Legalitatea deciziei de concediere prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 17-20 din Legea nr. 329/2009. Conditiile cumulului pensiei cu salariul.

Reclamantul avea obligatia ca in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a legii sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei si incetarea raporturilor de munca, daca nivelul pensiei nete aflata in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1791/212/2010, reclamantul G.V. a chemat in judecata pe paratii Inspectoratul Scolar Judetean Constanta si Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea decizia de concediere 33/05.01.2010, suspendarea executarii deciziei, reincadrarea in functia detinuta anterior si obligarea paratei la plata drepturilor salariale la care ar fi fost indreptatit, precum si la plata de cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este pensionar MAN, avand o pensie de serviciu militara, iar prin contractul individual de munca nr.123/2005, incheiat dupa iesirea la pensie, a fost angajat la paratul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta, in functia de informatician.
Reclamantul a aratat ca angajatorul a emis decizia de concediere nr.33/05.01.2010, pe care o considera nelegala si netemeinica, aflata in dezacord cu prevederile constitutionale si cu practica judiciara interna si internationala.
Paratul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea actiunii.
Paratul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta a formulat intampinare, prin care solicita respingerea actiunii ca nefondata.
Prin sentinta civila nr.950/21.05.21010 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasiva a paratului Inspectoratul Scolar Judetean Constanta, exceptie invocata de acest parat.
A fost respinsa actiunea in contradictoriu cu INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN CONSTANTA ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a respins  actiunea formulata de reclamantul G.V., in contradictoriu cu paratul GRUP SCOLAR DE INDUSTRIE ALIMENTARA CONSTANTA, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele :
Reclamantul a fost angajat al institutiei parate denumite Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta, in baza contractului individual nr.123/2005, pe o durata nedeterminata, incepand cu data de 01.04.2005, in functia de informatician.
Prin inscrisul depus la dosar (cupon de pensie) reclamantul a facut dovada ca beneficiaza de o pensie militara in cuantum de 2606 lei, stabilita prin dosarul de pensionare nr.14559090.
Prin decizia de concediere 33/05.01.2010 paratul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 17,18,19,20 din Legea nr.329/2009.
Angajatorul a emis o instiintare catre reclamant, prin care se aduce la cunostinta acestuia ca incepand cu data de 16.01.2010, conform art.20 din Legea nr.329/2009, raporturile de munca stabilite prin contractul individual de munca nr.123/2005 inceteaza de drept.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Constanta:
Din inscrisurile depuse rezulta ca Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta are calitatea de angajator al reclamantului, parti intre care a fost incheiat contractului individual nr.123/2005. Aceasta institutie, in calitate de angajator, a emis decizia de concediere contestata.
Conform art. 142 lit.g din Legea invatamantului si Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar, calitatea de angajator al personalului didactic auxiliar apartine unitatii scolare unde acesta isi desfasoara activitatea.
In consecinta, intre paratul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta si persoana obligata din raportul juridic dedus judecatii nu exista identitate, considerent pentru care nu poate fi justificata calitatea procesuala a acestuia.
Referitor la fondul cauzei :
Prin prevederile art.17, 18 si 19 din Legea nr.329/2009 se stabileste ca beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale si care data intrarii in vigoare a prezentului capitol (12.11.2009) sunt pensionari cumularzi, au obligatia ca, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului capitol, sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Conform art.20 din Legea nr.329/2009, neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauza de incetare de drept a raporturilor de munca stabilite in baza contractului individual de munca sau a actului de numire in functie, precum si a raporturilor de serviciu.
Analizand  situatia de fapt retinuta, prin raportare la dispozitiile legale mentionate, instanta constata ca actiunea reclamantului nu este fondata.
Reclamantul - care avea calitatea de pensionar atat la data de incheierii contractului individual de munca, cat si la data emiterii deciziei de incetare - nu a facut dovada ca si-a exprimat optiunea in termenul legal intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, conform art.18 din Legea nr.329/2009. Avand in vedere ca dispozitiile legale invocate sunt imperative, iar raportul de munca inceteaza de drept pentru neindeplinirea obligatiilor legale impuse, decizia nr.33/05.01.2010 este legala.
Impotriva sus mentionatei sentinte, a formulat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in esenta urmatoarele:
Reclamantul este pensionar MApN cu pensie de serviciu militara anticipata, dosar de pensie 14559090, avand o pensie de 2.606,15 lei. Dupa ce a iesit la pensie, prin contractul individual de munca nr.123/2005 incheiat cu Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta, prin directorul unitatii, a fost angajat pe postul de informatician in aceasta unitate.
Dupa adoptarea si intrarea in vigoare a legii nr. 329/2009, intrucat pensia sa depasea nivelul salariului mediu brut pe economie, avea obligatia ca in termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca.
Considerand ab initio ca legea respectiva este profund neconstitutionala, ca incalca legislatia europeana si mondiala, precum si drepturile fundamentale ale omului, nu si-a exprimat optiunea de a renunta la pensie si a ramane in serviciu.
Reclamantul, ca si alti colegi ai sai, a fost disponibilizat  in conditiile OG nr.7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil care se vor aplica in perioada restructurarii marilor unitati, unitatilor si formatiunilor din compunerea Ministerului Apararii Nationale, in vederea aderarii tarii noastre la OSCE si NATO.
Printre masurile de protectie sociala prevazute de ordonanta, legiuitorul delegat a dispus la art.6 posibilitatea acordarii cadrelor militare a pensiei militare de serviciu anticipate, in conditiile fostului Decret nr.214/1997 privind pensiile militare de stat si ale Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
La art. 24 din OG nr.7/1998 se dispune: "personalul  militar pensionat in conditiile prezentei ordonante poate cumula pensia cu salariul obtinut in cazul in care isi continua activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activitati in scop lucrativ".
In art.26 din Legea nr.164/2001 se dispune: "persoanele care beneficiaza de pensie militara de serviciu, pot fi incadrate in munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, dupa caz, inclusiv in sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzatoare functiei in care sunt incadrate, inclusiv sporul de vechime corespunzator vechimii in munca, dobandite pana la data pensionarii.
Persoanele prevazute la alin.1 - pot cumula pensia cu veniturile realizate indiferent de nivelul veniturilor respective".
Unul dintre principiile de baza ale dreptului este predictibilitatea, adica legea sa fie previzibila in timp si sa-si mentina si perpetueze efectele pentru care a fost emisa.
De asemenea, este abuziva interpretarea de a fi obligat sa renunte la pensia militara, caci conform art.7 alin.1 din Legea nr.164/2001, drepturile de pensii sunt imprescriptibile si nu pot fi cedate total sau partial.
Se impune observatia ca nici un text din Legea nr.329/2009 nu abroga explicit sau implicit, direct sau indirect, prevederile articolelor invocate din OG nr.7/1998 si din Legea nr.164/2001.
Prin aplicarea prev.art.17/22 din Legea nr.329/2009 s-ar incalca principiul drepturilor castigate si principiul neretroactivitatii legii civile, ceea ce ar duce la instabilitatea vietii sociale si juridice si la neincrederea cetatenilor in institutiile si autoritatile statului roman.
Avand in vedere sustinerile de mai sus, considera ca prevederile art.17- 22 din Legea nr.329/2009, nu se aplica, cel putin, in cazul pensionarilor militari disponibilizati, in cadrul procesului de restructurare a armatei.
Prevederile art.17-22 din Legea nr.329/2009, vin in contradictie cu dreptul comunitar si incalca in special :
- art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, combinat cu art. 1 al Primului Protocol CEDO care protejeaza dreptul la proprietate, raportat la art.6 pct.1 al Pactului International privind drepturile economice si sociale;
- art.15 alin.1 din Cartea drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, potrivit cu care orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o ocupatie aleasa sau acceptata in mod liber;
- art.14 si Protocolul 12 art.1(2) al Conventiei Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la nediscriminare, deoarece nu se poate dispune ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, prezumandu-se cel putin ca a muncit mai mult decat atat, sa fie privata, pentru acest motiv de plata pensiei, chiar si pentru o perioada determinata de timp;
- decizia CEDO pronuntata in cauza Buchen contra Cehiei care stabileste faptul ca prin notiunea de bun intelegem orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica, astfel ca dreptul la salariu si dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate.
