darea in plata.
O a cincea condi?ie se poate identifica la art. 4 alin. 2 din prezenta lege care atesta ipoteza in care creditul a fost garantat cu doua sau mai multe bunuri, caz in care trebuie date in plata toate bunurile ipotecate in favoarea creditorului.
Aceasta prevedere trebuie coroborata cu dispozi?iile art. 1 alin. 3, art. 6 alin. 2, art. 6 alin. 3 ?i astfel se conchide ca este nevoie de darea in plata a tuturor imobilelor prin care a fost garantat creditul, indiferent daca sunt proprietatea debitorului prinicipal sau al altor garan?i, cu acordul acestora din urma.
In fine, instan?a considera ca trebuie eviden?iata ?i prevederea de la art. 11 din Legea nr. 77/2016 : ”In vederea echilibrarii riscurilor izvorand din contractul de credit, precum si din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplica atat contractelor de credit aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare, cat si contractelor incheiate dupa aceasta data.”.
Acest articol are doua roluri : pe de o parte, sa eviden?ieze fara putin?a de tagada scopul urmarit de legiuitorul in edictarea legii, ?i anume de a degreva consumatorii de un credit asumat ale carui condi?ii de executare au devenit deosebit de anevoios de suportat in urma modificarii condi?iilor generale economice ?i, pe de alta parte, de a atesta ca prezenta lege se va aplica atat contractelor incheiate ulterior intrarii sale in vigoare, dar ?i contractelor incheiate anterior intrarii sale in vigoare.
Mai trebuie statuat ca instan?a nu considera ca art. 11 poate fi interpretat in sensul ca instituie o a ?asea condi?ie pentru darea in plata a unor imobile : o anumita stare de insolvabilitate nascuta strict din devalorizarea bunurilor imobile, cat ?i pentru echilibrarea riscurilor din contractele de credit. Astfel, instan?a considera ca lipsa devalorizarii efective a imobilului ce urmeaza a fi dat in plata nu poate constitui o opreli?te pentru darea in plata a sa, caci legiuitorul nu a statuat aceasta teza cu scopul de a bloca darea in plata a unor anumite imobile, ci tocmai pentru a statua ra?iunea generala din spatele acestei reglementari.
In opinia instan?ei este fara putin?a de tagada ca legiuitorul a urmarit protejarea consumatorilor care ?i-au asumat credite in perioada anterioara crizei economice globale care a afectat puternic nu doar valoarea imobilelor, dar ?i anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010 prin care s-a incercat eliminarea unor practici considerate de legiuitor ca fiind nelegale din partea institu?iilor bancare.
Daca legiuitorul dorea sa instituie o noua condi?ie pentru darea in plata a imobilului aceea ca imobilul sa se fi depreciat semnificativ, atunci putea sa o faca prin introducerea la art. 4 a unor teze care sa prevada drept condi?ie eventuala iminenta sau vadita insolvabilitate a consumatorului in raport de imobilul dat in plata, iar nu introducerea unor teze generala la finalul legii prin care a incercat sa exprime ra?iunea aplicabilita?ii legii de fa?a ?i contractelor incheiate anterior intrarii sale in vigoare.
In fine, trebuie precizat cu titlu preliminar ?i inciden?a Conven?iei Europene a Drepturilor Omului asupra raporturilor sociale deduse judeca?ii.
Conform art. 1 Pr. 1 din Conven?ie, ”orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.”
In ceea ce prive?te aplicabilitatea respectivului text asupra procedurii de fa?a, guvernata de Legea nr. 77/2016, instan?a considera ca, analizandu-se in ansamblul ei, reglementarea permite unui consumator sa ofere in plata creditorului sau un imobil cu care a garantat o crean?a.
Instan?a apreciaza ca asupra respectivei crean?e creditorul are un adevarat drept de proprietate, nu in sensul unui drept real propriu-zis fiind un drept de proprietate ce greveaza un drept personal, de crean?a, ci in sensul in care statul are obliga?ia pozitiva de a garanta crean?ele de care beneficiaza o anumita persoana prin oferirea unor mijloace juridice suficiente pentru asigurarea mecanismelor necesare urmaririi debitorului in caz de neplata, dar ?i obliga?ia negativa de a nu interveni in rela?iilor contractuale dintre par?i ?i astfel a-i rapi dreptul creditorului, cu excep?iile prevazute de lege, excep?iile care trebuie sa respecte condi?iile statuate de Curtea Europeana in jurispruden?a sa, printre care ?i condi?ia propor?ionalita?ii.
