Plangere contraventionala

SENTINTA CIVILA Nr. 258 / 3 februarie 2011
Obiect: plangere contraventionala

Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta, petenta SC X. SRL Tg.Neamt a solicitat, in contradictoriu cu intimata Directia Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Alimentelor Neamt, anularea procesului verbal de contraventie seria NT, nr. xxxxxxx/23.06.2010, prin care a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 2000 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 4 lit. a pct. 1 din H.G. nr. 984/2005, constand in aceea ca a fost depistata ca a incalcat legislatia sanitar veterinara cu privire la efectuarea activitatilor de dezinfectie si neefectuarea testelor de potabilitate pentru aceste teste de apa utilizata in centrele de colectare lapte din localitatile D., T. si V., apartinand petentei.
In motivarea plangerii, petenta arata in esenta ca nu se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, contabila firmei, respectiv V.B., a fost obligata de agentul constatator sa semneze procesul verbal de contraventie, desi nu era imputernicita in acest sens, astfel ca acest proces verbal este lovit de nulitate absoluta; tot un motiv de nulitate absoluta este si acela ca inscrisul nu prevede expres care punct de colectare a laptelui nu ar fi fost igienizat si modernizat si nu s-au consemnat obiectiunile reprezentantului legal al societatii petente.
In dovedire, a atasat la dosarul cauzei un memoriu, adresa nr. 7666/24.03.2010 emisa de intimata.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal de contraventie.
Desi initial petenta a solicitat administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorei V.B., pe parcursul judecatii a renuntat la aceasta proba.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Plangerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar in conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
In fapt, prin procesul verbal de contraventie contestat, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 2000 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 4 lit. a pct. 1 din H.G. nr. 984/2005, constand in aceea ca a fost depistata ca a incalcat legislatia sanitar veterinara cu privire la efectuarea activitatilor de dezinfectie si neefectuarea testelor de potabilitate pentru aceste teste de apa utilizata in centrele de colectare lapte din localitatile D., T. si V., apartinand petentei.
Agentul constatator a dispus sanctionarea contraventionala a petentei pe baza notei de inspectie din data de 23.06.2010 (fila 11 din dosar) la centrele de colectare lapte din localitatile D. – T., T. – G. si V. – B.; cu ocazia acestei inspectii, s-a constatat ca la centrele respective de colectare a laptelui nu s-au efectuat activitati de dezinfectie si nici teste de potabilitate pentru apa utilizata.
Pentru cele retinute s-a aplicat amenda de 2000 lei.
In drept, avand in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal intocmit, fiind evidentiate in cuprinsul sau, toate elementele prevazute de art. 17alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate si din oficiu.
Instanta nu poate da eficienta juridica sustinerii petentei referitoare la nulitatea procesului verbal determinata de nerespectarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 si art. 180 alin. 5 din H.G. nr. 1391/2006 potrivit carora, in momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct la rubrica ,, alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”.
Astfel, instanta apreciaza ca nerespectarea cerintelor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului-verbal care, pentru a produce efecte juridice trebuie sa fi produs petentului o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din actul normativ mentionat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca in art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contraventiei.
In legatura cu instituirea obligatiei agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, a carei nerespectare atrage sanctiunea nulitatii procesului-verbal, este de observat ca, in raport cu natura interesului ocrotit prin dispozitia inscrisa in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absoluta, nesusceptibila a fi acoperita in niciun mod, ci doar relativa.
In acest sens este de observat ca si in art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt inscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le indeplineasca, in anumite situatii, procesul-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
 Or, situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificandu-se ca numai in astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu". In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.
In conditiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila Decizia este obligatorie, instanta retine ca nerespectarea acestei obligatii prin neconsemnarea in mod distinct al acesteia astfel incat sa rezulte fara niciun dubiu faptul ca I s-a adus la cunostinta acest drept, atrage nulitatea procesului-verbal numai in situatia in care I s-a produs petentului o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel. Or, in conditiile in care acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta independenta si impartiala prin promovarea plangerii contraventionale, nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi inlaturata in alt mod, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a –si produce efectele nulitatea relativa.
Sustinerile petentei cum ca V.B., contabila societatii, a fost fortata de agentul constatator sa semneze procesul verbal de contraventie sunt simple afirmatii, fara suport probator si oricum aceasta persoana avea la dispozitie stampila societatii, pe care a aplicat-o pe semnatura sa.
Nici apararile petentei cum ca agentul constatator nu a prevazut expres punctele de colectare nu pot fi primite, aceste puncte au fost inserate in cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat.
Analizand cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientei, dupa cum urmeaza:
 In primul rand, instanta retine ca petentul beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
In al doilea rand, astfel cum s-a stabilit in cauza Anghel impotriva Romaniei, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in favoarea persoanei care a savarsit-o ), exista trei criterii alternative:
- calificarea faptei in dreptul intern;
- natura faptei incriminate;
- natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
In dreptul romanesc, domeniul contraventional este unul situat in afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, avand o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrans de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este indeplinit cand sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savarsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu, mentionate in cele ce preced, nu sunt aplicabile spetei de fata ( primul, evident, deoarece contraventia in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, intrucat norma de incriminare, OG 37/2007, se adreseaza unui grup restrans de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de transportatori rutieri de persoane sau marfuri).
Totusi, potrivit ultimului criteriu, fapta petentei poate fi asimilata uneia penale, in sensul evocat, avand in vedere faptul ca sanctiunea aplicata, respectiv amendarea cu suma de 2000 lei, are un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinata acoperirii vreunui prejudiciu.
Asa fiind, contravenienta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligata sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatei.
Sub acest aspect, se retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator prin propriile simturi. Relativ la prezumtiile evocate, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
In raport de atari mentiuni si de situatia retinuta in actul de sanctionare, instanta constata ca fapta petentei este contraventie, dupa cum urmeaza:
Conform dispozitiilor art. 4 lit. a pct. 1 din HG nr. , constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2000 lei la 10.000 lei, in cazul faptelor savarsite de persoanele juridice, manipularea produselor alimentare si a hranei pentru animale cu incalcarea normelor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor.
Prin urmare, instanta retine ca fapta, pe deplin dovedita, constituie contraventie.
Apararile societatii petente nu au a fi avute in vedere, intrucat, ca simple afirmatii, acestea nu sunt sustinute de nici un suport factual pentru a fi susceptibile de producerea unor repercusiuni juridice.
Mai mult decat atat, amenda aplicata este cea minima prevazuta de dispozitiile legale evocate anterior.
In atare situatie, va fi respinsa, ca lipsita de temei, plangerea contravenientei.