Personal contractual din cadrul institutiilor finantate de la buget. Stabilirea drepturilor salariale. Contestatie. Instanta competenta.

      7. Personal  contractual din  cadrul  institutiilor finantate  de la  buget.  Stabilirea drepturilor salariale. Contestatie. Instanta competenta.
     
      Contencios administrativ. Dreptul functiei publice.
      
      Art.l, 157 alin. 2, 281 Legea 53/2003,
      Art. 1,4,5,8 din O. U.G nr.24/2000,
      Art. 3 alin.4, 23 din O.G 9/2005.
      Art. 10 din Legea 554/2004
   
    In litigiile derivand din masurile luate de ordonatorul de credite ca urmare a solutionarii contestatiei formulata in legatura cu stabilirea salariilor de baza, sporurilor, premiilor si a altor drepturi care se acorda potrivit prevederilor O.U.G. 24/2000 si O.G. 9/2005 competenta instantei se stabileste dupa cum masurile se refera la raporturi de drept specifice functiei publice sau de putere publica, caz in care competenta revine instantei de contencios administrativ conform regulilor stabilite in legea contenciosului administrativ, sau atunci cand acestea se refera la raporturile dintre personalului incadrat in baza unui contract de munca si angajator, acestea apartin jurisdictiei muncii iar competenta revenind sectiei civile a tribunalului.
   
     Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
   Decizia nr. 832 din 12 decembrie 2008
      
      I. Prin cererea inregistrata sub nr. 732/103/2007 din 25 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Neamt - Sectia civila reclamantii A. P. s. a in contradictoriu cu paratul D.G.A.S.P.C. Neamt - prin reprezentant Consiliu, Judetean Neamt ca ordonator principal de credite a solicitat obligarea paratului la plata diferentei de 65 % din sporul de 75 % prevazut de H.G. 281/1993 si H.G. 1471/2004 incepand cu data de 01 ianuarie 2005 si pana in prezent. in motivarea actiunii reclamantii arata ca sunt angajatii institutiei parate si prin specificul activitatii desfasurate asigura in permanenta asistenta medicala, sociala si educatia copiilor cu handicap sever fizic sau neuropsihic, sub aspectul salarizarii fiind incidente dispozitiile art. 8 lit. a din H.G. 281/1993 referitoare la sporul de 50 - 100 %. Se arata ca au solicitat sporul de la parata insa aceasta a acordat doar un spor de 10%, desi s-a emis avizul Ministerului Muncii si al Ministerului Sanatatii pentru acordarea sporurilor prevazute de art. 8 lit. a din H.G. 281/1993.
      Prin intampinare Consiliul Judetean Neamt arata ca de la 01 ianuarie 2007 C.R.R.P.H. P. au personalitate juridica iar pentru plata drepturilor salariale Consiliul Judetean Neamt nu au calitate procesuale pasiva; pe fond se arata ca sporul se poate acorda dar numai cu incadrarea in alocatia bugetara aprobata si a resurselor financiare, ca in acest context s-a acordat un spor de 10%.
      Paratul prin intampinare arata ca in perioada 01.01.2005 - 31.12.2006 ordonator de credite era Consiliul Judetean Neamt, ca acesta a prevazut in buget sumele care urmeaza a se acorda. Sustine paratul ca marimea si cuantumul sporului se stabileste de ordonatorul de credite si din lipsa fondurilor nu s-a putut acorda sporul de 76%. Ca diferenta de 65 % nu poate fi acordat retroactiv.
      Prin incheierea din 23 martie 2007 pronuntata de Sectia civila a Tribunalului Neamt s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea acesteia spre competenta solutionare sectiei de contencios administrativ.
      A retinut instanta ca prin lege speciala, litigiile privind acordarea sau contestarea sporurilor solicitate de reclamanti sunt de competenta instantei de contencios administrativ.
      Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii care au aratat ca prin actiune s-a solicitat acordarea sporului in cuantumul prevazut de lege.
      Prin decizia 593/13 iunie 2007 s-a respins ca inadmisibil recursul, retinandu-se de instanta de control judiciar ca in cauza nu exista conflict de competenta.
      Cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei Comerciale si de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamt sub nr. 3728/103/2007 din 05 iulie 2007.
      In data de 29 noiembrie 2007 in dosarul 3728/103/2007 au formulat cerere de interventie in interes propriu intervenientii A. F. s. a care solicita acordarea sporurilor solicitate de reclamanti iar prin incheierea din 11 noiembrie 2008 s-a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu.
      II. Prin cererea inregistrata sub nr. 731/103/25 ianuarie 2007 pe rolul sectiei civile a Tribunalului Neamt reclamantii A. G. s. a in contradictoriu cu D.G.A.S.P.C. Neamt prin reprezentant Consiliul Judetean Neamt - ordonator principal de credite, au solicitat acordarea integrala a sporului de 50 % cuvenit personalului TESA conform H.G. 1471/2004 si Regulamentul M.S.S.F. si M.S. 6366/LV 1132/46226/1993 si plata cheltuielilor de judecata.
