constatare nulitate act juridic – fond funciar - dreptul de proprietate asupra terenurilor ce intra sub incidenta dispozitiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu ia nastere ope legis, ci, prin constituirea dreptului de proprietate, constituire car

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.04.2016 sub nr. ……, reclamanta N.F. a chemat in judecata pe paratii C.S., C.R.G., PREFECTUL MUNICIPIULUI BUCURESTI si COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A MUNICIPIULUI BUCURESTI, solicitand instantei: 1). Sa constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 21502/1 eliberat la data de 01.07.2002 cu privire la terenul situat in Bucuresti, str. …., sector 1, in suprafata de 300 mp; 2). Sa se dispuna obligarea paratei Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucuresti sa emita propunerea pentru atribuirea catre reclamanta a terenului in suprafata de 300 mp, situat in Bucuresti, str. …., sector 1; 3). Sa se dispuna obligarea paratului Prefectul Municipiului Bucuresti sa emita pe numele reclamantei titlul de proprietate pentru terenul in suprafata de 300 mp, situat in str. …., sector 1, Bucuresti.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca, intre aceasta si sotul ei, N.M. (decedat la data de 27.06.2001), al carui unic mostenitor este reclamanta, in calitate de vanzatori, creditori ai obligatiei de intre?inere si titulari ai dreptului de abita?ie viagera, pe de o parte, si C.G.(decedat la data de 10.06.2003), ai carui mostenitorii sunt cei doi parati, persoane fizice, si C.S., in calitate de cumparatori si debitori ai obligatiei de intre?inere, pe de alta parte, a intervenit contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera autentificat sub nr. 882/25.04.2001 de catre Biroul Notarului Public G.D.. Acest contract a avut ca obiect imobilul compus din casa de locuit, de trei camere si dependinte, terenul in suprafata de 300 mp pe care era amplasata aceasta construc?ie nefacand obiectul vanzarii, deoarece nu se gasea in patrimoniul vanzatorilor fiind de?inut in folosinta. Reclamanta impreuna cu defunctul sot, N.M., au dobandit in timpul casatoriei, prin mostenire, imobilul situat in Bucuresti, str. ….., sector 1, terenul pe care era amplasata construc?ia fiindu-le atribuit in folosinta, fata de imprejurarea ca la acel moment erau incidente dispozitiile Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 care prevedeau imperativ interdic?ia de instrainare si dobandire a terenurilor prin acte juridice. Prin sentin?a civila nr. 11445/2012 pronun?ata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost admisa cererea reclamantei si s-a dispus rezolu?iunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera autentificat sub nr. 882/2001 de BNP G.D., iar aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila. In intervalul de timp scurs intre data perfectarii contractului de vanzare-cumparare cu cei doi parati persoane fizice si data la care instan?a a dispus rezolu?iunea acestuia, pentru terenul aferent constructiei instrainate in suprafata de 300 mp s-a emis de catre Prefectura Municipiului Bucuresti titlul de proprietate a carui nulitate absoluta o solicita reclamanta.
Reclamanta a precizat ca la momentul aparitiei Legii 18/1991, ca efect al dispozitiilor art. 36 alin. 3 din aceasta lege, raportat la dispozi?iile art. 23 din acelasi act normativ, transferul dreptului de proprietate de la stat la detinatorii constructiei de la momentul aparitiei legii 18/1991 se facea ope legis, simplul fapt al existentei dreptului de proprietate asupra constructiei justificand existenta in patrimoniul titularului acestui drept si a dreptului de proprietate asupra terenului aferent acesteia. Titlul emis de Prefect in temeiul acestei dispozitii legale nu face decat sa confirme o situa?ie preexistenta inca de la aparitia textului de lege care reglementeaza dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiilor in situa?ia premisa vizata de dispozitiile art. 36 din Legea 18/1991, textul de lege neimpunand un termen pentru formularea cererii in acest sens si nici macar obligativitatea formularii unei cereri, sintagma “trec in proprietatea” fiind fara echivoc. Pe cale de consecinta, a invederat reclamanta, singurele persoane in patrimoniul carora se impunea a fi recunoscut acest drept de proprietate asupra terenului aferent constructiilor, erau titularii dreptului de proprietate asupra constructiilor la momentul aparitiei Legii 18/1991, in cauza dedusa judecatii aceste persoane fiind reclamanta si sotul acesteia.