Cu alte cuvinte, instan?a va trebuie sa analizeze in situa?ia in care constata ca sunt intrunite condi?iile impuse de art. 4 daca respectiva restrangere a dreptului de proprietate asupra crean?ei nascut in favoarea creditorului reprezinta o restrangere propor?ionala, in conformitate cu jurispruden?a Cur?ii Europene. Aceasta analiza va fi efectuata in func?ie de fiecare situa?ie specifica in parte.
B.1.1. Aspecte preliminare privind sarcina probei
In ceea ce prive?te chestiunea sarcinii probei, instan?a constata ca din analiza ac?iunii inaintate de reclamanta-creditoare ?i apararilor formulate de parata-debitoare nu exista un punct de vedere comun asupra acestor aspecte, reclamanta afirmand ca este de datoria consumatorului a face dovada intrunirii condi?iilor enun?ate de art. 4 ?i urm. din Legea nr. 77/2016, pe cand parata atestand ca este sarcina reclamantei a face proba aspectelor invederate.
Analizand aceasta problema instan?a considera ca nu exista nicio ra?iune pentru a deroga de la prevederile art. 249 C.p.c., sarcina probei fiind, in definitiv, in sarcina persoane care face o afirma?ie in fa?a instan?ei de judecata.
In cauza de fa?a este in sarcina reclamantei obliga?ia de a face dovada ca nu sunt intrunite condi?iile art. 4 ?i urm. din Legea nr. 77/2016, reclamanta sus?inand ca reclamantul nu intrune?te condi?iile impuse de lege pentru a urma procedura codificata in prezentul act normativ.
Chiar daca ar parea ca banca trebuie sa faca dovada unui fapt juridic negativ, acela al intrunirii condi?iilor Legii nr. 77/2016, instan?a considera ca nu este cazul de o asemenea, concluzie caci reclamanta are la dispozi?ie numeroase posibilita?i probatorii pentru a dovedi, pe de o parte, ca paratul nu este consumator, ca nu de?ine locuin?a ce dore?te sa o dea in plata, ca a fost condamnat pentru o infrac?iune in legatura cu imobilul cu care consumatorul a garantat executare etc.
B.2. Analiza intrunirii condi?iile in cauza de fa?a
Analizandu-se inscrisurile depuse in proba?iune de reclamanta ?i analizand situa?ia faptica expusa mai sus, instan?a considera ca nu sunt intrunite condi?iile impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016 ?i urmeaza a admite contesta?ia cu urmatoarele motive.
In primul rand, instan?a constata ca dedusa judeca?ii prezentei cauze este notificarea din 22.08.2016 (f. 77).
Prin aceasta notificare intemeiata pe dispozi?iile Legii nr. 77/2016 para?ii-intima?i ?i-au manifestat voin?a de a da in plata imobilul obiect al ipotecii instituite pentru garantarea executarii contractului de credit imobiliar nr. 2012
In al doilea rand, a?a cum a fost aratat mai sus, o condi?ie primordiala pentru admisibilitatea procedurii darii in plata a?a cum a fost conturata de Legea nr. 77/2016 este calitatea de consumator a persoanelor care au contractat cu Banca ?i care solicita stingerea obliga?iilor.
In cauza de fa?a se constata fara putin?a de tagada ca respectivul credit a fost asumat pentru ”Acordarea unei Facilita?i in vederea asigurarii capitalului de lucru pentru acoperirea necesita?ilor financiare aferente desfa?urarii activita?ii curente a Imprumutatului, astfel 20% din suma facilita?ii vor fi utiliza?i pentru activitatea curenta, iar 80% din Suma Facilita?ii vor fi utiliza?i pentru lucrari de construc?ii/materiale aferente contractelor in derulare incheiate de Imprumutat cu clien?ii sai” (f. 29).
Totodata, in calitate de imprumutat principal figureaza o societate comerciala, iar in calitate de garan?i stau asocia?ii persoanei juridice (f. 27).
