Contract colectiv de munca. Drepturi salariale.
(Decizie nr. 1482 din data de 23.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Contract colectiv de munca. Drepturi salariale.
Legea 62/2011- art. 132.
Codul Muncii republicat: art.229 alin.(4)
Din dispozitiile art. 132 alin.(3) si (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011 rezulta efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior si caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte fata de cele de nivel inferior.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1482/23 septembrie 2013.
Prin actiunea in conflict individual de munca inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 9573/97/2012, reclamanta T.A. a chemat in judecata pe paratele (…), solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratelor la plata :
1.Diferentelor de salariu rezultate din salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prevazut de art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008– 2010 si sumele efectiv primite pe perioada octombrie 2009 – iulie 2011;
2.Diferentelor intre sumele efectiv primite cu titlu de prima de vacanta, de Craciun si salariul suplimentar pe anul 2009, Paste, Ziua Feroviarului, prima de vacanta, de Craciun si salariul suplimentar pe anul 2010, respectiv Paste, Ziua Feroviarului, prima de vacanta, si partial salariul suplimentar pe anul 2011, precum si sase salarii compensatorii la data concedierii si sumele rezultate in urma recalcularii salariului potrivit petitului I pct.1;
II. Obligarea paratelor la operarea modificarilor corespunzatoare in carnetul de munca;
In motivarea actiunii sale reclamanta arata ca a fost angajata la societatea parata pana in luna iunie 2011, cand i-a incetat contractul de munca ca urmare a concedierii colective si ca in perioada noiembrie 2009–iunie 2011 i s-au calculat drepturile salariale avandu-se in vedere salariul de baza minim brut de 570 lei stipulat in CCM la nivel de unitate, care era mai mic decat cel prevazut de art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010 incepand cu 01.07.2008, respectiv de 600 lei cu incepere din 21.04.2010.
In drept, invoca: Legea nr. 130/1996, CCM la nivel de ramura transporturi nr. 722/2008, CCM la nivel de grup de unitati valabil pe anii 2008 – 2010 nr. 2836/2006, Codul muncii.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului material la actiune al reclamantei fata de prevederile art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, exceptia inadmisibilitatii pentru neindeplinirea procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
De asemenea, arata ca prin sentinta nr. 625/M/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov s-a constatat nulitatea absoluta a Anexei 1 la CCM pe anii 2009–2010 incheiat la nivel de SNTFM CFR M. S.A., prin urmare salariatilor li se cuvin drepturile salariale negociate prin contractele individuale de munca. In concret, salariatii acestei unitati au primit salarii mai mari decat salariul minim de 700 lei negociat la nivel de ramura transporturi, astfel ca actiunea formulata este lipsita de temei.
Clauzele contractului individual de munca puteau fi contestate pe toata durata existentei acestui contract, or reclamanta nu a solicitat pe durata existentei CCM la nivel de unitate modificarea vreunei clauze a acestuia.
In fine, s-a mai aratat ca societatea este agent economic monitorizat in baza prev. O.U.G. nr. 79/2008 si a avut obligatia de a se incadra in fondul de salarii prevazut in bugetele de venituri si cheltuieli aprobate pentru anii 2008– 2010.
Tribunalul, prin sentinta civila nr. 1447/LM/27.03.2013 pronuntata in cauza a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
- exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata este neintemeiata, intrucat drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi de natura salariala, asa cum prevede art. 154 din Codul muncii in forma in vigoare pe perioada in litigiu.
Asa fiind, in cauza sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, potrivit carora pentru cererile avand ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, termen in care a fost formulata actiunea.
Prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) (actualul art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii) sunt incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privind acordarea unor drepturi salariale;
- exceptia inadmisibilitatii este neintemeiata, intrucat procedura la care a facut trimitere parata nu este obligatorie in speta;
- pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele :
Reclamanta a fost angajata a societatii parate pana in luna iunie 2011, asa cum rezulta din copia carnetului de munca depus la dosar.
Prin sentinta nr. 625/M/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov s-a constatat nulitatea absoluta a Anexei 1 la CCM pe anii 2009–2010 incheiat la nivel de SNTFM CFR M.S.A. Prin urmare salariatilor li se cuvin drepturile salariale negociate prin contractele individuale de munca. In concret, salariatii acestei unitati au primit salarii mai mari decat salariul minim de 700 lei negociat la nivel de ramura transporturi, astfel ca actiunea formulata este lipsita de temei.
Potrivit disp. art. 37 din Codul muncii in forma in vigoare pe perioada in litigiu „drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca”.
