Nerespectarea principiilor ce guverneaza procesul penal; Dreptul la un proces echitabil; Incalcarea dreptului la aparare - Trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin sentinta penala nr. 161/P/2010 din 23.09.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a dispus:
Condamnarea inculpatului O.C.C,, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma agravata si continuata, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a si b Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal,  la pedeapsa de 3  (trei) ani si 6 (sase) luni, inchisoare.
In temeiul art. 215 alin. 2 Cod penal raportat la art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b, c  Cod penal pe durata de 2 (doi) ani.
 In temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedura penala a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b, c Cod penal pe durata executarii pedepsei principale.
In temeiul art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 14 Cod procedura penala si art. 998 Cod civil, a admis actiunile civile formulate prin constituire de parte civila de catre partile civile S.C.„G.” – S.A., Piatra Neamt, S.C. „B”- S.RL., Bacau, prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa Ionescu M. Adrian, si S.C. „S”- S.A., Dumbrava Rosie, jud. Neamt, si in consecinta:
A fost obligat inculpatul OCC sa plateasca:
- suma de 49.257,59 lei, daune civile contractuale, din care suma de 42.820,84 lei, creanta pret, si suma de 6.436,75 lei, dobanda legala aferenta, in favoarea partii civile S.C.„G” – S.A., Piatra Neamt;
- suma de 25.017 lei, daune civile contractuale, cu titlu de creanta pret, si dobanda legala aferenta calculata pana la data platii efective in favoarea partii civile S.C. „B”- S.RL., Bacau, prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa I.M. A.;
- suma de 157.915,99 lei, daune civile contractuale, cu titlu de diferenta de creanta pret, si dobanda legala aferenta calculata pana la data platii efective in favoarea partii civile S.C. „ S”- S.A., Dumbrava Rosie, jud. Neamt
S-a luat act ca partea civila S.C. „ D”- S.R.L., Bacau, a renuntat la judecata in actiunea civila privind suma de 145.444,78 lei, prejudiciul material pentru care s-a constituit parte civila in cauza.
S-a luat act ca inculpatul a fost asistat de avocat ales.
In temeiul art. 191 Cod procedura  penala a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 20.000 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate in urmarirea penala si prima instanta de fond.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului OCC, pentru comiterea infractiunii de inselaciune in forma continuata, prev. de art.215 alin. 1, 2 ,3, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cauza fiind inregistrata la Tribunalul Neamt. La data de 18.11.2008 organele de politie s-au sesizat din oficiu cu faptul ca inculpatul OCC, in calitate de administrator al S.C. „,a emis file C.E.C, fara a se fi respectat normele legale si in baza probelor care s-au administrat in urmarirea penala, s-a retinut ca in perioada februarie 2008 - septembrie 2008 au fost emise, de catre inculpatul OCC, pe seama a sase beneficiari, un numar de zece file C.E.C, care nu au avut acoperire cu numerar, in contul S.C. „K" S.R.L. Piatra Neamt, al carui administrator a fost acesta, partile vatamate fiind: S.C. „G" S.A. Piatra Neamt; -S.C. „S" S.A. Dumbrava Rosie; S.C. „G.H.C.L. U Romania" S.A. Ocna Mures, judetul Alba; S.C. „D" S.R.L. Bacau; S.C. „P & T V" S.R.L. Dumbrava Rosie si S.C. „B" S.R.L. Bacau.
Analizand probele administrate in urmarirea penala, respectiv: contractele de vanzare-cumparare incheiate de beneficiari cu furnizorii S.C. "S" S.A. Dumbrava Rosie si S.C. "D" S.R.L. Bacau si comenzile emise de catre ceilalti patru furnizori; facturile de livrare a marfurilor; filele C.E.C. in litigiu - zece la numar; refuzurile la plata efectuate de banca, pe motivul lipsei de disponibil in cont, toate coroborate cu declaratiile inculpatului OCC si probele administrate in prima instanta de fond, in cercetarea judecatoreasca a cauzei, respectiv: declaratia inculpatului OCC, adresa nr. 1127/22.12.2009 a S.C. „S”  - S.A. Dumbrava Rosie, adresa din 13.01.2010 a S.C. „ D”- S.R.L., Bacau (fila 63 si 64, ds.), adresa nr. 15 din 21.01.2010 a S.C. „P & T V”- S.R.L.(fila 78), adresa nr. CI 3630/BT138/25.01.2010 a S.C. “B”- S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa I. M. A. (fila 81), adresa nr. 140 din 03.02.2010 si nr. 763 din 18.05.2010 a S.C. “ G”- S.A.( fila 91 si 170), proces verbal de conciliere inregistrat cu nr. 280 din 02.03.2009 incheiat intre S.C. “G”- S.A. si S.C. “K“ – S.R.L. (fila 99), raportul de expertiza contabila judiciara (fila 136) si declaratiile martorilor ,se retin urmatoarele imprejurari in cauza:
In perioada februarie 2008 - septembrie 2008 au fost emise, de catre inculpatul OCC, in favoarea a sase beneficiari, un numar de zece file C.E.C, care nu au avut acoperire cu numerar,  asupra contului S.C. „K" S.R.L. Piatra Neamt, al carui administrator a fost acesta, partile vatamate fiind: S.C. „G" S.A. Piatra Neamt; -S.C. „S" S.A. Dumbrava Rosie; S.C. „G.H.C.L. U" S.A. Ocna Mures, judetul Alba; S.C. „D" S.R.L. Bacau; S.C. „P & T V" S.R.L. Dumbrava Rosie si S.C. „B" S.R.L. Bacau.