Legea nr.329/2009 a fost verificata de Curtea Constitutionala, la sesizarea unui numar de 101 parlamentari, care prin Decizia nr.1214/04.11.2009 a respins exceptia de neconstitutionalitate.
In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca "adoptarea acestui act normativ reprezinta o incalcare grava a art.117 alin.2, art.41 alin.1 si 5, art.16 alin.1, art.44 din Constitutia Romaniei.
Curtea a fost sesizata si cu privire la dispozitiile art.17-22 din lege, care stabilesc regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale si incalca prev. art. 41 alin.1, art.16 alin.1 si art.44 din Constitutie. Astfel, art.17 din lege limiteaza dreptul la munca, conditionand continuarea raporturilor de munca sau impunand incetarea fortata a raporturilor de munca, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu : nivelul pensiei nete aflate in plata. Se arata ca: nu poti stabili ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindca a muncit mai mult, sa fie privata pe acest motiv de plata pensiei pentru o anumita perioada de timp. Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care sunt deja in aceasta situatie, incalca dreptul de proprietate privata al acestor persoane, in ceea ce priveste suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii (Cauza Buchen contra Cehiei, 2002).
In ce priveste disp. art.17/22 din lege, se arata ca incalca prevederile art.16 alin.1, art.41 alin.1 si art.44 din Constitutie, deoarece conditioneaza continuarea raporturilor de munca sau impun incetarea fortata a acestora, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu - nivelul pensiei nete aflate in plata. Stabilirea unui asemenea criteriu contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor fara discriminari, intrucat nu se poate stabili ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, sa fie privata pe acest motiv de plata pensiei pentru o anumita perioada de timp.
Privitor la Cap.IV din legea supusa controlului, Curtea Constitutionala a constatat ca aceasta instituie masuri cu privire la regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, in scopul reducerii cheltuielilor bugetare. Prevederile art.17-22 din acest capitol incalca, in opinia autorilor sesizarii, prevederile art. 41 alin.1, art.16 alin.1 si art.44 din Constitutie.
Examinand textele de lege criticate, precum si Cap.IV al legii, in ansamblul sau, Curtea constata mai intai ca acestea nu pot viza persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres in Constitutie.
Astfel, legea fundamentala stabileste in mod expres durata mandatului persoanelor care ocupa functii publice de autoritate, iar incetarea acestui mandat ca urmare a neindeplinirii obligatiei privind exprimarea optiunii cu privire la suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii functiei, in conditiile art.18-20 din legea criticata, este incompatibila cu dispozitiile constitutionale aratate. Ca urmare, numai in masura in care reglementarea prevazuta la cap. IV al legii nu se refera la aceste categorii de persoane, solutia legislativa adoptata de legiuitor in privinta reglementarii cumulului pensiei cu veniturile salariale, dau dupa caz, asimilate salariilor, este in concordanta cu prevederile constitutionale.
Curtea Constitutionala cu majoritate de voturi, a constatat ca Legea privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International este constitutionala in masura in care prevederile Cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie.
Totusi, trei judecatori au avut o opinie separata, care s-a referit si la art.17 - 22 din Legea nr. 329/2009.
Astfel, pensia este platita in conformitate cu contributiile depuse de angajat pe durata cat si-a desfasurat activitatea, din bugetul asigurarilor sociale de stat si nu de la bugetul anual de stat. Pensia este un drept fundamental, garantat in intregime potrivit art.47 si se datoreaza pentru munca trecuta.
Salariul constituie retributia angajatului pentru munca prezenta, datorata de catre angajator, deci si de catre stat in aceasta calitate si nu are nici o legatura cu pensia care se acorda pentru o munca efectuata in timp pana la varsta pensionarii. Munca trecuta care este platita din bugetul asigurarilor sociale de stat nu vine in concurs cu munca prezenta pentru care salariatul primeste o retributie lunara de la bugetul de stat, aflandu-se in succesiune, si nu in concurs.
