Anulare act

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a V-a Civila sub nr.11709/3/2006 la data de 31.03.2006, reclamanta ACR a chemat in judecata pe paratii PMB, VE si VAC, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna anularea ca nelegala a Dispozitiei Primarului General nr.978/17.04.2003.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca Primarul General a emis, in baza Lg nr.10/2001 Dispozitia nr.978/17.04.2003, prin care a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 2.302 mp, situat in Bucuresti, sector 5 catre VC. Acesta, decedat intre timp la data de 30.07.2005, a notificat in anul 2001 Primaria Municipiului Bucuresti, solicitand restituirea unei suprafete de teren de 3.020 mp, in calitate de mostenitor al fostului proprietar, considerandu-se persoana indreptatita, in conformitate cu dispozitiile Lg nr.10/2001. A sustinut reclamanta ca VC nu avea aceasta calitate, iar Primarul General in mod gresit, a aplicat prevederile art.20, art.21 si art.23 din Lg nr.10/2001, dispunand restituirea in natura aunei parti din terenul solicitat, intrucat imobilul mentionat face parte dintr-un imobil format din garaje, ateliere si teren in suprafata de 3.020 mp, care pana la data de 22.07.1980 s-a aflat in coproprietatea lui VC si al mamei sale VS. La acea data, cei doi l-au vandut catre reclamanta.
Terenul aferent constructiilor, in suprafata de 3.020 mp a trecut la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, 22.07.1980, in proprietatea statului in conformitate cu prevederile art.30 alin.2 din Lg nr.58/1974. Astfel, VC si mama sa nu au fost deposedati abuziv de proprietatea lor, ci in mod voluntar au renuntat la aceasta, reclamanta platind, la vremea respectiva, pretul corect atat pentru constructii, cat si pentru terenul in a carei proprietate nu a intrat din cauza prevederilor Lg nr.58/1974, exercitand pana in prezent, doar posesia acestui teren.
In drept au fost invocate disp. art.87 alin.1 C.p.c., art.8 alin.1 si art.26 alin.3 din Lg nr.10/2001, art.36 alin.3 din Lg nr.19/1991, decizia civila nr.604/28.01.2004 a I.C.C.J.
La data de 11.09.2006, paratii VE si VAC au formulat intampinare, prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor.
Pe fondul cauzei, au solicitat sa se constate ca, desi reclamanta afirma ca era indreptatita sa obtina un titlu de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, sector 5 in temeiul Lg nr.18/1991, nu a facut-o pana in prezent si nici nu o mai poate face, intrucat nu se mai incadreaza in niciun termen prevazut de vreo lege de restituire a fostelor proprietati.
In drept au fost invocate dispozitiile art.26 si urm.din Lg nr.10/2001.
Au fost depuse la dosar in fotocopii inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 15.01.2007 instanta a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului.
Analizand cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.p.c., aceasta exceptie, Tribunalul, prin sentinta civila nr.48/15.01.2007 a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Cererea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 19.03.2006 sub acelasi numar, respectiv  11709/3/2006.
La termenul din data de 14.06.2007, instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri.
In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse la dosar in fotocopii inscrisuri.
La termenul din data de 17.05.2007 instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, ca neintemeiata, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor VE si VAC, ca neintemeiata si a respins exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii de catre reclamanta, ca neintemeiata, motivarea instantei fiind cuprinsa in incheierea de sedinta la acel termen (fila 22).
Analizand actele si lucrarile dosarului pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
La data de 22.07.1980 a fost incheiat intre numitii VS si VC, in calitate de vanzatori, si reclamanta, in calitate de cumparator, contractul de vanzare-cumparare autentificat de catre Notariatul de stat local sector 5. Obiectul acestui contract l-a reprezentat constructia situata in Bucuresti, sector 5, mentionandu-se ca terenul aferent constructiei, in suprafata de 3020 mp, trece in proprietatea statului, conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 privind sistematizarea teritoriului localitatilor urbane si rurale.
Instanta retine, de asemenea, ca acest contract a fost incheiat ca urmare a ofertei adresate de catre numitii VS si VC catre parata, obiectul acesteia fiind proprietatea acestora din sectorul 5.
Potrivit disp.art.30 din Legea nr.58/1974, mentionate in contractul de vanzare-cumparare, „Dobindirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se poate face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobindirea prin acte juridice a acestor terenuri. In caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestor constructii trece in proprietatea statului cu plata unei despagubiri stabilita potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973”.
Din interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor mentionate anterior, instanta retine ca legiuitorul a avut in vedere situatia in care vanzatorul a intentionat si instrainarea terenului; cazul contrar ar fi absurd, intrucat, daca vanzatorul nu ar fi intentionat decat instrainarea constructiei, acesta ar fi ramas in continuare proprietarul terenului, netrecand in proprietatea statului decat daca intentia era ca imobilul format din teren si constructie sa fie vandut integral. Un argument in sensul acesta este si cel de pozitionare a alin.2 din art.30 dupa dispozitia de la alin.1, care afirma ca „dobindirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se poate face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobindirea prin acte juridice a acestor terenuri”, referirea fiind in mod clar la faptul ca, desi proprietarii terenurilor doreau sa le instraineze prin acte juridice intre vii, potrivit Codului civil, actul normativ din 1974 a stabilit limitativ modurile de dobandire a terenurilor, reglementand la alin.2 al aceluiasi articol modalitatea de „solutionare” a cazurilor in care vanzatorul a dorit si instrainarea terenului. Nu a fost scopul acestei legi de a stabili si ce se intampla cu terenurile care au fost si au ramas in proprietatea persoanelor, ci doar cu cele pe care persoanele doreau sa le instraineze.
In situatia de fata, de altfel, numitii VS si VC s-au exprimat neechivoc in acest sens in oferta de vanzare adresata paratei: „prin prezenta va oferim spre vanzare proprietatea noastra (s.n.) din sector 5, Bucuresti”, intelegand prin aceasta exprimare ca urmeaza a fi vanduta intreaga proprietate acestora, aflata la adresa sus-mentionata.
Asa fiind, instanta retine ca, doar din considerente ce tin exclusiv de cadrul legal l acelei perioade, respectiv incidenta Legii nr.58/1974, contractul de vanzare-cumparare nu a cuprins in mod explicit, ca obiect juridic, si dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei. Intentia partilor, potrivit careia se interpreteaza actele juridice ale partilor (art.978 C.civ.), a fost – neindoielnic – de a vinde paratei intreg imobilul din sector 5, Bucuresti, comus din constructie si teren aferent.
De asemenea, instanta constata ca in cauza sunt incidente prevederile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 modificata si republicata: „terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”.
Astfel, avand in vedere ca aceasta transmitere opereaza din patrimoniul statului in patrimoniul titularilor dreptului de proprietate asupra constructiilor, la cererea acestora, prin ordin al prefectului, instanta apreciaza ca singura persoana care poate pretinde dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei din str.Bega nr.4, sector 5, este parata, conform disp.art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 moificata si republicata.
Prin urmare, Dispozitia nr.978/17.04.2003 a Primarului general al mun.Bucuresti este lovita de nulitate, din moment ce  a fost emisa in baza aceluiasi titlu ce a stat si la baza instrainarii catre parata in anul 1980. Astfel, date fiind disp.Legii nr.18/1991 modificata si republicata, precum si intentia partilor ce a stat la baza incheierii contractului autentificat, reclamantii nu puteau pretinde, la randul lor, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei.
Fata de considerentele evocate anterior, instanta va admite actiunea, urmand a anula Dispozitia nr.978/17.04.2003 emisa de Primarul General al mun.Bucuresti.
Instanta admite actiunea formulata de reclamanta ACR impotriva paratilor PMB, VE si  VAC.
Dispune anularea dispozitiei nr.978/17.04.2003 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 08 noiembrie 2007.