Talharie. Forma agravata a savarsirii de doua sau mai multe persoane impreuna.

Talharie. Forma agravata a savarsirii de doua sau mai multe persoane impreuna.

Desi inculpatii, patru la numar, au desfasurat acte materiale distincte, in sensul ca banii au fost luati de un inculpat, in timp ce un alt inculpat discuta cu partea vatamata, iar apoi toti inculpatii s-au aflat in autoturismul condus de unul dintre ei, fara ca  nici unul dintre inculpati sa-i ceara conducatorului auto sa opreasca, pentru a nu pune in pericol viata sau integritatea corporala a victimei, care se agatase de masina in scopul de a-si recupera banii, in conditiile in care un inculpat chiar i-a cerut soferului sa mearga mai repede, iar altul a incercat sa-l desprinda de masina pe partea vatamata si sa-l impinga jos, toti au cooperat in mod nemijlocit la comiterea infractiunii prevazute in art. 211 C. pen.  prin actiuni ce se completeaza reciproc.

Sectia  penala - Decizia penala  nr. 847/05  iulie 2012


Prin sentinta penala nr.59/16.05.2012 pronuntata de Judecatoria Avrig in dosarul nr.314/787/2012,  s-au  dispus urmatoarele:
In baza art. 211 alin. 1 si 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., raportat la art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C.E.,  la pedeapsa de 4 ani si 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 211 alin. 1 si 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., raportat la art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat  inculpatul S.E.F.,  la pedeapsa de  5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 211 alin. 1 si 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., raportat la art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat  inculpatul G.T.,  la pedeapsa de  5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 211 alin. 1 si 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. si art. 37 lit. b C.p., raportat la art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat  inculpatul S.M., la pedeapsa de 5 ani si 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 71 alin. 1 si 2 C.p., au fost interzise inculpatilor C.E., S.E.F., S.M. si G.T. drepturile prevazute in art. 64 alin. 1 lit. a, teza a doua, si lit. b C.p., ca pedeapsa accesorie.
In baza art. 350 alin. 1 C.p.p., a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatilor.
In baza art. 88 alin. 1 C.p., s-au dedus din durata pedepselor cu inchisoarea  aplicate inculpatilor timpul retinerii si al arestarii preventive, incepand cu data de 03.03.2012 si pana la zi.
In baza art. 346 alin. 1 C.p.p., s-a luat act de faptul ca partea vatamata L.F., domiciliat in com. T., sat. T., str. I. nr. 538, jud. C., nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art. 191 alin. 1 si 2 C.p.p., a fost obligat fiecare dintre inculpatii C.E., S.E.F., S.M. si G.T. la plata cheltuielilor judiciare catre stat, in suma de 1.500 lei.
 Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarea stare de fapt:
In data de 02.03.2012, in jurul orelor 1930, insotiti de minorul S.R., dupa o prealabila intelegere, inculpatii C.E., S.E.F., G.T. si S.M. au sustras din cabina autocamionului marca MAN, cu numarul de inmatriculare XX-09-XXX suma de 2.350 lei si, fiind surprinsi de catre partea vatamata, s-au folosit de violente pentru a-si asigura scaparea si pentru a pastra banii furati. Acestia au parasit in graba locul faptei cu autoturismul marca Audi A6 break, de culoare neagra, inmatriculat in Anglia cu nr. X256XXX si au tarat dupa ei partea vatamata, care se agatase de portiera stanga spate a autovehiculului, in incercarea de a-i impiedica sa fuga de la locul faptei si de a-si recupera banii.
Din probele administrate in faza de urmarire penala, cunoscute si insusite de catre inculpati, rezulta cu certitudine faptul ca, in data de 02.03.2012, in jurul orelor 1930, inculpatii s-au deplasat cu autoturismul marca Audi mentionat mai sus intr-o parcare aflata pe raza localitatii T., jud. S., cu intentia de a sustrage bani sau alte bunuri din masinile aflate in parcare. Ajunsi acolo, inculpatii S.M. si C.E. l-au trimis pe inculpatul S.E.F. sa abordeze partea vatamata si sa-i distraga atentia, timp in care inculpatul G.T. si minorul S.R. s-au deplasat spre cabina autocamionului.