In art.2 al legii se motiveaza ca masurile instituie de Legea nr.329/2009, printre care si cele privitoare la conditiile exercitarii cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau pe baza actului de numire in functie, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ teritoriala este actionar unic sau majoritar, au caracter exceptional si urmaresc reducerea efectelor crizei economice si indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Memorandumul de intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania, incheiat la Bucuresti si Bruxelles la 23 iunie 2009 si din Acordul stand-by incheiat intre Romania si Fondul Monetar International.
In primul rand, nu exista nici un document oficial din care sa rezulte ca in tara noastra s-a declarat criza economica si deci, stare de necesitate sau de urgenta, care sa permita statului sa emita legi tranzitorii.
In al doilea rand, fiind o masura exceptionala si temporara, nu s-a precizat in lege perioada pentru care se ia o astfel de masura.
In al treilea rand, din Memorandumul de intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania incheiat la Bucuresti si la Bruxelles la data de 23.06.2009 si din Acordul stand-by incheiat intre Romania si Fondul Monetar international, ar fi impus Romaniei sa ia masuri pentru interzicerea cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente :
Reclamantul a fost angajat al institutiei parate Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta in baza contractului individual de munca nr.123/2005, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 01.04.2005 in functia de informatician.
Prin decizia de concediere nr.33/05.01.2010, paratul a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art.17, 18, 19, 20 din Legea nr.329/2009.
Conform art.17 alin.1 din Legea nr.329/2009 : "beneficiarii dreptului de pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizata, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
- alin.(2) : "Prevederile art.17 alin.1 sunt aplicabile persoanelor care la data intrarii in vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi".
Prin Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr.1730/2009 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea prevederilor cap.IV din Legea nr.329/2009 se stabileste ca prin beneficiarii dreptului la pensie apartinand sistemului public de pensii se intelege pensionarii proveniti din cadre militare si functionari publici cu statut special din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale.
Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu in cuantum de 2.606 lei, iar nivelul salariului mediu pe economie in luna noiembrie 2009 era de 1.693 lei, prin urmare ii erau aplicabile prevederile art.17 din Legea 329/2009.
Conform art.18 alin.1 din Legea nr.329/2009, reclamantul avea obligatia ca in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a legii (respectiv 27.11.2009) sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Reclamantul nu a dat nici o declaratie din care sa rezulte ca opteaza pentru suspendarea platii pensiei sau pentru incetarea activitatii conform Ordinului MMFPS nr.1730/2009.
Potrivit art.20 din Legea nr.329/2009, neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut la art.18 si la art.19 alin.3 si 4, constituie cauza de incetare de drept a raporturilor de munca stabilite in baza contractului individual de munca.
Cum reclamantul nu si-a exprimat optiunea in termenul prevazut de lege, iar in perioada 8.12.2009 - 15.01.2010 a fost in concediu medical, incepand cu data de 16.01.2010 i-a incetat de drept contractul individual de munca incheiat cu institutia parata prin decizia nr.33/05.01.2010.
Prin decizia nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a constatat ca Legea nr.329/2009, privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, este constitutionala in masura in care prevederile cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita  expres prin Constitutie.
In cauza, reclamantul nu ocupa o functie publica de autoritate pentru a nu se putea dispune suspendare platii pensiei pe durata exercitarii functiei.
Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii pentru instante, astfel cum se prevede prin dispozitiile art.13 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
In motivarea deciziei nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a retinut in ceea ce priveste sustinerea ca se incalca art.16 din Constitutie, ca nici o dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament sa aiba o ratiune licita (Decizia nr.375 din 6 iulie 2005).
In jurisprudenta constanta a Curtii s-a apreciat ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.
Cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete pana la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, Curtea constitutionala a retinut ca acesta respecta conditiile de obiectivitate (este prevazut expres de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata) impuse de principiul nediscriminarii.