De asemenea, reclamanta a sustinut ca nu are vreun fel de relevanta juridica faptul ca dupa 10 ani de la data la care a aparut Legea 18/1991 reclamanta a instrainat construc?ia edificata pe terenul aflat in folosinta, deoarece la momentul instrainarii nu a transmis dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei astfel cum rezulta din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare. Vocatia la recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei pe care a instrainat-o in anul 2001 aveau numai reclamanta si sotul sau, asa cum rezulta din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 36 din Legea 18/1991 care, prin sintagma “actuali titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor” viza in mod exclusiv si necesar titularii acestor drepturi la momentul aparitiei legii.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 si art. 36 din Legea 18/1991.
In dovedirea cererii de chemare in judecata, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, fiind atasate o serie de inscrisuri, in copie certificata (filele 8-13).
La data de 09.06.2016, parata Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat, pe capatul 1 de cerere, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, pe capatul 2 de cerere, exceptia prematuritatii, iar pe fond, respingerea actiunii, ca fiind neintemeiata.
In motivarea intampinarii, parata a aratat ca titlul de proprietate nu a fost emis de catre aceasta, iar potrivit dispozitiilor Legii 18/1991, modificata prin Legea 165/2013, propunerea de atribuire este de competenta Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 de pe langa Primaria Sectorului 1 Bucuresti, iar nu a Comisiei constituite la nivelul Municipiului Bucuresti.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205-208 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata la data de 14.06.2016, paratul C.R.G. a invocat, in principal, exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar in subsidiar, a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiate.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca reclamanta avea posibilitatea sa urmeze procedura speciala a plangerii pentru a contesta titlul de proprietate nr. 21502/1/01.07.2002, conform art. 53 si art. 54 din Legea 18/1991. Acesta a sustinut ca motivul invocat de catre reclamanta prin prezenta cerere de chemare in judecata, pentru desfiintarea titlului de proprietate, nu poate fi calificat de catre instanta drept un motiv de nulitate absoluta, asa incat pretentiile acesteia referitoare la desfiintarea titlului de proprietate puteau fi valorificate cel mult in termenul de prescriptie general de 3 ani, calculat de la data emiterii titlului, respectiv pana la data de 01.07.2005. Pe fond, paratul a invederat ca instanta de judecata trebuie sa verifice daca la data emiterii titlului de proprietate sau la constituire, in raport cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, parata C.S. si autorul paratului erau persoane indreptatite la constituire. Conform actelor existente la dosarul cauzei, la data emiterii titlului de proprietate parata C.S. si autorul paratului erau titulari ai dreptului de folosinta a terenului, si proprietari ai constructiilor aferente, in temeiul contractului nr. 882/25.04.2001 si aveau astfel calitatea de persoane indreptatite sa formuleze cererea prevazuta de art. 36 alin. 5 indice 1. A subliniat ca la momentul emiterii titlului au fost respectate toate dispozitiile legale incidente, astfel in prezenta cauza nu se poate constata de catre instanta de judecata ca titlul de proprietate nr. 21502/1/01.07.2002 a fost emis cu nerespectarea conditiilor de valabilitate.
Intampinarea nu a fost motivata in drept.