Cu privire la trei dintre aceste firme: S.C. "S" S.A. Dumbrava Rosie; S.C. "D" S.R.L. Bacau si S.C. "G" S.A. Piatra Neamt, relatiile comerciale cu furnizorii au fost derulate pe baza contractelor comerciale de vanzare-cumparare incheiate, iar cu ceilalti trei furnizori,  pe baza comenzilor emise de beneficiar, respectiv firma S.C. „K" S.R.L. Piatra Neamt, al carei administrator a fost inculpatul O.C.C..
Pentru  cei sase furnizori de marfuri, avand calitatea de parti vatamate in cauza, in vederea platii marfurilor livrate, inculpatul a emis zece file C.E.C, refuzate la plata pentru lipsa de disponibil in cont, in suma totala de 488.752,33 lei, dupa cum urmeaza: in favoarea S.C. "S" S.A. Dumbrava Rosie: doua file C.E.C.: una in suma de 41.846,66 lei si alta de 212.873,25 lei; in favoarea S.C. "G" S.A. Piatra Neamt:  o fila C.E.C. in valoare de 33.135,55 lei; in favoarea S.C. "D" S.R.L. Bacau doua file C.E.C: una in suma de 88.144,64 lei si alta de 57.300,14 lei; in favoarea S.C. "P & T V" S.R.L. Dumbrava Rosie: trei file C.E.C, in valoare de cate 1.000 lei, fiecare; in favoarea S.C. "G.H.C.L. Romania" S.A. Ocna Mures, judetul Alba, o fila C.E.C, in valoare de 525,98 lei; in favoarea S.C "B" S.R.L. Bacau, o fila C.E.C, in valoare de 25.017 lei.
Toate cele zece file C.E.C. au fost emise, semnate si stampilate de catre inculpatul OCC.
Conform relatiilor comunicate la dosarul de urmarire penala de „B" S.A. Romania, Sucursala Piatra Neamt, unitate bancara unde a avut deschis contul S.C. „K” - S.R.L. Piatra Neamt, la data de 10.10.2008, firma a fost inscrisa in Fisierul National de C.E.C.-uri la Centrala Incidentelor de Plati a Bancii Nationale a Romaniei.
Astfel retinute, faptele inculpatului de a emite in mod repetat file cec asupra „B" S.A. Romania, Sucursala Piatra Neamt, stiind ca pentru valorificarea acestora de catre partile vatamate – furnizoare nu exista provizia sau acoperirea necesara, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs o paguba beneficiarilor acestor file cec, constituie infractiunea de inselaciune, in forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Constatand ca valoarea totala a prejudiciilor materiale cauzate   partilor vatamate la data consumarii faptelor de emitere a filelor cec este in suma totala de 488.752,33 lei, insemnand o paguba mai mare de 200.000 lei, cat prevede dispozitia art. 146 Cod penal care defineste termenul de „consecinte deosebit de grave”, se  retine ca in cauza este intrunita si forma agravata a infractiunii, prev. de art. 215 alin. 5  Cod penal.
In acest sens, s-a retinut si Decizia nr. IX din 24.10.2005 a I.C.C.J., obligatorie potrivit art. 414/2 alin. 2 Cod procedura penala, care la pct. 1 din dispozitiv stabileste aceasta incadrare juridica pentru infractiunea de inselaciune in modalitatea alternativa, prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, adica prin emiterea de cecuri stiind ca pentru valorificarea lor nu exista provizia necesara in contul deschis la „B" S.A. Romania, Sucursala Piatra Neamt, de catre firma inculpatului, S.C. “ K “ – S.R.L.
Sub aspectul laturii subiective, in speta exista si intentia specifica acestei modalitati de comitere a infractiunii, care se realizeaza prin faptul ca inculpatul a cunoscut lipsa provizionului necesar pentru contul deschis la „Banc Post" S.A. Romania, Sucursala Piatra Neamt, la data emiterii filelor cec, avand in vedere si pct. 2 din Decizia nr. IX din 24.10.2005 a I.C.C.J., prin care se stabileste ca daca beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. In cauza, este evident ca partile vatamate, ca beneficiari ai filelor de ce emise de catre inculpat, nu au cunoscut ca nu exista disponibilul necesar acoperirii.
