Spor salarial (pentru conditii de munca deosebit de periculoase), solicitat de functionarii publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor in temeiul disp. art. 8 din H.G. nr. 281 /1993.

8. Spor salarial (pentru conditii de munca deosebit de periculoase), solicitat de functionarii publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor in temeiul disp. art. 8 din H.G. nr. 281 /1993.
     
     Contencios administrativ. Dreptul functiei publice.
     
      Legea 138/199 - art. 34 alin 1 lit. (a)
      Legea nr. 293/2004
      H.G. nr.291/1993
      Art. 8 alin 1 lit. (a) Ordin M.J. nr. 945/C/2003
      Functionarii din cadrul A.N.P., ce au desfasurat activitatea in conditiile prev. de H.G. nr. 281/1993 au dreptul la acordarea sporului de 50 - 100% din salariu, iar neplata acestui spor nu poate fi justificata prin lipsa fondurilor disponibile, fata de prevederile Codului Muncii, care impun plata cu prioritate a drepturilor salariale.
     
     Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
     Decizia nr. 721 din 23 octombrie 2008.
     
      Prin sentinta civila nr. 213/03 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Bacau - Sectia Comerciala si de contencios Administrativ in dosarul nr. 5590/110/2007, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul - Sindicatul Liber al Functionarilor din Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Bacau - pentru membrii sai: B. M., G F .s.a. in contradictoriu cu parata A.N.P in sensul ca a fost obligat parata sa plateasca reclamantilor sporurile prevazute de anexa 1.1 la Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003 (spor T.B.G), pentru perioada 2004 - 2006, reactualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
      Reclamantii, membri ai Sindicatului Liber al Functionarilor din P.RJV1.S. Bacau, au beneficiat incepand cu luna septemb.2003 de sporul pentru conditii deosebite de munca, de 100% si 75%.
      Printr-un Ordin emis la 30.08.2004 s-a dispus sistarea platii sporului T.B.C pentru toti salariatii din cadrul penitenciarului incalcandu-se prevederile Legii 293/2004 si ale 438/1999 precum si cele ale Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/C/2003, Anexa 1.1.
      Parata Administratia Nationala a Penitenciarelor, desi recunoaste pretentiile formulate impotriva sa, refuza nejustificat acordarea acestor sporuri.
      Fata de aceste considerente, instanta a admis in parte actiunea si a obligat parata Administratia Nationala a Penitenciarelor sa plateasca reclamantilor sporul prevazut de anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/C/2005 pentru perioada 2004 - 2006 reactualizat cu indicele de inflatie.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata - Administratia Nationala a Penitenciarelor, care a criticat solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
      - in mod gresit s-a respins exceptia prematuritatii actiunii, avand in vedere neindeplinirea - de catre reclamanti - a procedurii prealabile prevazute de art. 7 alin. (1) din legea 554/2004;
      - pe fond, solutia este nelegala, avand in vedere dispozitiile art. 69 din Legea 138/1999 si lipsa fondurilor disponibile pentru plata sporului solicitat, precum si dispozitiile art. 4 si 7 din ANEXA nr.. 1 A O.M.J. nr. 945/2003;
      - nu s-au avut in vedere dispozitiile art. 1082 Cod civil, in raport de care parata nu putea fi obligata la plata sumelor actualizate in functie de indicele de inflatie.
      Intimata - reclamanta B. M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca fata de obiectul cererii de chemare in judecata (plata unor drepturi salariale), nu era necesara procedura prealabila, iar pe fond s-a facut dovada ca reclamantii au lucrat in conditii periculoase sau vatamatoare, ceea ce justifica acordarea sporului solicitat.
      In sustinerea pozitiei lor, partile au depus la dosar acte.
      Analizand sentinta recurata sub aspectul criticilor formulate, in raport de actele depuse la dosar si de dispozitiile legale incidente, curtea constata nefondat recursul, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