In timpul in care partea vatamata discuta cu inculpatul S.E.F., inculpatul G.T. a sustras din cabina autocamionului marca MAN cu nr. de inmatriculare XX-09-XXX suma de 2.350 lei, apoi a fugit spre masina cu care venisera, urmat la scurt timp si de inculpatul S. Au urcat in graba in masina, unul dintre inculpati spunand cu voce tare: „Hai, da-i, da-i, ca am furat banii !”, iar soferul C.E.,     care-i astepta cu motorul pornit, gata de plecare, a demarat. Partea vatamata a reusit totusi sa se agate de portiera stanga spate si s-a prins de haina inculpatului S.M., cerandu-le inculpatilor sa-i restituie banii furati.
Dupa ce l-au tarat, agatat de masina, aproximativ 100 de metri, provocandu-i leziuni usoare la nivelul membrelor inferioare si punandu-i viata in pericol, prin expunerea la riscul de a fi accidentat de autovehiculele care circulau pe DN7 din sens opus, inculpatii au oprit masina si, dupa o busculada intre partea vatamata si inculpatul S.M., i-au restituit acestuia o parte din bani.
In timp ce partea vatamata s-a agatat de masina, incercand disperat sa-i impiedice pe inculpati sa paraseasca locul faptei cu banii sustrasi, niciunul dintre inculpati nu a cerut conducatorului auto C.E. sa opreasca, pentru a nu pune in pericol viata sau integritatea corporala a victimei, ci dimpotriva, inculpatii au incercat sa scape de partea vatamata, unul dintre ei cerandu-i soferului sa mearga mai repede, iar inculpatul S.M. incercand sa-l desprinda de masina si sa-l impinga jos, pe carosabil, pentru a scapa de el.
Prejudiciul produs partii vatamate a fost recuperat integral, dupa depistarea in trafic a inculpatilor, acestia restituindu-i si restul de bani partii vatamate, motiv pentru care acesta nu s-a constituit parte civila in cauza.
Instanta a aratat ca analiza  probelor administrate in faza de urmarire penala  releva participarea tuturor inculpatilor la savarsirea infractiunii de talharie pentru care au fost trimisi in judecata, unii realizand activitati specifice actiunii principale – furtului, iar altii exercitand violente pentru a asigura scaparea, toti inculpatii avand reprezentarea ca prin corelarea activitatilor lor s-a realizat actiunea de deposedare a victimei, urmata de folosirea violentelor pentru a-si asigura scaparea, modul de a proceda al fiecarui inculpat fiind cunoscut si acceptat de ceilalti coautori.
 In drept, s-a retinut ca faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de talharie, prevazuta de art. 211 alin. 1 si 2 lit. b si c si alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c  C.p.
  Cu privire la incadrarea juridica a faptelor, instanta a aratat ca inculpatii au cooperat in mod nemijlocit la comiterea infractiunii de talharie, in forma agravata, toti inculpatii desfasurand in mod concordant activitatile materiale prin care s-a realizat infractiunea, pe baza unui plan conceput in comun, actiunile celor patru inculpati succedandu-se si completandu-se in sensul incriminarii legale, toti implicandu-se nemijlocit in procesul cauzarii directe a rezultatului ilicit, atragand in comiterea faptei si un minor.
Faptul ca doar inculpatii C.E. si S.M. au exercitat prin actiunile lor acte de violenta pentru a asigura scaparea si a parasi locul faptei cu banii sustrasi, in timp ce inculpatilor G.T. si S.E.F.  le-a revenit sarcina de a executa activitati specifice actiunii de sustragere (furtului), nu-i exonereaza de raspundere in calitate de coautori ai infractiunii de talharie pe acestia din urma, intrucat, potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 C.p., circumstantele reale privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. Chiar daca nu ei au fost cei care au executat violentele asupra partii vatamate, aceasta circumstanta reala, care este si element constitutiv al infractiunii de talharie, se rasfrange si asupra lor, deoarece au cunoscut-o si au prevazut-o. Or, in cauza, rezulta fara dubii faptul ca inculpatii S. si G.  au fost de fata cand partea vatamata, care s-a prins de masina in speranta de a-si recupera banii sustrasi,  a fost tarata circa 100 de metri, agatata de autovehicul, timp in care inculpatul S.M. incerca sa o impinga jos pe carosabil, sa o desprinda de el, actiunile soferului C.E. si ale inculpatului S.M. fiind comise pentru ca toti cei patru inculpati sa-si asigure scaparea.
Doctrina si practica judiciara au statuat ca, in cazul infractiunii de talharie, participantii sunt coautori, chiar daca unii contribuie la realizarea actiunii principale de furt, iar unii doar la realizarea actiunii secundare de constrangere, fizica sau psihica.
Faptul ca inculpatii S.E.F. si G.T. s-au ocupat efectiv de sustragerea banilor partii vatamate, conform planului stabilit de comun acord cu inculpatii S.M. si C.E. si nu au avut initiativa infractionala in exercitarea actelor de violenta, dar au achiesat chiar tacit la activitatea infractionala desfasurata de ceilalti, nu atrage o alta forma de participatie penala in ce-i priveste.
 Instanta a  considerat ca, intrucat din mijloacele de proba aflate la dosarul cauzei rezulta fapta inculpatilor, precum si suficiente date cu privire la persoana acestora, se poate solutiona latura penala facand aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedura penala si a  dispus condamnarea inculpatilor la pedeapsa inchisorii conform art.345 al.2 Cod procedura penala, retinand  in cazul  inculpatului S.M.  starea de recidiva postexecutorie, in raport de condamnarea anterioara prin sentinta penala nr. 70 din 08.08.1996 a Tribunalului Arges, pentru savarsirea infractiunilor de omor si violare de domiciliu.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate fiecarui inculpat, realizata pe baza criteriilor generale de individualizare prevazute in art. 72 C.p., s-au avut in vedere, in mod deosebit, activitatea infractionala desfasurata de catre fiecare dintre acestia, precum si persoana inculpatilor, in aprecierea asupra acestui criteriu tinand seama de antecedentele penale ale inculpatilor C.E., S.E.F. si S.M. si de sanctiunile cu caracter administrativ aplicate acestora, precum si de multiplele sanctiuni cu caracter administrativ, respectiv 5 astfel de sanctiuni, aplicate inculpatului G.T.
De asemenea, s-a aratat ca din modul de operare rezulta gradul sporit de pericol social al infractiunii de talharie pentru care inculpatii sunt condamnati, precum si periculozitatea deosebita a acestora pentru valorile sociale si ordinea de drept.
Pe de alta parte, instanta  a retinut faptul ca scopul sanctiunilor penale si al celor cu caracter administrativ aplicate inculpatilor, constand in preventia speciala, nu a fost atins, acestia continuand sa lezeze valorile ocrotite de legea penala, prezentand astfel un pericol real, concret, pentru ordinea de drept.
La aplicarea pedepsei accesorii constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. 1 lit. a, teza a doua si lit.b Cod penal, instanta  a avut in vedere ca inculpatii, ca urmare a savarsirii infractiunii de talharie si vatamarii in acest mod a valorilor ocrotite de legea penala, pe perioada executarii pedepsei principale a inchisorii aplicate, sunt nedemni sa-si exercite dreptul de a fi alesi in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
  In ceea ce priveste masura arestarii preventive luata fata de inculpati, instanta a aratat ca temeiurile care au determinat luarea acestei masuri preventive si mentinerea acesteia pe parcursul judecatii impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor. De asemenea, privarea in continuare de libertate a inculpatilor este o masura necesara pentru apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale membrilor societatii, precum si pentru desfasurarea procesului in bune conditii, in toate fazele procesuale. Pe de alta parte, lasarea in libertate a inculpatilor care au savarsit infractiunea de talharie, de o asemenea gravitate, ar avea ca efect nerealizarea scopului masurii arestarii preventive.
Totodata, verificand din oficiu daca masura arestarii preventive a inculpatilor a depasit un termen rezonabil, in acceptiunea C.E.D.O., instanta a retinut ca privarea de libertate a acestora respecta durata unui termen rezonabil, asa cum este prevazut de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In aceasta apreciere, instanta are in vedere conditiile si principiile reliefate in Hotararea Eckle c/a Germaniei, Hotararea Toth c/a Austriei si in Hotararea Kudla c/a Poloniei, pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
 Referitor la obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare catre stat, instanta a aratat ca  este justificata ca urmare a condamnarii inculpatilor, aceste cheltuieli reprezentand sumele avansate de stat pentru solutionarea cauzei si onorariul pentru asistenta juridica obligatorie de care au beneficiat in faza de urmarire penala si in cursul judecatii, justificat cu imputernicirile avocatiale depuse la dosarul cauzei.