Potrivit art. 236 alin. 3 din Codul muncii „la negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca partile sunt egale si libere”.
Pe toata perioada de valabilitate a CCM la nivel de unitate, nu s-a solicitat modificarea clauzei din acest contract privind salarizarea sau constatarea nulitatii ei pe motiv ca s-a stabilit un salariu la nivel inferior contractului de munca incheiat la nivel superior, astfel ca el s-a aplicat pe toata perioada sa de valabilitate, fiind acordul de vointa al partilor semnatare.
Salariul astfel negociat din CCM la nivel de unitate a fost mentionat si in contractul individual de munca al reclamantei din perioada in litigiu, cu privire la care de asemenea nu s-a solicitat modificarea clauzei privind salariul sau constatarea nulitatii ei.
Aceste contracte constituie legea partilor, potrivit disp. art. 236 alin. 4 din Codul muncii, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 969 din Codul civil si au fost respectate intocmai, potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal de 10 zile prevazut de art.215 din Legea nr.62/2011, reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei, in sensul admiterii actiunii.
In expunerea motivelor de recurs, recurenta sustine ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, intrucat potrivit prevederilor legale clauzele contractelor colective de munca isi produc efecte pentru toti salariatii din unitatile respective, iar prevederile contractuale incheiate la nivel superior sunt obligatorii si au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Recurenta sustine ca nu exista nici un temei legal care sa dispuna ca in situatia incheierii unui CCM la nivel de unitate sunt inlaturate clauzele prevazute in CCM incheiat la nivel superior, ci dimpotriva s-ar incalca dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 236, 238, 240 Codul Muncii, precum si dispozitiile Legii nr.130/1996, respectiv art. 8 si art.30.
Mai arata recurenta ca alaturi de caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca trebuie retinut atat principiul aplicarii directe a efectelor contractelor asupra salariatilor din domeniul de referinta, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 130/1996 cat si principiul ierarhizarii fortei obligatorii a contractelor colective de munca, care determina interdictia prevazuta de art.247 din Codul Muncii.
In consecinta, in situatia existentei unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, datorita celor doua principii, angajatorul are obligatia sa aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Prin urmare, instanta de fond trebuia sa faca aplicarea prevederilor CCM unic la nivel de ramura a transporturilor, deoarece angajatorul trebuia sa aplice, in mod direct, clauzele din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, ca fiind mai favorabile decat cele la nivel de unitate.
In drept invoca: art.304 punct 8 si 9 cod procedura civila.
Intimata parata a depus intampinare in aceasta faza procesuala, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluand apararile de la fond.
In drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
CURTEA, verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor formulate cat si sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ., in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod proc.civ., retine urmatoarele:
Recursul este fondat, in urmatoarea limita:
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.41 alin.3 lit. a) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, potrivit carora „salariul de baza minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.
Intimatei parate ii sunt aplicabile prevederile acestui CCM incheiat la nivel de ramura transporturi fiind parte contractanta, figurand la poz.2 din Anexa 5 la acest CCM care nominalizeaza unitatile la care se aplica acest contract colectiv de munca.
Cu toate ca este parte, prevederile contractuale in discutie nu au fost aplicate de societatea intimata cu argumentarea ca drepturile solicitate nu sunt reluate si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar obligatia de a aplica CCM incheiat la nivel superior ar fi incidenta doar in cazurile in care la nivel de angajator nu ar exista incheiat contract colectiv de munca.
Or, aceste sustineri gresit au fost impartasite de prima instanta fata de cele retinute cu puterea lucrului judecat prin in hotararea judecatoreasca irevocabila pronuntata in dosarul nr. 6423/62/2009 al Tribunalului Brasov.
Astfel prin sentinta civila nr.652/M/08.05.2012, pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul susmentionat, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.2015/R/2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, s-a constatat nulitatea absoluta a anexei nr. 1 la Contractul colectiv de munca pe anii 2009 - 2010 incheiat la nivelul paratei.
Autoritatea de lucru judecat ca si prezumtie, demonstreaza modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Asadar aspectele invocate de societatea intimata fiind analizate in cadrul unui litigiu anterior, se impunea ca instanta de fond sa i-a act de constatarea nulitatii absolute a anexei 1 la CCM incheiat la nivel de unitate prin hotarare judecatoreasca si in acest context sa dea eficienta clauzelor din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramura transporturi.
De altfel, nu pot fi retinute apararile intimatei potrivit cu care angajatorul are obligatia de a respecta dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel superior doar in cazul in care la nivelul angajatorului nu exista incheiat contract colectiv de munca. Dimpotriva, din dispozitiile art. 132 alin.(3) si (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011 rezulta efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior si caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte fata de cele de nivel inferior.
Nu poate fi retinuta nici apararea intimatei in sensul ca este unul din agenti monitorizati, iar fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin Hotarare de Guvern. Faptul monitorizarii recurentei nu este de natura a o exonera de obligatiile pe care si le-a asumat prin incheierea unor contracte colective de munca valabile, care sunt rezultat negocierii dintre parti, in cadrul acestei negocierii parata putand invoca incadrarea in fondul de salarii aprobat. Odata negociate aceste clauze, insa, devin obligatorii pentru partile contractate potrivit art. 229 alin.(4) Codul Muncii republicat, debitoarea neputand limita dreptul reclamantei pe lipsa fondurilor banesti.
Fata de cele ce preced, raportat la dispozitiile art.41 alin.3 lit.a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008.2010 aplicabil si paratelor conform anexei 5 a contractului, pretentiile reclamantei cu privire la diferentele de salariu apar ca fiind intemeiate pe perioada de valabilitate a acestui contract respectiv pana la data de 31.12.2010.
In ceea ce priveste pretentiile formulate in baza aceluiasi contract colectiv de munca la nivel de ramura pe anul 2011 instanta constata faptul ca acesta si-a incetat valabilitatea la data de 31.12.2010, fiind denuntat unilateral de Confederatia Nationala a Patronatului Roman, conform adresei nr. 171/DDS/2011 a MMFPS, astfel ca pretentiile reclamantei pentru anul 2011 nu au temei legal, fiind corect respinse la fond.
Intrucat prevederile art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de munca au fost abrogate prin OUG. nr. 148/2008 capatul de cerere referitor la obligarea paratei la inscrierea acestor pretentii in carnetul de munca este neintemeiat.
Fata de cele ce preced, in baza art.312 alin.(1) coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat sentinta atacata, in sensul admiterii in parte a actiunii formulate si obligarii paratele sa plateasca reclamantei diferentele salariale rezultate din salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prev.de art.41 din CCM la nivel de ramura de transporturi pe anii 2008 – 2010 si sumele efectiv primite pe perioada noiembrie 2009 – 31.12. 2010.
S-au respins in rest pretentiile reclamantei.
Legea 62/2011- art. 132.
Codul Muncii republicat: art.229 alin.(4)
Din dispozitiile art. 132 alin.(3) si (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011 rezulta efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior si caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte fata de cele de nivel inferior.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1482/23 septembrie 2013.
Prin actiunea in conflict individual de munca inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 9573/97/2012, reclamanta T.A. a chemat in judecata pe paratele (…), solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratelor la plata :
1.Diferentelor de salariu rezultate din salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prevazut de art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008– 2010 si sumele efectiv primite pe perioada octombrie 2009 – iulie 2011;
2.Diferentelor intre sumele efectiv primite cu titlu de prima de vacanta, de Craciun si salariul suplimentar pe anul 2009, Paste, Ziua Feroviarului, prima de vacanta, de Craciun si salariul suplimentar pe anul 2010, respectiv Paste, Ziua Feroviarului, prima de vacanta, si partial salariul suplimentar pe anul 2011, precum si sase salarii compensatorii la data concedierii si sumele rezultate in urma recalcularii salariului potrivit petitului I pct.1;
II. Obligarea paratelor la operarea modificarilor corespunzatoare in carnetul de munca;
In motivarea actiunii sale reclamanta arata ca a fost angajata la societatea parata pana in luna iunie 2011, cand i-a incetat contractul de munca ca urmare a concedierii colective si ca in perioada noiembrie 2009–iunie 2011 i s-au calculat drepturile salariale avandu-se in vedere salariul de baza minim brut de 570 lei stipulat in CCM la nivel de unitate, care era mai mic decat cel prevazut de art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010 incepand cu 01.07.2008, respectiv de 600 lei cu incepere din 21.04.2010.
In drept, invoca: Legea nr. 130/1996, CCM la nivel de ramura transporturi nr. 722/2008, CCM la nivel de grup de unitati valabil pe anii 2008 – 2010 nr. 2836/2006, Codul muncii.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului material la actiune al reclamantei fata de prevederile art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, exceptia inadmisibilitatii pentru neindeplinirea procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
De asemenea, arata ca prin sentinta nr. 625/M/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov s-a constatat nulitatea absoluta a Anexei 1 la CCM pe anii 2009–2010 incheiat la nivel de SNTFM CFR M. S.A., prin urmare salariatilor li se cuvin drepturile salariale negociate prin contractele individuale de munca. In concret, salariatii acestei unitati au primit salarii mai mari decat salariul minim de 700 lei negociat la nivel de ramura transporturi, astfel ca actiunea formulata este lipsita de temei.
Clauzele contractului individual de munca puteau fi contestate pe toata durata existentei acestui contract, or reclamanta nu a solicitat pe durata existentei CCM la nivel de unitate modificarea vreunei clauze a acestuia.
In fine, s-a mai aratat ca societatea este agent economic monitorizat in baza prev. O.U.G. nr. 79/2008 si a avut obligatia de a se incadra in fondul de salarii prevazut in bugetele de venituri si cheltuieli aprobate pentru anii 2008– 2010.
Tribunalul, prin sentinta civila nr. 1447/LM/27.03.2013 pronuntata in cauza a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
- exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata este neintemeiata, intrucat drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi de natura salariala, asa cum prevede art. 154 din Codul muncii in forma in vigoare pe perioada in litigiu.
Asa fiind, in cauza sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, potrivit carora pentru cererile avand ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, termen in care a fost formulata actiunea.
Prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) (actualul art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii) sunt incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privind acordarea unor drepturi salariale;
- exceptia inadmisibilitatii este neintemeiata, intrucat procedura la care a facut trimitere parata nu este obligatorie in speta;
- pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele :
Reclamanta a fost angajata a societatii parate pana in luna iunie 2011, asa cum rezulta din copia carnetului de munca depus la dosar.
Prin sentinta nr. 625/M/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov s-a constatat nulitatea absoluta a Anexei 1 la CCM pe anii 2009–2010 incheiat la nivel de SNTFM CFR M.S.A. Prin urmare salariatilor li se cuvin drepturile salariale negociate prin contractele individuale de munca. In concret, salariatii acestei unitati au primit salarii mai mari decat salariul minim de 700 lei negociat la nivel de ramura transporturi, astfel ca actiunea formulata este lipsita de temei.
Potrivit disp. art. 37 din Codul muncii in forma in vigoare pe perioada in litigiu „drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca”.
Potrivit art. 236 alin. 3 din Codul muncii „la negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca partile sunt egale si libere”.
Pe toata perioada de valabilitate a CCM la nivel de unitate, nu s-a solicitat modificarea clauzei din acest contract privind salarizarea sau constatarea nulitatii ei pe motiv ca s-a stabilit un salariu la nivel inferior contractului de munca incheiat la nivel superior, astfel ca el s-a aplicat pe toata perioada sa de valabilitate, fiind acordul de vointa al partilor semnatare.
Salariul astfel negociat din CCM la nivel de unitate a fost mentionat si in contractul individual de munca al reclamantei din perioada in litigiu, cu privire la care de asemenea nu s-a solicitat modificarea clauzei privind salariul sau constatarea nulitatii ei.
Aceste contracte constituie legea partilor, potrivit disp. art. 236 alin. 4 din Codul muncii, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 969 din Codul civil si au fost respectate intocmai, potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal de 10 zile prevazut de art.215 din Legea nr.62/2011, reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei, in sensul admiterii actiunii.
In expunerea motivelor de recurs, recurenta sustine ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, intrucat potrivit prevederilor legale clauzele contractelor colective de munca isi produc efecte pentru toti salariatii din unitatile respective, iar prevederile contractuale incheiate la nivel superior sunt obligatorii si au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Recurenta sustine ca nu exista nici un temei legal care sa dispuna ca in situatia incheierii unui CCM la nivel de unitate sunt inlaturate clauzele prevazute in CCM incheiat la nivel superior, ci dimpotriva s-ar incalca dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 236, 238, 240 Codul Muncii, precum si dispozitiile Legii nr.130/1996, respectiv art. 8 si art.30.
Mai arata recurenta ca alaturi de caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca trebuie retinut atat principiul aplicarii directe a efectelor contractelor asupra salariatilor din domeniul de referinta, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 130/1996 cat si principiul ierarhizarii fortei obligatorii a contractelor colective de munca, care determina interdictia prevazuta de art.247 din Codul Muncii.
In consecinta, in situatia existentei unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, datorita celor doua principii, angajatorul are obligatia sa aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Prin urmare, instanta de fond trebuia sa faca aplicarea prevederilor CCM unic la nivel de ramura a transporturilor, deoarece angajatorul trebuia sa aplice, in mod direct, clauzele din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, ca fiind mai favorabile decat cele la nivel de unitate.