Astfel, instan?a re?ine ca imprumutatul principal este o societate comerciala ce ?i-a asumat contractul de credit in exerci?iul activita?ii, pentru capital de lucru, astfel prevederile Legii nr. 193/2000 nu ii vor fi aplicabile, fiind un profesionist care ?i-a asumat un contract in exerci?iul activita?ii. Mai mult, garan?ii sunt asocia?ii persoanei juridice.
Pe cale de consecin?a to?i imprumuta?ii – fie principali, fie garan?i, nu vor putea beneficia de pe urma prevederilor Legii nr. 77/2016 care permit numai consumatorilor sa dea in plata imobilele cu care s-a garantat un credit pentru stingerea acestuia din urm.
Re?inand toate aceste aspecte, instan?a considera ca notificarea din data de 22.08.2016 nu intrune?te condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare in plata ?i o va anula.
Tot in virtutea acestor aspecte, instan?a nu va mai proceda la analiza restul criticilor edictate de reclamanta.
In ceea ce prive?te cheltuielile de judecata, in temeiul art. 453-455 C.p.c., instan?a va obliga para?ii la plata sumei de 1.478,25 lei reprezentand : 20 lei - taxa judiciara de timbru ?i 1.458,25 lei – onorariu avoca?ial reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excep?ia insuficien?ei timbrari ca fiind neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a cauzei de fa?a pana la solu?ionarea excep?iei de neconstitu?ionalitate ca fiind neintemeiata.
Admite cererea formulata de contestatoarea P.B.R. SA cu sediul in ……. in contradictoriu cu intimatii B.M.I. S.R.L. cu sediul in ….., AI si AMD, ambii domiciliati in …...
Anuleaza notificarea din 22.08.2016, constatand ca nu intrune?te condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare in plata.
Obliga para?ii la plata catre reclamanta a sumei 20 lei reprezentand cheltuieli de judecata –taxa de timbru.
Ia act ca s-au solicitat cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avoca?ial pe cale separata.
Cu drept de apel in 15 de zile de la comunicare, in temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 77/2016.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, ….
A. Cererea de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 28.08.2016 sub nr. 35604/299/2016, reclamanta BANK SA a chemat in judecata pe para?i-intima?i BMI SRL, AI, AMD solicitand instan?ei sa constatate neindeplinirea condi?iilor de admisibilitate stabilite de Legea nr. 77/2016 si, prin urmare, sa anuleze Notificarea transmisa de parat subscrisei, in temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, in vederea stingerii, prin darea in plata a imobilului ipotecat, a obliga?iilor izvorate din Contractul de credit nr. 2012
De asemenea, s-a solicitat sesizarea Cur?ii Constitu?ionale a Romaniei cu excep?ia de neconstitu?ionalitate a Legii nr. 77/2016 ?i suspendarea cauzei de fa?a pana la solu?ionarea de catre Curtea Constitu?ionale a excep?iei.
In motivarea cererii, s-a aratat ca in data de 30.05.2012, intre reclamanta, in calitate de imprumutator, si BMI SRL, in calitate de imprumutat, repectiv AI, AMD ?i RE in calitate de garan?i a fost incheiat Contractul de credit nr. 2012, prin care Banca a acordat paratului un credit imobiliar in valoare de 250.000 lei in vederea defa?urarii activita?i curente a BMI SRL.
Creditul a fost garantat cu o ipoteza de rang 1 asupra imobilului situat in SECTOR 1 compus din 2 camere ?i dependin?e aflat in proprietatea asociatului, dl. AI prin contractul de ipoteca nr. 2016.
S-a apreciat ca Legea nr. 77/2016 este neconstitu?ionala in raport de mai multe prevederi din Constitu?ia Romaniei.
De asemenea, s-a apreciat asupra neindeplinirii condi?iilor de admisibilitate prevazute de Legea nr. 77/2016, intima?ii nefiind consumatori.
S-a apreciat ca notificarea este nula.
In drept au fost invocate dispozi?iilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozi?iile Legii nr. 77/2016, art. 11, art. 15, art. 16, art. 44, art. 45, art. 53, art. 57, art. 135, art. 148 din Constitu?ie precum ?i celelalte dispozi?ii legale la care s-a facut referire.