S-a inlaturat,  astfel, ca nefondata apararea inculpatului, prin care a sustinut ca lipseste intentia sa, ca element al laturii subiective a  infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, deoarece acesta nu a dorit inducerea in eroare a partenerilor de afaceri, solicitand a se avea in vedere si concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza. Intentia inculpatului in modalitatea de savarsire a infractiunii prin emiterea de cecuri cunoscand ca nu are disponibilul necesar in contul bancar, se analizeaza exclusiv sub aspectul cunoasterii de catre inculpat a lipsei provizionului in momentul emiterii cecului si se inlatura numai daca si beneficiarul a cunoscut aceasta situatie si a acceptat-o cel putin tacit,  in acest sens fiind si pct. 2 din dispozitivul Deciziei  nr. IX din 24.10.2005 a I.C.C.J.
Celelalte aparari ale inculpatului, prin care a invocat ca faptele  reprezinta un grad redus de pericol social concret, prejudiciul este spre limita de valoare care conduce la incadrarea juridica in forma prev. de alin. 5 din art. 215 Cod penal, inculpatul a depus diligente pentru achitarea unei parti importante din prejudiciile cauzate partilor vatamate, fiind in curs de a achita si restul din prejudiciile ramase neacoperite, nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmarire penala, este victima conjuncturii economice actuale si de notorietate, iar cu societatile prejudiciate in cauza a avut relatii comerciale foarte bune, anterior intrarii in incapacitate de plata, s-a considerat ca fiind intemeiate si pot fi avute in vedere in procesul de individualizare judiciara a pedepsei care se va aplica in cauza.
Sub acest aspect, s-a retinut si concluziile raportului de expertiza contabila  judiciara (fila 136) din care rezulta ca la data de 10.10. 2008, cand firma S.C. „ K” –S.R.L. a intrat in interdictie bancara, aceasta avea de incasat plati de la partenerii sai comerciali, cu titlu de creante banesti, in suma totala de 1.508.037, 60 lei. De asemenea, inculpatul a facut eforturi pentru a achita macar partial din sumele datorate cu titlu de pret catre partile vatamate in cauza.
Avand in vedere si criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, si retinand ca intemeiate imprejurarile invocate de catre inculpat, avand semnificatia si efectele unor elemente de individualizare judiciara a pedepsei care se va stabili in cauza, respectiv:  gradul relativ redus de pericol social concret, al faptelor in contextul gradului de pericol social abstract pe care il implica  agravanta speciala prev. de alin. 5 din art. 215 Cod penal, cu limite de pedeapsa intre 10 si 20 de ani, inchisoare;  inculpatul a depus diligente pentru achitarea unei parti importante din prejudiciile cauzate partilor vatamate, fiind in curs de a achita si restul din prejudiciile ramase neacoperite; nu are antecedente penale; a colaborat cu organele de urmarire penala si a avut o atitudine procesuala constant sincera si de recunoastere a faptelor, inclusiv cand a avut ultimul cuvant la prima instanta de fond; este victima conjuncturii de criza economica ce s-a declansat chiar din perioada in care firma sa a fost declarata in interdictie bancara;  imprejurarea ca a avut raporturi  comerciale bune cu fiecare din societatile prejudiciate pana la data interdictiei bancare, sunt imprejurari care  au condus instanta la aplicarea unei pedepse orientata spre minimul special prevazut in textul sanctionator al art. 215 alin. 5 Cod penal.
In acelasi timp, s-a retinut in favoarea inculpatului si circumstante atenuante in conditiile prev. de art. 74 lit. a si b Cod penal, avand in vedere conduita pozitiva a inculpatului anterior comiterii faptelor, precum si staruinta depusa de inculpat pentru a inlatura macar in parte urmarile prejudiciante ale faptelor sale pentru partile vatamate din cauza. In acest sens, s-a procedat la reducerea pedepsei aplicate pana la limita minima permisa de dispozitiile art. 76 alin. 2 Cod penal.
Nu a putut fi retinuta ca intemeiata solicitarea inculpatului de a beneficia de masura suspendarii conditionate a pedepsei  potrivit dispozitiilor art. 81 Cod penal, deoarece prin retinerea limitei minime de pedeapsa  permisa de dispozitiile art. 76 alin. 2 Cod penal, nu poate fi indeplinita conditia art. 81 lit. a Cod penal, ca pedeapsa aplicata sa fie de cel mult 3 ani, inchisoare.
In aceiasi masura, s-a apreciat ca nu pot fi aplicate in cauza nici dispozitiile art. 86/1 Cod penal privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere deoarece nu sunt indeplinite in cauza cerintele obligatorii prev. de art. 86/1 alin. lit. c Cod penal, in sensul ca inculpatul ar putea  percepe ca pe un avertisment condamnarea ce s-a pronuntat in cauza si ca scopul pedepsei se poate realiza si fara executare efectiva, cat timp acesta nu a facut eforturi suficiente pentru a reduce intr-o mai mare masura valoarea daunelor ramase neacoperite pentru partile civile ale cauzei.
