Certificat de mostenitor. Prescriptia dreptului de a cere anularea certificatului de mostenitor. Renuntarea la succesiune nu se confunda cu neacceptarea mostenirii, deoarece numai succesorul care a acceptat mostenirea poate, ulterior, sa renunte la ea.

Certificat de  mostenitor. Prescriptia dreptului de a cere anularea certificatului de mostenitor. Renuntarea la succesiune nu se confunda cu neacceptarea mostenirii, deoarece numai succesorul care a acceptat mostenirea poate, ulterior, sa renunte la ea.

Este necesar sa se faca distinctie in privinta anularii certificatului de mostenitor, dupa cum partea care o cere a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui, sau are calitate de terta persoana, care nu si-a dat acordul la emiterea certificatului.

Sectia I civila - Decizia civila nr. 45/24   ianuarie 2013

Prin  sentinta  civila nr. 6795/2011,  pronuntata de Judecatoria Deva in dosar nr. 4344/221/2010, s-a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamanta RM in contradictoriu cu parata HG si, in consecinta s-a constatat ca in urma defunctului H au ramas ca mostenitori reclamanta RM si parata HG, in calitate de fiice, cu o cota de 3/8 parti din masa succesorala, fiecare, si defuncta HM, in calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de 2/8 parti din masa succesorala. S-a dispus anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 54/12.08.2003 emis de Biroul Notarului Public HI din Deva, de pe urma defunctului HA si eliberarea de catre notarul public a unui nou certificat de mostenitor potrivit prezentei hotarari.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Numitul HA a decedat la data de 15.10.1995 in localitatea Simeria, judetul Hunedoara, unde a avut si ultimul domiciliu.
La data de 13.08.1996 reclamanta s-a prezentat la notarul public unde a dat si semnat o declaratie autentica, prin care a aratat ca nu a facut niciun act de acceptare expresa, tacita sau fortata a succesiunii, fata de care intelege sa ramana straina. Ulterior si defuncta HM a dat o declaratie autentica, cu acelasi continut.
In dosarul succesoral nr. 55/2003 al BNP HI a fost pronuntata incheierea din data de 12.08.2003, fiind eliberat certificatul de mostenitor nr. 54/12.08.2003, potrivit cu care s-a constatat ca parata HG are calitatea de unic mostenitor al defunctului, in calitate de fiica, cu o cota de 1/1 parte din mostenire, natura succesiunii fiind legala, conform art. 669 Cod civil, fiind straini de succesiune prin neacceptare, conform art. 700 Cod civil, HM � sotia defunctului si RM � fiica, in baza declaratiilor date. 
In ce priveste declaratiile notariale prin care reclamanta si numita HM au aratat ca nu au facut niciun act de acceptare expresa, tacita sau fortata a succesiunii, fata de care inteleg sa ramana straine,  s-a apreciat ca acestea nu pot constitui renuntari exprese la succesiune. De altfel, distinctia rezulta clar si din continutul certificatului de mostenitor nr. 54/12.08.2003, unde reclamanta si mama sa in mod corect nu au fost trecute la rubrica �au renuntat la succesiune�, fiind constatate straine de aceasta prin neacceptare.
In ce priveste acceptarea tacita a mostenirii, potrivit art. 689 Cod civil printre actele considerate de practica judecatoreasca a fi de acceptare tacita a succesiunii, se inscrie si incheierea intre succesibili a unei conventii cu privire la administrarea bunurilor succesorale.
Instanta a retinut ca nu exista nici un dubiu in ce priveste existenta unei conventii intre succesibili cu privire la impartirea masei succesorale, din aceasta rezultand fara niciun echivoc intentia reclamantei si a mamei sale de a accepta pur si simplu mostenirea. Inexistenta unui act scris intre parti referitor la aceste aspecte este justificata de calitatea de rude apropiate a partilor � mama si fiice, existand o imposibilitate morala de preconstituire a unei probe scrise in acest sens.
Din analiza dosarului succesoral atasat prezentului in fotocopie, reiese ca reclamanta RM, desi persoana cu vocatie la mostenire, nu a fost citata de notarul public la procedura succesorala dupa defunctul HA, prin incalcarea dispozitiilor art. 75 din Legea nr. 36/1995. 