B. Aparari – intampinare
Paratul a depus la dosarul cauzei intampinare (f. 98 ?i urm) la data de 16.09.2016 prin care a solicitat respinga contesta?ia formulata de reclamanta-banca ?i sa constate admisibila notificarea inaintata.
Pe cale de excep?ie s-a invocat ?i excep?ia insuficien?ei timbrari.
De asemenea, s-a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Cur?ii Constitu?ionale ?i cererea de suspendare a judeca?ii.
S-a apreciat ca dispozi?iile Legii nr. 77/2016 sunt constitu?ionale.
S-a aratat ca prezenta constesta?ie este neintemeiata, notificarea din data de 22.08.2016 respectand dispozi?iile Legii nr. 77/2016, fiind casa de locuit a so?ilor AI ?i AMD.
S-a apreciat ca intima?ii au calitate de consumatori ?i ca suma contractata este inferioara plafonului de 250.000 Euro.
In drept, au fost invocate dispozi?iile art. 205 C.p.c.
C. Probe
In temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanta a incuviintat reclamantei administrarea probei cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinenta, concludenta si utila cauzei.
D. Excep?ie de neconstitu?ionalitate
La termenul din 11.11.2016 instan?a a constatat admisibila excep?ia neconstitu?ionalita?ii invocata de reclamanta, sesizand Curtea Constitu?ionala a Romaniei, conform celor aratate in incheierea din acea ?edin?a.
De asemenea, la acela?i termen instan?a a respins cererea de suspendare a cauzei de fa?a pana la solu?ionarea cauzei de catre Curtea Constitu?ionala ca fiind neintemeiata pentru motivarea aratata in incheiere.
La acela?i termen de judecata instan?a a respins excep?ia insuficien?ei timbrari ca fiind neintemeiata, cererea fiind legal timbrata cu 20 lei.
II. IN FAPT
In data de 30.05.2012, intre reclamanta, in calitate de imprumutator, si BMI SRL, in calitate de imprumutat, repectiv AI ?i RE in calitate de garan?i a fost incheiat Contractul de credit nr. 2012, prin care Banca a acordat paratului un credit imobiliar in valoare de 250.000 lei in vederea defa?urarii activita?i curente a BMI SRL (f. 29).
La data de 11.06.2013 a fost incheiat actul adi?ional nr. 1 (f. 47), urmand ca la data de 28.06.2013 sa fie incheiat actul adi?ional nr. 2 din data de 28.06.2013 (f. 67).
Creditul a fost garantat cu o ipoteza de rang 1 asupra imobilului situat in SECTOR 1 compus din 2 camere ?i dependin?e aflat in proprietatea asociatului, dl. AI prin contractul de ipoteca nr. 2016.
.
III. IN DREPT
A. Reglementari incidente
In ce priveste procedura aplicabila prezentei cereri, instanta retine aplicabilitatea Codului de procedura civila 2010 – Legea nr. 134/2010, publicata in M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicata in temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, publicata in M.Of. din 30.05.2012 – intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de fata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.08.2016 prin urmare procedura se va desfasura conform Codului de procedura civila intrat in vigoare la 15 februarie 2013.
B. Solutia instantei
B.1.1. Aspecte preliminare privind condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016
In primul rand, trebuie statuat asupra condi?iilor pe care un consumator trebuie sa le indeplineasca pentru a se putea prevala de dispozi?iile Legii nr. 77/2016 ?i pentru a putea da in plata un imobil contractat de la o institu?ie bancara.
Potrivit art. 4 alin. 1 pct. a, creditorul si consumatorul trebuie sa faca parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia special, adica creditorul sa fie o institu?ie bancara, iar persoana care da in plata un anumit imobil in contul unui credit asumat trebuie sa fie un consumator a?a cum l-a definit Legea nr. 193/2000, respective OG nr. 21/1992.
In conformitate cu art. 4 alin. 1 pct. B cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;
Astfel, nu orice credit asumat de un consumator ?i nascut in raport de o institu?ie bancara este supus prezentei legi, existand un prag superior limitata peste care un consumator nu poate stinge imprumutul prin modalitatea prescrisa de prezenta lege
Potrivit art. 4 alin. 1 pct. C creditul trebuie sa fi fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta.