   Impotriva acestei hotarari au declarat  recurs in termenul prevazut de art.385 ind.3 rap.la art.363 C.proc.pen., inculpatii C.E., S.E.F., S.M. si G.T., solicitand, ca in urma reanalizarii fondului cauzei, sa se dispuna schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie in infractiunea de furt in ceea ce ai priveste pe inculpatii G.T. si S.E.F., avand drept consecinta reducerea pedepselor aplicate, precum si achitarea inculpatilor C.E. si S.M. pentru infractiunea de talharie.
In motivarea recursului s-a aratat ca in mod eronat instanta de fond a retinut savarsirea de catre inculpati a infractiunii de talharie deoarece, aceasta presupune nu numai o atingere adusa patrimoniului, ci si folosirea violentei,  or partea vatamata a declarat ca nu a suferit vatamari, ca nu au fost exercitate violente asupra sa. In realitate, prin actiunile intreprinse de partea vatamata  in dorinta de a recupera prejudiciul, aceasta s-a expus  la situatii care au dus la vatamarea sa, fiind cea care, in exclusivitate, a exercitat violente asupra sa.
     Partea vatamata s-a agatat de masina,, a spart parbrizul, l-a scos din masina pe inculpatul S.M., l-a tras in sant si l-a lovit de mai multe ori,Acesta a solicitat celui care a furat, respectiv inculpatul G.T., sa restituie suma de bani.
In ceea ce-i priveste pe inculpatii S.M. si C.E. acestia au negat permanent ca ar fi cunoscut intentia inculpatului G. de a realiza furtul, aratand ca in mod accidental si aleatoriu se aflau in aceeasi parcare cu partea vatamata, iar probele administrate nu demonstreaza contrariul si nici nu indreptatesc concluzia ca vreunul dintre acestia ar fi putut prevedea modalitatea sustragerii sau ca acestia ar fi constituit mijloc vatamator. In realitate, s-a savarsit o infractiune spontana de furt, timp in care inculpatii S.M. si C.E. se aflau la o distanta de 50 de metri de locul faptei.
Ceilalti doi inculpati care au sustras banii printr-o prealabila intelegere recunosc acest lucru, dar nu au exercitat violente asupra partii vatamate si i-au restituit acesteia banii, iar aceasta nu a formulat pretentii civile in cauza.
Din probele administrate rezulta ca actele de violenta au fost exercitate exclusiv de partea vatamata in incercarea de a-si recupera banii, faptul ca inculpatii au incercat sa scape de acest atac violent constituie mijloc de protectie a integritatii  lor fizice, dar si a partii vatamate, valoarea protejata fiind alta decat cea prevazuta de infractiunea de talharie. Inculpatii nu au incercat sa scape cu bunul, nu s-au folosit de violenta pentru a scapa cu bunul, ci au fost victimele unui atac legitim la care nu au ripostat.
Inculpatul C.E. a condus autovehiculul in asa fel incat sa nu produca vreo vatamare, s-a reintors din carosabil pe partea dreapta a drumului cand a constatat ca pagubitul se afla agatat de masina, pentru a-l proteja de pericolul la care s-a expus fata de masinile care veneau din contrasens. Din modul de savarsire a faptei reiese ca inculpatii G. si S. se fac vinovati de infractiunea de furt calificat, iar inculpatii C. si S. nu se fac vinovati de savarsirea vreunei infractiuni deoarece inculpatul S. nu a intreprins nicio actiune cu scopul de a ajuta la comiterea infractiunii, iar inculpatul C.E. prin faptul ca a condus masina pe o distanta de 100 de metri nu a adus vreo atingere integritatii fizice a pagubitului si nici nu a urmarit ca prin violenta sa scape cu bunul furat.
Referitor la circumstantele personale ale inculpatilor, pentru care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, s-a aratat ca inculpatul C.E. are mama bolnava si 3 copii minori  din  a caror alocatii se intretine familia.
Inculpatul S.E.F. a recunoscut savarsirea faptei, a colaborat cu autoritatile insa nu a participat sub nicio forma la savarsirea actului de talharie, a savarsit doar infractiunea de furt. Are 2 copii minori, are studii liceale si a lucrat din anul 2003.
 Inculpatul G.T.  nu are antecedente penale, a recunoscut furtul, a colaborat cu autoritatile si regreta cele intamplate. Are mama si o sora bolnave.
Inculpatul S.M. are 3 copii minori, fiind singurul intretinator al familiei. 