Fata de cele mentionate, s-a retinut  ca certificatul de mostenitor a fost eliberat prin incalcarea dispozitiilor legale referitoare la procedura succesorala notariala.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata HG, solicitand schimbarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivare, s-a aratat ca in mod gresit instanta de fond a inlaturat  declaratia de neacceptare a succesiunii dupa defunctul HA, care  reprezinta de fapt o recunoastere expresa a reclamantei ca nu a facut, in termenul legal prevazut de lege, nici un act de acceptare a mostenirii. Ca, in mod gresit s-a retinut ca reclamanta ar fi acceptat succesiunea in termenul de optiune succesorala, acest aspect nerezultand din probele administrate.
A mai aratat ca, in ceea ce o priveste pe defuncta HM, reclamanta nu avea nici o indreptatire legala de a ataca certificatul de mostenitor, intrucat aceasta a achiesat intru totul la cuprinsul acestui act, iar dreptul ei de a-l atacat s-a prescris la implinirea termenului de 3 ani de la data eliberarii, data la care a luat  cunostinta de cuprinsul lui.
A solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata in apel, aratand ca acest drept nu l-a dobandit prin succesiune, ci este un drept  propriu al sau, iar din actele dosarului rezulta ca nici ea si nici defuncta HM nu au fost citate  si nu au participat  la dezbaterea mostenirii.
Prin decizia civila nr. 164/A/2012 Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondat apelul civil formulat de parata HG impotriva sentintei civile nr. 6795/2011 pronuntata de Judecatoria Deva, retinand  urmatoarele:
Imprejurarea ca atat reclamanta, RM, cat si defuncta HM au acceptat tacit mostenirea ramasa de pe urma  defunctului HA, decedat la data de 15.10.1995, in termenul de optiune succesorala de 6 luni, rezulta fara echivoc din probele administrate in prima instanta.
Astfel, intelegerea privind partajul unui imobil din masa succesorala intervenita intre parti si defuncta lor mama a fost recunoscuta de apelanta � parata.
Acest act reprezinta o acceptare tacita a mostenirii dupa defunctul HA, potrivit art. 689 Cod civil, intrucat conventia privind imparteala  unui bun si modalitatea de despagubire a intimatei � reclamante nu putea fi facuta de parti decat in calitatea lor de mostenitoare, pe care si-au recunoscut-o reciproc si care presupune fara indoiala  intentia lor de acceptare a mostenirii.
Declaratia de neacceptare a succesiunii din 1995, cat si cea data ulterior, in anul 2003, de defuncta HM sunt ineficace din punct de vedere juridic, cata vreme au acceptat tacit mostenirea in termenul de optiune succesorala, acceptare  care are caracter  irevocabil si indivizibil, in sensul ca priveste toate bunurile ce compun masa succesorala.
In ce priveste exceptia  prescriptiei  dreptului la actiune in anularea certificatului de mostenitor invocata de apelanta � parata in apel, s-a apreciat ca este neintemeiata.
Impotriva acestei ultime hotarari a declarat recurs parata HG, invocand in drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In expunerea criticilor se arata, in esenta, urmatoarele:
1. Gresit a retinut tribunalul ca reclamanta ar fi acceptat in termenul legal de optiune succesorala succesiunea, motivand ca onorariul pentru declaratia de neacceptare ar fi fost achitat in 1996, cu atat mai mult cu cat a recunoscut prin declaratia de neacceptare ca nu accepta mostenirea, iar actiunea este prescrisa. Simpla citare la notar nu este de natura sa atraga doar prin ea insasi anularea certificatului daca nu se face dovada contrarie, deci o acceptare inlauntrul termenului legal a succesiunii. Or, din chiar sustinerea reclamantei rezulta ca pretinsa intelegere cu privire la partaj ar fi avut loc in august 1996, deci excede termenului  de optiune succesorala.
2. Referitor la atacarea de catre reclamanta a certificatului de mostenitor in ceea ce o pe mama partilor, HM, decizia este nelegala intrucat defuncta a fost prezenta la notar cand s-a dezbatut succesiunea si nu a inteles sa atace, in termenul de trei ani, certificatul de mostenitor, situatie in care reclamanta nu este indreptatita sa atace acest certificat si in ceea ce o priveste pe mama partilor.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat urmatoarele:
Certificatul de mostenitor s-a eliberat la data de 12.08.2003 de catre notarul public HI, in dosarul succesoral nr. 55/2003, iar actiunea in anularea certificatului s-a introdus la data 17.05.2010, deci cu mult peste termenul de 3 ani statuat de catre art. 3 din DL 167/1958.