La data de 21.06.2017, paratul Prefectul Municipiului Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucuresti, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii formulate, ca neintemeiate.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca din Sentinta civila nr. 5680/06.09.1983 pronuntata de Judecatoria Sectorul 1 Bucuresti in dosarul nr. 1461/1983 si din Certificatul de mostenitor nr. 684/1984 din 30.05.1984 rezulta ca N.F. si N.M. sunt indreptatiti doar la cota de 1/2 din succesiune, (si respectiv 1/2 din terenul aferent constructiei in suprafata totala de 300 mp), pe cand cealalta cota de 1/2 din masa succesorala (si respectiv de 1/2 din terenul aferent constructiei in suprafata totala de 300 mp) revenea fiicei defunctului T.C., respectiv doamnei D.L.. Cum totalul terenului lasat ca mostenire de T.C. era de 300 mp, apare logic ca mostenitorii testamentari ca N.F. si N.M. erau indreptatiti la cota de 1/2 din masa succesorala (150 mp teren) iar restul cotei de 1/2 revenind mostenitoarei legale D.L. (150 mp teren). Asadar, actele de atribuire in favoarea domnilor C.A.G. si C.A.S. au fost emise gresit in ceea ce priveste suprafata de teren, acestia fiind indreptatiti la nivelul anului 2001-2002 doar pentru 150 mp teren, nu pentru 300 mp.
Paratul a sustinut ca reclamanta nu a chemat in calitate de parat Unitatea administrativ-locala, implicata in constituirile dreptului de proprietate, respectiv Sectorul 1 Bucuresti, prin Primar, astfel ca orice solicitare vizand constituirea dreptului de proprietate in lipsa autoritatii locale competente, fara de care cererile nu pot fi solutionate in conformitate cu prevederile legale este inadmisibila si nefondata. Reclamanta nu face dovada depunerii vreunei cereri privind atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului in cauza, la unitatea administrativa competenta. Or, in lipsa unei astfel de cereri, reclamanta nu este indreptatita la atribuirea dreptului de proprietate, prin ordin de prefect, in conditiile Legii nr. 18/1991. Din coroborarea art. 9 din Legea nr. 18/1991 si a art. 11 din H.G. nr. 890/2005 rezulta ca stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, iar nu prin actiune directa in fata instantelor de judecata. Pe cale de consecinta, este inadmisibila, neintemeiata si nefondata cererea de atribuire in proprietate terenului de 300 mp (emitere propunere si titlu de proprietate), in conditiile in care reclamanta nu a depus cerere de atribuire la Sectorul 1 al Municipiului Bucuresti.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205 alin. 1 Cod procedura civila, ale Legii nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr. 890/2005.
Totodata, in cuprinsul intampinarii formulate, paratul Prefectul Municipiului Bucuresti a formulat cerere de interventie, prin care a solicitat introducerea fortata in cauza a Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, prin Primarul Sectorului 1, intrucat aceasta autoritate este cea care a inaintat propunerea de atribuire in proprietate a terenului de 300 mp, altfel spus este autoritatea fara de care Titlul de proprietate nr. 21502/1/01.07.2002 nu ar fi fost emis. A precizat ca solutionarea cererilor de atribuire in proprietate a terenurilor intemeiate pe art. 36 alin. 2-3 si 6 a fost si este in competenta exclusiva a Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, prin Primarul Sectorului 1, inca de la apari?ia legii fondului funciar, astfel ca si in ceea ce priveste cel de-al doilea petit este necesara introducerea in cauza a acestei autoritati.
La data de 06.07.2016, reclamanta a formulat raspuns la intampinarile formulate de catre parati, prin care a solicitat respingerea apararilor formulate de catre acestia si admiterea cererii de chemare in judecata pentru argumentele aratate in cuprinsul acesteia.
In drept, raspunsul la intampinare s-a intemeiat pe prevederile art. 201 alin. 2 Cod procedura civila.