      In ce priveste exceptia prematuritatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, curtea retine ca aceste dispozitii legale nu au incidenta in speta de fata, deoarece reclamantii au solicitat prin actiune acordarea unor drepturi salariale prevazute de lege si neacordate, fara a ataca un act administrativ pentru care sa fie obligatorie procedura prealabila.
      Art. 109 din Legea 188/1999 face trimitere doar la competenta instantei de contencios administrativ in asemenea cauze, fara a face referire la incidenta dispozitiilor Legii 554/2004 (asa cum se face la art. 106 din lege - unde, pentru atacarea actelor administrative prin care s-a decis incetarea raportului de serviciu, functionarul public se adreseaza instantei "in conditiile si termenele prevazute de Legea 554/2004").
      Pe fondul cauzei, solutia de admitere a actiunii este temeinica si legala, curtea retinand, pe langa argumentele instantei de fond, urmatoarele aspecte :
     Pentru perioada supusa analizei (septembrie 2004 - aprilie 2006), drepturile salariale cuvenite reclamantilor sunt reglementate de urmatoarele acte normative: Legea 293/2004 privind statutul functionarilor publici cu statutul special din Administratia Nationala a Penitenciarelor (art. 34 alin. (1) lit. (a), Legea 138/1999, HG. 281/1993 (art. 8 al. (1) lit. a) si Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003 - prin care se aproba Regulamentul de acordare a sporului prevazut de art. 8 lit. (1) din HG. nr. 281/1993.
      Intimatii - reclamanti indeplinesc conditiile legale pentru a beneficia de sporul pentru conditii deosebit de periculoase, prevazute de art. 8 din HG. nr. 281/1993, aspect care - de altfel - nu este contestat de recurenta.
      De asemenea, nu poate fi contestat faptul ca in perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, intimatii - reclamanti au prestat activitati in acele conditii vatamatoare sau periculoase, care justifica acordarea sporului, aspect dovedit cu Buletinul de determinare prin expertizare a locului de munca nr. 150/11 noiembrie 2003, nota de constatare nr. 170/09 decembrie 2005, extras din Decizia zilnica pe unitate nr.84/02 mai 2006 si procesul - verbal din 28 aprilie 2006 (acte depuse la filele 21-24 dosar recurs).
      Recurenta justifica neplata sporului prin lipsa fondurilor disponibile, invocand - in acest sens - dispozitiile art. 69 din Legea 138/1999, care prevad ca acordarea drepturilor banesti se face "in limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor si institutiilor centrale", precum si dispozitiile art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003.
      Aceasta justificare nu poate fi primita, intrucat dispozitiile citate nu fac decat sa reia o regula de principiu in materia cheltuielilor bugetare, si anume ca nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonata si platita daca nu exista acoperire bugetara.
      Cum potrivit art. 156 din Codul muncii drepturile salariale se achita cu prioritate, inaintea altor obligatii banesti, atata vreme cat intimatii - reclamanti au prestat activitate in conditii care justifica acordarea sporului, aspectele de ordin administrativ sau financiar invocate de angajator nu pot afecta existenta sau cuantumul drepturilor salariale prevazute imperativ de lege.
      In ceea ce priveste actualizarea sumelor acordate in functie de inflatie, curtea constata ca in acest mod se creeaza o situatie achitabila pentru intimatii - reclamanti care trebuie sa beneficieze de sumele retinute in mod nelegal, la valoarea actuala.
      Nu se poate retine incidenta art. 1088 Cod civil, intrucat dreptul reclamantilor la sumele solicitate exista, fiind prevazute de lege, iar prin hotarare nu s-a stabilit, ci s-a constatat existenta acestui drept, fiind obligat angajatorul la acordarea sumelor cuvenite si neacordate.
      De asemenea, nu se poate retine buna - credinta a angajatorului, in sensul prevazut de art. 1082 Cod civil, fata de argumentele prezentate anterior cu privire la fondul cauzei.
      Fata de considerentele expuse, constatand ca motivele de recurs sunt neintemeiate, in raport de dispozitiile art. 312 al. 1 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat.