Suspendare partiala executare act administrativ emis de autoritate. Conditii de admisibilitate.

                                                                      Art.14, art.15 - Legea nr.554/2004
             
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr.14073/118/20.10.2010, reclamantii PRIMARIA MUNICIPIULUI CONSTANtA, CONSILIUL LOCAL CONSTANtA, MUNICIPIUL CONSTANtA si PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANtA au solicitat in contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI CONSTANtA suspendarea Deciziei nr.28/01.09.2010 a Curtii de Conturi Constanta sub aspectul masurilor de la pct.4 si 5.
Motivand actiunea reclamantii invedereaza in esenta ca, prin Decizia nr.28/01.09.2010 CURTEA DE CONTURI  CONSTANtA a constatat ca, anumite sume de bani platite salariatilor au un caracter nelegal.
Se arata ca, prin masurile de la pct.4 si 5 s-a dispus luarea masurilor legale pentru stabilirea masurii si intinderii prejudiciului reprezentand plati nelegale, in referire la: sporul de confidentialitate, spor stabilitate, indemnizatia de dispozitiv, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, o prima egala cu salariul de baza la plecarea in concediu, pentru personalul contractual.
Reclamantii au formulat plangere prealabila impotriva actului administrativ atacat, conform art.14 alin.1 din Legea 554/2009.
Cu privire la conditiile admiterii cererii de suspendare, in ceea ce priveste cazul bine justificat, reclamantii considera nelegale constatarile si dispunerile CURtII DE CONTURI, atat timp cat Acordul Unic/Contractul Colectiv de Munca a fost inregistrat la D.M.S.S.F. Constanta si nu a fost anulat sau modificat cu privire la sporurile in discutie.
Cu privire la sporul de confidentialitate se arata ca, are un caracter legal in considerarea respectarii principiilor constitutionale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca, dreptul la salariu pentru munca prestata, care se coroboreaza cu reglementarile internationale respectiv art.7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Sporul de stabilitate a fost negociat conform art.3 lit.f din Legea nr.188/1999.
La indemnizatia de dispozitiv s-a avut in vedere practica judecatoreasca si prevederile art.9.2 din Ordinul M.A.I. 496/2003.
Pentru celelalte drepturi au fost efectuate plati in conformitate cu prevederile Acordului Unic/Contractului Colectiv de Munca la nivelul de institutie.
Cu privire la masurile dispuse la pct.5, reclamantii solicita instantei sa constate ca, se afla in fata unui caz bine justificat, atat timp cat, actiunea cu privire la actul administrativ  (hotararea Consiliului Local Constanta) in baza caruia s-a dispus plata, nu s-a contestat nulitatea de drept prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, asa cum dispune expres prin art.46 alin.2 din Legea 215/2001.
Masura suspendarii se impune pentru prevenirea unei pagube iminente, ce se reflecta prin aceea ca, se creeaza un prejudiciu la nivel institutional, prin imposibilitatea desfasurarii in conditii normale a serviciilor administratiei publice locale, determinata tocmai de renuntarea angajatilor la posturile ocupate.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii, intrucat nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, respectiv existenta unui prejudiciu, caz bine justificat.
Prin Sentinta civila nr.1507/02.12.2010 Tribunalul Constanta a admis cererea de suspendare formulata de reclamantii PRIMARIA MUNICIPIULUI CONSTANtA, CONSILIUL LOCAL CONSTANtA, MUNICIPIUL CONSTANtA si PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANtA, dispunand suspendarea executarii Deciziei nr.28 din 01.09.2010 emisa de CURTEA DE CONTURI pana la pronuntarea instantei de fond.
Pentru a pronunta sus-mentionata hotarare, instanta de fond a retinut in esenta, urmatoarele:
Invocarea inadmisibilitatii cererii de suspendare de catre parata a fost calificata de instanta ca o aparare de fond, intrucat contestarea dreptului reclamantilor de a sesiza instanta cu aceasta cerere, invocand dispozitiile ce tin de temeinicia cererii de suspendare si nu de aspecte obiective care sa tinda la ideea ca dreptul si pretentiile reclamantilor nu pot fi acordate de calea procesuala aleasa de acestia.
Dispozitiile art.14 al Legii nr.554/2004, la care art.15 alin.2 din aceeasi lege face trimitere, consacra posibilitatea suspendarii executarii actului administrativ "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente".
In speta reclamantii au facut dovada indeplinirii procedurii prealabile pentru actul administrativ a carei suspendare se solicita.
Cazurile bine justificate constau, in conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit."t" din legea contenciosului administrativ in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta actului administrativ", iar paguba iminenta in "prejudiciul  material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public (lit."s").
Arata instanta ca, reprezentand operatiunea juridica de intrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executarii acestuia apare astfel ca, un instrument procedural eficient, prin care se asigura persoanelor o protectie jurisdictionala vremelnica.
Avand insa in vedere principiul executarii din oficiu al actului administrativ, care deriva din prezumtiile de legalitate, autenticitate si veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare in acelasi timp ca o situatie de exceptie, care determina punerea in balanta a interesului social cu cel personal, retinerea prioritatii unuia dintre aceste interese fiind subsumata principiului legalitatii.
Se arata ca, legiuitorul intern nu a definit continutul cazului bine justificat, acestuia putandu-i-se circumscrie existenta unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat in plan european prin Recomandarea nr.R (89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, de care judecatorul national trebuie sa tina seama, prin prisma calitatii Romaniei de membra a Consiliului Europei.
In situatia din speta, se retine de catre instanta, existenta cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, rezultand o indoiala evidenta asupra prezumtiei de legalitate a acestuia, reclamantii facand dovada existentei cererii avand ca obiect anularea Deciziei de imputare nr.8373/2009.
Cazul bine justificat este definit de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind imprejurarile legate de starea de fapt si drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ.
Indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ, trebuie sa poata fi dovedita cu usurinta, in urma unei cercetari sumare a aparentei dreptului pentru ca, in cadrul procedurii suspendarii executarii, pot fi dispuse numai masuri provizorii, nefiind permisa o prejudecare a fondului litigiului.
Instanta retine in acest sens ca, drepturile si sporurile enumerate in cuprinsul deciziei CURtII DE CONTURI se regasesc in contractul colectiv de munca pentru care nu s-a facut dovada ca, a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca sau prin acordul partilor.
Prin Decizia nr.28/01.09.2010 s-a stabilit in sarcina ordonatorului de credite obligatia de a dispune masurile legale pentru stabilirea intinderii prejudiciului, reprezentand plati nelegale acordate sub forma unor drepturi banesti sau in natura salariatilor unitatii si recuperarea acestora, conform prevederilor legale (la pct.1) si obligatia de a dispune masurile legale pentru virarea sumelor reprezentand impozit pe venit si a celorlalte contributii (pct.2).
Fara a analiza sustinerile reclamantilor relativ la nelegalitatea acestei decizii, intrucat s-ar antama fondul cauzei avand ca obiect anularea deciziei, instanta retine ca, existenta unui contract colectiv de munca valabil incheiat in urma negocierii intre partenerii sociali si care, prin necontestarea sa, se impune cu putere de lege partilor contractante, contract in baza caruia s-au efectuat platile mentionate la punctul 1 din decizie, se circumscrie unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat.
In ceea ce priveste conditia privind prevenirea unei "pagube iminente", instanta a retinut si definitia la nivel comunitar data acestei notiuni, prin Recomandarea sus-mentionata.
Astfel, se arata ca, prin acest act juridic european s-a statuat ca, executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune a fi evitat, in masura posibilului.
Printre principiile mentionate in Recomandare referitoare la suspendarea executarii unui act administrativ, ca masura de protectie jurisdictionala provizorie, se regaseste si cel conform caruia, autoritatea jurisdictionala chemata sa decida o atare masura, trebuie sa aprecieze ansamblul circumstantelor si intereselor prezente.
Se arata ca, astfel de masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat.
Sustinerile reclamantilor privind prejudiciul ce urmeaza sa se produca -constand in perturbarea grava a functionarii unui serviciu public administrativ, intrucat neplata in continuare a drepturilor de natura sociala in beneficiul angajatilor este de natura a determina denuntarea contractelor individuale de munca incheiate cu acestia, la initiativa angajatilor, determinand astfel, blocarea activitatii administratiei publice locale -, reprezinta un motiv suficient si concludent pentru a considera intrunita cerinta analizata mai sus.
Instanta a mai avut in vedere si termenul cert, pana la care masurile stabilite in cuprinsul deciziei trebuie aduse la indeplinire, precum si posibilitatea ca in caz de nerespectare a acestui termen, sa se aplice sanctiuni, chiar penale, fata de persoanele responsabile cu aducerea la indeplinire a deciziei, aspecte care contureaza iminenta unei perturbari previzibile a functionarii serviciului public.
In acest context, nu a putut fi primita sustinerea paratelor in sensul ca, un act administrativ prin care se recomanda stabilirea intinderii prejudiciului, nu poate reprezenta o paguba iminenta, in conditiile in care, indeplinirea obligatiilor stabilite prin decizie are, in mod logic, repercusiuni asupra situatiei angajatilor institutiei si, implicit, asupra modului de desfasurare a  activitatii acesteia.
Pe de alta parte, s-a mai retinut ca, nerespectarea termenului de luare a masurilor, poate avea, asa cum s-a aratat, repercusiuni asupra persoanelor responsabile cu aducerea la indeplinire a deciziei, aspect ce configureaza pericolul perturbarii propriei activitati, aratandu-se ca, prejudiciul este previzibil cu evidenta, adica cert, sigur ca si producere, cunoscandu-se cuantumul acestuia.
S-a mai apreciat ca, suspendarea deciziei este oportuna a proteja nu numai interesele patrimoniale ale reclamantilor, dar si a unei securitati juridice privind dreptul la plata a muncii prestate, evitandu-se crearea unor situatii juridice noi, care sa faca anevoioasa repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului, deoarece va fi afectata desfasurarea in bune conditii a serviciilor administratiei publice locale, in conditiile in care, prin anularea deciziei, autoritatea va fi obligata sa restituie reclamantilor ,sume de bani retinute in urma masurilor luate,  conform dispozitiilor Curtii de Conturi.
Fata de cele sus-expuse, cererea de suspendare formulata in conformitate cu dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 a fost apreciata ca fiind intemeiata, si pe cale de consecinta a fost admisa, de catre instanta de fond.
Impotriva acestei hotarari,  in termen a declarat recurs CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.304 al.1 pct.9 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
- 1. in mod gresit instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare executare act administrativ, hotararea fiind pronuntata cu aplicarea gresita a disp.art.14 cu referire la art.15 din Legea nr.554/2004, neexaminand conditiile de admisibilitate ale cererii, respectiv aceea privind "producerea unui prejudiciu";
- 2. instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca, decizia atacata a fost emisa in urma efectuarii unui control prin care s-au propus inlaturarea unor nereguli constatate la sediul intimatei reclamante, in calitate de entitate controlata;
- 3.cat priveste fondul cererii de suspendare a executarii actului administrativ, instanta de fond in mod gresit a apreciat ca, in speta, ar fi vorba de "un caz bine justificat" ;
- 4. instanta de fond nu a tinut seama de faptul ca, legea cere ca pe langa "iminenta pagubei" intimata avea obligatia sa infatiseze instantei si alte imprejurari legate de starea de fapt si de drept, ce ar fi de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, deoarece:
o actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate;
o suspendarea acestuia este o situatie de exceptie;
o nu se produce un prejudiciu intimatilor, ci bugetului local, ce este cel la a carui prejudiciere a contribuit acordarea unor drepturi salariale ce exced cadrului legal.
Se solicita admiterea recursului, cu consecinta modificarii in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii cererii de suspendare executare, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca netemeinica si nelegala.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse hotararii recurate, si a probatoriului administrat, conform disp.art.1169 Cod civil, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul formulat de CURTEA DE CONTURI ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Instanta a fost investita cu solutionarea cererii avand ca obiect suspendarea executarii Deciziei nr.28/01.09.2010 emisa de catre CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEtULUI CONSTANtA, sub aspectul masurilor dispuse la pct.4 si 5 din decizie, pana la solutionarea cauzei de catre instanta de fond.
Retine Curtea ca, prin  masura de la pct.4 din decizie s-a dispus luarea unor masuri legale pentru stabilirea marimii si intinderii prejudiciului reprezentand plati nelegale acordate sub forma unor drepturi banesti sau in natura, salariatilor entitatii si recuperarea acestuia conform prevederilor legale, in referire la urmatoarele drepturi:
- spor de confidentialitate acordat lunar in procent de 10% din salariul de baza;
- spor de stabilitate calculat la salariul de baza in transele pentru care se acorda spor de vechime;
- indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza;
- drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, in cuantum de 800 lei, neimpozabil;
- o prima egala cu salariul de baza la plecarea in concediu, pentru personalul contractual.
Prin masura de la pct.5 din decizie, s-a dispus luarea masurilor legale pentru stabilirea marimii si intinderii prejudiciului adus bugetului local si recuperarea acestuia, in ceea ce priveste plata unor indemnizatii comisiilor de vanzare a terenurilor apartinand PRIMARIEI MUNICIPIULUI CONSTANtA.
Totodata, Curtea retine ca, constatarea nelegalitatii acordarii drepturilor mentionate la fiecare dintre punctele sus-expuse, a fost efectuata prin Procesul verbal de constatare din 07.07.2010, iar pentru aceste masuri CURTEA DE CONTURI a stabilit termen de realizare la data de 29.10.2010, cu mentiunea ca, in total sumele cu privire la care s-au dispus masurile vizate cuantificandu-se la suma totala de 8.088.550,923 lei.
1. In referire la primul motiv de recurs privind exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare dedusa judecatii, pe considerentul inexistentei riscului producerii unui prejudiciu, Curtea retine in esenta ca, acesta este nefondat si vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, dispune respingerea sa, pentru urmatoarele considerente:
Invocarea inadmisibilitatii cererii de suspendare, pe considerentul sus-expus "inexistentei riscului producerii unui prejudiciu" este calificata ca o aparare de fond deoarece, riscul producerii unei pagube iminente este una din conditiile de admisibilitate ale cererii.
Curtea retine ca, potrivit art.15 al.1 din Legea nr.554/2004 "Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14 , si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond", pentru ca, potrivit art.15 al.2 legiuitorul sa fi dispus "Dispozitiile art.14 al.2-7 se aplica in mod corespunzator".
Textul de lege citat stabileste expres ca, suspendarea executarii actului administrativ este o operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea partii interesate sau din oficiu, cu mentiunea ca, masura suspendarii poate fi luata numai impotriva unui anumit tip de act si numai in anumite imprejurari.
Prin urmare, distingem ca fiind conditii ale suspendarii:
b) cele care privesc actul administrativ care poate fi suspendat;
b)cele care privesc temeiul de fapt al suspendarii.
a) Conditii privitoare la actul supus suspendarii:
Obiectul suspendarii il reprezinta actul administrativ, definit de art.2 lit."c" din Legea nr.554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii, executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice..".
Asa fiind, retine Curtea ca, pentru a fi suspendata executarea actului, este necesar ca acesta sa fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte sa produca efecte in curs, a caror stopare sa tinda a se realiza prin cerere.
Prin urmare, nu poate fi suspendat un act administrativ care si-a epuizat efectele inainte de pronuntarea instantei, fie chiar si dupa sesizarea acesteia, deoarece, ordinul emis de instanta se raporteaza la momentul pronuntarii.
De asemenea, retine Curtea ca, nu poate fi suspendat un act administrativ a caror efecte se produc "eo ipso" , fara un impact palpabil, material, in mediul inconjurator si fara o activitate ulterioara emiterii prin care sa fie adus la indeplinire, fiind de netagaduit ca, Procesului verbal FN/07.07.2010 este cel ce stabileste impactul palpabil material, si care urma a fi dus la indeplinire prin emiterea Deciziei nr.28/01.09.2010.
2. In referire la motivul de recurs privind emiterea deciziei urmare efectuarii unui control, prin care s-a propus inlaturarea unor nereguli constatate, Curtea apreciaza ca, si acest motiv de recurs este nefondat, urmand a fi respins conform art.312 Cod pr.civila, deoarece "indoiala serioasa" asupra legalitatii actului administrativ, nu poate fi stabilita printr-o analiza sumara a aparentei dreptului , astfel incat, masura suspendarii sa fie provizorie, stiut fiind ca, nu este permisa o prejudecare a fondului litigiului.
In contextul dat, Curtea retine ca, drepturile si sporurile enumerate in continutul deciziei CURtII DE CONTURI, se regasesc in contractul colectiv de munca, pentru care nu s-a facut dovada ca ar fi fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca sau prin acordul partilor, ori, prin decizie, s-a stabilit in sarcina ordonatorului de credit, obligatia de a dispune masuri legale pentru stabilirea intinderii prejudiciului ce ar reprezenta:
- plati nelegale acordate sub forma unor drepturi banesti sau in natura salariatilor institutiei;
- recuperarea acestora si obligatia de a dispune masuri legale pentru virarea sumelor reprezentand impozit pe venit si a celorlalte contributii.
Concluzionand in privinta acestui aspect, Curtea retine ca, intimatii reclamanti se afla in prezenta unui contract colectiv de munca valabil incheiat in urma negocierii intre partenerii sociali, si care, prin necontestarea sa se impune cu putere de lege intre partile contractante, acesta fiind mobilul efectuarii platilor, situatie ce se circ umscrie unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ.
3-4. In referire la motivele de recurs privind fondul cererii de suspendare a executarii actului administrativ - "caz bine justificat" si "paguba iminenta",  Curtea apreciaza ca, si acestea sunt nefondate urmand a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civila, deoarece, potrivit art.14 al.1 din lege "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral, pana la pronuntarea instantei de fond_".
Formularea textului de lege sus-citat sugereaza a fi necesare de indeplinit urmatoarele conditii de admisibilitate :
- caz bine justificat;
- prevenirea unei pagube iminente,
tinand cont de toate interesele confruntate in proces.
Asa fiind, retine Curtea ca, atunci cand legiuitorul a avut in vedere cazul bine justificat, a urmarit ca instanta sa analizeze daca dosarul care i se prezinta spre solutionare este justificat, in masura necesara pronuntarii unei masuri, ordin, dispozitie, pentru aplicarea imperium-ului care-i este conferit.
Formularea din textul in discutie arata doar ca, examinarea temeiniciei cererii dedusa spre judecata se face, in aceasta materie, cu o intensitate sporita si cu o chibzuire mai aprofundata, instanta trebuind sa fie deosebit de atenta cu transarea provizorie a materiei litigioase.
Procedand la analizarea "cazului bine justificat" Curtea retine ca, interpretarea normelor juridice de catre parata, la emiterea actelor administrative si care privesc: "acordarea unui anumit drept, nu poate fi acordat angajatului, chiar daca exista un contract colectiv de munca negociat de parti", sunt prin ele insele de natura a crea convingerea existentei unui caz bine justificat.
In atare conditii, Curtea apreciaza ca fiind corecta, legala si temeinica, interpretarea instantei de fond, precum ca, ne-am afla in fata unui caz bine justificat in acceptiunea art.2 lit."t" coroborat cu art.14 din Legea nr.554/2004, deoarece, prezumtia de legalitate a actului administrativ este o prezumtie relativa, care poate fi rasturnata prin proba contrarie.
Astfel, Curtea constata ca, instanta de fond s-a aflat in situatia de a "pipai fondul cauzei" nu sa-l solutioneze in intregime, in acest sens, statuandu-se in doctrina si jurisprudenta ca, nu vor fi admise probe care presupun o tergiversare a procesului, insa singurele aparari permise pentru ca instanta sa poata verifica "aparenta in drept" sunt argumentele legale, aparari pe care instanta trebuie sa le ia in considerare.
Asa fiind, luand in considerare aparenta dreptului in speta, Curtea apreciaza in sensul indeplinirii sus-mentionatei conditii privind cazul bine justificat, ca unul dintre cazurile de admisibilitate a cererii, asa dupa cum legal si temeinic a retinut si instanta de fond.
De altfel, in aprecierea facuta, in mod legal instanta de fond a avut in vedere principiul consacrat in plan european prin Recomandarea nr.R/(89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, de care judecatorul national trebuie sa tina seama, prin prisma calitatii Romaniei de membra a Consiliului Europei.
In ceea ce priveste conditia privind paguba iminenta, Curtea retine ca, institutia suspendarii actului administrativ este singura care foloseste aceasta notiune, pe care o defineste in art.2 lit."s" din Legea nr.554/2004, definitia fiind elaborata special pentru aceasta procedura, toate caracteristicile surprinse in ea referindu-se la ipoteze care pot fi intalnite in practica si care impun constatarea pagubei iminente.
Astfel, paguba iminenta este prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
Sus-mentionatele retineri sunt in deplina concordanta cu aceeasi Recomandare europeana sus-citata, care a statuat ca, "executarea iminenta si integrala a actelor administrative contestate sau a fi susceptibile contestate, poate cauza persoanelor, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune a fi evitat in masura posibilului", ori, in speta, este de netagaduit ca instanta de fond, in mod legal a apreciat ca suspendarea executarii actului administrativ, este o masura de protectie jurisdictionala provizorie, ce a fost dispusa prin examinarea ansamblului circumstantelor si intereselor prezente.