In temeiul art. 215 alin. 2 Cod penal raportat la art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b, c  Cod penal pe durata de 2 (doi) ani si in temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedura penala, s-a  aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b, c Cod penal pe durata executarii pedepsei principale, deci inclusiv dreptul de a desfasura o activitate comerciala avand in vedere ca faptele inculpatului au fost comise in cadrul activitatii sale de comerciant.
In latura civila, s-au retinut urmatoarele imprejurari:
In urmarirea penala a  cauzei societatile comerciale pagubite au formulat pretentii civile dupa cum urmeaza: S.C. „S”  - S.A. Dumbrava Rosie s-a constituit parte civila  cu  suma de 212.873,25 lei;, S.C. "G"-S.A.,Piatra Neamt,  s-a constituit parte civila  cu suma de 42.820,84 lei; S.C. "D" -S.R.L. Bacau, s-a constituit parte civila cu suma de 145.444.78 lei; S.C. "B" S.R.L. Bacau, s-a constituit parte civila  cu suma de 25.017 lei. In ce priveste celelalte doua societati comerciale care sunt parti vatamate s-a stabilit prin actul de sesizare, conform relatiilor comunicate in urmarirea penala,  ca prejudiciile suferite de acestea, in suma de: 33.000 lei - in cazul S.C. "P & T V" S.R.L. Dumbrava Rosie si 525,98 lei - in cazul S.C. "G.H.C.L. Romania" S.A. Ocna Mures, judetul Alba, au fost recuperate.
De asemenea, analizand in latura penala relatiile comunicate de catre partile vatamate, respectiv: adresa nr. 1127/22.12.2009 a S.C. „ S”  - S.A. Dumbrava Rosie, adresa din 13.01.2010 a S.C. „ D”- S.R.L., Bacau (fila 63 si 64, ds.), adresa nr. 15 din 21.01.2010 a S.C. „P & T V”- S.R.L.  (fila 78), adresa nr. CI 3630/BT138/25.01.2010 a S.C. “ B”- S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa I. M. A.(fila 81), adresa nr. 140 din 03.02.2010 si nr. 763 din 18.05.2010 a S.C. “ G”- S.A.(fila 91 si 170), proces verbal de conciliere inregistrat cu nr. 280 din 02.03.2009 incheiat intre S.C. “G”- S.A. si S.C. “K “ – S.R.L. (fila 99), coroborate si cu concluziile raportului de expertiza contabila judiciara (fila 136 ) si cu declaratiile de achiesare ale inculpatului, s-a constatat ca fiind intemeiate actiunile civile promovate in cauza prin constituire de parte civila si in consecinta:
 In temeiul art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 14 Cod procedura penala si art. 998 Cod civil, s-au admis actiunile civile formulate prin constituire de parte civila de catre partile civile S.C.„G” – S.A., Piatra Neamt, S.C. „B”- S.RL., Bacau, prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa I. M. Adrian, si S.C. „ S”- S.A., Dumbrava Rosie, jud. Neamt, si a fost obligat inculpatul OCC sa plateasca, dupa cum urmeaza:
- suma de 49.257,59 lei, daune civile contractuale, din care suma de 42.820,84 lei, creanta pret, si suma de 6.436,75 lei, dobanda legala aferenta, in favoarea partii civile S.C.„G” – S.A., Piatra Neamt;
- suma de 25.017 lei, daune civile contractuale, cu titlu de creanta pret, si dobanda legala aferenta calculata pana la data platii efective in favoarea partii civile S.C. „B”- S.RL., Bacau, prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Practician in Insolventa I.M. A.;
- suma de 157.915,99 lei, daune civile contractuale, cu titlu de diferenta de creanta pret, si dobanda legala aferenta calculata pana la data platii efective in favoarea partii civile S.C. „ S”- S.A., Dumbrava Rosie, jud. Neamt
S-a luat act ca partea civila S.C. „ D”- S.R.L., Bacau, a renuntat la judecata in actiunea civila privind suma de 145.444,78 lei, prejudiciul material pentru care s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 191 Cod procedura  penala, retinand culpa procesuala a inculpatului in aceasta cauza, a fost  obligat la plata in favoarea statului a sumei de 20.000 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate in urmarirea penala si prima instanta de fond.
Impotriva acestei hotarari, a formulat apel inculpatul pentru considerentele expuse pe larg in preambulul prezentei hotarari si pe care nu le vom mai relata in detaliu, instanta urmand a le analiza atat pe acestea cat si pe cele puse in discutie din oficiu la data de 8.02.2011 cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.
Asadar, Curtea analizand apelul formulat, atat prin prisma motivelor invocate si examinandu-le sub toate aspectele de fapt si de drept, costata ca acesta este fondat pentru considerentele care urmeaza a fi expuse  in continuare.
Printre principiile de baza ale procesului penal sunt si principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflarii adevarului si principiul oficialitatii.
Savarsirea unei infractiuni da nastere raportului juridic de drept substantial, care, in continutul sau cuprinde, intre altele, dreptul organelor de a trage la raspundere penala pe faptuitor si a-l obliga la plata despagubirilor civile pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat.