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, precum si din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de apel a constat ca recursurile declarate de inculpati  sunt nefondate, pentru cele ce se vor arata in continuare :
Din coroborarea probelor administrate in cursul urmaririi penale rezulta, in esenta,  ca in data de 02.03.2012, in jurul orelor 1930, insotiti de minorul S.R., dupa o prealabila intelegere, inculpatii C.E., S.E.F., G.T. si S.M. au sustras din cabina autocamionului marca MAN, cu numarul de inmatriculare XX-09-XXX suma de 2.350 lei si, fiind surprinsi de catre partea vatamata L.F., s-au folosit de violente pentru a-si asigura scaparea si pentru a pastra banii furati. Acestia au parasit in graba locul faptei cu autoturismul marca Audi A6 break, de culoare neagra, inmatriculat in Anglia cu nr. X256XXX si au tarat dupa ei partea vatamata, aproximativ 100 de metri, care se agatase de portiera stanga spate a autovehiculului, in incercarea de a-i impiedica sa fuga de la locul faptei si de a-si recupera banii.
In cele din urma, inculpatul C.E. au oprit masina si i-au restituit acestuia o parte din bani.
In cursul urmaririi penale inculpatii au recunoscut partial savarsirea faptelor, iar  in  fata instantei a invocat dispozitiile art.320 ind.1 C.proc.pen., solicitand ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care si le-au insusit, aratand ca nu solicita administrarea de probe noi.
   Raportat la ansamblul materialului probatoriou administrat in cauza, Curtea de apel constata ca in mod corect prima instanta a retinut vinovatia inculpatilor, incadrarea in drept a faptelor savarsite fiind  de asemenea corecta, iar pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate in raport cu criteriile prevazute de art.72 C.penal  si menite a contribui la realizarea scopului educativ si coercitiv prev.de art.52 C.pen.
In ceea priveste critica formulata de inculpati sub aspectul gresitei lor condamnari pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta in art. 211 alin. 1 si 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a se constata ca nu poate fi primita.
     Astfel, conform art. 211 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului care, in urma luarii fara drept a unui bun aflat in posesia altuia, a intrebuintat violente sau amenintari pentru pastrarea bunului sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru a-si asigura scaparea  constituie infractiunea de talharie.
      Elementele constitutive ale variantei agravate a infractiunii de talharie prevazuta in art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. sunt intrunite ori de cate ori fapta de talharie a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, in conditiile participatiei. In cazul in care unul dintre inculpati a exercitat violente asupra victimei, iar altii au deposedat victima de un bun aflat asupra sa,  calitatea de coautori ai infractiunii de talharie prevazuta in art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
Raportand aceste prevederi la situatia din speta, se retine ca, la 02 martie 2012  inculpatii C.E., S.E.F., G.T. si S.M., dupa ce  au sustras suma de 2.350 lei apartinand partii vatamate L.F. s-au folosit de violente pentru a-si asigura scaparea si pentru a pastra banii furati.
Este pe deplin dovedit ca inculpatii au plecat in graba cu masina,  iar partea vatamata a reusit totusi sa se agate de portiera stanga spate si s-a prins de haina inculpatului S.M., cerandu-le inculpatilor sa-i restituie banii furati, dupa care  l-au tarat, agatat de masina, aproximativ 100 de metri, provocandu-i leziuni usoare la nivelul membrelor inferioare si punandu-i viata in pericol, imprejurari la care au asistat toti inculpatii.
In acest context, intrucat infractiunea de talharie are un caracter complex, este lipsit de relevanta, pentru existenta infractiunii, faptul ca unii dintre inculpati  sustin ca nu ar fi cunoscut intentia inculpatului G. de a realiza furtul sau  ca nu au urmarit nici un moment vatamarea partii vatamate, vatamare pe care aceasta si-ar fi cauzat-o singura.
 Desi  inculpatii au desfasurat acte materiale distincte- in sensul ca, banii au fost luati de inculpatul G.T., in timp ce inculpatul S.E.F. discuta cu partea vatamata, iar apoi toti inculpatii s-au aflat in autoturismul condus de inculpatul C.E., fara ca  niciunul dintre  ei sa-i ceara conducatorului auto sa opreasca, pentru a nu pune in pericol viata sau integritatea corporala a victimei, ba chiar unul dintre ei, potrivit declaratiei partii vatamate,  i-a cerut soferului sa mearga mai repede, iar inculpatul S.M. a incercat  sa-l desprinda de masina si sa-l impinga jos - toti au cooperat in mod nemijlocit la comiterea infractiunii prevazute in art. 211 C. pen. prin actiuni ce se completeaza reciproc.