Analizand acest punct din lege, instan?a constata ca nu orice credit poate fi stins pe calea darii in plata, ci doar acel credit care a fost asumat in scopul imbunata?irii sau achizi?ionarii unui imobil de natura locuin?a.
In ceea ce prive?te conceptul de locuin?a, instan?a apreciaza ca acesta se refera la natura locativa a imobilului ce urmeaza a fi supus darii in plata. Nu se poate admite teza conform careia locuin?a trebuie sa fie strict a consumatorului, cat timp in ultima teza din punctul analizat se atesta ca se poate da in plata ”cel pu?in un imobil avand destina?ia de locuin?a”.
Cum nu se poate admite ca o persoana poate avea mai multe locuin?a (poate avea mai multe re?edin?e, dar nu locuin?e principale) instan?a conchide, din interpretarea teleologica a articolului prezent, ca legiuitorul a avut in vedere ipoteza in care creditul a fost acordat pentru achizionarea/imbunata?irea unei locuin?e, iar pentru garantarea creditului s-a oferit drept garan?ie nu doar imobilul obiect al contractului, ci ?i un alt imobil al unui fidejusor care este locuin?a acestuia.
Astfel, instan?a considera ca ipoteza in care o persoana de?ine trei imobile ?i care toate au fost grevate cu ipoteza pentru garantarea unui credit nu va intruni condi?iile cerute pentru darea in plata, caci nu se poate admite ca una din locuin?e este a consumatorului, iar celelalte imobile sunt locuin?a altor persoane caci am ajunge la ipoteza nedorita in care un consumator da in plata alte imobile care sunt inchiriate unor ter?e persoane, proprietatea consumatorului, dar locuin?e pentru chiria?i.
Cu alte cuvinte, instan?a apreciaza ca se impune interpretarea ca se poate da in plata un imobil cu destina?ia de locuin?a pentru consumator alaturi de alte imobile care au natura de locuin?a fidejusorii care au garantat creditul cu propria lor locuin?a.
La art. 4 alin. 1 lit. d din Lege se atesta ca este necesar ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru o infrac?iune in legatura cu creditul pentru care solicita darea in plata.
O a cincea condi?ie se poate identifica la art. 4 alin. 2 din prezenta lege care atesta ipoteza in care creditul a fost garantat cu doua sau mai multe bunuri, caz in care trebuie date in plata toate bunurile ipotecate in favoarea creditorului.
Aceasta prevedere trebuie coroborata cu dispozi?iile art. 1 alin. 3, art. 6 alin. 2, art. 6 alin. 3 ?i astfel se conchide ca este nevoie de darea in plata a tuturor imobilelor prin care a fost garantat creditul, indiferent daca sunt proprietatea debitorului prinicipal sau al altor garan?i, cu acordul acestora din urma.
In fine, instan?a considera ca trebuie eviden?iata ?i prevederea de la art. 11 din Legea nr. 77/2016 : ”In vederea echilibrarii riscurilor izvorand din contractul de credit, precum si din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplica atat contractelor de credit aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare, cat si contractelor incheiate dupa aceasta data.”.
Acest articol are doua roluri : pe de o parte, sa eviden?ieze fara putin?a de tagada scopul urmarit de legiuitorul in edictarea legii, ?i anume de a degreva consumatorii de un credit asumat ale carui condi?ii de executare au devenit deosebit de anevoios de suportat in urma modificarii condi?iilor generale economice ?i, pe de alta parte, de a atesta ca prezenta lege se va aplica atat contractelor incheiate ulterior intrarii sale in vigoare, dar ?i contractelor incheiate anterior intrarii sale in vigoare.
Mai trebuie statuat ca instan?a nu considera ca art. 11 poate fi interpretat in sensul ca instituie o a ?asea condi?ie pentru darea in plata a unor imobile : o anumita stare de insolvabilitate nascuta strict din devalorizarea bunurilor imobile, cat ?i pentru echilibrarea riscurilor din contractele de credit. Astfel, instan?a considera ca lipsa devalorizarii efective a imobilului ce urmeaza a fi dat in plata nu poate constitui o opreli?te pentru darea in plata a sa, caci legiuitorul nu a statuat aceasta teza cu scopul de a bloca darea in plata a unor anumite imobile, ci tocmai pentru a statua ra?iunea generala din spatele acestei reglementari.