Principiul oficialitatii este consacrat expres in art.2 din Codul de procedura penala.
Potrivit art.2 alin.2, actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Privite in toata complexitatea lor, activitatile desfasurate in cadrul procesului penal trebuie, potrivit art.3 Cod procedura penala, „sa asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei.”
Numai ca urmare a aflarii adevarului, scopul procesului penal poate fi atins si, in acest fel, solutiile dispuse de organele judiciare dau satisfactie celor care urmaresc infaptuirea justitiei penale.
Aflarea adevarului in procesul penal presupune existenta unei concordante intre concluziile la care ajung organele judiciare si realitatea obiectiva privind fapta si autorul ei.          
Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevarului in procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regula de baza dupa care trebuie sa se conduca organele judiciare penal, inclusiv instantele de judecata.
Potrivit art.4 Cod procedura penala, „Organele de urmarire penala… sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal”.
In conformitate cu acest principiu, organele de urmarire penala trebuiau sa manifeste rol activ si  sa lamureasca cauza sub toate aspectele.
Organul de  urmarire penala, nu a fost preocupat sa stabileasca pe baza unor probe indubitabile daca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de inselaciune  cu consecinte deosebit de grave prin emiterea unor cecuri fara acoperire, in sensul daca acesta avea sau nu disponibil in contul societatii in momentul emiterii, stabilirea exacta a datelor emiterii instrumentelor de plata, daca data inmanarii filelor cec catre beneficiari era data trecuta pe instrumentul de plata ca data a emiterii, sau instrumentul a fost lasat cu titlul de garantie, daca fila cec a fost postdatata, daca a indus sau nu in eroare reprezentantii partilor vatamate in momentul realizari acordului de vointa privind vanzarea-cumpararea marfurilor, sau al emiterii filelor cec, sau acestia aveau cunostinta ca societatea nu avea bani in cont,  multumindu-se sa solicite partilor vatamate facturile in baza carora au livrat marfa catre societatea administrata de apelantul-inculpat si filele cec emise de acesta, fara sa stabileasca daca sunt intrunite elementele constitutive ale acestei  infractiuni de inselaciune in conventii prin emiterea unor cecuri, stiind ca pentru valorificarea acestora nu exista provizia sau acoperirea necesara, cu consecinte deosebit de grave, atat sub aspectul laturii obiective, dar cu deosebire sub aspectul laturii subiective, sau ale infractiunilor prevazute de art.84 alin.1 pct.2 si 3 din Legea nr.59/1934 privind cecul, sau sunt incidente doar dispozitiile privind raspunderea contractuala si litigiile sunt doar de natura comerciala.
Asa cum a sustinut si apelantul-inculpat si cum rezulta din unele inscrisuri aflate la dosar, termenul de plata al pretului marfurilor cumparate de societatea administrata de apelantul-inculpat nu era cel al momentului livrarii, facturarii si receptionarii marfii cumparate, ci, fie in baza unor clauze contractuale, fie pe baza intelegerilor verbale cu reprezentantii legali al intimatelor-parti vatamate, termenul de plata era de  30-60 de zile din momentul livrarii marfii, pentru a exista posibilitatea pentru apelantul-inculpat sa incaseze la randul sau alte sume de la alti debitori, pentru ca apoi la randul sau sa-si poata onora obligatiile de plata catre furnizorii cu care se afla in relatii comerciale.
Apelantul-inculpat a sustinut ca desi filele CEC se completau, de regula, in momentul receptionarii marfii, data emiterii fiind trecuta in raport de termenul scadent convenit cu  reprezentantii intimatelor-parti vatamate, asa cum se arata mai sus.
Ori, aceste aspecte nu au fost clarificate nici de organul de urmarire penala si nici de instanta de fond.
In raport de cele mai sus aratate cu privire  la termenele scadente pentru plata pretului marfurilor achizitionate, data emiterii filelor CEC, se impunea a fi administrate probe de instanta de fond pentru a se stabili cu certitudine daca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care apelantul-inculpat a fost trimis in judecata, sau ale infractiunilor prevazute de art.84 alin.1 pct.2 si 3 din Legea nr.59/1934 privind cecul, sau este vorba, in cazul unor parti vatamate, doar de litigii comerciale.
In acest sens se impunea a fi avuta in vedere si Decizia nr.IX din 24.10.2005 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, data in solutionarea unui recurs in interesul legii promovat  de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curtii de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca: „1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs o paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. 4 din Codul penal.
2. Daca beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.”
Apoi, printre principiile de baza ale fazei de judecata a procesului penal este si cel al nemijlocirii, ceea ce presupune, in esenta, administrarea directa de instanta de judecata a probelor administrate in cursul urmaririi penale.
In conformitate cu prevederile art.11 si 20 din Constitutia Romaniei, statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Din examinarea acestor dispozitii legale, prin modul in care a procedat, instanta de fond a incalcat dreptul constitutional la aparare si dreptului la un proces echitabil, prevazute de art. 24 din Constitutie si, respectiv, in art. 6 pct.1 si  3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece apelantul-inculpat nu a avut posibilitatea de a  participa la audierea in sedinta publica si in conditii de contradictorialitate si sa se confrunte cu reprezentantii intimatelor-parti vatamate, cu martorii audiati  in cursul urmaririi penal (este vorba, dupa cum vom arata, de cei neaudiati nemijlocit de instanta de fond)
Mai mult decat atat, este de remarcat ca, in viziunea instantei europene, art. 6 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, presupune asigurarea completa a egalitatii armelor in materie.
Din examinarea dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale rezulta ca inca inainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la raspundere a unei persoane trimise in judecata (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, in intelesul unui proces echitabil intra, asa cum reglementeaza art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie si cum releva jurisprudenta C.E.D.O., asigurarea dreptului inculpatului trimis in judecata si aflat in fata instantei de a pretinde ascultarea martorilor in prezenta lui, cu posibilitatea de a pune intrebari, de a i se admite probe care sa se efectueze in mod nemijlocit si contradictoriu cu celelalte parti, in vederea stabilirii adevarului obiectiv.
Chiar daca in dreptul procesual penal roman situatia prevazuta in art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie nu are o consacrare expresa, cerinta realizarii conditiei este obligatorie sub sanctiunea nulitatii si, deci, a desfiintarii hotararii pronuntate cu incalcarea acestei exigente.
Cerintele paragrafului 3 lit.d din art.6 din Conventie reprezinta aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1 (Asch impotriva Austriei, Hotararea din 26.04.1991, seria A nr.203, pag.10 & 25, Van Mechelen si altii impotriva Olandei, Hotararea din 23.04.1997, Culegerea de hotarari si decizii 1997-III, & 49, Ludi impotriva Elvetiei, Hotararea 15.06.1992).
In conditiile in care acuzatul nu a avut o ocazie adecvata si suficienta sa conteste declaratiile reprezentantilor intimatelor-parti vatamate si ale martorilor, utilizarea lor incalca in sine art.6 alin.1 si 3 lit.d din Conventie.
Elementele probatorii trebuie, in principiu, sa fie prezentate in fata acuzatului in sedinta publica, in vederea unei dezbateri in contradictoriu.
 Prevederile art.6 paragraful 1 din Conventie, impun sa se acorde acuzatului o ocazie adecvata si suficienta de a contesta o marturie a acuzarii si de a interoga autorul, in momentul depozitiei sau ulterior, obligand statele contractante sa ia masuri pozitive, care constau in special in a-i permite acuzatului sa interogheze, sau sa obtina interogarea partilor vatamate si a martorilor acuzarii (Barbera, Messegue si Jabardo impotriva Spaniei, Hotararea din 06.12.1988. Astfel de masuri, tin, intr-adevar de „diligenta” de care statele contractante trebuie sa dea dovada pentru a asigura exercitarea efectiva a drepturilor garantate de art.6 (Sadak si altii impotriva Turciei, nr.29.900/96, 29.901/96, 29.902/96, 29.903/96, & 67, CEDO 2001/VIII).         
Drepturile de aparare sunt limitate intr-un mod incompatibil cu garantiile art.6 atunci cand hotararea se bazeaza, exclusiv sau intr-o masura hotaratoare, cum este si in caza dedusa judecatii, pe declaratiile date de o persoana pe care acuzatul nu a putut sa o interogheze sau a carei audiere nu a putut fi obtinuta nici in cursul urmaririi penale si nici in timpul dezbaterilor (Rachdad impotriva Frantei, Hotararea din 13.11.2003 si P.S. impotriva Germaniei, Hotararea din 20.12.2001, A.M. impotriva Italiei, Hotararea din 14.12.1999, Saidi impotriva Frantei, Hotararea din 20.09.1993).
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca instanta de fond a ignorat principiile analizate mai sus, dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului prezentata mai sus si nu a procedat la audierea tuturor persoanelor audiate in cursul urmaririi penale, iar cei doi martori din lucrari audiati nu au fost intrebati cu privire la aspectele esentiale de natura sa stabileasca daca apelantul-inculpat se face sau nu vinovata de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimisa in judecata, sau de infractiunile la legea cecului.
In conformitate cu dispozitiile art.67 Cod procedura penala: „In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa daca proba este concludenta si utila. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.”
Domeniul administrarii si aprecierii probelor este o materie in care statele membre se bucura de o marja de apreciere foarte larga, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale permitand statelor sa reglementeze fara oprelisti semnificative regulile de admisibilitate si forta probanta a mijloacelor de proba  (Comisia dec. din 10-03-1981 si Camilleri impotriva Italiei din 16.03.2000).
Desi Curtea Europeana nu are competenta de a verifica daca instantele nationale au apreciat corect sau nu probele administrate in cauza, poate stabili daca mijloacele de proba au fost administrate intr-o maniera echitabila.
Principiul egalitatii armelor in procesul penal implica faptul ca partile unui litigiu penal trebuie sa se afle pe aceleasi pozitii procesuale, fara ca reprezentantii acuzarii sa beneficieze de posibilitati procesuale mai extinse decat persoana acuzata. 
Desigur ca este cert ca, prin natura lucrurilor, Parchetul si inculpatul nu se afla pe pozitii de egalitate. In consecinta, nu orice aspect la activitatii procurorului pe care cel acuzat nu-l poate realiza conduce automat la o violare a egalitatii armelor procesuale.
Asa cum se arata mai sus, in intelesul unui proces echitabil intra, asa cum reglementeaza art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie si cum releva jurisprudenta C.E.D.O., asigurarea dreptului inculpatului trimis in judecata si aflat in fata instantei de a solicita si a i se admite probe in aparare, care sa se efectueze in mod nemijlocit si contradictoriu cu celelalte parti, in vederea stabilirii adevarului obiectiv.
In acest sens, in cauza instanta de fond era obligata sa procedeze la audierea tuturor reprezentantilor legali ai intimatelor parti vatamate, al salariatilor acestora care au fost implicati in derularea relatiilor comerciale, pentru a se putea stabili cu exactitate modalitatea de livrare a marfurilor si de efectuare a platilor, al predarii si al emiterii instrumentelor de plata etc. de insistarea pe aspecte ce vizau imprejurarile emiterii instrumentelor CEC, pentru a constata eventuala infractiune pe care ar fi savarsit-o inculpatul, iar nu numai aspectul comercial al raporturilor dintre parti.
 Ori, in cauza se impunea audierea urmatoarelor persoane: I.M. – ing. la S.C. G S.A. Piatra Neamt ; P.F. – administrator al S.C. S S.A. Dumbrava Rosie ; T.T. – administrator al S.C. P&T V S.R.L. Piatra Neamt ; M.O. – reprezentant vanzari S.C. D. S.R.L ; B.L. –director  Hypermarket Piatra  Neamt P. A. – administrator SC. D. S.R.L. Bacau si P.M. – contabil in cadrul S.C. G. S.A., persoane care au cunostinta de imprejurarile in care s-au desfasurat relatiile comerciale dintre parti.
Chiar daca toate aceste persoane n-au figurat pe conceptul rechizitoriului in calitate de martori, in virtutea principiilor sus enuntate instanta avea obligatia, in vederea aflarii adevarului, de a administra nemijlocit aceste probe si pentru a-i garanta inculpatului dreptul la un proces echitabil.
In baza efectului devolutiv al apelului, se produce o noua judecata in fond, ca regula, pe baza probatoriului administrat in cauza de prima instanta, insa, si a altor probe utile si concludente administrate pentru prima data in apel.
Insa, efectul devolutiv al apelului nu poate fi insa inteles ca o administrare a intregului material probator si deci, ca o efectuare a cercetari judecatoresti de instanta de apel.
In caz contrar, s-ar putea ajunge la situatia in care, prima instanta, in urma unei cercetari judecatoresti neefectuate sau superficiale, solutioneaza cauza in fond, considerandu-se dispensata de respectarea principiilor care guverneaza faza de judecata, intemeindu-se pe argumentul ca, in baza efectului devolutiv, instanta de apel va administra ea insasi probele, pe care, din motive subiective instanta de fond nu le-a administrat in mod nemijlocit.
Numai printr-o cercetare judecatoreasca completa, cu respectarea principiilor care guverneaza faza de judecata si dupa administrarea oricaror alte probe apare necesara pentru stabilirea adevarului, instanta de fond, motivat, poate pronunta o hotarare cu privire la faptele si vinovatia persoanelor trimise in judecata.  
Realizarea in apel a cercetari judecatoresti, ar rapi apelantului - inculpat un grad de jurisdictie si i-ar afecta in mod grav dreptul la aparare si la un proces echitabil, cata vreme ar avea la dispozitie ulterior numai o singura cale de atac, recursul, care este preponderent devolutiva asupra chestiunilor de drept, neputand fi puse in discutie, ca regula, aspecte de fapt si neputandu-se  administra alte probe in recurs, cu exceptia inscrisurilor.
Apoi, expunerea sau considerentele hotararii trebuie sa cuprinda constatarile la care a ajuns instanta cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile raspunderii penale  ale inculpatului, la probele pe care se intemeiaza aceste constatari si alte date in legatura cu solutionarea cauzei.
In conformitate cu dispozitiile art.356 Cod procedura penala, expunerea trebuie sa cuprinda, printre altele, si analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia.
Din examinarea hotararii apelata rezulta ca aceste dispozitii legale au fost nesocotite.
Instanta de fond avea obligatia sa motiveze pe baza caror probe isi fundamenteaza solutia, sa arate probele pe care le inlatura si sa argumenteze inlaturarea acestora, sa examineze sustinerile din actul de sesizare a instantei, apararile pe care si le-a facut inculpatul  si sa argumenteze  care dintre acestea si de ce sunt neconforme cu realitatea.
Prima instanta nu putea pronunta o hotarare, fie ea si de achitare, decat dupa administrarea tuturor probelor pentru stabilirea raporturilor juridice dintre parti si a adevarului.
Examinand hotararea apelata se constata ca instanta de fond, s-a multumit sa copieze ad litteram rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt, prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, rechizitoriu care este foarte succint si care nu analizeaza distinct situatia cu privire la fiecare societate comerciala cu care se  presupune ca inculpatul a derulat afaceri comerciale, dar care n-a impiedicat instanta de fond in a aprecia ca suficient de cuprinzatoare prin elementele expuse, si ca „pe scurt”aceasta ar fi situatia de fapt ce s-ar putea retine activitatea infractionala a inculpatului. ori, motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional.
Hotararea judecatoreasca nu este un act discretionar, ci rezultatul unui proces logic de analiza stiintifica a probelor administrate in cauza in scopul aflarii adevarului, proces de analiza necesar stabilirii situatiei de fapt desprinse din acestea, prin inlaturarea motivata a unor probe si retinerea altora, urmare a unor rationamente logice facute de instanta si care isi gasesc justificarea in motivarea hotararii judecatoresti.
Hotararea reprezinta astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecata, iar motivarea acesteia reprezinta argumentarea in scris a ratiunii care il determina pe judecator sa adopte solutia dispusa in cauza. Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.
Lamurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor si formarea convingerii judecatorului pe baza celor administrate reprezinta doua pozitii de includere a capacitatii apreciative a instantei in demersul indispensabil al aflarii adevarului, interpretare care ar fi in consens si cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independentei eficacitatii si rolului judecatorilor, potrivit careia „judecatorii trebuie sa dispuna de puteri suficiente si sa fie in masura sa le exercite pentru a se achita de functiile lor”.
Desi formarea propriei convingeri a judecatorului printr-o munca de reflectie si de constiinta constituie suportul rational al demersului judiciar pentru cunoasterea faptelor, drept garantie a unui proces echitabil si in concordanta cu disp.art.6 paragraf 2 din Conventia Europeana si Protocolul nr.7, instanta are obligatia de a-si motiva solutia data cauzei, ceea ce implica justificarea procesului de convingere in mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Aceasta pozitie a instantei de apel este reliefata si de practica CEDO - cauza Boldea contra Romaniei in care se arata ca: „judecatorul trebuie sa raspunda cu argumente la fiecare dintre criticile si mijloacele de aparare invocate de parti”.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Conventie inglobeaza, intre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor.
Conventia nedorind sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Artico impotriva Italiei, Hotararea din.13.05.1980), acest drept nu poate trece drept efectiv decat daca observatiile sale sunt intr-adevar „ascultate”, adica examinate cum trebuie de instanta sesizata. Cu alte cuvinte, art.6 implica in special in sarcina instantei obligatia de a examina efectiv mijloacele, argumentele si ofertele de proba ale partilor (Perez impotriva Frantei, Hotararea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 si Van de Hurk impotriva Olandei, Hotararea din 19.04.1994).
Din examinarea hotararii apelate rezulta ca aceasta nu  respecta aceste exigente.
Curtea, avand in vedere considerentele de mai sus, declaratiile date de  apelantul-inculpat, precum si faptul ca incalcarea dreptului la aparare, in sensul aratat mai sus, precum si cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 1 si 3 lit.d din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale nu pot fi inlaturate, decat prin anularea hotararii apelate, fiind incidente cazurile de nulitate prevazute de art.197 alin.1, 2 si 4 teza finala Cod procedura penala, in temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedura penala, va admis apelul declarat de apelantul-inculpat, va fi desfiintata in totalitate sentinta penala apelata si se va  trimite cauza spre rejudecare aceleasi instante – Tribunalul Neamt.
Cu ocazia noii judecati in fond, cercetarea judecatoreasca se va efectua cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii in faza de judecata, al respectarii dreptului de aparare al inculpatului, administrand probele propuse de acesta, desigur cele care sunt utile si concludente, si in urma exercitarii rolului activ, prin administrarea probelor aratate mai sus, precum si a oricaror altor probe care apar necesare, Tribunalul trebuie sa ajunga, motivat, la o solutie temeinica si legala, ca unic rezultat care exprima cert adevarul impus de probele obtinute si administrate si analizate conform legii.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va avea in vedere si celelalte motive de apel invocate de apelantul-inculpat si aflate in dosarul Curtii de Apel Bacau, precum si adresele emise de S.C. General Construct S.A Piatra Neamt si SC P&T Vest Construct S.R.L. Dumbrava Rosie ( fl. 25,26, ds. inst. de apel).
In conformitate cu prevederile art. 383 al. 3 Cod pr. penala, au fost mentinute actele procedurale efectuate in cauza pana la termenul din data de 09.09.2010.
S-a constatat ca apelantul-inculpat a fost asistat de aparator ales la instanta de apel.