Prin cererea completatoare formulata la data de 06.07.2016, reclamanta a solicitat introducerea in cauza in calitate de parati a Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 de pe langa Primaria Sectorului 1 Bucuresti, Unitatea administrativ-teritoriala Sectorul 1 Bucuresti, prin Primar, aceste doua parate avand calitate procesuala pasiva pe capatul 2 al cererii de chemare in judecata, in temeiul art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991.
 La data de 25.10.2016, paratii Unitatea administrativ-teritoriala Sectorul 1 al Municipiului Bucuresti si Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin Primarul Sectorului 1, au formulat intampinare, prin care au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Unitatea administrativ-teritoriala Sectorul 1 al Municipiului Bucuresti si Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin Primarul Sectorului 1, exceptia prematuritatii cererii, exceptia inadmisibilitatii cererii.
In motivarea intampinarii, paratele au aratat ca, contrar celor invederate de catre reclamanta prin cererea de chemare in judecata, dreptul de proprietate asupra terenurilor ce intra sub incidenta dispozitiilor art. 36 alin 3 din Legea 18/1991 nu ia nastere ope legis, ci prin constituirea dreptului de proprietate, constituire care se face de catre Prefect prin Ordinul ce se emite conform art. 36 alin 6 din Legea 18/1991, ca urmare a unei cereri ce trebuie depusa de cel ce se considera indreptatit la o astfel de constituire. In speta de fata, petitul doi al cererii reclamantei era intemeiat daca, dupa constatarea nulitatii absolute a Titlului de proprietate 21502/1/01.07.2002 (in cazul in care o astfel de nulitate s-ar constata de catre instanta), ca urmare a unei cereri depuse de catre reclamanta, autoritatile competente potrivit art. 36 alin 6 din Legea 18/1991, ar fi refuzat atribuirea terenului in conditiile art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205 rap. la art. 204 Cod procedura civila.
Prin cererea precizatoare formulata la data de 03.11.2016, reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, respectiv pe primul capat al cererii au calitatea de parati C.S., C.R.G. si Prefectul Municipiului Bucuresti, iar pe capatul doi al cererii au calitatea de parati Prefectul Municipiului Bucuresti, Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucuresti, Subcomisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 de pe langa Primaria Sectorului 1 Bucuresti si Unitatea Administrativ Teritoriala Sectorul 1 Bucuresti, prin Primar General.
La termenul de judecata din data de 12.01.2017, instanta a constatat ca cererea de interventie fortata formulata de catre paratul Prefectul Municipiului Bucuresti in contradictoriu cu Sectorul 1 Bucuresti a ramas fara obiect, in urma introducerii in cauza, in calitate de parata, a Unitatii administrativ-teritoriale Sectorul 1 Bucuresti. De asemenea, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Comisia locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor si a constatat ca ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Locala. Prin aceeasi incheiere de sedinta, instanta a respins, ca tardiv invocata, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti; a respins, ca neintemeiate, exceptia inadmisibilitatii capatului 1 al cererii de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a admis exceptia prematuritatii capetelor 2 si 3 din cererea de chemare in judecata.
Sub aspectul probatoriului, instanta a incuviintat pentru reclamanta si pentru parate proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In fapt, reclamanta N.F., impreuna cu defunctul sot, N.M., au dobandit in timpul casatoriei, prin mostenire, imobilul-constructie compus din casa de locuit, trei camere si dependinte situat in str. ……, sector 1, Bucuresti, precum si dreptul de folosinta asupra terenului in suprafata de 300 mp pe care era amplasata construc?ia (filele 31-36, vol. I).
Intre reclamanta N.F. si sotul acesteia, N.M. (decedat la data de 27.06.2001, al carui unic mostenitor este reclamanta), in calitate de vanzatori, creditori ai obligatiei de intre?inere si titulari ai dreptului de abita?ie viagera, pe de o parte, si C.G.(decedat la data de 10.06.2003, ai carui mostenitori sunt paratii C.S. si C.R.G., conform Certificatului de mostenitor nr. 61/30.05.2006 - filele 10-11, vol. I) si parata C.S., in calitate de cumparatori si debitori ai obligatiei de intre?inere, pe de alta parte, a intervenit Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera, autentificat sub nr. 882/25.04.2001 de catre Biroul Notarului Public G.D., avand ca obiect imobilul situat in str. ….., sector 1, Bucuresti (fila 9, vol. I).