In opinia instan?ei este fara putin?a de tagada ca legiuitorul a urmarit protejarea consumatorilor care ?i-au asumat credite in perioada anterioara crizei economice globale care a afectat puternic nu doar valoarea imobilelor, dar ?i anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010 prin care s-a incercat eliminarea unor practici considerate de legiuitor ca fiind nelegale din partea institu?iilor bancare.
Daca legiuitorul dorea sa instituie o noua condi?ie pentru darea in plata a imobilului aceea ca imobilul sa se fi depreciat semnificativ, atunci putea sa o faca prin introducerea la art. 4 a unor teze care sa prevada drept condi?ie eventuala iminenta sau vadita insolvabilitate a consumatorului in raport de imobilul dat in plata, iar nu introducerea unor teze generala la finalul legii prin care a incercat sa exprime ra?iunea aplicabilita?ii legii de fa?a ?i contractelor incheiate anterior intrarii sale in vigoare.
In fine, trebuie precizat cu titlu preliminar ?i inciden?a Conven?iei Europene a Drepturilor Omului asupra raporturilor sociale deduse judeca?ii.
Conform art. 1 Pr. 1 din Conven?ie, ”orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.”
In ceea ce prive?te aplicabilitatea respectivului text asupra procedurii de fa?a, guvernata de Legea nr. 77/2016, instan?a considera ca, analizandu-se in ansamblul ei, reglementarea permite unui consumator sa ofere in plata creditorului sau un imobil cu care a garantat o crean?a.
Instan?a apreciaza ca asupra respectivei crean?e creditorul are un adevarat drept de proprietate, nu in sensul unui drept real propriu-zis fiind un drept de proprietate ce greveaza un drept personal, de crean?a, ci in sensul in care statul are obliga?ia pozitiva de a garanta crean?ele de care beneficiaza o anumita persoana prin oferirea unor mijloace juridice suficiente pentru asigurarea mecanismelor necesare urmaririi debitorului in caz de neplata, dar ?i obliga?ia negativa de a nu interveni in rela?iilor contractuale dintre par?i ?i astfel a-i rapi dreptul creditorului, cu excep?iile prevazute de lege, excep?iile care trebuie sa respecte condi?iile statuate de Curtea Europeana in jurispruden?a sa, printre care ?i condi?ia propor?ionalita?ii.
Cu alte cuvinte, instan?a va trebuie sa analizeze in situa?ia in care constata ca sunt intrunite condi?iile impuse de art. 4 daca respectiva restrangere a dreptului de proprietate asupra crean?ei nascut in favoarea creditorului reprezinta o restrangere propor?ionala, in conformitate cu jurispruden?a Cur?ii Europene. Aceasta analiza va fi efectuata in func?ie de fiecare situa?ie specifica in parte.
B.1.1. Aspecte preliminare privind sarcina probei
In ceea ce prive?te chestiunea sarcinii probei, instan?a constata ca din analiza ac?iunii inaintate de reclamanta-creditoare ?i apararilor formulate de parata-debitoare nu exista un punct de vedere comun asupra acestor aspecte, reclamanta afirmand ca este de datoria consumatorului a face dovada intrunirii condi?iilor enun?ate de art. 4 ?i urm. din Legea nr. 77/2016, pe cand parata atestand ca este sarcina reclamantei a face proba aspectelor invederate.
Analizand aceasta problema instan?a considera ca nu exista nicio ra?iune pentru a deroga de la prevederile art. 249 C.p.c., sarcina probei fiind, in definitiv, in sarcina persoane care face o afirma?ie in fa?a instan?ei de judecata.
In cauza de fa?a este in sarcina reclamantei obliga?ia de a face dovada ca nu sunt intrunite condi?iile art. 4 ?i urm. din Legea nr. 77/2016, reclamanta sus?inand ca reclamantul nu intrune?te condi?iile impuse de lege pentru a urma procedura codificata in prezentul act normativ.