In drept invoca: art.304 punct 8 si 9 cod procedura civila.
Intimata parata a depus intampinare in aceasta faza procesuala, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluand apararile de la fond.
In drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
CURTEA, verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor formulate cat si sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ., in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod proc.civ., retine urmatoarele:
Recursul este fondat, in urmatoarea limita:
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.41 alin.3 lit. a) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, potrivit carora „salariul de baza minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.
Intimatei parate ii sunt aplicabile prevederile acestui CCM incheiat la nivel de ramura transporturi fiind parte contractanta, figurand la poz.2 din Anexa 5 la acest CCM care nominalizeaza unitatile la care se aplica acest contract colectiv de munca.
Cu toate ca este parte, prevederile contractuale in discutie nu au fost aplicate de societatea intimata cu argumentarea ca drepturile solicitate nu sunt reluate si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar obligatia de a aplica CCM incheiat la nivel superior ar fi incidenta doar in cazurile in care la nivel de angajator nu ar exista incheiat contract colectiv de munca.
Or, aceste sustineri gresit au fost impartasite de prima instanta fata de cele retinute cu puterea lucrului judecat prin in hotararea judecatoreasca irevocabila pronuntata in dosarul nr. 6423/62/2009 al Tribunalului Brasov.
Astfel prin sentinta civila nr.652/M/08.05.2012, pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul susmentionat, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.2015/R/2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, s-a constatat nulitatea absoluta a anexei nr. 1 la Contractul colectiv de munca pe anii 2009 - 2010 incheiat la nivelul paratei.
Autoritatea de lucru judecat ca si prezumtie, demonstreaza modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Asadar aspectele invocate de societatea intimata fiind analizate in cadrul unui litigiu anterior, se impunea ca instanta de fond sa i-a act de constatarea nulitatii absolute a anexei 1 la CCM incheiat la nivel de unitate prin hotarare judecatoreasca si in acest context sa dea eficienta clauzelor din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramura transporturi.
De altfel, nu pot fi retinute apararile intimatei potrivit cu care angajatorul are obligatia de a respecta dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel superior doar in cazul in care la nivelul angajatorului nu exista incheiat contract colectiv de munca. Dimpotriva, din dispozitiile art. 132 alin.(3) si (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011 rezulta efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior si caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte fata de cele de nivel inferior.
Nu poate fi retinuta nici apararea intimatei in sensul ca este unul din agenti monitorizati, iar fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin Hotarare de Guvern. Faptul monitorizarii recurentei nu este de natura a o exonera de obligatiile pe care si le-a asumat prin incheierea unor contracte colective de munca valabile, care sunt rezultat negocierii dintre parti, in cadrul acestei negocierii parata putand invoca incadrarea in fondul de salarii aprobat. Odata negociate aceste clauze, insa, devin obligatorii pentru partile contractate potrivit art. 229 alin.(4) Codul Muncii republicat, debitoarea neputand limita dreptul reclamantei pe lipsa fondurilor banesti.
Fata de cele ce preced, raportat la dispozitiile art.41 alin.3 lit.a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008.2010 aplicabil si paratelor conform anexei 5 a contractului, pretentiile reclamantei cu privire la diferentele de salariu apar ca fiind intemeiate pe perioada de valabilitate a acestui contract respectiv pana la data de 31.12.2010.
In ceea ce priveste pretentiile formulate in baza aceluiasi contract colectiv de munca la nivel de ramura pe anul 2011 instanta constata faptul ca acesta si-a incetat valabilitatea la data de 31.12.2010, fiind denuntat unilateral de Confederatia Nationala a Patronatului Roman, conform adresei nr. 171/DDS/2011 a MMFPS, astfel ca pretentiile reclamantei pentru anul 2011 nu au temei legal, fiind corect respinse la fond.
Intrucat prevederile art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de munca au fost abrogate prin OUG. nr. 148/2008 capatul de cerere referitor la obligarea paratei la inscrierea acestor pretentii in carnetul de munca este neintemeiat.
Fata de cele ce preced, in baza art.312 alin.(1) coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat sentinta atacata, in sensul admiterii in parte a actiunii formulate si obligarii paratele sa plateasca reclamantei diferentele salariale rezultate din salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prev.de art.41 din CCM la nivel de ramura de transporturi pe anii 2008 – 2010 si sumele efectiv primite pe perioada noiembrie 2009 – 31.12. 2010.
S-au respins in rest pretentiile reclamantei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017