Prin cererea inregistrata sub nr. 9165/08.05.2001, adresata Primariei Sectorului 1 Bucuresti, cumparatorii C.G.si C.S. au solicitat atribuirea in proprietate a terenului aferent locuintei aflate in proprietatea acestora, situata in str. ……, sector 1, Bucuresti (fila 28 verso, vol. I).
In urma cererii formulate, Prefectura Municipiului Bucuresti a emis Titlul de proprietate nr. 21502/1 din data de 01.07.2002, prin care s-a dispus trecerea, in indiviziune, in proprietatea cumparatorilor C.G.si C.S. a terenului in suprafata de 300 mp, prin Ordinul Prefectului nr. 380/28.05.2002, pozitia 11 din anexa la ordin (fila 8, vol. I).
Prin sentin?a civila nr. 11445/18.06.2012 pronun?ata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. ……, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta N.F. in contradictoriu cu paratii C.S. si C.R.G., fiind dispusa rezolu?iunea Contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera autentificat sub nr. 882/2001 de B.N.P. G.D. (filele 12-13, vol. I). Sentinta civila mentionata a ramas definitiva si irevocabila, prin neapelare.
In drept, in temeiul art. 6 din Legea 287/2009 in vigoare din 01.10.2011, instan?a constata ca fiind aplicabile in prezenta spe?a dispozi?iile Codului civil din  anul 1864, iar in temeiul dispozi?iilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 ?i, avand in vedere data inregistrarii cererii de chemare in judecata pe rolul instan?ei (28.04.2016), instanta constata aplicabile dispozi?iile Noului Cod de procedura civila din 2010, adoptat prin Legea nr. 134/2010.
In conformitate cu dispozitiile art. 36 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”.
Totodata, potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, „sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data incheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare si ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la cooperativa agricola de productie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire si constituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, in termen legal, libere la data solicitarii, in baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public in acest scop; (iii) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate in favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost inscrisi in cooperativa agricola de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise dupa eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris in registrele de transcriptiuni si inscriptiuni sau, dupa caz, intabulat in cartea funciara, precum si actele de instrainare efectuate in baza lor; (v) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate in masura in care au depasit limitele de suprafata stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au detinut anterior in proprietate astfel de terenuri”.
In speta, reclamanta a invocat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 21502/1 eliberat la data de 01.07.2002, sustinand ca singurele persoane in patrimoniul carora se impunea a fi recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei erau titularii dreptului de proprietate asupra constructiilor la momentul aparitiei Legii 18/1991, respectiv, reclamanta si sotul acesteia.
Analizand motivul de nulitate invocat de reclamanta, prin raportare la prevederile art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, instanta retine ca acesta este neintemeiat.
In acest sens, textul de lege mentionat stabileste ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, enumerand la punctele (i)-(vi) situatii in care actele de constituire/ reconstituire a dreptului de proprietate nu au fost emise cu respectarea conditiilor legale.
De asemenea, la art. 36 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a prevazut ca terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
In prezenta cauza, la data formularii cererii nr. 9165/08.05.2001 de atribuire in proprietate a terenului aferent constructiei situate in str. …., sector 1, Bucuresti, aceasta se afla in proprietatea cumparatorilor C.G.si C.S., la acel moment acestia fiind si titularii dreptului de folosinta asupra terenului.