Chiar daca ar parea ca banca trebuie sa faca dovada unui fapt juridic negativ, acela al intrunirii condi?iilor Legii nr. 77/2016, instan?a considera ca nu este cazul de o asemenea, concluzie caci reclamanta are la dispozi?ie numeroase posibilita?i probatorii pentru a dovedi, pe de o parte, ca paratul nu este consumator, ca nu de?ine locuin?a ce dore?te sa o dea in plata, ca a fost condamnat pentru o infrac?iune in legatura cu imobilul cu care consumatorul a garantat executare etc.
B.2. Analiza intrunirii condi?iile in cauza de fa?a
Analizandu-se inscrisurile depuse in proba?iune de reclamanta ?i analizand situa?ia faptica expusa mai sus, instan?a considera ca nu sunt intrunite condi?iile impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016 ?i urmeaza a admite contesta?ia cu urmatoarele motive.
In primul rand, instan?a constata ca dedusa judeca?ii prezentei cauze este notificarea din 22.08.2016 (f. 77).
Prin aceasta notificare intemeiata pe dispozi?iile Legii nr. 77/2016 para?ii-intima?i ?i-au manifestat voin?a de a da in plata imobilul obiect al ipotecii instituite pentru garantarea executarii contractului de credit imobiliar nr. 2012
In al doilea rand, a?a cum a fost aratat mai sus, o condi?ie primordiala pentru admisibilitatea procedurii darii in plata a?a cum a fost conturata de Legea nr. 77/2016 este calitatea de consumator a persoanelor care au contractat cu Banca ?i care solicita stingerea obliga?iilor.
In cauza de fa?a se constata fara putin?a de tagada ca respectivul credit a fost asumat pentru ”Acordarea unei Facilita?i in vederea asigurarii capitalului de lucru pentru acoperirea necesita?ilor financiare aferente desfa?urarii activita?ii curente a Imprumutatului, astfel 20% din suma facilita?ii vor fi utiliza?i pentru activitatea curenta, iar 80% din Suma Facilita?ii vor fi utiliza?i pentru lucrari de construc?ii/materiale aferente contractelor in derulare incheiate de Imprumutat cu clien?ii sai” (f. 29).
Totodata, in calitate de imprumutat principal figureaza o societate comerciala, iar in calitate de garan?i stau asocia?ii persoanei juridice (f. 27).
Astfel, instan?a re?ine ca imprumutatul principal este o societate comerciala ce ?i-a asumat contractul de credit in exerci?iul activita?ii, pentru capital de lucru, astfel prevederile Legii nr. 193/2000 nu ii vor fi aplicabile, fiind un profesionist care ?i-a asumat un contract in exerci?iul activita?ii. Mai mult, garan?ii sunt asocia?ii persoanei juridice.
Pe cale de consecin?a to?i imprumuta?ii – fie principali, fie garan?i, nu vor putea beneficia de pe urma prevederilor Legii nr. 77/2016 care permit numai consumatorilor sa dea in plata imobilele cu care s-a garantat un credit pentru stingerea acestuia din urm.
Re?inand toate aceste aspecte, instan?a considera ca notificarea din data de 22.08.2016 nu intrune?te condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare in plata ?i o va anula.
Tot in virtutea acestor aspecte, instan?a nu va mai proceda la analiza restul criticilor edictate de reclamanta.
In ceea ce prive?te cheltuielile de judecata, in temeiul art. 453-455 C.p.c., instan?a va obliga para?ii la plata sumei de 1.478,25 lei reprezentand : 20 lei - taxa judiciara de timbru ?i 1.458,25 lei – onorariu avoca?ial reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excep?ia insuficien?ei timbrari ca fiind neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a cauzei de fa?a pana la solu?ionarea excep?iei de neconstitu?ionalitate ca fiind neintemeiata.
Admite cererea formulata de contestatoarea P.B.R. SA cu sediul in ……. in contradictoriu cu intimatii B.M.I. S.R.L. cu sediul in ….., AI si AMD, ambii domiciliati in …...
Anuleaza notificarea din 22.08.2016, constatand ca nu intrune?te condi?iile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare in plata.
Obliga para?ii la plata catre reclamanta a sumei 20 lei reprezentand cheltuieli de judecata –taxa de timbru.
Ia act ca s-au solicitat cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avoca?ial pe cale separata.
Cu drept de apel in 15 de zile de la comunicare, in temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 77/2016.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, ….
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016