Avand in vedere caracterul provizoriu al masurii, in mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat ca fiind un motiv suficient si concludent pentru a considera intrunita cerinta "pagubei iminente", urmare constatarii ca, neplata in continuare a drepturilor de natura sociala in beneficiul angajatilor, este de natura a determina denuntarea contractelor individuale de munca, incheiate cu acestia la initiativa angajatorului, determinand astfel blocarea activitatii administratiei publice locale si perturbarea grava a functionarii unui serviciu public administrativ, cu consecinte directe si imediate.
De altfel, notiunea de "prejudiciu iminent" , astfel cum este cuprinsa in continutul art.2 lit."s" din Legea nr.554/2004 prevede doua sensuri alternative ale conceptului de prejudiciu iminent, dupa cum urmeaza:
- primul sens se refera la "prejudiciu material viitor si previzibil";
- al doilea sens se refera la "perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati sau a unui serviciu public",
astfel ca, Curtea apreciaza indeplinirea in speta a ambelor sensuri ale notiunii, atat timp cat, salariatii vizati de masura ar suporta un prejudiciu material viitor si previzibil, iar din punct de vedere economic ar apare o perturbare grava a functionarii autoritatii ai caror salariati sunt.
Sus-mentionata apreciere a Curtii, este justificata si prin imprejurarea ca, notiunea de "perturbare" nu este definita de lege, ceea ce inseamna ca, aceasta este folosita in intelesul sau din limbajul obisnuit si care inseamna, conform Dictionarului explicativ al limbii romane "deranjament, tulburare in starea sau in mersul firesc al unui lucrul, al unui fenomen".
Cu alte cuvinte, la fel ca si in cazul primei ipoteze, cea a prejudiciului material viitor previzibil cu evidenta, este apreciata de Curte ca un inceput de perturbare a functionarii autoritatii, deci o distorsionare in curs , ce ameninta insasi functionarea autoritatii publice, iar nu simpla sa activitate.
Celelalte argumente ale recurentei privind actul administrativ, suspendarea actelor administrative ca o situatie de exceptie, precum si aspectele privind crearea unui prejudiciu bugetului local, apar ca fiind nepertinente in raport cu argumentele sus-expuse, ele nefiind de natura a modifica aprecierile instantei.
Pentru toate considerentele aratate, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, Curtea vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, respinge recursul dedus judecatii, ca nefondat.
In referire la cheltuielile de judecata privind activitatea procesuala desfasurata, Curtea retine:
Pornind de la imprejurarea ca, cheltuielile de judecata reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala, si vazand si dispozitiile art.274 Cod pr.civila, potrivit carora "Partea, care cade in pretentii, va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata", Curtea apreciaza in sensul obligarii recurentei la plata sumei de 372 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatelor, reprezentand onorariu de avocat.
La baza aprecierii sus-expuse, sta imprejurarea ca, obligatia de restituire a cheltuielilor de judecata deriva din culpa procesuala a partii ce a generat-o, altfel spus partea din vina careia s-a purtat procesul, trebuie sa suporte cheltuielile facute, justificat de partea castigatoare, pentru ca, cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sanctiune procedurala.
Retine Curtea ca, cheltuielile de judecata au si rolul de a despagubi partea care a castigat procesul si care nu este vinovata de declansarea activitatii judiciare, astfel ca, ele au fost acordate de catre Curte deoarece, nu exista posibilitatea cenzurarii lor, astfel cum solicita recurenta, pe considerentul ca "si-a indeplinit atributiile prevazute de lege".
De altfel, potrivit dispozitiilor Legii nr.51/1995 republicata, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar onorariul se stabileste prin negociere, astfel ca, instanta nu este indreptatita sa reduca cuantumul acestuia.
In speta nu pot fi aplicabile nici disp.art.274 al.3 Cod pr.civila, deoarece, acestea reglementeaza un aspect al raportului juridic de drept procesual civil dintre partile litigante, textul stabilind modalitatea de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli e judecata de catre cel ce a cazut in pretentii, partii care le solicita.
Asa fiind, Curtea dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, in suma totala de 372 lei, reprezentand onorariu avocat.