Plangere contraventionala

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 12151/301/2010, petenta SC DS SRL in contradictoriu cu intimata GARDA NATIONALA DE MEDIU COMISARIATUL BUCURESTI, a solicitat instantei de judecata ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria XXXX din data de 27.03.2009.
In motivare, petenta a aratat ca, in data de 27.03.2009, a fost sanctionata de Garda de Mediu pentru o fapta ce nu-i apartine, respectiv pentru poluarea unui teren; a mentionat ca nici terenul si nici deseurile nu-i apartin; ca efectueaza activitate de service care nu produce, prin natura sa, deseuri precum hartie si deseuri amestecate, pentru care s-a aplicat sanctiunea; functioneaza intr-un spatiu inchiriat de la SC GT SRL, societate care detine si terenul declarat ca poluat de organul constatator si care are atributii cu privire la intretinerea curateniei; cu privire la intocmirea procesului verbal de contraventie a precizat ca este mentionat in mod gresit sediul contravenientului, sediul corect fiind in Str. C… nr. 27, iar aceasta lipsa ar atrage nulitatea prevazuta de art. 17 din O.G nr. 2/2001; lipsa stampilei institutiei ce constata si sanctioneaza fapta, prezenta numeroaselor stersaturi si modificari in cuprinsul procesului verbal, nefiind nici individualizat organul la care se poate depune plangere.
In temeiul art. 242 C.pr.cv., a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La termenul din data de 02.09.2010, intimata a depus intampinare prin care a solicitat instantei sa respinga actiunea formulata de reclamanta, ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, intimata a aratat ca, desi sanctiunea amenzii a fost aplicata contravenientei prin procesul–verbal xxxxx din data de 27.03.2009, plangerea contraventionala este inregistrata la instanta in data de 21.04.2010, iar sustinerile contravenientei conform carora plangerea contraventionala ar fi fost transmisa intimatei in data de 02.04.2009  nu pot fi retinuta avand in vedere faptul ca prin Decizia nr. 953/19.12.2006 Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin.1 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, iar pentru aceste motive a solicitat sa se constate tardivitatea plangerii. Cu privire la fond a aratat ca, la data de 17.03.2009, pe adresa intimatei a sosit o sesizare prin intermediul careia a fost instiintata ca activitatea petentei nu corespunde din punct de vedere al protectiei mediului, cu solicitarea efectuarii unui control; in data de 27.03.2009, reprezentantii institutiei s-au deplasat la atelierul de reparatii auto, unde s-au descoperit incalcari grave ale normelor de protectie a mediului constand in depozitari necontrolate de materiale ce pot afecta siguranta mediului inconjurator, intreaga situatie de fapt a fost consemnata in nota de constatare nr. xxxx, prin aceasta nota fiind-i pus in vedere contravenientei ca, pana la data de 26.04.2009, sa efectueze si sa transmita catre intimata masuratori ale calitatii aerului, efectuate cu o firma autorizata in acest sens; cu ocazia aceluiasi control, s-a incheiat si procesul-verbal seria xxxxx prin care contravenienta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 50.000 lei.
In drept a invocat dispozitiile art. 115 si urm. C.proc.civ, OUG nr. 195/2005.
In conformitate cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plangerea este scutita de taxa judiciara de timbru.
In dovedirea sustinerilor partile au solicitat administrarea probei cu inscrisuri, proba incuviintata de instanta. Au fost depuse la dosar, in copie, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, nota de constatare, planse foto.
La termenul de azi, instanta a respins exceptia tardivitatii introducerii plangerii ca neintemeiata.
Analizand plangerea, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei xxxx incheiat de intimata Garda Nationala de Mediu (f.9), petenta SC DS SRL a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 50000 de lei  pentru  savarsirea contraventiei art. 96 alin. 1 pct. 10 OUG 195/2005. 
Sub aspectul legalitatii procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16 si art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Instanta nu va retine sustinerile vadit neintemeiate ale petentei conform carora procesul verbal ar fi nul pentru ca este gresit sediul social al contravenientului.
Art. 17 din OG 2/2001 prevede clar ca nulitatea absoluta a procesului verbal poate fi determinata numai de lipsa mentiunilor privind numele/calitatea agentului, numele,prenumele/denumirea, sediul contravenientului, data savarsirii faptei, semnatura agentului constatator. Dar, in procesul verbal care face obiectul cauzei, sediul petentei este trecut. Consemnarea numarului de strada al sediului social ca fiind 25, in loc de 27 este doar rezultatul unei erori materiale care ar fi putut atrage nulitatea numai in conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari cauzate prin aceasta eroare de redactare , vatamarea care sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului. Dar aceasta vatamare nu a fost nici macar invocata si, cu atat mai putin, dovedita.
Tot pentru aceleasi motive, fata de prevederile art. 17 din Og 2/2001 si art. 105 alin. 2 C.pr.cv. mentionate mai sus, nu se poate retine nulitatea procesului verbal nici pentru lipsa stampilei intimatei pe procesul verbal de contraventie.
Pretinsele „numeroase semnaturi si alte modificari in cuprinsul procesului verbal” reprezinta, de fapt o singura modificare cu privire la TOTAL LEI al amenzilor aplicate. Ceea ce pare a fi o taiere a unor mentiuni in partea dreapta a procesului verbal si in partea stanga sus, in fapt, daca se citeste si se observa cu atentie procesul verbal, reprezinta parte din semnatura reprezentantului contravenientei aplicata la rubricile „amenda aplicata”, eventuale obiectiuni, finalul procesului verbal, si, respectiv, in partea stanga sus, la primirea unui exemplar de pe procesul verbal. Modificarea sumei de la TOTAL Lei nu reprezinta decat o eroare a agentului cu privire la rubrica la care se consemneaza jumatatea din minimul legal al amenzii pe care un contravenient o poate achita in 48 de ore. Astfel, dupa ce a indicat foarte clar care este amenda pe care o aplica pentru fapta retinuta, si anume 50000 de lei, agentul constatator trebuia sa consemneze totalul amenzilor aplicate (rubrica creata pe formularele tipizate avand in vedere faptul ca in sarcina unui contravenient pot fi retinute mai multe fapte si ii pot fi aplicate mai multe amenzi, ceea ce nu a fost cazul nostru). De abia mai jos cu doua randuri, trebuia consemnata suma de 12500 lei, jumatate din minimul legal al amenzii aplicate. Dar, confuzia initiala, corectata de agent, nu atrage in nici un caz nulitatea procesului verbal, fiind clara sanctiunea aplicata de 50000 de lei, pentru contraventia prevazuta de OUG 195/2005 si Legea 265/2006, art. 96 alin. 1 pct. 10.
Nu se poate vorbi de o nulitatea pentru nementionarea organului la care trebuia depusa plangerea, fata de aceleasi art. 17 OG 2/2001 si art. 105 alin. 2 C.pr.cv. Plangerea petentei a fost inaintata, intr-un final, la instanta competenta care o analizeaza, prin prezenta, pe fond, astfel ca petenta nu a fost vatamata deloc in exercitarea dreptului ei de a formula plangere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului – verbal contestat atat prin prisma normelor interne, cat si a normelor internationale. Astfel, avand in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie (cauza Neata c. Romaniei), desi in general si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal in situatia in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta in privinta vinovatiei „acuzatului” dincolo de orice indoiala rezonabila.
In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada faptei retinute in sarcina petentei – depozitari necontrolate de deseuri de diferite tipuri amestecate, hartie, plastic, anvelope uzate, deseuri menajere – prin plansele foto (f. 25-30) din care se observa clar o mizerie de nedescris si, mai ales, chiar prin nota de constatare intocmita in data de 27.03.2009 si prin procesul verbal de contraventie in conditiile in care acestea au fost semnate fara nici cea mai mica obiectie de catre contravenient prin administrator.
Daca toate aceste mizerii nu ar fi existat, logic, reprezentantul petentei ar fi facut obiectiuni pe loc, lucru care nu s-a intamplat. In lipsa acestor obiectii, nu pot fi retinute apararile petentei conform carora plansele foto ar fi fost facute intr-o alta zona a Bucurestiului. Mai mult, aceste aparari au fost facute de abia la ultimul termen de judecata. Nici prin contestatia depusa initial, in 06.04.2009 (f. 7) la GM, nici prin plangerea depusa la instanta in 21.04.2010 (f. 1), petenta nu a sustinut ca aceste deseuri nu ar fi existat acolo, ci doar ca nu i-ar apartine sau ca nu i-ar apartine terenul pe  care se afla sau ca nu i-ar apartine obligatia asigurarii curateniei terenului in cauza.