Referitor la sintagma cuprinsa in textul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 „actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”, instanta subliniaza ca aceasta se refera la persoanele care aveau dreptul de proprietate asupra constructiilor si, respectiv, dreptul de folosinta asupra terenurilor aferente constructiilor, la data formularii cererii de constituire, iar nu la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
Contrar sustinerilor reclamantei, dreptul de proprietate asupra terenurilor ce intra sub incidenta dispozitiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu ia nastere ope legis, ci, prin constituirea dreptului de proprietate, constituire care se face de catre Prefect, prin ordinul ce se emite conform art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, ca urmare a unei cereri ce trebuie depuse de persoana care se considera indreptatita la o astfel de constituire.
Insa, instanta constata ca dreptul de proprietate al paratilor C.S. si C.R.G. asupra constructiei situate in str. ….., sector 1, Bucuresti, a fost desfiintat in mod retroactiv, ca urmare a rezolu?iunii Contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera nr. 882/25.04.2001, prin Sentin?a civila nr. 11445/18.06.2012 pronun?ata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. ……..
Or, in speta, la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 21502/1 din data de 01.07.2002 a stat tocmai Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera nr. 882/25.04.2001, a carui rezolutiune a fost dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Astfel, instanta retine ca ratiunea ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu mai exista in prezent, paratii pierzand in mod retroactiv dreptul de proprietate asupra constructiei.
In aceasta situatie, instanta retine incidenta principiului de drept al anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului ini?ial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), potrivit caruia desfiin?area actului juridic ini?ial (primar) atrage ?i desfiintarea actului juridic subsecvent (urmator), datorita legaturii lor juridice.
In cauza, desfiintarea actului juridic ini?ial reprezentat de Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intre?inere si drept de abita?ie viagera nr. 882/25.04.2001 atrage dupa sine si desfiintarea actului juridic subsecvent reprezentat de Titlul de proprietate nr. 21502/1 din data de 01.07.2002, intre acestea existand o legatura juridica indisolubila.
Instanta mai retine ca aplicarea acestei reguli de drept nu poate fi inlaturata in cauza, deoarece prin pierderea retroactiva a dreptului de proprietate asupra constructiei, paratii au pierdut si dreptul de folosinta asupra terenului pe care este amplasata construc?ia.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, art. 36 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 prevede in mod expres ca trecerea terenurilor in proprietate se realizeaza in persoana titularilor dreptului de folosinta asupra terenurilor, proprietari ai locuintelor.
In consecinta, instanta va admite primul capat de cerere si va constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 21502/1 eliberat la data de 01.07.2002 cu privire la terenul in suprafata de 300 mp, situat in str. ……, sector 1, Bucuresti.
In ceea ce priveste capetele doi si trei ale cererii de chemare in judecata, ca urmare a admiterii exceptiei prematuritatii formularii acestora prin Incheierea de sedinta din data de 12.01.2017, instanta va respinge aceste capete de cerere, ca premature.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept mentionate, instanta va admite, in parte, cererea de chemare in judecata, va admite primul capat de cerere si va constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 21502/1 eliberat la data de 01.07.2002 cu privire la terenul in suprafata de 300 mp, situat in str. ……, sector 1, Bucuresti, urmand sa respinga, ca premature, capetele doi si trei ale cererii de chemare in judecata.
In virtutea principiului disponibilitatii, instanta va lua act de precizarea reclamantei in sensul solicitarii cheltuielilor de judecata pe cale separata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Admite, in parte, cererea de chemare in judecata.
Admite primul capat al cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta N.F., in contradictoriu cu paratii C.S., C.R.G., si PREFECTUL MUNICIPIULUI BUCURESTI.
Constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 21502/1 eliberat la data de 01.07.2002 cu privire la terenul in suprafata de 300 mp, situat in str. …, sector 1, Bucuresti.
Respinge, ca premature, capetele doi si trei ale cererii de chemare in judecata.
Ia act de precizarea reclamantei in sensul solicitarii cheltuielilor de judecata pe cale separata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19.01.2017.
PRESEDINTE,                                                           GREFIER,