Somatie europeana de plata. Competenta internationala a instantelor romane. Nu rezulta ca par?ile au stabilit, prin conven?ia incheiata, ca locul de livrare al bunurilor sa fie pe teritoriul Romaniei. Sediul paratului nu se afla pe teritoriul Romaniei, p

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucure?ti la data de Y.Y.2017 sub numar A/299/2017, reclamanta S.C. S. .. S.A. a solicitat, in contradictoriu cu parata SS.H.H. S.A., ca instan?a sa dispuna emiterea unei soma?ii europene de plata prin care sa oblige debitoarea la plata sumei de 5236 EUR, precum ?i a dobanzii legale de 6% pe an, incepand de la data de 19.12.2014.
In motivarea cererii de soma?ie europeana de plata, s-a aratat ca intre par?i s-a incheiat un contract in forma simplificata prin care creditoarea S.C. S. .. S.A. s-a obligat sa vanda diverse produse debitoarei, aceasta din urma obligandu-se la plata facturilor reprezentand contravaloarea produselor livrate. De?i parata a primit produsele ?i s-a folosit de ele, nu ?i-a indeplinit obliga?ia corelativa de plata la scaden?a, recunoscand, totodata, debitul in cuantum de 5236 euro ce reiese din facturile depuse  de reclamanta in dovedirea sus?inerilor sale.
Faptul ca debitoarea a recunoscut suma datorata rezulta din coresponden?a purtata de par?i prin intermediul po?tei electronice la data de 13.10.2015 ?i 15.10.2015. Astfel, potrivit acestei coresponden?e, parata a solicitat copii ale facturilor neachitate pentru efectuarea pla?ii, solicitand, de asemenea, in?elegere din partea creditoarei, avand in vedere criza datoriei publice a Greciei care a afectat in vara anului 2015 procedurile bancare cu privire la pla?i.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozi?iile pe dispozitiile Regulamentului nr. 1896/2006 al Parlamentului European ?i al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de soma?ie de plata, precum ?i pe prevederile art. 1240 C. Civ., art. 272, 273 C. proc. civ., art. 1178 C. civ., 1170 C. civ.,1271 C. civ., art. 1516 C. civ.
In ceea ce prive?te capatul de cerere privind obligarea la plata dobanzii legale penalizatoare, creditoarea a invocat prevederile art. 1350 alin. (1), (2) C. civ., precum ?i cele ale art. 1535 alin. (1) C. civ. Totodata, pentru determinarea cuantumului daunelor moratorii ce nu au fost stabilite de par?i, a invocat inciden?a prevederilor art. 4 din O.G. nr. 13/2011, precum ?i cele ale art. 9 din Legea nr. 72/2013.
La cererea de soma?ie europeana de plata (Formularul A din Anexele la Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European ?i al Consiliului din 12 decembrie 2006)  au fost anexate inscrisuri constand in : facturi emise de creditoare, coresponden?a purtata de par?i prin po?ta electronica, dovada achitarii taxei judiciare de timbru,  precum ?i informa?ii ob?inute de la Oficiul Na?ional al Registrului Comer?ului cu privire la S.C. S. … S.A..
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 200 RON, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Cauza a fost solu?ionata fara citarea par?ilor, avand in vedere prevederile art. 12 din Regulamentul nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006, din interpretarea carora reiese ca procedura emiterii unei soma?ii europene de plata este una ce impune celeritate, in timp ce o eventuala citare a ambelor par?i (necesara in vederea respectarii principiului contradictorialita?ii) ar fi condus la incalcarea imperativului solu?ionarii cu celeritate avut in vedere de legiuitorul european.
Verificandu-?i din oficiu competen?a generala, instanta re?ine urmatoarele:
Potrivit dispozi?iilor art. 6 din Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European ?i al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de soma?ie de plata, in sensul aplicarii regulamentului men?ionat, competen?a se determina in conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile in materie, in special Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala  a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1215/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, in vigoare de la 09.01.2013.
Astfel, in baza art. 4 din Regulamentul nr. 1215/2012, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt ac?ionate in justi?ie, indiferent de na?ionalitatea lor, in fa?a instan?elor respectivului stat membru, in timp ce art. 5 alin. (1) din acela?i act normativ prevede ca persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi ac?ionate in justi?ie in fa?a instan?elor unui alt stat membru numai in temeiul normelor enun?ate in sec?iunile 2-7 din Capitolul II denumit ”Competen?a” din Regulamentul nr. 1215/2012.
Instan?a re?ine ca, potrivit art. 6 din actul normativ al Uniunii Europene anterior men?ionat, daca paratul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competen?a instan?elor este determinata, in fiecare stat membru, de legisla?ia statului membru in cauza.
De asemenea, sub rezerva situa?iilor in care legea ar dispune altfel, instan?ele romane sunt competente daca paratul persoana juridica are sediul principal, iar in lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comer? pe teritoriul Romaniei la data introducerii cererii, a?a cum rezulta din prevederile art. 1066 alin. (1) din C. civ. din Titlul I – Competen?a interna?ionala a instan?elor romane.
In continuare, art. 7 din Regulamentul nr. 1215/2012 prevede ca o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi ac?ionata in justi?ie intr-un alt stat membru in materie contractuala, in fa?a instan?elor de la locul de executare a obliga?iei in cauza, acest loc fiind, in cazul vanzarii de marfuri, locul dintr-un stat membru unde, in temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit sa fie livrate marfurile.
A?adar, acest ultim caz ar putea reprezenta o situa?ie in care legea ar dispune altfel, in sensul prevederilor art. 1066 alin. (1) din C. civ., la care s-a facut referire anterior. Insa, in spe?a, din inscrisurile depuse la dosar nu reiese ca par?ile ar fi stabilit, prin conven?ia incheiata, ca locul de livrare al bunurilor sa fie pe teritoriul Romaniei. Mai mult, in cuprinsul facturilor depuse de reclamanta in dovedirea preten?iilor sale, figureaza men?iunea referitoare la scutirea de taxa pentru livrarea intracomunitara conform art. 143 alin. (2) din Codul fiscal roman, aspect de natura a indica faptul ca bunurile au fost livrate peste hotare.
A?adar, instan?a constata ca, in spe?a, pe de o parte, sediul paratului nu se afla pe teritoriul Romaniei, pentru a se putea re?ine inciden?a art. 1066 C. civ., iar, pe de alta parte, nu se poate re?ine nici faptul ca o eventuala competen?a a instan?elor romane ar putea fi atrasa de prevederile art. 7 pct. 1 lit. a), b) din Regulamentul nr. 1215/2012, atat timp cat nu s-a facut dovada faptului ca produsele ar fi fost livrate pe teritoriul Romaniei.
 In baza art. 1071 C. civ., instan?a sesizata verifica din oficiu competen?a sa interna?ionala, procedand conform regulilor interne privind competen?a, iar daca stabile?te ca nu este competenta nici ea, nicio alta instan?a romana, respinge cererea ca nefiind de competen?a jurisdic?iei romane, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1070. Aceste din urma prevederi se refera la faptul ca instan?a romana de la locul cu care cauza prezinta o legatura suficienta devine competenta sa solu?ioneze cauza, de?i legea nu prevede competen?a instan?elor romane, daca se dovede?te ca nu este posibila introducerea unei cereri in strainatate sau ca nu se poate pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in strainatate, insa, in cauza, nu sunt incidente aceste ipoteze.
Avand in vedere considerentele de fapt ?i de drept men?ionate in cele ce preced, instan?a va respinge, ca nefiind de competen?a instan?elor romane, cererea formulata de creditoarea S.C. S. 2000 S.A. in contradictoriu cu debitoarea SS.H.H. S.A., ca urmare a admiterii excep?iei necompeten?ei generale a instan?elor romane, invocata din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE


Respinge, ca nefiind de competen?a instan?elor romane, cererea formulata de creditoarea S.C. S. … S.A. cu sediul in ….,  in contradictoriu cu SS.H.H. S.A. cu sediul in …, Grecia.
Cu recurs in termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, ….2017.