Sustinerile conform carora acele deseuri nu i-ar apartine nu pot fi retinute nici prin prisma faptului mentionat si mai sus – ca nu s-a ridicat nicio obiectie la momentul intocmirii notei de constatare, nici la momentul intocmirii procesului verbal de contraventie - dar nici prin prisma planselor foto (f. 25.29) in care se observa, foarte clar, o mizerie de caroserii de masini, pneuri, parbrize, portiere, bucati din masini etc. etc. etc. In cauza, nu s-a facut dovada si nici nu s-a sustinut, de altfel, ca, exact in aceeasi zona, sa existe un alt service care ar fi putut produce aceste tipuri de mizerii. Faptul ca printre aceste tipuri de mizerii mai exista si deseuri menajere nu insemna ca petenta nu putea fi sanctionata. Orice persoana, fizica sau juridica produce deseuri, inclusiv deseuri menajere. Orice proces de montare, demontare, reparare masini nu se face doar cu mainile sau cu linie tehnologizata, ci presupune si utilizarea de materiale, gen hartie, lavete, solventi, vopseluri, ambalaje ale materialelor (pungi, pet-uri, cutii metalice, sticle s.a.) etc. etc. etc. de tipul celor care apar si in plansele foto.
Sustinerile conform carora petenta nu ar fi proprietar al terenului nu au nici cea mai mica relevanta, art.  96 alin. 1 pct. 10 din OUG 195/2005, retinut in sarcina petentei, prevazand obligatia de a lua masuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie, nu doar in sarcina proprietarilor, ci si a detinatorilor de terenuri cu titlu si chiar fara titlu. Asa cum in cazul unui imobil-locuinta nu i poate cere unui proprietar sa ii faca curatenie chiriasului, sa ii stearga praful, sa ii dea cu aspiratorul sau sa ii spele vasele, la fel de bun simt si de logic este ca nu i se poate pretinde proprietarului imobilului dat in locatiune sa ii faca curat petentei si ca nu i se poate aplica proprietarului o sanctiune pentru mizeriile create de petenta.
 Nu pot fi retinute sustinerile petentei conform carora, in 27.03.2009, la intocmirea notei de constatare, i s-a dat un termen de aducere la indeplinire a obligatiilor pana la 26.04.2009, astfel ca nu putea fi sanctionata pe loc. In nota de constatare (f. 23) se consemneaza expres ca, pentru incalcarea art. 96 pct. 10, petentei i se aplica amenda, termenul de 26.04.2009 fiind acordat doar pentru a se face monitorizari ale calitatii aerului – emisii de noxe de la cabina de vopsire, in conditiile in care petenta nu a prezentat monitorizari recente ale acestor emisii (punctul 5 din nota de constatare f. 23).
Pentru toate aceste motive, instanta constata temeinicia procesului verbal. Instanta constata ca si din punct de vedere sanctionator procesul verbal este legal si temeinic. Nu s-ar justifica o reducere a cuantumului amenzii, in conditiile in care petenta nu a dat dovada nici macar de buna credinta incercand doar sa tergiverseze punerea in executare a procesului verbal intocmit de GM prin formularea plangerii si asumarea raspunderii pentru fapta savarsita. Reaua credinta a petentei decurge si din aceea ca, dupa ce a introdus plangere in data de 06.04.2009 la Garda (f.7), nu a facut nici un demers pentru a afla stadiul de solutionare a plangerii si pentru a urgenta inaintarea catre instanta competenta pentru solutionare pe fond decat dupa ce s-a trecut la punerea in executare de catre finante (f. 8) in 2010, adica la aproape un an. Exista o culpa a intimatei ca nu a inaintat de urgenta plangerea catre instanta competenta, dar aceasta culpa nu sterge reaua credinta a petentei care rezulta din aceasta pasivitate. Chiar si Curtea Europeana a drepturilor omului a aratat (cu referire la o cale de atac impotriva unei sentinte, prin urmare, cu atat mai aplicabil in cazul unei cai de atac impotriva unui act administrativ) ca exista obligatia autoritatii de comunicare de acte, dar si obligatia partilor de se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunostinta (cauza Ponomaryov vs. Ucraina).
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge plangerea ca neintemeiata si va mentine procesul verbal, punandu-i in vedere petentei ca, daca si-ar fi asumat raspunderea, cum era normal, in 48 de ore de la sanctionare, avea posibilitatea sa achite jumatate din minimul legal, adica doar 12.500 de lei, in locul celor 50000 de lei aplicati si ca, daca pe viitor va mai formula cereri vadit netemeinice si cu rea credinta, doar pentru a obtine o suspendare a executarii, va putea primi inca o amenda si din partea instantei in cuantum de pana la 700 de lei conform art. 108/1 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila si va raspunde pentru prejudiciile pe care le cauzeaza prin exercitarea abuziva a drepturilor in contra scopului in care au fost create conform art. 723 C.pr.cv.