Prezenta actiune, in anularea certificatului de mostenitor, este prescriptibila in termenul general de prescriptie, intrucat sunt invocate motive de nulitate relativa a actului juridic, si nu absoluta, pentru a fi imprescriptibila actiunea.
Astfel, trebuie sa se faca distinctie in privinta anularii certificatului de mostenitor, dupa cum partea care o cere a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui, sau are calitate de terta persoana, care nu si-a dat acordul la emiterea certificatului.
In cazul in care se cere anularea de catre partea care a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui, respectiv pentru aceasta parte, in speta, in ceea ce o priveste pe defuncta HM, mama partilor, certificatul are valoarea unei conventii conform art. 969 Cod civil, iar anularea lui, respectiv constatarea nulitatii, va putea fi ceruta numai pentru viciu de consimtamant (nulitate relativa), ori pentru cauze de nulitate absoluta potrivit dreptului comun.
Or, reclamanta nu a invocat cauze de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor, pentru a se aprecia actiunea ca fiind imprescriptibila, in conditiile dreptului comun.
Or, potrivit incheierii finale din dosarul succesoral, defuncta HM a declarat expres ca nu a facut nici un fel de acceptare expresa sau tacita a mostenirii fata de care este straina in conditiile art. 700 Cod. Civil, recunoastere materializata in declaratia autentificata sub nr. 960 din 12 august 2003, data eliberarii certificatului de mostenitor.
Mai mult, prin contractul de intretinere incheiat la aceeasi data cu parata, defuncta a mentionat expres ca recunoaste deplin certificatul de mostenitor, iar in termenul general de prescriptie de 3 ani nu a inteles sa atace acest certificat de mostenitor.
Prin urmare, a solicita anularea certificatului de mostenitor si a se constata ca defuncta HM are calitatea de mostenitoare dupa defunctul sau sot, decedat in 1995, dupa expirarea termenului general de prescriptie si fara a invoca motive de nulitate absoluta conform dreptului comun, este vadit nelegal.
Prin urmare, intrucat la eliberarea certificatului de mostenitor nu s-au incalcat norme legale de ordine publica, contrar celor retinute de catre instantele de fond, actiunea formulata de catre reclamanta se supune, in intregul ei, regimului juridic al nulitatii relative.
Reclamanta intimata, potrivit incheierii finale din dosarul succesoral, este straina de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ., astfel cum se arata in declaratia autentificata sub nr. 1368 din 13 august 1996.
In speta, contrar sustinerilor recurentei, instantele de fond au aratat ca nu se identifica declaratia de renuntare la succesiune (ce se inscrie in registrul special, data in cursul termenului de optiune succesorala, etc.) cu declaratia de neacceptare a mostenirii date de catre reclamanta si defuncta sa mama.
Insa, desi s-au relevat aceste aspecte, nelegal, instantele de fond au aplicat efectele juridice din cazul renuntarii la succesiune si in cazul in speta a declaratiei de neacceptare.
Prin declaratiile autentificate sub nr. 1368/13 septembrie 1996, respectiv nr. 960/12 august 2003, reclamanta si defuncta HM au recunoscut, prin act juridic unilateral, irevocabil, ca in termenul de optiune succesorala nu au facut nici un act de acceptare, expresa, tacita sau fortata, dupa defunctul HA, decedat la 15.10.1995.
Prin urmare, a solicita anularea certificatului de mostenitor, in anul 2010, urmare a constatarii calitatii de mostenitor, desi s-a recunoscut irevocabil ca nu s-a acceptat nici tacit, nici expres mostenirea, invocandu-se anumite intelegeri, este nelegal.
Oricum, e de precizat ca fata de caracterul irevocabil al declaratiei date de catre reclamanta si avand in vedere ca aceasta declaratie nu a fost anulata in conditiile dreptului comun, nici nu prezinta vreo relevanta eventuale acte sau fapte de acceptare a succesiunii.
Pentru considerentele expuse, intrucat in cauza sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 C. proc. civ., a admis prezentul recurs, a modificat decizia atacata in  sensul ca a admis apelul declarat de parata impotriva sentintei Judecatoriei Deva, pe care a schimbat-o in totalitate, cu consecinta respingerii actiunii formulate de catre reclamanta.