       In motivarea actiunii reclamantii arata ca sunt angajatii institutiei parate si potrivit art. 8 lit. a, b din H.G. 281/1993 trebuie sa beneficieze de sporurile de 15% pentru conditii vatamatoare si incordare psihica. Ca in prezent este acordat un spor de 10% pentru 2 salariati si de 15% pentru restul reclamantilor.
      Ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 8 lit. a si b din H.G. 281/1993 si ca pentru acordarea acestuia nu sunt necesare avize suplimentare.
      Prin intampinare Consiliul Judetean Neamt arata ca nu are calitate procesuala pasiva, parata de la 01 ianuarie 2007 avand personalitate juridica. Pe fond arata ca sporul de 50% se acorda cu conditia incadrarii in alocatia bugetara aprobata, ca cererea de acordare a sporurilor a fost respinsa acordarea lor fiind apreciata de ordonatorul de credite.
      Prin incheierea din 23 martie 2007 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea spre competenta solutionare Sectiei de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamt. S-a retinut ca prin lege speciala s-a stabilit competenta de solutionare a litigiilor privind acordarea si contestare a sporului.
      Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia 617/20 iunie 2007 de catre Curtea de Apel Bacau.
      S-a retinut ca intre doua sectii ale aceleiasi instante nu exista conflict de competenta.
      Cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei Comerciale si de Contencios Administrativ sub nr. 3919/103/2007 din 19 iulie 2007.
      Prin incheierea din 10 august 2007 dosarul 3919/103/2007 a fost trimis spre conexare la dosarul 3728/103/2007.
      Prin incheierea din 07 septembrie 2007 s-a admis exceptia conexitatii si s-a dispus conexarea dosarului 3919/103/2007 la dosarul 3728/103/2008.
      La termenul din 07 septembrie 2007 s-a solicitat introducerea in cauza a C.P.R.R.P.H. - Pastraveni si s-a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii fata de termenul de 10 zile prevazut de lege.
      Prin incheierea din 11 octombrie 2007 s-a dispus introducerea in cauza a Centrului Pilot.
      In cauza s-a efectuat o expertiza contabila.
      Prin cererea din 14 aprilie 2008 reclamantii si intervenientii isi precizeaza actiunea in sensul ca solicita, pentru personalul administrativ TESA procentul de 50% si pentru personalul de ingrijire si de specialitate procentul de 75 %.
      Prin sentinta civila 84/CA/21 martie 2008 s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parati, exceptia tardivitatii si a neindeplinirii procedurii prealabile.
      S-a admis actiunea si cererea de interventie si au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor si intervenientilor diferenta de spor de 65 % si pentru personalul TESA sporul de 50 %; au fost obligati si pe viitor paratii sa plateasca sporul de 75% cuvenit personalului de specialitate si de ingrijire si 50% personalului TESA.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Reclamantii si intervenientii au calitate de angajati ai C.P.R.R.P.H. Pastraveni.
      Potrivit evaluarii facute cu privire la locurile de munca din cadrul C.P.R.R.P.H. Pastraveni mediul de munca in care isi desfasoara activitatea reclamantii se incadreaza in categoria locurilor de munca cu pericol grav si iminent de accidentare (conform art. 1 din Legea nr. 319/2006).
      Asistatii cu suferinte psihice majore, ce sunt persoane cu deficiente cognitive, comportamentale, cu simptome de halucinatii si delir, reprezinta, chiar si sub efectul mijloacelor de ingrijire specifice (tratament sedativ, tratament cu neuroleptice majore), un permanent risc de producere a unor accidente de munca. Personalul centrului este supus permanent factorilor de stres psiho-emotional, generat de mediul de munca motivat de asistati deosebit de periculosi, agresivi, risc de maltratare a unor asistati de catre ceilalti asistati.
      Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Consiliul Judetean Neamt si D.G.A.S.P.C. Neamt, instanta de fond a retinut ca in actuala cauza, reclamantii s-au adresat cu cerere de acordare a drepturilor banesti pe care le pretind atat angajatorului, D.G.A.S.P.C., cat si Consiliul Judetean Neamt, ordonator de credite a D. G. A. S. P.C. (angajatorului). in intampinarile depuse, nici unul dintre parati nu neaga dreptul reclamantilor la drepturile banesti, ci sustin ca drepturile pot fi acordate numai in limita fondurilor alocate. Ambelor autoritati le-au fost adresate cereri care nu au fost solutionate in termen legal. D.G.A.S.P.C. are raporturi de munca cu reclamantii si intervenientii, motiv pentru care calitatea procesuala a acesteia nu poate fi pusa la indoiala. Reclamantii i s-au adresat cu cerere Consiliului Judetean, care nu a fost solutionata in termen legal si la care s-a oferit un raspuns echivoc, motiv pentru care si acest parat (desi este ordonator de credite) are calitate procesuala pasiva, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive fiind nefondata.
      Cu privire la exceptia tardivitatii instanta a constat ca pentru reclamanti si intervenienti actiunea este formulata in termen legal, nefiind incident nici un termen limita legal inlauntrul caruia sa poata fi formulata actiunea, iar drepturile banesti pretinse nu s-au prescris, motive pentru care exceptia a fost respinsa.
      Cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile, instanta o a constata-o neintemeiata deoarece reclamantii si intervenientii nu se adreseaza cu plangere impotriva unui act administrativ, ci impotriva unui refuz nejustificat de solutionare a cererii in termen legal, motiv pentru care, in temeiul art. 1 si 7 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie o astfel de plangere.
      Pe fondul cauzei instanta retine ca paratii nu contesta dreptul reclamantilor si al intervenientilor la sporurile pretinse, ci sustin ca acestea pot fi acordate numai in limita fondurilor alocate D.G.A.S.P.C. Ceea ce se retine este, de asemenea, faptul ca, din evaluarea si raportul de expertiza depuse la dosar, rezulta ca drepturile banesti pretinse sunt justificate pe motivul conditiilor dificile si de risc profesional ale reclamantilor si intervenientilor.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Consiliul Judetean Neamt - D.G.A.S.P.C. care arata ca potrivit H.G. 281/1993 marirea si acordarea sporului este atributul exclusiv al ordonatorului de credite pe baza evaluarii fiecarui loc de munca, ca evaluarea trebuie efectuata de catre Autoritatea de Sanatate Publica si Inspectoratul Teritorial de Munca Neamt, potrivit Legii 319/2006, ca evaluarea depusa de reclamanti nu este pertinenta, iar marirea sporului este conditionata de resursele financiare alocate.
      Se invoca de asemenea ca dispozitiile H.G. 281/1993 au fost abrogate prin H.G. 15471993 iar salarizarea personalului contractual din unitatile bugetare se realizeaza prin lege, sporurile stabilite de instanta au fost acordate cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti.
      In conditiile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila instanta de recurs a pus in discutia partilor doua motive de ordine publica, respectiv lipsa calitatii procesuale a Centrului Pilot pentru drepturile pretinse anterior datei de 01 ianuarie 2007 si a Consiliului Judetean Neamt pentru perioada ulterioara acestei date si pe viitor precum si competenta materiala de solutionarea cauzei.
      Prin intampinare intimatii - reclamanti si intervenienti arata ca pentru perioada anterioara datei de 01 ianuarie 2007 D.G.A.S.P.C avea obligatia de plata a sporului iar Centrul Pilot pentru perioada ulterioara si pentru viitor.
      Prin decizia 832/12.12.2007 s-a admis recursul declarat de recurenta-parata D.G.A.S.P.C. Neamt, s-a casat sentinta civila nr. 84/CA/21.03.2008 si s-a trimis cauza spre competenta solutionare Tribunalului Neamt - Sectia civila.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:
      In fapt reclamantii si intervenientii au calitatea de personal contractual si isi desfasoara activitatea in institutii bugetare subordonate Consiliului Judetean Neamt care este ordonator principal de credite. Astfel, pana la 31 decembrie 2006 acestia erau salariatii C.R.R.P.H. – P. - institutie fara personalitate juridica din cadrul D.G.A.S.P.C - Neamt, institutie subordonata Consiliului Judetean Neamt iar de la 01 ianuarie 2007 fiind salariatii Centrului Pilot de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap - P, institutie cu personalitate juridica - ordonator secundar de credite - din cadrul Consiliului Judetean Neamt.
      Reclamantii au calitatea de personal contractual si in ceea ce-i priveste raporturile individuale si colective de munca precum si jurisdictia muncii sunt reglementate de Codul Muncii (art. 1 din Codul Muncii).
      Potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii sistemul de salarizare a personalului autoritatilor si institutiilor publice finantate integral sau majoritar de bugetul de stat sau de bugetele locale se   stabileste prin lege.
      Incepand cu data de 01 aprilie 2000 sistemul de salarizare a personalului contractual din autoritatile publice este consacrat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 24/2000.
      Ulterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului 24/2000, anual, au fost emise acte normative cu putere de lege care cuprind reglementari cu privire la cresterile salariale precum si alte dispozitii aplicabile in aceasta materie personalului contractual ce intra sub incidenta O.U.G. 24/2000.
      Astfel pentru anul 2005 a fost emisa O.G. 9/2005 privind cresterile salariale ce se acordau personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. 24/2000 si personalului salarizat potrivit anexei II si III la Legea 154/1998, respectiv personalului ce ocupa demnitati publice alese (anexa II la Legea 154/1998}_ sau functii asimilate cu functii de demnitate publica (anexa III la Legea 154/1998)
      Din interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor legale care reglementeaza salarizarea personalului din institutiile bugetare, rezulta ca sistemul de salarizare consacrat prin aceste acte normative este aplicabil atat personalului contractual cat si personalului contractul ce ocupa o functie publica, personalului care ocupa o demnitate publica aleasa precum si celui care ocupa o functie asimilata cu functia de demnitate publica.
      Reglementand cresterile salariale O.G. 9/2005 consacra si alte reglementari in Cap. 3 al actului normativ.
       Astfel potrivit art. 22 gestiunea sistemului de salarizare se realizeaza de ordonatorul principal de credite cu incadrarea in numarul de posturi si bugetele aprobate cu incadrarea in fondurile alocate.
      Cu privire la modul in care sunt stabilite drepturile salariale personalului aflat sub incidenta O.U.G. 24/2000 legiuitorul a prevazut o procedura de contestare prin art. 23 din O.G. 9/2005, solutionarea contestatiei fiind de competenta ordonatorilor de credite.
      Impotriva masurilor dispuse in solutionarea contestatiilor personalul in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, dupa caz, instantei judecatoresti competente (art. 23 alin. 4).
      Asa cum rezulta din alin. 4 al art. 23 din O.G. 9/2005 legiuitorul a statuat competenta de solutionare pentru doua categorii de instante, respectiv instanta de contencios administrativ si instanta competenta dupa caz.
      Fata de formularea legii este necesara determinarea criteriilor dupa care se stabileste competenta instantei de a cenzura masurile luate de ordonatorul de credite in solutionarea contestatiilor.
      Asa cum rezulta din cuprinsul O.U.G. 24/2000 si O.G. 9/2005 reglementarea se refera la stabilirea salariilor in cadrul institutiilor si autoritatilor din sectorul bugetar. Asadar din perspectiva autoritatii publice nu se poate determina criteriul in baza caruia sa se poata determina competenta instantei. Asa fiind, este necesar a se vedea categoriile de personal caruia ii sunt aplicabile dispozitiile acestor acte normative, respectiv personal contractual, personal contractul care ocupa o functie publica si personalului ce ocupa o demnitate aleasa sau o functie similara acesteia.
      In raport cu categoriile de personal enumerate, masurile luate de ordonatorul de credite in solutionarea contestatiilor au un regim juridic diferit in functie de raporturile de drept pe care le creeaza. Sub acest aspect atunci cand masurile se refera la raporturi de drept specifice functiei publice sau de putere publica sunt de competenta instantei de contencios administrativ iar atunci cand prin acestea se refera la raporturile dintre personalului incadrat in baza unui contract de munca si angajator, acestea apartin jurisdictiei muncii, competenta revenind sectiei civile a tribunalului.
      O.G. 9/2005 este o lege temporara cu aplicabilitate in anul 2005, reglementarea cuprinsa in art. 23 din acest act normativ a fost pastrara si in legile temporare ulterioare O.G. 3/2006 (art. 29) pentru anul 2006 si O.G. 10/2007 (art.30) pentru anul 2007.
      In concluzie, cum intre reclamanti si intervenienti, pe de o parte si institutiile parate pe de alta parte, raporturile juridice sunt realizate in baza contractelor individuale de munca, litigiile izvorate din modul in care ordonatorul de credite a solutionat contestatiile formulate impotriva modului in care au fost stabilite sporurile la care salariatii se considera indreptatiti sunt de competenta instantei civile si nu a instantei de contencios administrativ.
      Pe de alta parte sub aspectul competentei de solutionare a cauzei aceasta revine sectiei civile a tribunalului si pentru urmatoarele considerente:
      Potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. 9/2005 ( art. 29 al. 1 din O.G. 3/3006, art. 30 al. 1 din O.G. 10/2007) se poate formula contestatie in legatura cu stabilirea salariilor de baza, sporuri, premii si alte drepturi salariale.
      Dupa cum rezulta din cererile de chemare in judecata asa cum au fost precizate, reclamantii si intervenientii invoca dreptul la un spor de 50 %, respectiv 75 % stabilit prin H.G. 281/1993 si regulamentul M.S.S.F si M.S. nr. 6366/LV 1132/46226/1993 si neacordate de angajatori si nu la stabilirea unor sporuri de catre acestia care sa poata fi contestat conform procedurii prevazute de legea speciala. Neacordarea unor drepturi salariale recunoscute, in opinia reclamantilor si intervenientilor, prin acte administrative cu caracter normativ, constituie un litigiu de munca supus jurisdictiei muncii conform art. 281 Codul Muncii.