In ceea ce priveste proportionalitatea intre obiectivul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite, se observa ca, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea prezentului act normativ, scopul acestuia este combaterea crizei economice, fenomen mondial ce afecteaza structural economia romaneasca, datele de natura financiara, precum tsi prognozele efectuate de autoritatile abilitate in domeniu, conturand imaginea unei crize economice profunde, care poate pune in pericol stabilitatea economica a Romaniei si prin aceasta, ordinea publica si siguranta nationala. Aceasta situatie a impus adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, care prin eficienta si promptitudinea aplicarii, sa conduca la reducerea efectelor sale si sa creeze premisele relansarii economiei nationale.
Una din masurile reglementate de legiuitor o constituie restrangerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci cand sunt indeplinite doua conditii: angajator este o autoritate sau institutie publica centrala sau locala indiferent de modul de finantare si subordonare sau o regie autonoma, societate nationala, companie nationala sau societate comerciala la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala, pe de o parte si nivelul pensiei nete depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de alta parte.
Justificarea unei asemenea limitari rezida in degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurarilor sociale de stat, intr-o masura care nu afecteaza veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie.
Prin urmare, masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru intre scopul declarat al legii si mijloacele folosite in realizarea lui si este aplicabila in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei.
Atat prin Constitutia Romaniei, in art.53, cat si prin documentele internationale in materia drepturilor omului, Pactul International relativ la drepturile civile si politice, se admite posibilitatea diminuarii rezonabile a gradului de protectie oferita unor drepturi fundamentale, in anumite momente sau situatii cu respectarea unor conditii, cata vreme prin aceasta nu este atinsa chiar substanta drepturilor.
Restrangerea dreptului la munca prevazuta prin Legea nr.329/2009 indeplineste conditiile impuse de textul constitutional si normele internationale.
Astfel, masura de restrangere a fost prevazuta de lege, vizeaza exercitiul dreptului si nu substanta acestuia, este determinata de o situatie de criza financiara mondiala care ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate stabilitatea economica a tarii si implicit securitatea nationala.
Masura restrictiva se aplica nediscriminatoriu destinatarilor sai, este rezonabila si proportionala cu situatia care a determinat-o si are ca finalitate incadrarea in  constrangerile bugetare determinate de un fenomen de criza economica.
Este adevar ca printr-o decizie anterioara, Curtea Constitutionala a statuat ca este posibil cumulul pensiei cu salariul, insa actul normativ care a facut obiectul analizei a fost emis anterior intervenirii crizei economice si in aceasta situatie nu mai erau incidente prevederile art.53 din Constitutie.
In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata de recurent in motivarea recursului, aceasta are in vedere alte situatii decat cele in speta (cauza Buchen contra Cehiei 2006).
Intr-adevar, Curtea Europeana a statuat ca dreptul la pensie poate fi considerat un "bun" in sensul prevederilor art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, insa Curtea nu s-a pronuntat asupra cumulului pensiei cu salariul, iar Guvernul Cehiei nu se confrunta la acel moment  cu existenta unei crize economice.
Existenta crizei economice rezulta chiar din preambulul OUG nr.82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania semnat la Bucuresti si la Bruxelles la 23.06.2009 si a Acordului de imprumut in suma de pana la 5.000.000.000 euro dintre Romania, in calitate de imprumutat si Comunitatea Europeana in calitate de imprumutator.
Ratificarea acestui Memorandum a avut loc, avand in vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice si financiare in vederea mentinerii stabilitatii economice in contextul crizei financiare globale actuale si de a preveni aparitia de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice.
In aplicarea acestui Memorandum prin care s-au stabilit directive generale pentru inlaturarea crizei economice, Guvernul roman poate lua masurile pe care le considera adecvate si necesare pentru corectarea dezechilibrului financiar si rationalizarea cheltuielilor publice.
Una dintre aceste masuri ale Guvernului, in sistemul de pensii, s-a concretizat in dispozitiile art. 17-22 din Legea nr.329/2009, iar Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr.1414/4.11.2009 ca aceste prevederi sunt Constitutionale in masura in care prevederile Cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie, decizie care este obligatorie pentru instantele judecatoresti.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 si art.146 lit.d din Constitutie, numai Curtea Constitutionala se poate pronunta asupra neconstitutionalitatii unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.