Pentru aceste motive, instanta de recurs nu poate impartasi apararea inculpatilor in sensul ca partea vatamata a fost singura care si-a provocat vatamarea, in conditiile in care, prin actiunile si inactiunile lor, toti cei patru inculpati au  contribuit la cauzarea de leziuni partii vatamate.
Totodata, este nefondata sustinerea ca inculpatii G. si S. nu au  savarsit infractiunea de talharie, ci doar cea de furt, intrucat actiunile violente ale inculpatilor au avut ca scop pastrarea bunului si sa-si asigure scapare, deci fac parte din continutul constitutiv al infractiunii de talharie.
Sustinerile in sensul ca partea vatamata l-a lovit pe inculpatul S.M. nu sun confirmate de probele administrate si nu au relevanta asupra existentei infractiunii de talharie.
Curtea mai constata ca, desi totii inculpatii au declarat ca recunosc in totalitate savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare, apararile formulate pentru acestia in prezentul recurs tind la stabilirea unei altei stari de fapt decat cea expusa in rechizitoriu, ceea ce este inadmisibil, raportat la procedura prevazuta de art.320 ind.1 Cod procedura penala.
In raport de toate aceste aspecte, Curtea de apel constata ca, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza si insusindu-si complet argumentele relevate de procuror in expunerea rechizitoriului, prima instanta a stabilit in mod corect vinovatia inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie sub forma coautoratului   si a dispus condamnarea acestora la pedeapsa inchisorii, conform art.345 al.2 Cod procedura penala.
Solicitarea inculpatilor de a se reduce pedepsele aplicate este de asemenea nefondata.
Instanta de recurs constata ca  la individualizarea si proportionalizarea pedepselor aplicate fiecarui inculpat, instanta de fond a dat eficienta deplina tuturor criteriilor prevazute de art.72 Cod penal  respectiv limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunile savarsite, ca urmare a reducerii acestora cu o treime, conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedura penala ( inchisoarea de la 4 ani si 8 luni la 13 ani si  4 luni ), precum si persoanei inculpatilor, care nu se afla la prima confruntare cu legea penala.
  Curtea de apel, la randul sau, in baza propriei evaluari asupra individualizarii pedepselor aplicate inculpatilor  considera ca acestea sunt in masura, atat prin cuantum, cat si prin modalitatea de executare, sa-si atinga scopurile, respectiv de exemplaritate si educativ, dar si de prevenire a savarsirii de noi infractiuni.
    Imprejurarile legate de situatia familiala a inculpatilor si atitudinea sincera de recunoastere a savarsirii faptelor nu justifica reducerea cuantumului pedepselor aplicate, in contextul gravitatii infractiunilor comise, evidentiata prin modul de pregatire si punere in practica a activitatii infractionale, ceea ce a demonstrat o capacitate ridicata de constientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar si a vointei de a le savarsi, acestia dovedind perseverenta infractionala, in conditiile in care anterior trei dintre cei patru inculpati au comis fapte de furt calificat, beneficiind de aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ, care insa nu si-au atins scopul, iar inculpatul S.M. este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 17 ani inchisoare pentru infractiunile de omor si violare de domiciliu.
Examinand din oficiu hotararea atacata, prin prisma dispozitiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de apel a constat ca si celelalte dispozitii ale primei instante referitoare la mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatilor, la latura civila a cauzei si la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale si temeinice.
Pentru  toate considerentele ce preced, avand in vedere si dispozitiile art.385 ind.15 pct.1 lit.b din Codul de procedura penala, recursurile declarate de inculpatii: C.E., S.E.F., G.T. si S.M. impotriva sentintei penale nr. 59/16.05.2012 pronuntata de Judecatoria Avrig in dosar penal nr. 3148/787/2012  au fost  respinse  ca nefondate.
In baza art. 88 C.penal, s-au dedus din pedepsele aplicate inculpatilor duratele retinerii si ale arestarii preventive, incepand cu 3.03.2012 la 5.07.2012.
In baza art. 192(2) Cod procedura penala, consecinta a respingerii recursurilor, inculpatii au fost  obligati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs.